Manualul mediatorului

CEDR

A cincea ediție (versiunea internațională)

© CEDR 2013

1
Cuprins

Introducere............................................................................................................................................3
Conceptul medierii................................................................................................................................4
O sinteză a medierii...........................................................................................................................4
Medierea nu este ..............................................................................................................................8
Bazele esențiale ale medierii...............................................................................................................11
Elementele constitutive ale medierii...............................................................................................11
Un cadru procesual pentru mediere....................................................................................................16
Un proces din cinci faze...................................................................................................................16
Faza de pregătire a medierii............................................................................................................16
Faza introductivă a medierii............................................................................................................19
Faza de explorare a medierii............................................................................................................23
Faza de negociere a medierii...........................................................................................................27
Faza de încheiere a medierii............................................................................................................31
Rolul mediatorului și altora.................................................................................................................37
Aspectele rolului mediatorului........................................................................................................37
Mediatorul în calitate de instructor.................................................................................................38
Stilul și abordarea mediatorului......................................................................................................40
Rolurile și responsabilitățile părților, juriștilor, experților, mediatorului aisstent și ale co-
mediatorului....................................................................................................................................44

2
Introducere
Acest manual este pregătirea esențială pentru cursul CEDR Formarea abilităților de mediator (FAM).
Cursul funcționează în baza cunoașterii de către participanții a conținutului manualului. Acesta
este destinat să sprijine învățarea în timpul cursului prin practică si feedback, și să fie un memento
util pentru cei, care au o anumită experiență. Consultarea manualului în timpul cursului va
consolida înțelegerea de către participanți a rolului și competențelor de mediator și a procesului de
mediere. După finalizarea cursului, mulți mediatori păstrează manualul pentru referințe.

Centrul pentru Soluționarea Efectivă a Disputelor (CEDR)

CEDR, Centrul pentru Soluționarea Efectivă a Disputelor, a fost lansat la Londra în 1990 ca
organizație independentă, non-profit, cu misiunea de a încuraja și a dezvolta medierea și alte
metode de soluționare eficientă și tehnici de prevenire a disputelor în sectoarele comercial și
public și în litigiile civile.

CEDR lucrează în parteneriat cu mediul de afaceri, guverne și sistem judiciare, pe plan național și
internațional, și a avut un rol esențial în integrarea medierii în practicile comerciale și în multe
sisteme judiciare.

Cursul CEDR Formarea abilităților de mediator este recunoscut pe plan internațional ca standard de
excelență, și acreditarea CEDR este recunoscută ca bază solidă de competențe profesionale.
Mediatorii acreditați sunt încurajați să se implice în dezvoltare profesională continuă pentru a
îmbunătăți experiența lor și a stabili și menține un serviciu de înaltă calitate pentru părți și juriști.

CEDR Skills

Cursul CEDR Formarea abilităților de mediator este oferit de CEDR Skills. De-a lungul ultimilor 20 de
ani, gama completă de programe și servicii CEDR a ajutat la transformarea capacităților individuale
și de gestionare a conflictelor în organizațiile din sectoarele public și privat din Marea Britanie și pe
plan internațional. Gama de programe CEDR Skills, cu peste 150 de cursuri și seminare în fiecare
an, include negocierea, managementul conflictelor și cursuri de advocacy în mediere, precum și
servicii de instruire și consultanță.

CEDR Solve

CEDR Solve este serviciul CEDR de soluționare și prevenire a disputelor. Acesta este cel mai mare
prestator independent de servicii de mediere comercială și la locul de muncă și de servicii
alternative de soluționare a disputelor din Europa, și ajută în cadrul negocierilor ajunse în impas și
soluționarea disputelor de toate tipurile și mărimile din întreaga lume. Acum în al douăzecilea an
de funcționare, CEDR Solve oferă acces la mediatorii de top, precum și alți profesioniști în
soluționarea disputelor, și a gestionat peste 20.000 de referiri în această perioadă de timp.

Mulțumiri

Prima ediție a manualului a fost scrisă și compilată în 1997 de către David Richbell, director
formare CEDR în acel moment, din documente elaborate de membrii facultății de formare CEDR,
inclusiv Karl Mackie, Bill Marsh, David Miles, Eileen Carroll, Frances Maynard, Heather Allen, Henry
Brown, Lawrence Kershen, Nicholas Pryor și Terence Church. Edițiile ulterioare au reflectat
evoluțiile din domeniu și modificările practicii. A cincea ediție din 2010 a fost actualizată în
continuare cu ajutorul dlor James South, director formare CEDR, Tony Allen, director CEDR, și Andy
Rogers, director asociat CEDR. Suntem recunoscători pentru contribuțiile acestor și altor membri ai
facultății și personalului CEDR. Suplimentar, CEDR adresează deosebite mulțumiri dnei Heather

3
Allen, șef al facultății formare CEDR, care elaborează conținutul și modificările manualului.

4
Conceptul medierii
O sinteză a medierii
Definiție

CEDR a elaborat următoarea definiție generală pentru mediere:

Medierea este un proces flexibil, realizat confidențial, în care o persoană neutră ajută în mod activ
părțile la agrearea unui acord negociat privind o dispută sau un diferend, părțile având controlul
final asupra deciziei de reconciliere și a termenilor reconcilierii.

Medierea este un proces flexibil. Locul, data și calendarul sunt toate aspecte de alegere pentru
discuții între părți și mediator sau furnizorul de servicii. Fiecare parte va decide, uneori cu ajutorul
mediatorului, cine ar trebui să participe în echipa lor (asigurând faptul că oamenii potriviți vor veni
la masa de negocieri pentru ca discuțiile să fie eficiente), ce probleme vor fi discutate și ce
rezultate vor fi luate în considerare. Nu toate aceste aspecte vor fi discutate înainte de sesiunea de
mediere, și toate pot fi modificate și adaptate chiar și după începutul medierii, dacă se recunoaște
că este nevoie de ceva diferit pentru a facilita progresul.

Procesul poate fi elaborat și re-elaborat pentru a satisface necesitățile părților și circumstanțele

disputei. Modelul comercial standard este ca toată lumea să se adune într-un singur loc într-o zi, cu
scopul de a finaliza în acea zi - și referințele din acest manual pentru "ziua medierii" sunt pentru
acest model de bază. Pe parcursul acelei zile, mediatorul, în calitate de manager al procesului, va
gestiona procesul pentru a se potrivi părților și disputei, propunând o serie de reuniuni comune și
individuale, precum și ordinea desfășurării acestora. Totuși, există numeroase variante disponibile
pentru a se potrivi anumitor situații.

Medierea este realizată în mod confidențial, fără a aduce atingere și în privat. Uneori,
desfășurarea unei medieri este un fapt cunoscut public; detaliile oricăror discuții și rezultatele lor
sunt rareori făcute publice, deși rezultatele ar putea fi făcute publice în cazul în care ambele părți
sunt de acord. Suplimentar, medierea implică, de obicei, unele reuniuni individuale între fiecare
parte și mediator, în care mediatorul se angajează să păstreze confidențialitatea informațiilor
primite de la o parte în privat, cu excepția cazului când are permisiunea expresă de a le divulga
unei alte părți.

Mediatorul este o persoană neutră, care asistă părțile în negocierile lor, într-un mod independent
și imparțial. Mediatorul nu trebuie să aibă vreo miză în dispută sau rezultatul acesteia, și nici nu
poate fi perceput ca având o legătură nepotrivită cu vreo parte. Părțile solicită, în unele cazuri, un
mediator, care este specialist în domeniul specific disputei, care ar putea oferi părților un careva
grad de confort și permite mediatorului să utilizeze un limbaj specific industriei. Indiferent de
nivelul de expertiză tehnică sau de altă natură al mediatorului, acesta nu se află acolo pentru a fi
de partea cuiva sau pentru a lua o decizie cu privire la fondul cauzei sau soluționarea acesteia.

Mediatorul ajută activ părțile în parcursul către un acord negociat. Mediatorul lucrează asiduu cu
părțile, permițându-le să-și extindă perspectiva, să re-evalueze situația, riscurile și oportunitățile
lor, și să ia în considerare o serie de posibile modalități de soluționare a disputei. Mediatorul va
utiliza negocierea și alte experiențe profesionale, abilități și strategii pentru a ajuta părțile să
negocieze în mod eficient, cu accent pe scopul părților de a ajunge la un acord în condiții
acceptabile.

5
Disputa sau diferendul pot aduce părțile la mediere. Nu există nici o cerință ca disputa să fie
formalizată, de exemplu prin inițierea procedurilor în instanță. Diferendul nu trebuie să aibă
neapărat o bază legală - poate fi o chestiune de principiu sau convingeri, sau implică necesitatea
pentru o organizație de a face progrese în îmbunătățirea relațiilor, interne sau externe. Chiar și
într-o dispută, data examinării în judecată a căreia este aproape, în care problemele juridice sunt
repetate bine între părți înainte de și la mediere, problemele personale sau comerciale pot fi la fel
de importante ca și factorii juridici în decizia părților de a reconcilia.

Părțile au controlul final asupra deciziei de a reconcilia și a termenilor reconcilierii. Mediatorul

va avea de multe ori un rol foarte important în depășirea impasului, în încurajarea gândirii axate
pe viitor și chiar în contribuirea la opțiunile reconcilierii sau la idei pentru formularea acordului.
Totuși, este esențial pentru conceptul de mediere, ca părțile să fie factorii de decizie. Mediatorii
eficienți utilizează calificarea și experiența lor pentru a influența evoluția și, totuși, lasă decizia cu
privire la reconciliere și condițiile acesteia la discreția integrală a părților.

Un alt aspect de flexibilitate a procesului este că medierea nu este obligatorie decât în cazul și
până când se ajunge la un acord, atunci când termenii de reconciliere devin, de regulă, un contract
cu titlu executoriu. Până la acest moment, părțile pot renunța la mediere oricând, dat fiind că
implicarea în proces nu comportă în sine obligativitatea reconcilierii. Aceasta și faptul că procesul
nu aduce atingere permite părților să exploreze toate opțiunile în mod liber, ipotetic și fără
angajament. Conform procedurii model de mediere CEDR, acorduri de reconciliere trebuie să fie în
scris și semnat pentru a avea putere juridică.

