Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Data : 23.03.2023
Grupa : Mica C
Clasa : a XI-a B
Comportamente vizate :
C1.1. Manifestă curiozitate și interes pentru exprimarea și învățarea în situații noi;
D1.1. Se familiarizeaza cu sunetele specifice limbii române
D1.2. Înțeleg mesaje simple
Obiective operaționale :
Cognitive:
• Să identifice cel puțin trei personaje din poveste (Bunicul, bunica, nepoata);
• Să se exprime în propoziții simple;
• Să redea cel puțin trei din momentele poveștii.
Afective:
Psihomotorii:
•Să pronunțe clar și corect cuvintele printr-o bună coordonare a sistemului de vorbire.
•Să păstreze locul pe scaun, adoptând o poziție decentă și corectă.
Strategii didactice:
Metode si procedee didactice: conversația, explicația, observația, exercițiul.
Strategii didactice
1.Momentul
organizatoric Se vor asigura condițiile
necesare pentru Conversația - - -
desfășurarea activității și
pregătirea materialului
didactic necesar astfel încât
trecerea de la o etapă la
alta a activității să nu fie
întreruptă.
2.Captarea
atenției
Pentru a le capta atenția, le Conversația O ridiche Frontal -
voi arăta copiilor o ridiche și din
le voi solicita sa identifice polistiren
leguma.
3.Reactualizarea
cunoștințelor
Pentru început, le voi
adresa elevilor întrebări
elementare:
5.Dirijarea
învățării
Se va reda cât mai
expresiv ,,Ridichea Uriașă”
clar, rar, cu accent pe
cuvintele care transmit
mesaje receptive astfel
încât atenţia copiilor să
rămână captată,
concomitent cu povestirea
textului. Conversația, Imagini Frontal, Orală
individual
În cazul în care vor exista Observația
cuvinte necunoscute le voi
explica copiilor,pe înțelesul
lor, ce înseamnă.
3. De ce a avut bunicul
nevoie de ajutorul bunicii?
Răspuns: Bunicul a avut
nevoie de bunică pentru a
scoate ridichea din pământ.
7. Evaluarea
La finalul activității, îi voi
activității
întreba pe preșcolari care
cred ei că ar fi învățătura din
această poveste. Conversația Frontal Orală
Ridichea uriașă
Într-o dimineaţă, bunicul, pe când s-a dus în grădina de zarzavat, a băgat de seamă că una dintre ridichi
a crescut foarte mare, roşioară şi frumoasă.
Pe zi ce trecea, ridichea se făcea tot mai mare şi mai mare, încât privind-o moşneagul gândea: din
ridichea aceasta vom mânca cu toţii o săptămână. S-a apropiat de ea şi a început să tragă. Dar ridichea
stătea înfiptă în pământ, nu voia să clintească şi atunci moşneagul a chemat băbuţa în ajutor.
A venit baba, l-a prins pe moş de mijloc, moşul a prins de frunzele ridichii şi au început să tragă, dar
ridichea nu se mişca din loc.
Nepoata a venit iute şi s-a apucat de mijlocul babei, baba de moş şi moşul de frunzele ridichii; au început
să tragă cu nădejde, dar uriaşa nici gând să se clinteasca din loc.
Atunci fetiţa s-a gândit la prietenul ei, căţelul cel jucăuş şi neastâmpărat. Acesta a venit iute- iute, dorind
să fie de ajutor, dar tot nu au reuşit.
În curte nu mai erau decât pisica, aşa că au chemat-o şi pe ea. Pisicuţa a lăsat joaca şi s-a dus repede în
grădină să-i ajute, că doar făcea parte din familie. Nici de data aceasta ridichea nu s-a clintit din loc.
Atunci pisicuţa şi-a aminti că un şoricel îşi făcuse căsuţa în peretele casei, aşa că l-a strigat şi pe el şi l-au
rugat să le vină în ajutor.
– Şoricel mititel, ştiu că te-am alergat de atâtea ori, dar acum avem nevoie de ajutorul tău.
Acesta s-a gândit bine, apoi a venit şi el în grădină, s-a prins de coada pisicii, pisica de căţel, căţelul de
fetiţă, fetiţa de babă, baba de moş şi moşul de frunzele ridichii şi au tras cu nădejde, iar ridichea a
început să se mişte şi până la urmă i-au venit de hac.
S-au bucurat cu toţii că au izbutit să scoată ridichea, iar pentru că au muncit cu toţii, au mâncat cu toţii
din ridiche şi au petrecut împreună.