Şcoala Postliceală Sanitară “F.E.G.

” Vaslui

Proiect de diplomă

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare

Calificare profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea bolnavului cu schizofrenie

Îndrumător,
Pana Gabriela

Candidat,
Cristina-Monica Calinciuc

Promoţia 2011

1
Îngrijirea bolnavului cu schizofrenie

2
 Cuprins

I. Argument
II. Îngrijirea bolnavului cu schizofrenie
Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale sistemului
nervos central
Obiectiv 2 :
Schizofrenia
a. Definiţie
b. Clasificare
c. Etiologie
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi prognostic
g. Tratament
h. Complicaţii
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea bolnavulu cu schizofrenie
a. Fişa tehnică nr. 1
b. Fişa tehnică nr. 2
c. Fişa tehnică nr. 3
d. Fişa tehnică nr 4
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie
a. Interviu
b. Nevoi fundamentale după V. Henderson
c. Plan de îngrijire
Obiectiv 5:
Educaţie pentru sănătate la un pacient cu schizofrenia
III. Bibliografie
IV. Anexe

3
I. Argument
Schizofrenia, este caracterizată printr-un ansamblu de simptome
asociate, dominate de discordanţa ideoafectivă, incoerenţa proceselor de
gândire, ambivalenţa, autism, halucinaţii şi idei delirante în general
nesistematizate.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de
îngrijire specifice pentru un pacient cu schizofrenie.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu schizofrenie şi de
care trebuie să ţina seamă asistentul medical la întocmirea planului de
îngrijire sunt: risc de complicaţii, limitare progresivă a mobilitaţii, scădere în
greutate, alterarea dinamicii familiale, alterarea imaginii de sine, intoleranţa
la efort, risc de pierdere treptată a capacitaţii de muncă, de autoservire si
autoîngrijire.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale ssitemului nervos central.
2. Prezentarea generală a schizofreniei.
3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical generalist în îngrijirea
bolnavului cu schizofrenia.
4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenia.
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu schizofrenia.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe
profesionale:
1. Analizează semnele şi simptomele specifice afecţiunilor neurologice.
2. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de
îngrijire la pacienţii cu schizofrenie.
3. Elaborează planul de îngrijire.
4. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii.
5. Asigură echipamentele şi materialele necesare.
6. Pregăteşte materialele şi medicamentele în vederea administrării.
7. Aplică intervenţiile proprii şi delegate.
8. Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate.
9. Implementează programe de educaţie pentru sănătate.
10.Evaluează rezultatele acţiunilor de educaţie pentru sănătate.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţii cu schizofrenie s-a finalizat
prin analiza unui caz cu schizofrenie, caz pentru care s-a elaborat un
interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat problemele de
dependenţă specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform
principiului Virginiei Henderson.

4
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu schizofrenie
respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe planul de îngrijire au
fost evidenţiate problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire,
intervenţiile autonome şi delegate aplicate, precum şi evaluarea
intervenţiilor aplicate.

5
 II. Îngrijirea bolnavului cu schizofrenie

Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a

sistemului nervos

Noţiuni de anatomie
Sistemul nervos pune în contact organismul cu mediul exterior şi
coordonează unitar activitatea celorlalte aparate şi sisteme.
Segmentele sistemului nervos central (SNC) sunt:
-Măduva spinării
-Trunchiul cerebral
-Cerebelul
-Diencefalul
-Emisferele cerebrale
Organele nervoase care formează nevraxul sunt învelite de sistemul
meningeal, format din trei membrane:
-Piamater
-Arahnoida
-Duramater
Sistemul nervos, deşi unitar, este subîmparţit în două părţi:
I. Sistemul nervos de relaţie
II. Sistemul nervos vegetativ
I. Sistemul nervos de relaţie este format din:
Sistemul nervos central – reprezentat de mielencefal, metencefal,
mezencefal, diencefal, telencefal.
Sistemul nervos periferic – reprezentat prin nervii cranieni şi nervii spinali
(rahidieni).
II. Sistemul nervos vegetativ este format din:
Sistemul nervos simpatic
Sistemul nervos parasimpatic
Centrii nervoşi vegetativi sunt grupaţi distinct la nivelul sistemului
central şi coordonează activitatea organelor interne prin intermediul unor
fibre efectoare proprii.
Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului
nervos central. Emisferele cerebrale sunt separate prin fisura interemisferică
şi legate în partea bazalz prin formaţiuni de substanţă albă:
- Corpul calos
- Trigonul cerebral

6
- Comisura alba anterioară
- Comisura alba posterioară
Fiecare emisferă cerebrală are trei feţe:
- Convexa externă
- Mediala internă
- Bazala
Feţele emisferelor cerebrale sunt brazdate de numeroase şanturi, unele
adânci care delimitează lobi ( frontal, parietal, temporal, occipital), altele
superficiale care delimitează girusuri sau circumvoluţii cerebrale (precentral,
postcentral, hipocampic etc.).
Structural emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanţă cenuşie
dispusă la suprafaţă formând scoarţa cerebrală şi substanţă albă la interior,
alcătuită din fibre de asociaţie, comisurale şi de proiecţie.