În cele din urmă, medierea este deseori descrisă ca "voluntară". Multe medieri sunt inițiate de
comun acord între părțile aflate în dispută. Odată ce o mediere a început, participarea continuă
este întotdeauna voluntară, în sensul că orice parte poate alege să se retragă fără consecințe
negative, și tot ce se întâmplă la mediere, cât de succint n-ar fi, nu trebuie să fie dezvăluit
judecătorului sau arbitrului, decât în cazul în care părțile agreează contrariul.

Multe contracte comerciale includ obligația de a media înainte de a merge în instanță sau la
arbitraj, iar aceste obligațiuni sunt susceptibile de a fi aplicate unei părți care încearcă să le
ignore. În multe jurisdicții, instanțele judecătorești au competența de a dispune ca părțile să
încerce medierea. Un astfel de ordin ar putea determina obligativitatea utilizării acesteia sau, la
fel ca în Anglia și Țara Galilor, o "recomandare robustă" de a o face. Ignorarea unui astfel de ordin
sau recomandări ar putea duce la o sancțiune impusă de costuri, chiar și împotriva unei părți care
are câștig în instanță. În unele jurisdicții, medierea este obligatorie înainte ca părților să li se
permită să meargă în instanță. Prin urmare, participarea la mediere poate fi mai puțin decât
totalmente voluntară, dar chiar și atunci continuă să fie, de regulă, eficientă.

6
Procesul de mediere

Un cadru general pentru procesul de mediere a fost elaborat și, cu experiență, un mediator poate
exploata flexibilitatea procesului întru beneficiul părților. Următoarea descriere oferă o bază
sigură, spre a fi consolidată.

Contractul preliminar între părți și organizația de mediere sau mediator pentru:

 A agrea medierea
 A agrea condițiile acordului de mediere
 A agrea aspectele practice, inclusiv datele, durata, locația, reprezentarea, cadrul juridic,
taxele, documentația
 A agrea un mediator desemnat.

Rezumatele scrise ale cauzei, care nu aduc atingere și nu pot fi folosite ca probe în orice litigiu mai
târziu, sunt prezentate și schimbate de către părți în prealabil pentru:

 A informa mediatorul
 A informa fiecare parte și focaliza atenția părților asupra problemelor principale.

Reuniuni individuale inițiale; cuvânt de deschidere, întâmpinarea și salutarea părților la sosire,

atunci când:

 Poate fi agreat modul în care vor fi vizate părțile și mediatorul

 Poate fi semnat acordul de mediere
 Sunt abordați factorii de confort și alte necesități fizice
 Pot fi discutate aspectele practice ale zilei
 Pot fi răspunse oricare întrebări imediate
 Poate fi stabilită încrederea în mediator.

Acestea sunt deseori urmate de o sesiune comună, atunci când:

 Mediatorul clarifică procesul și subliniază regulile de bază, recunoscând că juriștii au

informat clienții lor la etapa de pregătire
 Poate fi dezvoltată în continuare încrederea între părți și mediator
 Părțile prezintă declarațiile introductive una alteia și mediatorului
 Un dialog între părți ar putea avea loc
 Un exercițiu comun ar putea fi întreprins pentru a stabili ce trebuie de abordat pentru a
ajunge la reconciliere.

Ulterior, de regulă, sunt desfășurate reuniuni confidențiale separate între mediator și echipa
fiecărei părți pentru:

 A identifica problemele importante și necesitățile fiecărei părți

 A încuraja deschiderea în raport cu slăbiciunile și aspectele forte
 A gestiona așteptările
 A lucra cu întreaga echipă
 A discuta opțiunile de reconciliere.

Alte reuniuni comune, în funcție de necesități, sunt prezidate de mediator, în cadrul cărora părțile
ar putea:

 Oferi mai multe explicații sau informații suplimentare

 Stabili o agendă și agrea următorii pași

7
  Discuta diferențele, posibil cu înțelegerea faptelor sau opiniei expertului, sau a rezultatului
juridic probabil, sau a discuta despre impactul evenimentelor asupra unei părți
 Genera idei sau opțiuni
 Negocia direct
 Stabili reconcilierea în scris sau agrea alte acțiuni.

O reuniune comună nu trebuie să includă toți membrii echipelor. Un mediator poate utiliza diferite
combinații ale participanților pe durata zilei pentru a maximiza oportunitățile de progres.

De ce medierea funcționează

Esența medierii, precum și motivul pentru succesul acesteia, este că medierea oferă o structură
puternică - procesul descris în capitolele următoare - și introduce o altă dinamică în orice
negociere sau discuție privind disputa. Mediatorul acționează ca un catalizator, fiind o parte
neutră, independentă, care își asumă angajamentul de a ajuta părțile să ajungă la reconciliere, dar
care nu are o miză în dispută sau rezultatul acesteia.

Acest proces:

 Aduce oamenii potriviți și informațiile adecvate la masa de discuții

 Restabilește procesul de negociere
 Identifică și se concentrează pe ceea ce contează cu adevărat pentru părți
 Facilitează comunicarea
 Separă oamenii de problema
 Ajută la depășirea impasului și a blocajelor emoționale
 Ajută părțile să reevalueze riscurile lor
 Lărgește opțiunile de soluționare
 Reconstruiește sau menține relațiile, suficiente, cel puțin, pentru avansarea negocierilor
 Lasă părților sentimentul de apartenență asupra problemei și soluționarea acesteia.

Spațiul creat de mediere

Mediatorul are un rol important în crearea unui spațiu, în cadrul căruia părțile pot lucra asupra
disputei, diferit de cel predominant în afara medierii. Acest concept de creare a spațiului disponibil
are mai multe dimensiuni, toate acestea contribuind ca părțile să ajungă la o soluție reciproc
acceptabilă. Mediatorul trebuie să creeze un mediu care include spațiu psihologic pentru ca părțile
să-și recâștige sentimentul de control; confort fizic și intimitate pentru a vă relaxa și a genera
energia necesară unui progres; pauze cu spațiu pentru gândire; și un loc unde dezechilibrul
perceput de putere și alte inegalități sunt eliminate pentru a permite comunicarea mai liberă.

Spațiul trebuie să fie suficient de sigur și confortabil pentru ca părțile să se concentreze și să

lucreze asiduu și, dacă este necesar, să confrunte realitatea și să ia decizii dificile. Acordul de
mediere oferă o mare parte din acea siguranță; el conferă confidențialitate evenimentului, precum
și faptul că tot ce are loc poate să nu fie dezvăluit altora. De asemenea, el face procesul
neobligatoriu până când reconcilierea este documentată și semnată. Medierea oferă o oportunitate
părților de a avea o pauză de la corespondența litigioasă și procesul de soluționare a litigiilor; ea
întrunește factorii de decizie, susținuți de consilierii lor, pentru o ocazie unică. Aceasta oferă un
punct de plecare proaspăt, care permite părților să convină, implicit sau explicit, să se comporte
diferit pentru o perioadă de timp, oferind o oportunitate de a schimba poziția, cu pierderi minime.
Este un adăpost sigur și poate oferi calm. Mediatorul trebuie să contribuie cu calificări și
angajament pentru a oferi acestui spațiu teoretic tonalitate și substanță.

8
Căile spre mediere

Părțile pot veni la mediere din diverse motive:

 În conformitate cu angajamentul de a folosi SAD în toate cazurile adecvate în care este

propusă, precum angajamentul Guvernului Marii Britanii din martie 2001
 În conformitate cu termenii unui contract comercial care prevede medierea, ca parte a
disputei agreate
 Procesul de soluționare
 În urma unei recomandări sau ordin al instanței ca părțile să încerce medierea; în timp ce
instanțele de judecată nu au nici o putere de a ordona unei părți care nu dorește în
totalitate să participe la mediere pe motiv de sfidare a instanței, ele au puterea de a
impune sancțiuni de costuri, chiar și unei părți care are câștig de cauză, în cazul în care
ignoră o astfel de recomandare
 Părțile sunt de acord să medieze, consiliate de juriștii lor – una sau mai multe din ele fiind
mai puțin entuziasmate - dar care doresc, pentru a evita orice risc de costuri de sancțiuni
din motiv că ar fi refuzat "în mod nejustificat" invitația de a media, chiar dacă vor câștiga
 Părțile aleg medierea, crezând că le oferă cea mai bună șansă de a ajunge la un acord în
toate circumstanțele.

Medierea nu este ...

Medierea, chiar și acum, poate fi supusă unor neînțelegeri și concepții greșite, care pot duce la
obiecții inutile pentru utilizarea sa. De exemplu:

Medierea nu implică excluderea litigiului sau arbitrajului

Medierea nu exclude utilizarea altor metode de soluționare a disputelor, și nimeni nu pierde careva
din drepturile obținute prin participarea la mediere.

În multe cazuri, o acțiune a început înainte de mediere. Procedura poate sau nu poate fi
suspendată în așteptarea rezultatului medierii, și activitățile în direcția finalizării procesului litigios
sau a arbitrajului pot continua dacă nu a fost dispusă suspendarea. Părțile uneori se judecă pentru
a demonstra că au o atitudine serioasă, iar apoi negociază prin mediere.

Medierea nu este doar un compromis

Compromisul, adică împărțirea diferendului la mijloc, nu este un cuvânt respectat de mulți avocați
sau clienții lor. Este rar ca medierile să reconcilieze pe această bază. Mediatorul poate ajuta
părțile să dezvolte opțiuni creative de soluționare, care nu pot fi disponibile prin litigii, bazate pe
interesele și necesitățile părților și pe o evaluare realistă a riscurilor sau pe criterii obiective
convenite.

Medierea nu este o pierdere de timp și bani dacă eșuează

Dacă nu se ajunge la reconciliere în cadrul medierii, aceasta este, de obicei, realizată la scurt
timp. Decalajul de reconciliere va fi, de regulă, redus la mediere prin negocieri și prin câștigarea
de către părți a unei înțelegeri mai bune a cauzei celeilalte părți și revizuirea individuală a cauzei
proprii. Medierea aproape întotdeauna temperează aspirațiile cu realism, și mișcarea spre
reconciliere ia în considerare riscurile, juridice și comerciale, ale lipsei de reconciliere.

