Temă - Didactica specialităţii şi

dezvoltări în didactica specialităţii

Susţinător: Ene Petre Mircea

I.

Ce este gândirea critică? – Stan Panţuru “Invăţarea este un proces

cumulativ ierarhic, în cadrul căruia atât cunoştinţele, cât şi
structurile asimilate devin bază pentru noile achiziţii, învăţarea putând fi
asemuită cu urcatul unor trepte sau, mai adecvat spus, cu o spirală
ascendentă deschisă. Într-o asemenea logică, învăţarea va trebui să
pornească de la cunoştinţele deja deţinute de elevi, referitoare la subiectul
sau la tema abordată, să promoveze analiza şi evaluarea opiniilor şi a
soluţiilor posibile, pentru a înţelege sensul celor învăţate şi pentru a stimula
reflecţia critică asupra acestora.”

Sunt de acord cu afirmaţia domnului Stan Panţuru, deoarece învăţarea

stă la baza dezvoltării gândirii critice, oferind elevului o bază de cunoştinţe
la care poate să se raporteze.

Capacitatea de a gândi critic se dobândeşte în timp, de obicei după

terminarea unui ciclu mai important (exemplu ciclul gimnazial), însă
elemente ale gândirii critice pot apărea pe întreg parcursul educaţional,
fără ca aceasta să fie completă. Toate cunoştinţele acumulate anterior sunt
folosite pentru a definitiva gândirea critică. Învăţarea este cea care face ca
gândirea critică să fie o etapă superioară a gândirii, tocmai prin faptul că ea
este rezultatul învăţării, adică rezultatul unui cumul de cunoştinţe asupra
unei teme, cunoştinţe care ulterior sunt supuse unei examinări, în urma
căreia aprobăm sau dezaprobăm informaţia primită. Vârsta la care

Învăţarea este cea care ne oferă posibilitatea de a acumula informaţii,

pe care ulterior le vom cerne, le vom examina, le vom pune în balanţă cu
alte opinii diferite.
 Aşadar, gândirea critică este un proces complex, care începe cu
însuşirea de cunoştinţe, continuă cu formarea unor opinii şi sfârşeşte prin
luarea unor decizii bine argumentate, bazate pe informaţiile accumulate.

II.

Cum îi poţi ajuta pe elevi să gândească critic?

În materia pe care o predau, Religie ortodoxă, stimuarea gândirii critice

este facilitată de pildele spuse de Mântuitorul Iisus Hristos, întrucât, prin
aceste parabole învăţătura pe care ne-o oferă Mântuitorul este uşor de
digerat, parabolele fiind desprinse din viaţa de zi cu zi. Acest fapt îi face pe
oameni să înţeleagă mai bine cuvintele Domnului Iisus.

Formarea abilităţii de a gândi critic la elevi depinde de implicare în

procesul de învăţare al acestora. Această abilitate poate fi facilitată de
profesor atunci când îi îndeamnă pe copii să-şi exprime punctual de
vedere, când profesorul încurajează gândirea independentă, ori prin
aprecierea pozitivă a oricărei idei personale venită din partea elevilor.

Pentru a-i încuraja pe elevi să gândească critic, profesorul trebuie să

promoveze implicarea activă a elevilor în procesul de învăţare, întrucât
este un elemenet esenţial al gândirii critice.

Elevii sunt implicaţi în activitatea de învăţare prin faptul că ei sunt cei

care citesc parabolele, uneori folosind şi jocul de rol. Tot elevii sunt cei care
încearcă să găsească explicaţiile pildelor, îndrumaţi de mine. Faptul că în
pilde elevii găsesc elemente din viaţa de zi cu zi facilitează înţelegerea
învăţăturii acestora. Întrebările legate de pilde sau de învăţăturile extrase
din acestea sunt discutate cu întreg colectivul de elevi. Ori de câte ori
există nelămuriri cu privire la o învăţătură, aceasta se discută şi se explică
tot pe baza Sfintei Scripturi, în aşa fel încât elevul care are îndoieli să le
elimine prin înţelegerea învăţăturii.