Noţiuni de fiziologie
Fiziologia emisferelor cerebrale
Rolul specific al creierului este de a prelucra informaţia. Informaţia
pătrunde în sistemul nervos la nivelul receptorilor, de unde este transmisă la
scoarţă, în ariile senzitive specifice.
Aceste informaţii sunt comparate la nivelul ariilor asociate cu cele
culese de alţi analizatori, precum şi cu ariile asociative cu cele culese de alţi
analizatori, precum şi datele din memorie. Pe baza sintezei complexe este
elaborată starea de conştiinţă, sunt luate deciziile voliţionale şi automate.
Scoarţa cerebrală, cel mai recent apăruta filogenetic, îndeplineşte trei
categorii de funcţii:
- Funcţii senzitive.
- Funcţii asociative.
- Funcţii motorii.
Pe baza acestor funcţii, se nasc procesele psihice caracteristice fiinţei umane:
cognitive, afective, volitive. Paleocortexului sau sistemul limbic îndeplineşte
trei categorii de roluri:
Rolul de centru cortical
La om simţul olfactiv are şi o componenţă emoţională cu efect
stimulator sau inhibitor. Pe baza mirosului animalele recunosc de la mare
distanţă atât partenerul de sex şi adversarul, prada şi duşmanul.
Rolul în reglarea actelor de comportament instinctual.
Reprezinta un ansamblu de activitati psihice, somatice si vegetative
desfasurate în vederea satisfacerii unor necesitati primare ale organismului-
alimentarea, hidratarea, functia sexuala, stapânirea unui teritoriu, obtinerea
libertatii.

7
La baza actelor de comportament se afla un proces nervos complex numit
motivatie sau impuls.
Nu exista activitate umana fara un proces motivational.
Însusi procesul de invatare si memorizare are la baza motivatia.
Rolul în procesele psihice afective.
Procesele fizilogice complexe care generează aceste stări au la baza o
serie de circuite funcţionale pe care sistemul limbic le realizează cu
hipotalamusul, formaţIa reticulară a triunghiului cerebral, ariile corticale
asociative. Pe baza acestor conexiuni sistemul limbic poate elabora unele
reflexe conditionate simple. Este dificil si eronat sa localizam functiile cele
mai înalte ale creierului. Nu există centri ai gândurilor sau ai voinţei , nu
există centru al învăţăturii sau memoriei, nu există un centru anatomic precis
al conştiintei.
Procesele nervoase de nivel superior, care au trecut graniţa fiziologiei
spre psihologie, nu pot fi înţelese şi studiate cu metodele curente ale
fiziologiei experimentale.
Din analiza vieţii psihice umane se disting trei compartimente psiho -
fiziologice:
- Compartimentul cognitiv – de cunoaştere.
- Compartimentul volitiv – decizional.
- Compartimentul afectiv.

8
 Obiectiv 2: Schizofrenia

a. Definiţie

Schizofrenia, denumită şi psihoză, este caracterizată printr-un

ansamblu de simptome asociate, dominate de discordanţa ideoafectivă,
incoerenţa proceselor de gândire, ambivalenţa, autism, halucinaţii şi idei
delirante în general nesistematizate. Boala evoluează catre o disociaţie
psihică cu o gravă dezorganizare a personalitaţii şi deficit de integrare în
ambianţa.

b. Clasificare
- SCHIZOFRENIA PARANOIDĂ - sau delirantă reprezintă
forma cea mai tipică de schizofrenie.
- SCHIZOFRENIA HEBEFRENICĂ - este o formă ce se
instalează la pubertate şi se caracterizează prin comportament
pueril, prostesc.
- SCHIZOFRENIA TARDIVĂ - apare după vârsta de 40 de ani
şi este caracterizată prin predominanţa fenomenelor halucinatorii
şi a delirului paranoid, mai sistematizat decat în celelalate forme
de schizofrenie.
- SCHIZOFRENIA COPILULUI - boala a fost observată
începând încă de la vârsta preşcolară (3-4 ani) şi prezintă în
general aceleaşi forme clinice ca şi schizofrenia adultului. Apare
pe nesimţite la copiii cu un anumit tip de comportament şi de
personalitate.

c. Etiologie
Frecvenţa cazurilor de schizofrenie este aproximativ de 1% din
populaţie.
Schizofrenia afectează în egală măsură ambele sexe, indiferent de
rasă, unii autori susţinand totuşi o incidenţa mai crescută la populaţia
nordică. Se remarcă un coefiecient mai crescut de morbiditate prin
schizofrenie la populaţia pauperă din aglomerările urbane. Schizofrenia
denumită şi psihoza hipotimică discordantă, se caracterizează printr-o
bizară înstrăinare afectivă de la condiţia umană, funcţiile de cunoaştere
fiind în acelaşi timp eventual intacte atunci când sunt analizate fiecare în
parte.

9
 d. Simptomatologie
Tulburările psihice din schizofrenie ar putea fi grupate în două mari
sindroame:

1. Sindromul disociativ
Cuprinzând tulburări ale câmpului conştiinţei, tulburări ale
desfăşurării gândirii, dezogranizarea vieţii afective, comportamentul
catatonic.
2. Sindromul delirant paranoid
Cuprinzând trăirile delirante (delirul de influenţă, depersonalizarea)
şi delirul autist consecutive acestor trăiri.
Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conţinutul acestor
sindroame constau în urmatoarele:
Tulburările de percepţie - Sunt reprezentate de halucinaţii. Cele
mai caracteristice halucinaţii sunt cele auditive.
Halucinaţii corporale - Se întalnesc de asemenea frecvent: bolnavul
simte că un animal îi umbla prin abdomen, simte că i se mişcă un picior
sau o mână (deşi acestea stau nemişcate) simte că cineva îi extrage sângele
sau creierul etc.
Tulburările de gândire - Sunt reprezentate de gândirea incoerentă,
cu lipsa legăturii între idei sau a relaţiilor logice între aceste idei. În ceea ce
priveşte conţinutul gândirii, tulburarea cea mai caracteristică este
DELIRUL.
Tulburarile de vorbire - Însoţesc de regulă şi exprimă tulburările
de gândire, mai ales în formele avansate ale schizofreniei. Cea mai gravă
tulburare de limbaj, care exprimă gândirea incoerentă a bolnavului, este
schiofazia. Schizofazia constă dintr-o înşiruire de expresii şi fraze fără
nicio legatură între ele, cuvinte nou - create de bolnav (neologisme) şi care
au semnificaţie numai pentru el, astfel incât limbajul bolnavului devine de
neinţeles pentru ceilalţi.
Tulburările de scris - Sunt legate de tulburările de gândire şi
vorbire si exprimă mai ales incoerenţa gândirii.
Tulburările de afectivitate – Sunt reprezentate de lipsa legăturii
afective între trăirile delirante ale bolnavului şi comportamentul său. La
începutul bolii, schizofrenii pot prezenta o scădere sau chiar o pierdere a
afecţiunii pentru cei apropiaţi, care poate evolua către inversiune afectivă.
e. Diagnostic