Există costuri implicate în mediere; taxa de mediator, costurile localului și taxele consilierilor
pentru ziua respectivă. Cu toate acestea, atunci când nu se ajunge la reconciliere, pregătirea
pentru mediere este o pregătire utilă pentru proces sau audiere, sau pentru negocieri ulterioare ale
reconcilierii. Cele mai multe medieri durează o zi sau două zile, astfel încât taxa suplimentară

9
pentru fiecare parte este modestă în raport cu pierderea timpului managementului și costurile de
judecată.

Medierea nu este un semn de slăbiciune

Juriștii care folosesc medierea, o fac ca un serviciu suplimentar pentru clienți. Medierea este acum
un proces de masă pentru soluționarea disputelor, dar aceasta nu este o opțiune moale pentru
client sau jurist. Medierea este o perioadă de negocieri intense, care necesită flexibilitate,
concentrare și imaginație, precum și alte competențe juridice și comerciale. Este o provocare
intelectuală și profesională, dar riscurile sunt reduse, iar potențialul pentru un rezultat de succes
este mare.

Medierea nu împiedică părțile să ajungă în instanță - într-un fel o garantează

Medierea garantează părților posibilitatea de a prezenta cazul una alteia și unui terț neutru, într-
un mod care le permite să evidențieze aspecte de importanță deosebită pentru ei și, dacă doresc,
să demonstreze puterea sentimentelor lor. Medierea oferă părților o oportunitate mai bună de a
face acest lucru decât un proces formal, unde dovezile lor sunt limitate de reguli, iar declarațiile
martorilor scrise înseamnă că există puține șanse ca părțile să vorbească, cu excepția cazurilor
când sunt supuse interogatoriilor ostile, sau în reexaminarea limitată. În plus, medierea poate fi
prima dată când părțile s-au întâlnit reciproc în persoană de la începutul disputei, și prezentarea
cauzei în prezența lor este deseori un precursor puternic pentru îmbunătățirea comunicării și,
astfel, negocierea reconcilierii.

Medierea nu trebuie să fie riscantă sau să implice dezvăluiri

Faptul că părțile vor afla mai multe despre cauza celeilalte părți este uneori perceput ca un risc de
mediere. Medierea educă părțile cu privire la cazul celeilalte părți; cu toate acestea, gradul
informațiilor divulgate este controlat de părți și poate fi mai mic decât cel dispus de procesul de
dezvăluire a documentelor, declarațiile martorilor și rapoartele experților înainte de un proces sau
audiere. Uneori, părțile aleg medierea în mod special pentru a evita să divulge informații
comerciale sensibile în public. Părțile și, în special, juriștii lor vor fi atenți la faptul că, odată
dezvăluite, informațiile nu pot fi preluate și pot informa modul în care părțile se vor pregăti de
judecată în cazul în care cazul nu se va determina o soluție. În practică, înțelegerea sporită
facilitează reconcilierea și multe părți sunt gata să-și asume un risc dozat de furnizare de
informații suplimentare.

Prezentarea reciprocă a informațiilor de către părți, în proces de pregătire sau în ziua respectivă,
poate ajuta negocierile. Informațiile noi pot fi prezentate, asimilate și evaluate eficient atunci
când toate părțile și juriștii lor sunt prezenți la mediere. Totuși, nimeni din cei prezenți la mediere
nu trebuie să spună sau să dezvăluie ceva, ce își doresc să rămână confidențial.

Medierea nu este ceva ce juriștii, managerii sau judecătorii "fac tot timpul"

Un jurist sau o parte abordează discuțiile de reconciliere ca negociator și nu ca mediator;

indiferent de cât de rezonabili și abordabili sunt, aceștia nu pot funcționa ca un terț neutru. Un
neutru este detașat de problemă, emoții și presiuni comerciale, și poate gestiona procesul de
identificare a reconcilierii într-un mod diferit de cel al părților, juriștilor sau managerilor, care sunt
implicați în diferend.

Spre deosebire de un judecător, mediatorul derivă autoritate numai de la părți și este capabil de a
avea discuții private cu fiecare parte, fără a încălca regulile justiției naturale, deoarece un
mediator nu este factorul de decizie. Chiar și atunci când un judecător facilitează reconcilierea la
o conferință de management de caz sau revizuire înainte de proces, acest lucru se face în cadrul și,

10
de multe ori, din cauza autorității și statutului inerent judecătorului, care este de natură să
afecteze percepțiile și deciziile părților.

Medierea nu este consiliere

Mediatorii și consilierii psihologici împărtășesc o serie de competențe de bază și, totuși, procesele
sunt foarte diferite și rolurile în întregime distincte.

Atât medierea cât și consilierea pot lua diferite forme dar, în general, mediatorul păstrează o
relație neutră cu părțile, în timp ce consilierul dezvoltă o relație intensă cu un client individual.
Mediatorul facilitează negocierea unei anumite dispute, în timp ce consilierul se angajează în
discuții libere ample pe orice subiect ales de client. Mediatorul permite acordului să fie atins, iar
consilierul permite strategiilor de adaptare să fie identificate. Mediatorul utilizează tehnici de
rezolvare de probleme, în timp ce consilierul aplică analiza psihologică. Mediatorul recunoaște
sentimentele, în timp ce consilierul explorează și funcționează în profunzime cu emoții.

Mediatorii provin dintr-o gamă vastă de medii profesionale și contribuie cu abilitățile și experiența
lor la o mediere de valoare. Cu toate acestea, este foarte important ca fiecare mediator să
cunoască clar limitele rolului lor, astfel încât, de exemplu, un mediator care este avocat să nu
acționeze în orice moment în calitate de consilier al oricărei părți, iar mediatorul care este
antrenat ca și consilier să nu acționeze ca terapeut.

11
Bazele esențiale ale medierii
Elementele constitutive ale medierii
Confidențialitatea, sentimentul de apartenență al părților asupra soluției, neutralitatea și
imparțialitatea mediatorului, și o abordare a persoanelor care demonstrează respect, empatie și
autenticitate, constituie baza esențială a activității de mediator, și susțin întregul proces de
mediere.

Confidențialitatea

Faptul că medierea este o procedură confidențială și realizată "fără a aduce atingere" este
fundamental.

Confidențialitatea este la două niveluri:

 Întreaga mediere este bazată pe încredere; ea este desfășurată în privat. Ce este discutat
rămâne confidențial și rezultatul este doar mediatizat dacă părțile convin astfel și,
suplimentar,
 Nici o informație privată partajată cu mediatorul într-o reuniune individuală cu una din
părți nu poate fi transmisă fără permisiunea expresă a părții.

Aceasta atribuie o responsabilitate clară mediatorului de a păstra confidențialitatea și a trata toate

informațiile cu mare grijă - o dată dezvăluită, confidența nu poate fi retrasă. Există, în general,
trei moduri de a verifica ceea ce este confidențial:

 Întrebați partea ce poate fi dezvăluit de la reuniunea individuală

 Întrebați partea ce nu poate fi dezvăluit de la reuniunea individuală
 Luați inițiativa, prin identificarea informațiilor specifice care pot fi utile pentru a fi
transmise celeilalte părți, și cereți permisiunea de a le dezvălui.

Dezvăluirea unei confidențe fără permisiune va afecta credibilitatea mediatorului, și chiar ar putea
pune capăt medierii. Cea mai sigură cale este:

 Presupuneți că, cu excepția cazului în care se repetă în documentele transmise sau la o

sesiune comună, totul se comunică în confidență și nu poate fi partajat, iar mediatorului
trebuie să i se acorde permisiunea expres de a dezvălui ceva celeilalte părți.
 Utilizați un rezumat, ca o recapitulare atât pentru parte cât și pentru mediator, pentru a
verifica confidențialitatea la sfârșitul fiecărei reuniuni individuale.
 Dacă nu sunteți sigur, mergeți înapoi la încăperea privată și verificați cu partea înainte de a
dezvălui ceva. Aceasta va asigura că nu se destramă încrederea și, de asemenea, subliniați
încă o dată, că nu veți dezvălui nimic din informațiile confidențiale, sporind astfel
încrederea și încurajându-le să fie mai deschise cu dumneavoastră în reuniunile individuale.

Desigur, pentru a face progrese, un dialog trebuie să aibă loc între participanții la dispută. Aceasta
poate începe cu mediatorul, care acționează ca și catalizator, și, într-o dispută aprinsă, ar putea să
rămână așa; dar în cele mai multe medieri, părțile se vor reuni la un moment dat și vor vorbi în
prezența lor, și în unele medieri o fac de mai multe ori în timpul zilei.

Părțile vor deveni frustrate sau deprimate dacă nu va exista nici un flux de informații între ele;
aceasta păstrează confidențialitatea dar limitează posibilitățile de progres. Aceasta se poate
întâmpla în cazul în care mediatorul abordează confidențialitatea reuniunilor individuale prea

12
literal și rigid, și nu caută permisiunea de a dezvălui informații. Există un risc, de asemenea, că
mediatorul va avea o responsabilitate prea mare pentru elaborarea unei soluții – obținerea
informațiilor de la ambele părți, fără a le partaja pentru că așa este mai sigur, stocându-le și
sperând că, în cele din urmă, va produce un răspuns care funcționează pentru toată lumea. Odată
ce mediatorul își asumă acest rol, părțile pot renunța la responsabilitatea lor de a rezolva propria
lor dispută, bazându-se prea mult pe mediator. Mediatorul, prin urmare, trebuie să găsească
modalități de a crea un dialog între părți, ajutându-le să construiască o înțelegere și să facă schimb
de idei.

Sentimentul de responsabilitate al părților

Unul dintre punctele forte ale medierii este că părțile au o contribuție majoră în proces și control
complet asupra deciziei finale. Prin comparație cu litigiile, unde sistemul dirijează procesul, părțile
sunt marginalizate sau mai puțin importante, și altcineva determină rezultatul.

Medierea lasă controlul pe seama părților implicate prin trei modalități principale:

Părțile sunt fizic în centrul procesului de mediere: faceți comparație cu medierea tipică, cu sesiuni
comune și sesiuni individuale în încăperi private cu fiecare parte, unde părțile sunt implicate în
funcție de gradul propriei dorințe, și experiență din sala de judecată de a sta în spatele juristului
sau de a fi izolat în participare în boxa martorilor: părțile pot alege propriul lor timp și ceea ce
doresc să dezvăluie, și ele chiar pot renunța în orice moment. Chiar și atunci când participarea nu
este voluntară, fiind solicitată de instanță sau contract, părțile controlează nivelul de participare și
pot renunța atunci când simt că procesul nu este productiv. Important este că multe dintre ele
rămân și reconciliază, chiar dacă acestea nu erau dornice de la bun început, părțile decid să
reconcilieze: deși mediatorul gestionează procesul, părțile păstrează controlul asupra direcției și
ritmului medierii. Rolul mediatorului este de a ajuta părțile să găsească propria lor soluție de
reconciliere. Mediatorul aduce o gândire limpede în proces, detașată de detalii și emoții, care
afectează de multe ori părțile; acea claritate poate ajuta la generarea unor idei de reconciliere.
Totuși, părțile trebuie să determine soluția lor la ritmul propriu și în felul lor, și mediatorul trebuie
să reziste tentației de a vedea o soluție și a o împinge părților. Părțile rareori dezvăluie toate
motivele lor și cauza din care o anumită reconciliere este mai mult sau mai puțin acceptabilă decât
alta. Un mediator legat de o soluție are mai puține șanse să fie predispus la soluții alternative,
posibil mai bune. Mediatorul trebuie să creadă că părțile știu cel mai bine.

Deci, responsabilizarea părților și imprimarea sentimentului de apartenență atât pentru problemă

cât și pentru soluția acesteia, sunt esențiale în procesul de mediere.

Neutralitatea și imparțialitatea

Neutralitatea, imparțialitatea și independența sunt active importante pentru mediator. Părțile

trebuie să înțeleagă, atât prin explicație cât și prin demonstrație, aceste aspecte ale rolului
mediatorului și beneficiile pe care le aduc. Un mediator eficient nu trebuie doar să acționeze
imparțial, ci trebuie să fie imparțial, punând deoparte ipotezele, prejudecățile și analiza
prematură a ceea ce contează pentru persoanele respective. Părțile percep deseori ca o ușurare și
libertate de a avea pe cineva cu care să lucreze, fără a fi judecați.

Mediatorul vine detașat de bagajul emoțional sau factual al cauzei; fără interese ascunse, fără a
proteja o careva poziție, fără a trebui să salveze aparențele, fără necesitatea de a demonstra
sentimente. Este o poziție privilegiată, deoarece părțile vor vedea eventual neutralitatea
mediatorului ca motiv pentru a trece de la poziția lor publică la cea individuală cu mediatorul
pentru a discuta punctele slabe și necesitățile reale. Odată ce relațiile sunt formate și încrederea
este construită, părțile devin, de obicei, mai relaxate și mai puțin defensive, și astfel să devin mai

13
deschise la noi perspective și avansarea spre reconciliere. În cazul în care mediatorul este perceput
ca fiind parțial, acest proces va fi afectat; prin urmare, este important ca mediatorul:

 Să fie imparțial cu părțile – aceasta include rezistarea tentației de a petrece mai mult timp
cu o parte “comodă” atunci când celălaltă pare este dificilă sau neprietenoasă
 Să se asigure că întrebările sunt formulate în așa fel, încât să nu apară critică sau judecată
 Să se asigure că reacțiile verbale și non-verbale ale mediatorului vizavi de observațiile
părților să nu fie părtinitoare.

Neutralitatea mediatorului este uneori contestată de părțile care solicită mediatorului o opinie sau
o soluție. Poate exista o justificare pentru un mediator cu experiență de a comenta pe o anumită
problemă, păstrând în același timp în continuare o poziție neutră. Regula de bază, însă, este faptul
că mediatorul ar trebui să evite să dea un punct de vedere, deoarece neutralitatea mediatorului
trebuie să fie clară și consolidată în mod constant în fața părților pe tot parcursul medierii.

Evitarea ipotezelor

Asociată neutralității mediatorului este necesitatea de a evita ipotezele. Toată lumea este
condiționată de mediu, relații și experiență, și mediatorul trebuie să aibă grijă să nu permită astfel
de influențe să aibă un impact negativ asupra medierii. De exemplu, stereotipurile aferente
sexului, rasei, profesiei, statutului economic, vârstei, religiei și altor factori, este o bază comună
pentru posibile ipoteze false. Mediatorul trebuie să conștientizeze și să se concentreze pentru a
evita prejudecățile ce ar putea afecta atât atitudinea cât și acțiunea. Mediatorul trebuie să
urmărească să trateze fiecare persoană ca individ apreciat și respectat.

Mediatorul va fi citit aproape întotdeauna careva documente de fond în prealabil și va fi discutat cu

părțile, de obicei prin intermediul juriștilor lor, dar este important să intre în mediere cu o minte
deschisă și:

 Să fie conștient de pericolele ideilor preconcepute cu privire la fondul cauzei

 Să fie conștient de riscul de a fi influențat, de exemplu, de competența unei prezentări sau
simpatia personală pentru o parte sau persoană
 Să fie pregătit să gândească și să acționeze flexibil și să nu funcționeze în corespundere cu
un format fix pentru mediere sau o anumită structură de reconciliere
 Să fie atent, venind la mediere cu ideea că știe care este răspunsul.

Respectul, empatia și autenticitatea

Medierea este un proces favorizant. Psihologul Carl Rodgers a identificat trei atitudini principale
centrate pe persoană pentru o favorizare eficientă: respect, empatie și autenticitate. Acestea au
un impact major asupra relației mediatorului cu persoanele fizice și părțile.

Respectul

O parte poate percepe indidividual, că implicarea într-o mediere reprezintă admiterea slăbiciunilor
sau eșecul părții. În cazul în care mediatorul este capabil să transmită respect și acceptare, devine
mai ușor pentru acea persoană să fie deschisă și sinceră. Respectul este relevant la două niveluri de
activitate, intern și extern. Atitudinea dvs. față de oameni este respectuosă dacă:

 Aveți grijă de bunăstarea lor

 Vedeți fiecare persoană ca individ mai mult decât, pur și simplu, o parte în procesul de
mediere
 Le vedeți ca fiind capabile să determine propria lor soartă

14
  Aveți prezumția bunăvoinței oamenilor, cu excepția cazurilor și până când aceasta se
dovedește a fi greșită
 Suspendați judecata critică

Și respectul este demonstrat atunci când:

 Participați și ascultați în mod activ o persoană

 Folosiți un limbaj fără a judeca partea
 Comunicați o înțelegere corectă
 Oferiți căldură și prietenie rezonabile
 Ajutați oamenii să identifice și să cultive propriile resurse
 Oferiți încurajare și sprijin
 Ajutați părțile să lucreze prin fiecare etapă a procesului de mediere în ritmul lor propriu.

Menținerea respectului pentru părți ajută la construirea încrederii și crearea unui mediu în care
sunt mai multe șanse de a dezvălui agende ascunse și a fi disponibili să abordeze chestiuni
sensibile.

Respectul este greu de menținut atunci când o persoană se comportă într-un mod perceput ca
agresiv, manipulator, arogant, auto-distructiv sau chiar iritant. Cu toate acestea, respectul și
acceptarea nu sunt la fel ca sentimentul de plăcere sau aprobare. Mediatorul nu trebuie să fie de
acord cu valorile, opiniile sau comportamentul, dar trebuie să aibă un interes real în a comunica cu
acea persoană. Comportamentul unei părți reflectă, probabil, sentimentele și necesitățile sale, la
acel moment, și mediatorul trebuie să fie tolerant, răbdător și receptiv.

Totuși, respectul nu înseamnă că trebuie să acceptați sau să permiteți un comportament, pe care

dvs. sau cealaltă parte îl considerați complet inacceptabil, și care este probabil distructiv pentru
proces, cum ar fi expresiile de intoleranță rasială sau sexuală sau alte remarci abuzive.

Empatia

Empatia înseamnă capacitatea de a înțelege o situație din punctul de vedere al altei persoane și
transmiterea acestei înțelegeri celeilalte părți. În cadrul activităților comerciale există, de multe
ori, presiunea de a demonstra progrese, a fi corect, a apăra și a împinge propriul punct de vedere.
Cu toate acestea, pentru un mediator situația este diferită și se pune accent pe înțelegerea în
profunzime a percepțiilor diferitor participanți la mediere. Aceasta necesită observație,
concentrare și efort imaginativ din partea mediatorului.

Empatia presupune intelegerea experiențelor, comportamentelor și sentimentelor altora, după cum

le simt ei înșiși. Ea solicită abilitatea de a te pune în locul celuilalt, nu pentru a fi o altă persoană,
ci pentru a simți situația lor pe propria piele. Calitatea "ca și" este crucială; trebuie să rămâneți pe
deplin conștient de propriul punct de vedere, în timp ce încercați să vă imaginați și să înțelegeți
gândurile, sentimentele și comportamentele altei persoane din punctul său de vedere.

Empatia este diferită de simpatie. Simpatia se referă la agrearea punctului de vedere al altei
persoane și implicarea emoțională. Empatia necesită o abordare mai detașată, rămânând în același
timp separat și, totuși, acceptând, cald și fără prejudecăți.

Folosirea empatiei vă ajută să le comunicați oamenilor că înțelegeți situația lor și, prin urmare,
este de neprețuit în stabilirea și dezvoltarea relațiilor cu părțile. Pentru a fi empatic, trebuie să
ascultați integral conținutul a ceea ce se comunică:

 Experiența persoanei - ce s-a întâmplat, așa cum percepe ea

 Comportamentul persoanei - ce face, ce a făcut sau nu a făcut

15
  Sentimente sau emotii care apar din, sau sunt asociate cu, experiența sau comportamentul.

Autenticitatea

Ca și respectul, autenticitatea implică activitate la două niveluri, pe plan intern, prin a fi sincer cu
tine însuți despre propriile sentimente, cât și extern, prin comportamentul deschis, spontan care
nu emană de la un rol adoptat sau personă. Prezentându-vă în acest fel, oferiți un model pentru
alte persoane, încurajându-i să facă același lucru și, astfel, dezvoltați relațiile și creșteți
capacitatea celeilalte persoane să își asume riscul de a dezvălui și discuta probleme dificile.

Sunteți autentic în relația dvs. cu alte persoane atunci când:

 Sunteți natural
 Sunt spontan, dar nu necontrolat sau întâmplător
 Rămâneți deschis și nedefensiv, chiar și atunci când vă simțiți amenințat
 Nu supra-accentuați statutul profesional
 Sunteți consecvent și evitați discrepanțele între valorile dvs. și comportamentul dvs., între
ceea ce gândiți și simțiți și ceea ce spuneți, păstrând în același timp tact rezonabil
 Sunteți dispus să dezvăluiți propriile gânduri și sentimente, atunci când este cazul.