10
 În prezent, diagnosticul de schizofrenie se pune în baza satisfacerii
criteriilor fie a ICD-X (criterii europene), fie a DSM-IV (criterii
americane) şi care în linii mari sunt:
1. Cel puţin două dintre urmatoarele criterii definesc tulburarea,
iar un singur criteriu o face probabilă (se exclud fenomenele consecutive
abuzului si sevrajului la alcool sau alte toxicomanii).
a. Gânduri transmise de la distanţă, inserţia sau furtul ideilor.
b. Alte deliruri decât cele de persecuţie sau gelozie cu durată mai mare de o
lună.
c. Idei delirante de orice tip însoţite de halucinaţii pentru cel puţin o
săptămână.
d. Halucinaţii auditive care comentează actele pacientului sau
comportamentul acestuia, voci care conversează.
e. Halucinaţii verbale nonafective care comunică cu pacientul.
f. Halucinaţii de orice tip pe parcursul zilei, care durează cel puţin o lună.
g. Tulburări ale gândirii acompaniate de afecte tocite sau inadecvate,
deliruri, halucinaţii de orice tip sau comportament marcat dezorganizat.
f. Evoluţie şi prognostic
Ţinând seama de varietatea mare de evoluţie a bolii de la individ la
individ, precum şi de vârsta şi felul debutului se apreciază ca 25 – 30%
dintre bolnavi se vindecă, 30 -50% evoluează către forme cornice care
permit reîntoarcerea în familie şi societate, 15 – 20% ajung la forme
cornice grave, care nu permit reîntoarcerea bolnavului în familie şi
societate, iar între 1 – 5% din bolnavi mor datorită, direct sau indirect, bolii
(sinucidere, negativism alimentar, infecţii intercurente, răniri).
Prognosticul este cu atât mai întunecat cu cât boala debutează la o vârstă
mai tânară cel mai nefavorabil fiind prognosticul schizofreniei infantile.
g. Tratament
Tratamentul în schizofrenie are drept scop anularea fenomenelor
psihopatologice, prevenirea reapariţiei lor ca şi compensarea defectului
personalităţii. Recuperarea şi reintegrarea familială şi socio –
profesională a bolnavului.
CHIMIOTERAPIA, ca rezultat al psihofarmacologiei moderne a
influenţat evoluţia schizofreniei şi destinul bolnavilor, considerând
remisiunile bolii la 75 – 80 % pentru cei internaţi la debutul bolii, cât şi
semnificativa ameliorare a evoluţiei trenante şi cronice.
Dintre fenotiazine cele mai folosite sunt:
- CLORPROMAZINA : 300-600 mg/zi, considerat neurolepticul
de referinţa.

11
 - LEVOMEPROMAZIN : neuroleptic, antipsihotic, cu acţiune
sedativă intensă, inhibitor simpatic central. Se administrează oral
în psihoze, doza de atac 200 – 300 mg/zi, doza de intreţinere 25 –
50mg, în injecţii intramusculare repetat de 3 – 4 ori/zi (la
bolnavii culcaţi sub controlul pulsului si presiunii arteriale)
- TRIFLUOPERAZIN – neuroleptic major, anxiolitic, antiemetic.
Se administrează oral sub formă de drajeuri conţinând
echivalentul a 0,0005 gr de trifluoperazin bază sau fiole de 1ml
conţinând echivalentul a 0,0005 gr de diclorhidrat de
trifluoperazin.
- HELOPERIDOL – neuroleptic sever care se asociază cu
ROMPARKIN pentru a evita apariţia sindromului extrapiramidal.
- Tratamentul insulinic cura SAKEL a fost restrâns prin
modalităţile şi eficienţa neurolepticelor
- Terapia electroconvulsivantă pastrează însă indicaţii în formele
rezistente la neuroleptice.
În acest cadru de măsuri recuperatorii deţine o evidenţă imporantă
ergoterapia şi toate procedurile psihoterapeutice de inserţie în relaţiile de
viaţă şi de activitate.
h. Complicaţii
Lăsată netratată, schizofrenia poate determina probleme severe
emoţionale, de comportament şi de sănătate, şi chiar probleme legale şi
financiare care pot afecta toate ariile vieţii pacientului.
- suicid
- comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea
- depresie
- abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise
- conflicte familial
- inabilitatea de a lucra sau de a merge la şcoală
- probleme medicale datorate medicaţiei antipsihotice
- afecţiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens

12
 Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea pacientului cu schizofrenie