Aceste atitudini de bază sunt dezvoltate prin deschiderea față de feedback-ul celorlalți, reflecțiile
personale și practică.

Abilitățile de comunicare care stau la baza abilității mediatorului de a dezvolta relații și empatie
sunt prezentate detaliat în capitolul "Abilități de comunicare pentru mediere eficientă".

16
Un cadru procesual pentru mediere
Un proces din cinci faze
Cadrul procesual CEDR subliniază cinci faze ale medierii, prezentate în continuare. Partea rămasă a
capitolului se referă la toate fazele în detalii.

Faza de pregătire

Ancheta inițială

 Implicarea cu partea sau juristul părții

 Explicarea procesului
 Convingerea părților reticente

Contractul de mediere

 Selectarea mediatorului
 Agrearea regulilor de bază pentru mediere, inclusiv confidențialitatea, costurile,
autoritatea, reprezentarea și efectul asupra calendarelor instanței sau arbitrajului
 Asumarea unui angajament formal de mediere
 Agrearea și achitarea taxei

Contractul preliminar și pregătirea

Mediatorul va specifica contractul premegător medierii, de regulă la telefon, inclusiv:

 Informații despre proces

 Cine participă – și cu ce experiență anterioară de mediere
 Tipul adresării – formală sau neformală
 Cine va face prezentarea introductivă și cât va dura
 Careva negocieri de reconciliere sau oferte anterioare
 Aprobarea acordului de mediere
 Locul, calendarul, băuturi răcoritoare și alte aranjamente practice
 Ocazional, un acord premergător medierii este organizat
 Părțile fac shimb și transmit mediatorului copii ale rezumatelor scrise ale cazului și oferă
documente de sprijin, de multe ori sub formă de pachet agreat.

Faza de pregătire a medierii

Există trei aspecte de luat în considerare pentru fiecare dintre fazele medierii - relația cu părțile,
procesul în sine și lucrul cu conținutul disputei.

Selectarea mediatorului este importantă. Părțile ar putea dori să selecteze în baza unui profil scris,
sau chiar în baza unor interviuri. Părțile uneori solicită un mediator, care este specialist în
domeniul aferent disputei, care poate avea avantaje de familiarizare cu limbajul și procedurile
industriei și poate fi un aspect confortabil pentru părți. Alternativ, ele pot prefera un mediator cu
experiență mai amplă, care se poate detașa de detaliile disputei, ocupa de părțile dificile, aduce o
perspectivă comercială, fără a forma sau fără a i se solicita să exprime o opinie.

Există deseori o mulțime de lucru necesar, fie din partea mediatorului sau a mediatorului și
furnizorului de servicii, înainte de începutul medierii. Uneori, una sau ambele părți sunt incerte sau

17
reticente, și un mediator sau un administrator calificat și cu experiență pot oferi reasigurare,
încurajare și convingere.

Contactul inițial

Contactul timpuriu cu furnizorul de servicii sau mediatorul trebuie să imprime părților și juriștilor
lor sentimentul că sunt în mâini sigure. O modalitate sigură și liniștitoare este esențială.

Este necesar să se stabilească dacă părțile trebuie să fie reprezentate sau dacă o careva parte vine
fără jurist. Suplimentar, este important de a afla dacă proceduri juridice sunt în curs de
desfășurare și, în caz afirmativ, dacă acestea vor fi amânate sau dacă există un calendar juridic ce
trebuie respectat. Nu este necesar ca procedurile să înceteze pentru ca o mediere să aibă loc, deși
părțile, de multe ori, încearcă să o facă.

Vor exista, de asemenea, discuții cu privire la următoarele aspecte:

 Selectarea mediatorului (dacă nu a fost deja desemnat de către părți)

 Calendarul medierii și dacă urmează a fi alocate mai mult de o zi
 Locul pentru desfășurarea medierii, care este acceptabil pentru toate părțile
 Confirmarea taxelor de mediere și condițiilor de plată
 Asumarea angajamentului mediatorului de a respecta Codul de conduită.

Acordul de mediere

Acordul de mediere stabilește condițiile în care medierea va avea loc, inclusiv confidențialitatea,
autoritatea de reconciliere, imunitatea de mediator și privilegiile.

Un proiect de acord de mediere este de obicei transmis la această etapă timpurie, astfel încât
părțile să poată lua în considerare și să negocieze modificările necesare la formularul standard.
Acordul este deseori semnat la începutul zilei de mediere.

Indiferent dacă are loc sau nu comunicarea prealabilă, scopul și termenii oricărui contact
premergător medierii ar trebui să fie absolut clari. În mod ideal, acordul de mediere sau altă formă
de acord de confidențialitate trebuie să fie semnat de la început, astfel încât se stabilește că
discuțiile au loc în aceleași condiții ca și medierea în sine. Chiar dacă acordul de mediere nu a fost
semnat, mediatorul va funcționa pe bază de strictă confidențialitate de la primul contact cu părțile
sau juriștii lor și un astfel de contact va fi, în orice caz, considerat să "nu aducă atingere" și
privilegiat de dezvăluirea ulterioară.

Locul și modalitățile practice

Un loc adecvat trebuie să fie agreat. O locație neutră este, probabil, preferabilă, deși, tot mai
multe firme de avocatură dispun de încăperi corespunzătoare, iar părțile sunt de acord să
folosească aceste spații pentru ziua medierii. Încăperile trebuie să fie confortabile și, preferabil, să
dispună de lumină naturală. Fiecare parte trebuie să aibă o cameră privată similară, care poate fi
folosită ca sediu, pe care mediatorul o va vizita pentru reuniunile individuale. Este important ca
încăperile să fie disponibile târziu, în cazul în care medierea se extinde dincolo de orele de lucru.

Băuturile răcoritoare sunt importante. Fiecare încăpere ar trebui să aibă băuturi și gustări
disponibile, astfel încât un nivel ridicat de energie să poată fi menținut. Unii mediatori preferă ca
mesele să fie servite separat în fiecare încăpere. Alții preferă un bufet central, care încurajează
părțile să se întâlnească neformal în timpul servirii băuturilor răcoritoare. Servirea comună poate
rupe uneori barierele și chiar repara relațiile. În cele mai multe medieri nu există o pauză oficială
pentru masa de prânz, iar lucrul va continua într-o formă sau alta pe tot parcursul zilei.

18
Informarea părților și asistența oferită în procesul de pregătire

Acest manual descrie situația obișnuită în medierea disputelor comerciale, în care juriștii vor fi
prezenți. Odată numit, mediatorul trebuie să facă contact cu părțile sau juriștii lor. Mediatorul
trebuie să construiască o relație de încredere. Vor exista, de asemenea, aranjamente procesuale și,
probabil, unele aspecte de conținut spre a fi clarificate.

Înainte de ziua respectivă, mediatorii vorbesc, de obicei, cu juriștii la telefon - sau cu părțile, în
cazul în care nu sunt implicați juriștii. Poate fi, de asemenea, util de a vorbi direct cu părțile și
merită de sugerat acest aspect juristului. Uneori, conferințele audio și video sunt folosite pentru a
implica clienții și echipele lor juridice și de consultanță. Unele părți sau mediatori vor solicita
întâlniri până la mediere sau vizite în teren. Un apel sau întâlnire premergătoare medierii poate
permite ca o parte din explorare să fie realizată înainte de mediere, pornind procesul și
economisind din timp în ziua respectivă.

Contactul premergător medierii oferă oportunități pentru a acoperi o parte sau toate dintre
următoarele aspecte:

 Prezentări, iar pentru mediator construirea relațiilor

 Obținerea informațiilor despre orice experiență de mediere și așteptările părților
 Explicarea procesului și abordarea și stilul mediatorului, oferind o schiță a zilei și vizând
preocupările
 Discutarea autorității, cine va participa cu un grad suficient de senioritate, și rolul
factorilor de decizie
 Noțiuni de bază ale relațiilor, atât în cadrul echipelor cât și cu cealaltă parte
 Înțelegea contextului și condițiilor pentru această mediere; orice discuții anterioare de
reconciliere și oferte, nimic special cu privire la dispută si, probabil, motivele care au
împiedicat părțile să ajungă la o soluție
 Solicitați părților să pregătească informații despre costuri și să întreprindă o analiză a
riscurilor
 Agrearea documentelor
 Comunicați părților că mediatorul poate testa funcții și opțiuni ca parte a rolului de
mediator
 Recomandări și instruirea părților în raport cu pregătirea pentru mediere; rezumatul
cazului, modul în care acestea ar putea folosi cel mai eficient prima reuniune comună,
discutând cine va prezenta declarația introductivă și cât va dura aceasta
 Sugerați părților să aducă sau chiar să facă schimb de un proiect al acordului de
reconciliere într-un format adecvat de lucru în timpul zilei.

Documentele

De regulă, părțile vor pregăti fiecare un rezumat al cauzei și îl vor transmite mediatorului și
celeilalte părți, la o dată convenită înainte de mediere. Acest rezumat va fi în mod normal de la
două la zece pagini, și este adesea un exercițiu valoros, axând atenția părților asupra problemelor
reale în dispută. Aproape întotdeauna rezumatele vor fi însoțite de documente justificative. Unele
părți oferă, și unii mediatori aleg să solicite, un document confidențial doar pentru mediator.

Fiecare mediator trebuie să găsească un echilibru între pregătirea suficient de detaliată pentru a
înțelege disputa și să fie perceput ca bine informat, dar evitând prea multe detalii. Volumullecturii
este o alegere personală pentru fiecare mediator și părți în fiecare caz.

19
Unii mediatori sunt de părerea că este util de a rezuma disputa pe o singură coală de hârtie,
folosind o hartă a minții sau alte tehnici. Alții solicită părților o listă de lecturi esențiale, care
poate cuprinde opt sau zece documente din mai multe fișiere de documente. O altă idee de
pregătire este de a petrece timp, după citirea documentelor, identificând ipotezele, în așa fel
încât să fiți în măsură să le recunoașteți și să le dați deoparte.

Medierea este o muncă grea și pregătirea este importantă. Timpul investit pe parcursul pregătirii
de către mediator și părți contribuie la o desfășurare mai lină a procesului și va accelera, probabil,
parcursul spre reconciliere.

Cu toate acestea, pregătirea excesivă poate interveni în lucrul eficient în calitate de mediator;
gândurile pot fi neordonate, ipotezele pot afecta înțelegerea și afecta atenția mediatorul la ceea
ce se întâmplă în acest moment.

Pregătirea bună va permite mediatorului să se relaxeze și să aducă energie și angajament față de

proces, și va ajuta părțile să facă același lucru.

Pregătirea în ziua medierii

În ziua respectivă, cei mai mulți mediatori vor dori să ajungă mai devreme, să examineze clădirea
nouă și să aranjeze încăperea principală, amplasarea și alte aspecte.

În cazul în care există un asistent, mediatorul trebuie să agreeze în termeni generali modul în care
asistentul va contribui pe parcursul zilei. De asemenea, este necesar ca mediatorul să precizeze
lucrurile pe care el/ea dorește să le facă personal, cum ar fi salutul părților sau scrierea pe
flipchart. Următorul capitol al manualului descrie în detalii rolul de asistent.

Mediatorul trebuie să verifice:

 Aranjamentele de întâmpinare – părțile trebuie să fie însoțite în încăperile lor separate

 Încăperile - localizarea, intimitatea, temperatura, scaune, telefon, flipchart și pixuri
 Aranjamentele pentru băuturi răcoritoare pe tot parcursul zilei
 Localizarea toaletelor și zonelor de fumat.

Mediatorul trebuie să fie gata să înceapă ziua.

Faza introductivă a medierii

Întâlnirile cu părțile

Mediatorul se va întâlni cu părțile, în zona de recepție sau în încăperile lor. În cazul în care nici un
contact nu a avut loc decât cu juriștii înainte de ziua respectivă, prezentările vor fi deosebit de
importante și folosirea numelor va trebui să fie agreată. Mediatorul va furniza adesea informații la
această etapă cu privire la așteptările zilei precum și verificarea necesităților practice și a
confortului părților. Este esențial să oferiți părților un sentiment de siguranță; ele vor avea în mod
inevitabil unele preocupări cu privire la zi, și este important ca acestea să fie vizate de către
cineva care este profesionist, calm și încrezător, și care este cald si primitor.

Părțile au nevoie de timp să se stabilească și să asambleze echipele lor. Când sunt gata, mediatorul
va vizita fiecare parte individual, asigurând că toate părțile știu ce se întâmplă și în ce ordine.
Mediatorul ar trebui să fie conștient de necesitățile specifice ale părților; pauze de fumat, de
exemplu, sau timp pentru a depăși anxietatea sau a gestiona un handicap. Mediatorul ar trebui să
facă tot ce este necesar pentru confrotul și relaxarea părților.

20
Reuniunile individuale inițiale

La reuniunile individuale inițiale, este probabil că mediatorul va viza semnarea acordului de

mediere, confirmarea autorității, numele spre a fi utilizate în adresări și orice constrângeri de
timp. De asemenea, este util de a semnala posibilitatea diferitor combinații de sesiuni, comune și
individuale, precum și de a viza orice aspecte specifice menționate de părți.

Mediatorul trebuie să pregătească părțile pentru prima reuniune comună, în cazul în care va exista
una, confirmând partea care va face declarația introductivă în primul rând și cine va deschide
pentru fiecare echipă. Uneori, aceste reuniuni individuale inițiale sunt scurte, în timp ce în alte
cazuri reuniuni inițiale mai ample, sau o serie de reuniuni individuale au loc înainte ca părțile să se
întrunească.

Prima sesiune comună

Ca parte a pregătirii, mediatorul trebuie să se gândească la amplasarea părților pentru prima

sesiune comună, pregătind, posibil, un plan de așezare a persoanelor, care permite fiecărei echipe
să se simtă confortabil și, în același timp, oferind posibilitatea de a vorbi cu oamenii potriviți. Ar
trebui părțile să stea una lângă cealaltă sau una în fața celeilalte, vizavi sau de o careva parte a
mediatorului? Aceste aspecte sunt importante. Încăperea și masa pot dicta o mare parte a locurilor,
dar mediatorul trebuie să decidă privind cea mai bună amplasare pentru a încuraja comunicarea. Ar
putea exista un număr mare de oameni, sau mai multe părți, și mediatorul va decide unde va sta
toată lumea.

Ocazional, se va decide, în consultare cu părțile, că nu toți membri ai fiecărei echipe vor participa
la sesiunea introductivă, dar aceasta este mai puțin obișnuit decât utilizarea acestei reuniuni ca
oportunitate pentru toată lumea de a cunoaște cu cine vor lucra în timpul zilei.

Luați în considerare modalitatea de a invita oamenii în sala de sesiuni comune, gestionând, posibil,
prezentări neformale la ușă. Este util să variați locurile pentru sesiunile comune ulterioare pentru a
modifica dinamica și a atribui un sentiment diferit reuniunii.

Alte aspecte ce trebuie reținute la început sunt:

 Gestionați relativ ferm toate procedurile. Sunteți un facilitator de proces responsabil de

crearea unui mediu favorabil pentru participare și comunicare. Părțile se vor aștepta să
exercitați control și să conduceți un proces echitabil, oferind tuturor posibilitatea de a fi
auziți. Găsiți un echilibru pentru a fi și abordabil – cineva, cu care părțile pot vorbi și
doresc să lucreze.
 Utilizați-vă intuiția. Nimeni nu poate prezice scenariul unei medieri, și vor apărea situații
care necesită tact și creativitate. Dați dovadă de flexibilitate și demonstrați integritate.
 Luați cât mai puține notițe. Luarea notițelor rupe contactul vizual și afectează
concentrarea pe ceea ce se spune. Dacă este necesar, alocați-vă timp între reuniuni pentru
a scrie notițe.
 Mediatorul setează scena și dă tonul zilei.

Prezentarea introductivă a mediatorului

Prezentarea mediatorului are patru scopuri principale:

 A seta tonul medirii, utilizând un limbaj pozitiv, în funcție de posibilități

 A stabili rolul și autoritatea mediatorului
 A accentua regulile de bază pentru mediere

21
  A iniția dialogul între părți.

De regulă, mediatorii planifică din timp discursul introductiv. Elaborați propria listă de verificare
pentru discursul introductiv, care, probabil, va include:

 Prezentările și utilizarea numelor

 Rolul mediatorului – imparțial, facilitând comunicarea și ajutând negocierile
 Agenda posibilă a zilei; timpul, utilizarea flexibilă a reuniunilor individuale și comune
 Principiile agreate de toată lumea: confidențial și fără a aduce atingere; fără obligativitate
până la documentarea și semnarea acordului; părțile au autoritatea de a reconcilia; părțile
sunt factorii de decizie.

Indiferent de deschiderea planificată, mediatorul trebuie să fie suficient de flexibil pentru a face
ceva cu totul diferit, dacă este necesar. Deschiderea planificată ar putea fi punctată pentru a
permite spațiu pentru dialog și, desigur, pentru orice întrebări; în unele cazuri, ar putea fi nevoie
ca întâlnirea să fie amânată sau chiar abandonată definitiv, și cu alte ocazii reuniunea va dura
toată dimineața. Deschiderea mediatorului trebuie să fie scurtă, probabil să dureze doar câteva
minute, și totuși trebuie să creeze un mediu propice pentru o comunicare eficientă, și mediatorul
va trebuie să structureze sesiunea. O deschidere slabă poate avea un efect negativ de durată
asupra părților și procesului. O prezentare adecvată a mediatorului poate ajuta la risipirea lipsei de
încredere, creșterea nivelului de confort al părților și promovarea unei atmosfere de cooperare.

Stabilirea tonului medierii

Mediatorul are un rol important în stabilirea unui ton care încurajează participarea, respectul și
interacțiunea productivă. În mod ideal, comportamentul mediatorului va deveni un model pentru
modul în care părțile și ceilalți comunică între ei în timpul medierii. Comportamentele inclusive,
cum ar fi contactul vizual la masă, receptivitatea la mesajele non-verbale, și asigurarea șansei
pentru toiți de a verifica modul de înțelegere a procesului, precum și un gram de umor, vor
contribui la un mediu favorabil pentru lucru colaborativ. Nivelul mediatorului de relaxare și energie
va avea un impact, creând un sentiment de scop, care permite realizarea unor progrese.

Stabilirea autorității și rolului mediatorului

De obicei, părțile numesc mediatorul, astfel încât nu este nevoie de o introducere detaliată. De
asemenea, se stabilește din timp, că mediatorul nu are nici un conflict de interese. În cazul în care
un potențial conflict apare în timpul medierii, este esențial de a discuta aceasta imediat;
mediatorul nu poate ignora, în speranța că nu va fi descoperit sau nu va conta, un posibil conflict
ce ar putea pune în pericol credibilitatea mediatorului și credibilitatea procesului.

Referindu-se la rolul mediatorului, este util să se precizeze că problema aparține, și este

împărtășită de părți. Ele împărtășesc, de asemenea, o responsabilitate de a lucra împreună pentru
a găsi soluția. Unii mediatori sunt specifici cu privire la faptul, că o parte din rolul lor este de a
contesta și testa pozițiile, ideile și opțiunile. Autoritatea mediatorului se stabilește în primul rând
prin demonstrarea încrederii, pregătirii, precum și familiarizării cu procesul.

Accentuarea regulilor de bază – principiile

Recapitularea regulilor de bază este o practică obișnuită:

 Se așteaptă de la factorii de decizie, că vor avea un rol activ în negocieri și vor lucra cu
mediatorul pentru a găsi soluții; părțile au control asupra rezultatului.