Bolnavii îngrijiţi în spitalele de psihiatrie de cele mai deseori nu sunt

responsabili pentru atitudinile şi faptele lor. Numeroase îmbolnăviri psihice
se exteriorizează printr-o notă de agresivitatea mai mult sau mai puţin
accentuată. Internarea bolnavilor psihici în instituţii închise se face cu
reaspectarea unor norme juridice, pe baza stabilirii iresponsabilitătii lor,
prezentând o notă de periculozitate atât pentru persoana lor proprie, cât şi
pentru anturajul lor. Comportamentul deosebit al acestor bolnavi trebuie să
fie bine cunoscut de personalul de îngrijire, care trebuie să manifeste o
atitudine de bunăvoinţă şi înţelegătoare fată de ei.
Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu
schizofrenie vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării
autonomiei, protejează, menţine şi promovează sănătatea; uşurează suferinţa
şi asistă individul în ultimele momente de viaţă; stabileşte procesul de
îngrijire; favorizează reintegrarea în familie sau societate. Pentru
îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale
exercitându-le astfel :
▪ asigurarea condiţiilor de mediu
- saloanele commune, coridoarele şi anexele spaţioase, bine luminate, cu
mult aer, bine îngrijite;
- uşile închise irită şi, adesea, traumatizează bolnavii, de aceea în interiorul
sectiei, uşile dintre saloane şi coridoare, camera de zi şi sala de mese trebuie
tinute deschise;
- încăperile anexe ca şi colţurile de coridoare trebuie să fie bine luminate,
atât ziua cât şi noaptea, întrucat în aceste locuri se pot izola bolnavii
depresivi şi pot comite tentative de sinucidere.
▪ îngrijiri generale
- adoptarea unui comportament adecvat faţă de obsesiile bolnavului începe
încă de la primirea lui in spital.
- unele măsuri, ca de exemplu predarea obiectelor tăioase, briceagul, briciul,
lame de ras sau chibrituri sau alte obiecte periculoase, în mâinile bolnavilor,
asistentul trebuie să le execute cu tact deosebit;
▪ alimentaţia

13
- alimentatia bolnavilor la sectia de psihiatrie nu comportă probleme
deosebite de dietoterapie;
- alimentatia trebuie sa fie mixtă normocalorică , cu multe fructe, legume şi
preparate de lapte.
▪ supravegherea bolnavului
- în afară de supravegherea obişnuită a funcţiilor somatice,
obişnuite la toate secţiile de spital, la secţiil;e de psiatrie trebuie
urmărite cu atenţie consumul cantităţile de lichide, modul de
alimentare.
Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
schizofrenie vizează abilitatea ei de a îndeplini sarcini si de a aplica îngrijiri
medicale sub prescripţie medicală;
Asistentului medical îi revin următoarele atribuţii:
- recoltează produse patologice pentru examenul de laborator: sânge, urină;
- pregăteşte pacientul pentru examenele: tomografia axială computerizată,
rezonanţa magnetică nucleară , electroencefalogramă.
- canulează o venă şi montează o perfuzie i.v;
- injecţii
- pregăteşte şi administrează medicamentele la indicaţia medicului.

14
 a. Fişa tehnică nr.1 Tehnica măsurării tensiunii arteriale şi
notarea în foaia de observaţie

Definiţie:T.A. reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra

pereţilor arteriali.
Valoarea ei este determinată de :
- forţa de contracţie a inimii
- elasticitatea şi calibrul vaselor
- vâscozitatea sângelui
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare, funcţiei de contracţie a inimii.
Materiale necesare:
- tensiometru cu mercur, tensiometru electronic, oscilometru Pachon
- stetoscop biauricular
- tampon de vată si alcool sanitar
- creion sau pix de culoare roşie
- foaie de temperatură
Pregătirea bolnavului:
- psihic: se anunţă bolnavul şi se explică tehnica
- fizic: repaus fizic 15 min înainte de măsurare, bolnavul se aşează în
poziţie comodă cu braţul relaxat, se preferă măsurarea înaintea servirii mesei
sau la 3 ore de la servirea mesei
Tehnica:
- poziţia decubit dorsal, sezând cu braţul sprijinit
- se fixează pe braţ manşeta pneumatică, se închide ventilul de la pară şi
se pompează aer în manşetă
- manşeta se va umfla şi va comprima braţul oprind circulaţia
- în acest timp dacă palpăm pulsul radial nu se mai simte
- se dă drumul uşor la ventil, iar aerul ieşind din manşetă va
decomprima artera, sângele pornind cu putere prin pereţii arterei
- în momentul când se simte prima undă puternică pe artera radială,
coloana de mercur va indica valoarea maximă a T.A., iar prin stetoscop în
ureche auzim o bătaie puternică
- din ce în ce bătăile sunt mai slabe iar la un moment dat dispar brusc =
T.A.minimă
Condiţii de măsurare corectă:
- dimineaţa pe nemâncate sau la 3 ore după masă
- repaus fizic, psihic 10 min