22
  Procesul este realizat fără a aduce atingere, și orice spus sau văzut în proces, care nu ar fi
în mod normal parte din comunicare, va rămâne confidențial în cazul în care disputa va
merge în litigiu.
 Procesul este confidențial în două moduri. Ce se întâmplă la mediere este confidențial
pentru părți și mediator, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, și reuniunile
individuale între mediator și fiecare parte sunt complet confidențiale, cu excepția cazului
în care mediatorul are permisiunea de a transmite informațiile. Toți cei prezenți sunt legați
de acord; acordul a fost personal semnat de ei sau de reprezentantul lor din numele tuturor
celor din echipă.
 Nimic nu este finalizat sau cu caracter obligatoriu până la documentarea și semnarea
acordului. Aceasta oferă părților libertatea de a explora idei și opțiuni, fără a fi necesar să
se angajeze în raport cu acestea. Se introduce abordarea "Ce se întâmplă dacă ...", atât de
valoroasă în mediere.
 Confirmați că toate părțile au declarat că vin autoritate de a soluționa disputa. În cazul în
care, la orice etapă, apar probleme legate de autoritate, mediatorul trebuie să discute
aspectele practice, precum accesul în afara orelor la alții în afara medierii, dacă nivelul de
autoritate va trebui să fie schimbat. Mediatorul poate dori să menționez aranjamentele de
autoritate specifice cauzei, cu acordul părții respective, ca parte a prezentării
introductive.

Agenda zilei – procesul

Mediatorul ar putea încuraja părțile să profite din plin de ocazia oferită de ziua respectivă. Este o
șansă unică de a pune capăt disputei și oricăror proceduri aferente, și de a conveni soluții care nu
sunt disponibile în altă parte. Uneori, este important ca mediatorul să gestioneze așteptările prin a
spune, de exemplu, că ziua va fi dură și va fi o muncă grea, și că părțile nu pot obține tot ce își
doresc, dar trebuie să fie găsită o soluție acceptabilă pentru toți.

Deseori, este util de a contura o imagine a zilei ca fiind una foarte flexibilă, fără proceduri rigide -
de petrecere a timpului în echipe, în privat, fără mediator, în reuniuni separate cu mediatorul care
se deplasează între părți, cu toate părțile împreună la masă, sau de a avea întâlniri cu diferite
combinații ale membrilor selectați din echipe. S-ar putea, de exemplu, ca avocații să lucreze util
împreună la anumite probleme, în timp ce părțile lucrează asupra altor probleme. Prin semnalarea
acestor posibilități, mediatorul gestionează așteptările și reduce elementul de surpriză pentru
părți.

La anumite intervale de la deschidere, mediatorul trebuie să dea părților posibilitatea de a pune

întrebări, stabilindu-se astfel, de exemplu, importanța clarității și înțelegerii.

În general, deschiderea trebuie să fie pozitivă și încrezătoare, astfel încât părțile să simtă că sunt
pe mâini bune.

Declarațiile introductive ale părților

După deschiderea mediatorului, fiecare parte face, de obicei, o declarație introductivă. Ordinea va
fi agreată cu părțile în prealabil - în mod normal, reclamantul – la fel și membrul sau membrii
echipei care vor face prezentarea.

Oricine va face declarația introductivă, mediatorul ar putea:

 Reaminti părților durata agreată și sugerată a fiecărei declarații introductive

 Ruga participanții să asculte atent, sugerând să noteze orice gânduri, spunând că se va
aloca timp pentru schimb de comentarii după declarațiile introductive
 Încuraja părțile să vorbească direct una alteia

23
  Invita alți membri ai echipei să adaoge la cele spuse.

Dacă este clar, că există emoții puternice aferente disputei, mediatorul ar putea dori să recunoască
acest lucru în mod deschis. Mediatorul nu trebuie să se teamă de emoții puternice – o oportunitate
de a exprima și a explica sentimentele puternice poate fi utilă părților și procesului.

În timpul fiecărei prezentări, mediatorul trebuie să acorde atenție vorbitorului, aceasta însemnând
cât mai puține notițe și menținerea contactului vizual cu vorbitorul. De asemenea, este util de a
scana masa ocazional - cineva ar putea avea nevoie de o confirmare scurtă, probabil non-verbală,
că frustrarea sau dezacordul său a fost remarcat.

Mediatorul ar trebui să gestioneze prezentările, invitând fiecare echipă să vorbească și să asculte,

monitorizând timpul și mulțumind fiecăruia pentru contribuție.

După declarațiile introductive, mediatorul ar putea încuraja părțile să continue să vorbească și

permite dialogului să se desfășoare atât cât este constructiv. Ar putea fi util să se stabilească un fel
de agendă a zilei, menționând, probabil, părților domeniile ce vor trebui abordate în scopul de a
ajunge la o soluție. Aceasta poate fi un prim pas spre soluționarea cooperativă a problemei.
Procesul este flexibil; mediatorul poate decide să continue sesiunea comună cu ambele părți sau să
ofere o scurtă pauză de confort înainte de a se întruni, sau să se divizeze în sesiuni individuale cu
fiecare parte.

La finalul sesiunii comune inițiale, ar putea fi util de a reaminti părților nivelul suplimentar de
confidențialitate în sesiunile individuale. Mediatorul ar trebui să decidă care parte va intra prima în
reuniune individuală și să anunțe acest lucru cu încredere la reuniunea comună sau fiecărei părți în
încăperile lor. Uneori, mai ales in medierile care implică mai multe părți, un calendar de reuniuni
individuale este necesar. Indiferent de decizia mediatorului, părțile ar trebui să iasă din sesiunea
comună inițială fiind încrezătoare că mediatorul va gestiona ziua într-un mod productiv.

Faza de explorare a medierii

Explorarea poate începe spre sfârșitul sesiunii introductive, când mediatorul ar putea încerca să
stabilească o agendă de lucru a zilei, probabil cu ajutorul unui flipchart. O bază comună ar putea fi
identificată, precum și domeniile rămase în cadrul disputei, și ceea ce trebuie să fie vizat pentru a
ajunge la un rezultat de comun acord. Cu toate acestea, chiar și în cazul în care părțile au lucrat
împreună cu mediatorul în așa mod, fiecare parte ar putea dori, de asemenea, să discute aspecte
confidențiale cu mediatorul în siguranța unei reuniuni individuale.

Uneori, poate fi tentant de a trece direct de la deschidere la negociere, în special în cazul în care
părțile și juriștii lor sunt dornici să o facă, sau în cazul în care o chestiune pare simplă. Cu toate
acestea, faza de explorare are un număr de scopuri importante, inclusiv identificarea intereselor
de la bază, care vor informa deciziile părților cu privire la reconciliere.

Negocierile sunt, în unele cazuri, doar rudimentare înainte de mediere sau destrămate integral, iar
părțile necesită ajutorul unui mediator pentru a clarifica ceea ce doresc să realizeze și de unde să
pornească sau să restarteze. Rolul mediatorului în acest caz, la fel ca și la multe alte etape, este
de a normaliza o astfel de analiză și să dea permisiune părților de a aborda cazul într-un mod
diferit.

De obicei, faza de explorare va acoperi o serie de reuniuni și implică:

 O conversație cu fiecare parte și echipa sa: despre trecut, prezent și viitor, despre fapte
și sentimente, așa cum le percep, cu privire la o gamă largă de subiecte: juridice,
comerciale și personale

24
  Construirea în continuare a încrederii: mediatorul va dori să consolideze și să sporească
relațiile stabilite în scopul de a câștiga încrederea fiecărei părți, că mediatorul este
imparțial și poate gestiona informații confidențiale, inclusiv discuții despre punctele slabe,
deși, de obicei, nu la prima reuniune individuală
 Oportunități de exprimare a emoțiilor: un mediator va construi încrederea prin
recunoașterea și confirmarea, cu răbdare, a sentimentelor fiecărei părți
 Identificarea problemelor importante: este ușor ca părțile să omită problemele reale în
cazul în care un diferend a devenit obscur și complicat; mediatorul ar trebui să încerce să
înțeleagă ceea ce contează cu adevărat pentru părți
 Distingerea necesităților fiecărei părți de dorințele și reclamațiile invocate: mediatorii
ar trebui să încurajeze fiecare parte să revizuiască propriile necesități și interese și, de
asemenea, să reflecte imaginativ de ce ar putea avea nevoie cealaltă parte. Dezvoltarea
unui sentiment de perspectivă ajută părțile să facă același lucru; este o abilitate vitală
pentru un mediator
 Verificarea calității comunicării în trecut și îmbunătățirea acesteia: mediatorul poate
ajuta părțile să furnizeze informații una alteia și să obțină o imagine mai clară a modului în
care fiecare vede situația
 Descoperirea agendei ascunse: identificarea motivației unei părți este valoroasă pentru un
mediator – chiar și juristul unei părți va fi, uneori, surprins de ceea ce se va descoperi.
Mediatorii trebuie să fie atenți la indiciile care i-ar putea ajuta să descopere necesitățile
subiacente, astfel facilitând conversații cu privire la ceea ce ar putea satisface realist
necesitățile respective
 Lucrul asupra posibilelor strategii de reconciliere: la faza de explorare, mediatorul poate
începe să lucreze cu părțile pentru a schița forma generală a unei eventuale reconcilieri,
fără a numi orice alte cifre la această etapă și păstrând posibilitățile deschise pentru rute
alternative de soluționare. Ulterior, elementele individuale ale unui acord ar putea fi
elaborate la viteze diferite.
 Pregătirea pentru testarea realității și revizuirea evaluărilor de risc: este esențial ca
mediatorul să aibă o relație bună înainte de a încerca să testeze punctele slabe ale cauzei
unei părți, sau să discute despre evaluarea riscurilor în detalii. Reconcilierea, aproape
întotdeauna, implică ajustarea poziției bazate pe reevaluarea riscului. Semnalarea testării
realității ca o posibilă activitate pentru o etapă ulterioară a procesului (probabil la
negociere, în cazul în care părțile intră în impas) o poate legitima și gestiona așteptările
părților - deși unele medieri reconciliază fără a fi nevoie de astfel de conversații dificile,
deoarece părțile reevaluează riscurile lor în privat și medierea avansează spre reconciliere,
mediatorul ajutând prin alte modalități.

Utilizarea reuniunilor comune și individuale

Mediatorii trebuie să evalueze potențialele avantaje și dezavantaje atunci când decid când să
lucreze în sesiune comună sau individuală. Nu există nici un tipar fix. Medierile pot cuprinde orice,
de la o sesiune comună continuă la o serie de sesiuni individuale, fără ca părțile să se întâlnească.
Norma este o combinație a celor două, dar echilibrul trebuie să fie determinat de abordarea
părților în dispută și una față de alta, și nu din cauza preferințelor mediatorului sau a temerilor de
a lucra într-un mod sau altul.