15
 - respectarea aceluiaşi orar
- folosirea aceluiaşi aparat
T.A. are 2 valori:
a. o valoare maximă care va fi înregistrată la începutul sistolei, când
presiunea sângelui a fost împins cu putere în artere este mare
b. o val. minimă, inregistrată la sf. diastolei, când presiunea sângelui
este foarte scăzută
Un adult sănătos în repaus fizic şi psihic va avea T.A. 130 mmHg
val. maximă iar cea minimă 1\2 din maxim + 1= 70-90 mmHg
Notare: se poate nota cifric în subrubrica rezervată acestui scop sau
grafic prin haşurarea cu creion roşu între valorile maximă şi cea minimă – 1
pătrăţel= 1 cm Hg sau 10 mm Hg.
Factori care influenţează T.A.:
1.Factorii biologici:
- 1.1 sexul - la femei este mai scăzută iar la bărbaţi este mai crescută
- 1.2.vârsta - tensiunea este mai mica la copil decât la adult,devine
stabila la adult;
- creste usor la persoanele varstnice.
- primii ani T.A. 75- 90 mmHg\50-60 mmHg
- copilărie 90-110 mmHg\60-65 mmHg
- adulţi 115-130 mmHg\70-80 mmHg
- peste 50 ani 150mmHg\90 mmHg
1.3. somnul - tensiunea arteriala este mai mica in timpul somnului
decat in stare de veghe
1.4 - activitatea-produce cresterea tensiunii arteriale.
1.5 efortul fizic-creste tensiunea arteriala
2.Factorii sociologici:
2.1.climatul - frigul produce vasoconstrictie (tensiunea mai mare)
- caldura produce vasodilatatie (scaderea tensiunii
arteriale)
- temperatura mediului ambiant :
- frig T.A. mare
- cald T.A. mică
- tensiunea cea mai coborâtă se măsoară în timpul somnului
- T.A.este crescută în : eforturi fizice, după mese abundente, emoţii
Deviaţii de la normal :
- hipertensiune arterială
- hipotensiune arterială

16
 b. Fişa tehnică nr. 2 Măsurarea pulsului şi notarea în foaia de
observaţie

Definiţie: reprezintă expansiunea ritmică a arterelor (care se pot

comprima pe un plan osos), sincronă cu sistola ventriculară.
Pulsul i-a naştere din conflictul dintre sângele existent în sistemul arterial şi
cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin destinderea
ritmică a arterei.
Scop: - observarea stării pacientului
Locul de elecţie: orice arteră ce poate fi comprimată pe plan osos:
radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, pedioasă
Materiale necesare:
- ceas cu secundar
- pix roşu
- foaia de temperatură
Pregătirea bolnavului:
Psihică: se anunţa bolnavul şi se explică tehnica
Fizică: se aşează în pozitie comodă (de preferat decubit dorsal)
Tehnica:
- se fixează artera cu vârful degetelor
- se numără pulsaţiile timp de 1 min.
Notare:
Grafic: un pătrăţel = 4 pulsaţii, se unesc punctele într-un grafic
Cifric: exemplu: Pd – 75 pulsaţii/min.
Ps – 80 pulsaţii/min.
Frecvenţa pulsului:
- nou născut: 130-140 p/min.
- copil mic: 100-120 p/min.
- 10 ani: 90-100 p/min.
- adult: 60-80 p/min.
- vârstnic: 80-90 p/min.
Interpretare:
- puls normal: ritmic, amplu, cu celeritate, regulat , coloraţia roz a
tegumentelor, simetric
- puls patologic: superficial, ritm neregulat, filiform, asimetric,
aritmic, dicrot.
- frecvenţa normală variază cu : vârsta, înalţimea corporală, somnul,
alimentaţia, efortul fizic.

17
 Factori care influenţează pulsul:
- factori biologici:
- vârsta: frecvenţa creşte la copilul mic şi vârstnic
- înăltimea corporală: persoanele mai scunde au frecvenţa pulsului
mai mare decat a celor înalte
- somnul: frecvenţa pulsului în timpul somnului este mai redusă
- alimentaţia: în timpul digestiei frecvenţa pulsului creşte
- efortul fizic: determină creşterea frecvenţei pulsului care scade
după încetarea efortului
- factori psihologici:
- emoţiile
- plânsul - produce creşterea frecvenţei pulsului
- mânia
- factori sociali:
- mediul ambiant: prin concentraţia în oxigen a aerului inspirat,
influenţeaza frecvenţa
Deviaţii de la normal:
- tahicardie: creşterea frecvenţei pulsului peste normal
- bradicardie: scăderea frecvenţei pulsului sub valoarea normală

18
 c. Fişa tehnică nr.3 Tehnica puncţiei venoase

Definiţie:
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncţie.
Scopul:
- explorator – recoltarea sângelui pentru examene de laborator
(biochimice, hematologice, serologice şi bacterologice)
- terapeutic – administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a
perfuziei intravenoase ; executarea transfuziei de sânge sau derivate ale
sângelui.
Locul puncţiei:orice vena ce poate fi punctionata
- venele de la plica cotului
- venele antebraţului
- venele de pe faţa dorsală a mâinilor
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele jugulare şi epicraniană
Pregătirea pacientei:
Psihică:
- se explică necesitatea şi în ce constă tehnica, precum şi faptul că nu este
dureroasă
Fizică:
- se poziţionează confortabil pacienta
- se dezinfectează tegumentele
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, astfel
încât să oprească circulaţia venoasă
- se recomandă pacientei să stângă pumnul, venele devenind turgescente.
Materiale necesare :
- de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză
- dezinfectante
- instrumentar şi materiale sterile: ace, seringi, pense, mănuşi
chirurgicale, tampoane
alte materiale: garou, eprubete, etichete, fiole cu soluţii medicamentoase,
soluţii perfuzabile, tăviţă renală.
Tehnica:
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile

19
- se poziţionează garoul la circa 7-8 cm mai sus de locul de elcţie, evitând
compresiunea arterei
- se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm. Sub locul puncţiei,
exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
- se pătrunde oblic cu acul, fluturaşul sau flexula traversând în ordine
tegumentul, apoi peretele venos trecând de rezistenţa elastică până când
acul înaintează în gol
- se schimbă direcţia acului poziţionându-l orizontal, înaintând 1-2 cm. În
lumenul venei
- se aspiră pentru a controla prezenţa acului în venă
- se sistează staza venoasă – după recoltare, înainte de injectare
- se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei
- se aplică tamponul îmbibat cu alcool şi se retrage acul brusc
- se comprimă locul puncţiei 1-3 minute
Incidente şi accidente:
- hematom
- perforarea peretelui opus
- ameţeli, paloare, lipotimie

20
 d. Fişa tehnică nr. 4 Tehnica efectuării electroencefalografiei

Definiţie:
Electroencefalografia (EEG) este o metodă neinvazivă de
electrodiagnostic cu ajutorul căreia se măsoară activitatea electrică cerebrală
(biopotenţialele corticalr din activitatea metabolică şi functională a celulelor
neuronale, în special a celulelor piramidale din contextul cerebral.
Pentru captarea undelor emise de emisferele cerebrale se folosesc
electrozii care se aplică în puncte diferite ale pielii capului.
Undele captate sunt înregistrate pe hârtie specială.
Pregătirea pacientului:
- psihică:
- se explică necesitatea şi în ce constă tehnica, precum şi faptul că nu
este dureroasă
- fizică:
- înaintea efectuării testului se recomandă spălarea părului şi evitarea
folosirii uleiurilor, sprayurilor sau lotiunilor pentru păr.
- se aşează pacientul în decubit dorsal sau pe un scaun
- deoarece hipoglicemie poate modifica aspectul EEG se recomandă
ca pacientul să mănânce înaintea examinării.
- se interzice consumul de alcool, cafeină, băuturi ce conţin cafeină,
ceai, cacao.
- se interzice fumatul.
- se întrerupe cu 3 zile înainte administrarea medicamentelor
anticonvulsive, anxiolotice, sedative – care pot modifica rezultatele teastului.
- nu se execută examinarea când există mişcări oculare, tremr,
hipotermie sau hipoglicemie.
- când se recomandă şi examinare în stare de somn pacientul este
sfătuit să doarmă doar 4-5 ore cu o noapte înainte.
Execuţie:
- se aplică uniform 8-20 electrozi pe intreg scalpul cu ajutorul
unui gel.
- se aplică câte un electrod pe fiecare lob al urechii.
- pacientul este rugat să stea nemişcat, cu ochii inchişi
- se observă parmanent pacientul în timpul inregistrării traseului
electroencefalografic pentru a putea remarca eventualele
mişcări ce ar putea modifica rezultatele.

21
 - Se întrerupe înregistrarea la fiecare 5 minute pentru a permite
pacientului să se mişte.
- Gelul folosit se îndepărtează cu acetonă.
Interpretare:
- în mod normal unde cerebrale au caracteristici, amplitudine şi
frecvenţă în limite nprmale
- Pe traseele obţinute se pot distinge 4 tipuri de ritmuri cerebrale :
Alfa – 8-12 c/s
Beta – 14-30 c/s
Teta – 4-7 c/s
Delta – 0,5-3 c/s

22
Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie

Interviul
1. Informaţii generale:
a. Numele şi prenumele: T.A
b. Vârsta: 44 ani
c. Starea civilă: căsătorită
d. Copii: 2
e. Profesia: pensionară
f. Localitatea de domiciliu: Iaşi
g. Diagnosticul la internare: schizofrenie
2. Obişnuinţe de viaţă:
a. consumatoare de Alcool-nu Cafea - da Tutun -nu Drog - nu
b. Dietă / regim alimentar – normal
c. alergii cunoscute – neagă
3 Probleme de sănătate
a. Antecedente medicale personale: nu sunt
b. Antecedente heredocolaterale: nu sunt
c. Motivele internării actuale: Stare de agitaţie psihomotorie, negativism
verbal şi alimentar, tendinţă de izolare, dificultăţi de inserţie familială.
d. Istoricul stării actuale: Pacient aflat în evidenţa Spitalului de Psihiatrie
Iaşi ”Socola”, cu numeroase internări, este adus in regim de urgenţă (fiind
însoţit de sora sa), pentru comportament APATO-ABULIC, negativism
verbal şi alimentar, dificultate de inserţie familială.
4. Examenul clinic general:
a. Tegumente şi mucoase: normal colorate
b. Greutate: 79 kg
c. Înălţime: 1,72 m
d. Ţesut celular subcutanat: normal reprezentat
e. Sistem ganglionar şi limfatic: nepalpabil
f. Aparat loco-motor: aparent integru
g. Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular prezent
pe ambele arii pulmonare, R = 16 resp/min
h. Aparat cardio-vascular: cord în limite normale, zgomote cardiace
ritmice, AV = 80 b/min, şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia
medio-claviculară T.A= 130/65 mm Hg

23
i. Aparat digestiv:abdomen suplu, mobil cu miscarile respiratorii, nedureros
la palpare
j. Aparat uro-genital: loje renale libere, nedureroase
k. Sistem nervos şi organe de simţ:
5. Investigaţii:
a. Examenul sângelui: HLG, Leucocite , VSH , Glicemie , Calcemie .
b. Examenul urinei: sumar urină
c. Alte examene de specialitate:
- tomografie axială computerizată
- rezonanţă magnetică nucleară
- electroencefalografie
6. Tratament:
a. Tratament medicamentos:
- psihotrop major: Haloperodol, Majeptil, Levomepromazin
- soluţie izotonă: Glucoză 5%
- vitamine: B1, B6,B12, C
- antidepresiv: Paluxetil, Mianserin
7. Epicriza şi recomandări la externare:
Reinternare în regim de urgenţă medico-psihiatrică, pentru o nouă
decompensare discordant – dizarmonică cu comportament apato-abulic
bizarerii gestuale, negativism verbal şi alimentar, insomnii, refuzul
medicaţiei dificultăţi de adaptare şi inserţie socio-familială. Se face
externarea cu recomandările :
1. Tratament : FLUANXOL DEPOT – 1 fiolă la 3 saptămâni IM
2. Supraveghere socio-familială
3. Regim psihoprotectiv
Control periodic prin Laboratorul de Sănătate Mintală (LSM) şi tratament
gratuit

24
 b. Nevoile fundamentale după V. Henderson

Nevoile fundamentale Manifestări de Manifestări de Surse de

independenţă dependenţă dificultate
1. A respira şi a avea o T.A – 150/65 mm - stare de agitaţie şi
bună circulaţie Hg agresivitate
P – 95 b/min - anxietate
R – 21 r/min
2. A bea şi a mânca Glucide: 4 - 6g/kgC/24h - inapetenţă - anxietate
Proteine:4-6g/kgC/24h - stare depresivă
Lipide: 1-2g/kgC/24h
Apa: 2000-3000ml/zi
3. A - urină Urina: aspect normal
elimina

- scaun - aspect: normal

- frecvenţa: 1scaun/1-2
zile
- consistenţă:omogenă

4. A se mişca şi a pătra o - hiperactivitate - stare de agitaţie

buna postură - necoordonarea
mişcărilor
5. A dormi a se odihni - insomnie - anxietate
- agitatie
- halucinatii
auditive

6. A se imbrăca şi - imbrăcăminte - tulbură de

dezbrăca exagerată, gândire
caraghioasă, - pierderea
coafuri bizare imaginii de sine
7. A menţine tegumentele - dezinteres faţă - tulburări de
curate şi ingrijite de măsurile de gândire
igienă

25
8. A pătra temp. corpului T - 36 ◦C
in limite normale
9. A evita pericolele - vulnerabilitate - schizofrenia
faţă de pericole
10. A comunica - comunicare -insuficiente
inadecvată la cunoştinţe
nivel afectiv despre boală
-anxietate
- stare
depresivă
11. A se realiza - dificultate în a-şi - schizofrenia
asuma un rol
social
12. A se recrea - dezintereas de a - oboseală
participa la - anxietate
activităţi - mediu spitalicesc
recreative necunoscut
13. A invăţa să-şi păstreze - dezinteres de a - anxietate
sănătatea învăţa - mediu social
- stare depresivă
14. A-şi practica religia - acţionează conform
valorilor şi credinţelor
sale

26
27
 c. Plan de îngrijire al bolnavului cu schizofrenie
Data Problema de îngrijire Obiectivele de îngrijire Intervenţiile aplicate Evaluarea îngrijirilor
15.05 - stare de agitaţie şi - diminuarea stării de agitatie şi - asistentul învată pacienta tehnici - calmarea pacientei
agresivitate agresivitate de relaxare
- psihoterapie
- indepărtează toate elementele
ameninţătoare pentru persoana sa
sau alte persoane
- psihotrop major Haloperidol 2
tb/zi
- alterarea parametrilor - readucerea parametrilor vitali - ameliorarea parametrilor
vitali în limitele normale Măsurarea parametrilor vitali: vitali
T.A – 150/65 mm Hg
P – 95b/min
R – 21 r/min
T – 37◦ C
- se aeriseşte incăperea
- psihoterapie
- asigurarea unui climat liniştit
- inapetentă - reluarea apetitului

- face bilanţul lichidelor ingerate şi

eliminate
- serveşte pacientul cu alimente
la o temperatură moderată, la ore - apetit reluat
regulate şi prezentate atrăgător

28
 alimentează pacientul parenteral cu
soluţie izotonă: Glucoză 5% - diminuarea stării depresive
- diminuarea stării depresive vitamine: B1, B6,B12, C
- stare depresivă
- asitentul va ajuta pacienta să
limiteze atenţia gândurilor triste
- arată calm, căldură, dar fără
exuberanţă
antidepresiv: Paluxetil 20mg 1/zi - recâştigarea imaginii de
- recâştigarea imaginii de sine dimineaţa sine
Mianserin 10mg 1/zi seara.
- pierderea imaginii de
sine - asistentul ascultă pacienta şi o
ajută să limiteze expresia
sentimentelor negative
- determină pacienta să participe la
- combaterea insomniei activităti recreative, educative care - pacienta doarme liniştită
să-i permită recâştigarea imaginii de
sine
- insomnie
- se favorizează odihna pacientei,
prin suprimarea surselor care-i pot
determina insomnie: reducerea
zgomotului, evitarea discuţiilor cu
voce tare, închiderea uşilor la salon
- se administrează un tranchilizant:
Diazepam tb. 1

29
 Se administrează:
- psihotrope majore: Haloperidol 2
tb/zi
Majeptil 1 tb/zi
Levomepromazin 3 tb/zi
16.05 - stare depresivă - ameliorarea stării depresive - asistentul va ajuta pacienta să - combaterea stării
limiteze atenţia gândurilor triste depresive
- arată calm, căldură, dar fără
exuberanţă
- subliniază necesitatea ingrijirii
personale: coafură, manichiură
- se administrează un antidepresiv:
Paluxetil 20mg 1/zi dimineaţa
- Mianserin 10mg 1/zi
seara.

Măsurarea parametrilor vitali:

T.A – 120/65 mm Hg
P – 74 b/min
R – 16r/min
T – 37◦ C

- se pregăteşte pacientul pentru

prelevarea probelor de laborator
biologice:
HLG 11,5 g/dl

30
 Leucocite 18800 mc
VSH 40 1 h
Glicemie 137 mg% ↑
Calcemie 8,6 mg% ↓
- sumar urină
- se pregăteşte pacientul pentru
următoarele explorări:
- tomografie axială computerizată
- rezonanţă magnetică nucleară
- electroencefalografie

Se administrează:
- psihotrope majore: Haloperidol 2
tb/zi
Majeptil 1 tb/zi
Levomepromaz
in 3 tb/zi

17.05 - uşoară depresie - combaterea stşrii depresive - psihoterapie - pacienta prezinta o stare de
- se asigură un climat cald, calm
confortabil
- dificultate în a se
odihni - reluarea somnului
- învaţă pacienta să practice
- pacienta doarme liniştită
tehnici de relaxare, exercitii
respiratorii câteva minute
înainte de culcare

31
 - întocmeşte un program de
odihnă
- se administrează :
un tranchilizant Diazepam 1 tb

Se administrează:
- psihotrope majore: Haloperidol 2
tb/zi
Majeptil 1 tb/zi
Levomepromaz
in 3 tb/zi
18.05 - pacienta este externată, starea generală este bună; parametrii vitali sunt în limitele normale: TA = 130/60 mmHg,
P = 78 b/min R = 16 resp/min T = 36,2˚C ;I se administrează tratamentul prescris de către medic i
se explică şi i se fac recomandări de regim igieno-dietetic pentru acasă. Va urma tratamentul în
ambulatoriu conform Rp.
- revine la control peste 1 lună.

32
 Obiectiv 5: Educaţia pentru sănătate la un pacient cu
schizofrenie

Educaţia sanitară prntru prevenirea bolilor psihice constă în:

- Igiena sarcinii : a se evita traumele psihice, stările tensionate,
alcoolul, tutunul, medicamentele, drogurile. Asigurarea unui climat
familial cald, afectuos, echilibrat, pentru o bună dezvoltare psihică a
copilului.
- Abordarea adolescentului cu înţelegere şi sfaturi competente în
timp util, pentru a evita deprinderile neigienice, dăunătoare dezvoltării
psihice
- Asigurarea unei atmosfere de înţelegere şi respect în familie şi la
locul de muncă, evitarea conflictelor relaţionale, a stărilor tensionale.
- Informarea tinerilor căsătoriţi asupra cerinţelor vieţii de familie,
pentru a evita traumele psihice ulterioare (divorţ)
- Orientarea profesională conform aptitudinilor şi dorinţei
individului pentru a evita traume legate de schimbarea locului de muncă
sau recalificare.
- Pregătirea pentru schimbări fiziologice sau evenimente din viaţă
(pensionare, menopauză), pentru a evita stările depresive, sentimentul
de inutilitate.
- Evitarea surmenajului psihic
- Regim de viaţă echilibrat; alterarea perioadelor de activitate cu
perioade de repaus, activitate reconfortantă, recreativă.
- Evitarea consumului de alcool, droguri, cafea în exces
- Tratarea precoce a afecţiunilor organice (endocrine, metabolice
renale, cardiace neurologice).
Nu există o cale sigură de a preveni schizofrenia. Totuşi, tratamentul
precoce poate ajuta la controlarea simptomelor înaintea apariţiei unor
complicaţii serioase şi poate ajuta la îmbunătăţirea prognosticului pe
termen lung. Urmarea planului de tratament poate ajuta la prevenirea
recăderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Specialiştii specă că
învăţând mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala să poată fi
diagnosticată şi tratată mai devreme.
Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor paşi
activi cum ar fi evitarea folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului,
somnul suficient şi introducerea tratamentului antipsihotic cât mai precoce
dacă este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor şi la prevenirea
ca acestea să agraveze.

33
Medicamentele pot avea efecte secundare nedorite, pacientul se poate
simţi mânios pentru că are o afecţiune care necesită tratament toată
viaţa. În perioadele în care se simte mai bine, poate fi tentat să oprească
tratamentul, lucru care poate declanşa o recădere.
Câteva căi de a face faţă schizofreniei:
- Educaţia: învăţarea cât mai multor lucruri despre boală îl poate
ajuta pe pacient să fie motivat în a urma planul de tratament
- Grupul de suport: grupurile de suport îi pot ajuta pe pacienţii cu
schizofrenie să întâlnească oameni care se confruntă cu aceleaşi
probleme
- Menţinerea atenţiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din
schizofrenie este un proces continuu; menţinerea motivaţiei se poate
face prin amintirea scopurilor terapiei
- Găsirea unor hobby-uri sănătoase: găsirea unui mod sănătos de a-
şi canaliza energia poate fi de folos la pacientul cu schizofrenie
- Învăţarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate încerca tehnici
de reducere a stresului cum sunt meditaţia, yoga
- Structurarea timpului: se recomandă ca pacientul să-şi planifice
ziua şi activităţile. În aces fel poate rămâne organizat. Pentru acest scop
poate încerca să-şi facă o listă de activităţi zilnice.

34
 III. Bibliografie

1. P. Brânzei - Psihiatrie
Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti 1999

2. L. Enescu - Farmacologie
Editura „Dimitrie Cantemir”
Tg. Mureş, 1998

3. E. Minokowski - Schizofrenia
Editura IRI – Bucureşti 1999

4. T. Şerbănescu - Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie

Manual pentru cadre medii
Editura medicală Bucureşti 1978

5. T. Pirozynski - Manual de psihiatrie

Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi, 1991

6. Sub redacţia L. Titircă - Breviar de explorări funţionale şi îngrijiri

speciale acordate bolnavului pentru şcolile
sanitare
Bucureşti 1998

35
IV. Anexe

Electroencefalograma

36
37