Păstrând în același timp responsabilitatea generală pentru acest proces, mediatorii trebuie să fie
pregătiți să ofere alegeri părților. O parte ar putea fi rezistentă să se întâlnească cu un adversar
într-o sesiune comună din cauza istoricului dificil al disputei. Mediatorul ar putea încuraja partea,
că aceasta ar putea fi o oportunitate pentru progres, promițând gestionarea atentă a reuniunii și un
scop și structură clare. În cele din urmă, este decizia părților de a fi de acord cu o astfel de
reuniune și mediatorul nu trebuie să insiste.

25
Reuniunile comune permit tuturor să vadă și să audă ce se întâmplă și să aleagă modul de a
contribui, iar neutralitatea mediatorului este ușor de observat și acceptat. Pentru un mediator,
reuniunile comune pot părea riscante; elemente neașteptate vor apărea, care vor necesita
managementul calificat al oamenilor și procesului. De asemenea, este puțin probabil ca părțile să
dezvăluie slăbiciunile la masa comună, discuțiile se pot bloca sau destrăma cu ușurință, și pot
crește frustrarea și temperamentul. Pe de altă parte, reuniunile comune sunt deseori o utilizare
efectivă a timpului și un mod eficient de transmitere a informațiilor între părți și de elaborare a
ideilor.

Mediatorul ar putea încuraja părțile să se întrunească sau să rămână într-o sesiune comună pentru o
serie de scopuri. Sesiunile comune oferă oportunități pentru:

 Toată lumea să lucreze împreună și să demonstreze angajament

 Construirea relațiilor între părți
 Perceperea impactului asupra celorlalți al unei idei sau subiect
 Economie de timp prin schimbul de informații
 Gestionarea aspectelor tehnice sau practice
 Împărtășirea unui sentiment de progres
 Clarificarea a ceea ce a fost convenit și ceea ce urmează a fi vizat.

Reuniunile individuale oferă fiecărei părți șansa de a aborda subiecte sensibile și dificile în mod
liber, cu un mediator de încredere. Acestea permit mediatorului să înțeleagă necesitățile și
interesele individuale prin mai multe conversații în profunzime, și să ofere părților timp pentru:

 A reflecta asupra a ceea ce se întâmplă și ceea ce au auzit

 A se regrupa ca echipă, consolidând gândirea lor
 A se recupera după o întâlnire deschisă dificilă sau dezamăgitoare; a se relaxa
 A discuta sincer cu mediatorul și reciproc cu privire la toate aspectele legate de caz, având
încredere că mediatorul nu va dezvălui nici un conținut confidențial celeilalte părți fără
permisiune
 A planifica, pregăti, repeta sau a primi asistența mediatorului în calitate de instructor
 A-i consulta pe cei în afara medierii
 A păstra aparențele, luând decizia de a schimba poziția în privat.

Cu toate acestea, ar fi naiv ca un mediator să se aștepte că părțile vor dezvălui un mare volum de
informații sensibile într-o primă reuniune individuală. Părțile și juriștii lor sunt, de obicei, prudenți
la această etapă și vor continua de multe ori să afirme puterea poziției de deschidere, după cum a
fost expusă la sesiunea comună.

Mediatorul trebuie să câștige încrederea părților. Prin limbaj și comportament adecvat, mediatorul
trebuie să reasigure fiecare parte, că este sigur de a conferi această încredere. Mai târziu, părțile
vor fi, de obicei, tot mai deschise și sincere și, uneori, chiar la prima reuniune individuală.

Într-o primă reuniune individuală, mediatorul ar putea reaminti părților că aceasta este
confidențială și apoi să pună o întrebare deschisă pentru a permite părții să vorbească despre ceea
ce dorește. În cadrul reuniunilor ulterioare, ar putea fi important pentru mediator de a avea o idee
despre ceea ce trebuie de discutat, rămânând pe tot parcursul deschis la ceea ce partea percepe
ca fiind urgent. Părțile dictează ordinea de zi și mediatorii trebuie să fie flexibili pentru a se
adapta necesităților părților. Țintiți spre o conversație și nu interviu; o listă pregătită de întrebări
are mult mai mari șanse să inhibe decât să ajute un mediator să afle de la părți ceea ce contează
cu adevărat și ceea ce ar putea să funcționeze.

26
Managementul timpului este un aspect important în reuniunile individuale, mai ales la o etapă
timpurie a medierii. O echipă va părăsi sesiunea comună, în cadrul căreia cealaltă echipă a făcut,
de obicei, o prezentare robustă a cazului, și apoi trebuie să-și petreacă timpul în așteptare, în timp
ce mediatorul este cu cealaltă echipă. Aceasta poate provoca tensiuni și mediatorul trebuie să
încerce să gestioneze acest aspect, poate oferindu-le o indicație referitor la timpul așteptării,
identificând, eventual, o sarcină constructivă pentru ei sau, poate, venind în încăperea lor și
explicând că timpul va fi a petrecut mai întâi cu cealaltă echipă, verificând astfel orice reacție
imediată.

Suplimentar, atunci când se lucrează individual cu o parte, există riscul ca mediatorul să fie văzut
ca aliat al părții respective, prin remarci sau comportament empatic, sau să fie perceput ca
împărtășind punctul de vedere al celeilalte părți ca reacție la menționarea subiectelor incomode
sau testării realității.

Cum trebuie de explorat în reuniunea individuală

Atunci când vă deplasați dintr-o cameră în alta, aveți grijă de toate notițele pe care le faceți.
Acestea pot fi confidențiale, și în special cifrele pot fi citite foarte ușor, chiar și invers. De
asemenea, asigurați-vă că ușile de sticlă sau ferestrele în încăperile individuale nu expun flipchart-
urile pentru ceilalți care traversează spațiul.

 Reiterați confidențialitatea la începutul reuniunilor individuale

 Folosiți întrebări simple deschise și lăsați suficient timp și liniște pentru răspunsuri
 Încercați să stați aproape de parte mai mult decât în calitate de consilier, și solicitați părții
să vorbească liber, făcând-o să se simtă în largul său
 Implicați juriștii dar încercați să-i împiedicați să domine conversațiile
 Ascultați cu atenție, observând conținutul și forma, cuvintele și limbajul corpului; orice
inconsecvențe ar putea fi semnificative și merită o anchetă gentilă
 Asigurați-vă că echilibrul permite părții să vorbească mult mai mult decât mediatorul
 Probați câteva subiecte, dar fiți pregătit să lăsați unele probleme pentru mai târziu.
Mediatorii reușesc ocazional să “parcheze” întreaga problemă de răspundere, fără a mai
reveni la ea, permițând părților să ajungă la un acord final numai prin discutarea
aspectelor monetare și de alt gen.
 Monitorizați timpul și amintiți-vă de cealaltă parte - aveți o responsabilitate și față de ea,
și puteți explica faptul că toată lumea trebuie să se simtă parte a procesului pentru ca
reconcilierea să se realizeze
 Rezumați spre sfârșitul sesiunii și folosiți rezumatul pentru a consolida confidențialitatea și
verifica, în caz de accept, dacă puteți transmite ceva celeilalte echipe
 În cazul în care există o sarcină utilă și specifică spre a fi realizată de parte, solicitați să o
realizeze, dar nu pur și simplu să utilizați “Vreau să vă gândiți mai mult la cazul dvs.…”,
care are puține șanse să genereze orice progres
 Adresați o întrebare finală deschisă - Ce altceva ați dori să cunosc la etapa respectivă? sau
o întrebare similară. Dacă este urgent și important, mergeți un pic mai departe, dar fiți
pregătit să “parcați” întrebarea și să vă deplasați în cealaltă cameră, unde o conversație la
fel de importantă vă așteaptă
 Estimați, posibil, timp când veți reveni.

Modalitățile de verificare a informațiilor confidențiale

Pe parcursul medierii, calea cea mai sigură pentru mediatorii mai puțin experimentați este de a
trata totul ca fiind confidențial, cu excepția cazului în care contrariul se specifică în mod expres;
totuși, aceasta poate prezenta limitări. Pot exista situații în care părțile vă vor permite să priviți
întreaga conversație ca pasibilă dezvăluirii; mediatorul trebuie să fie atent la riscurile acestei

27
abordări, verificând în mod special orice informație care pare personală, sensibilă sau prematură.
Mai frecvent, este util ca mediatorul să trateze totul ca fiind confidențial, luând, de asemenea,
inițiativa de a identifica informații care ar putea determina progrese - chiar dacă numai un mic pas
- și solicitând permisiunea și libertatea de a folosi aceste informații atunci când este cazul.

Explorarea necesită ca mediatorul să fie răbdător, perspicace și persistent. Este puțin probabil ca
faza de explorare să se încheie la sfârșitul primei reuniuni individuale cu fiecare parte. De regulă,
mai multe urmează a fi descoperite și înțelese, atât de mediator cât și de părți, înainte de a fi
timpul să avansați la faza de negociere.

Faza de negociere a medierii

În mediere, părțile lucreze în direcția unui acord negociat, asistați de mediator. Într-un sens, tot
medierea este o negociere, și negocierea are loc pe tot parcursul procesului de mediere. Faza de
negociere a unei medieri începe atunci, când părțile sunt gata să discute condițiile de reconciliere
în detalii. Ideile și structurile ample se transformă în soluții și cifre posibile, iar rezultatele non-
monetare sunt dezvoltate în modalități practice. Aceste negocieri detaliate continuă până la faza
de încheiere, atunci când reconcilierea se înregistrează în scris, sau următoarea etapă este
planificată, dacă un acord deplin se dovedește a fi evaziv în acea zi.

Nu este ușor de a oferi îndrumare definitivă unui mediator nou privind începutul fazei de
negociere. Una sau cealaltă parte ar putea dori să facă unele propuneri ferme; ritmul general poate
deveni mai rapid; toate părțile pot spune că au avut suficiente discuții, ca și principiu; și evaluarea
riscurilor a fost, posibil, ajustată. Mediatorul poate simți că părțile trebuie să vorbească acum în
cifre specifice și că o schimbare de ritm este necesară, cu un plus de energie injectat în discuții.
Negocierea trebuie să înceapă la un moment dat și progresele pot fi frustrate în mod egal, prin
începutul prea târziu sau prea devreme.

Etapele fazei de negociere

În timp ce nu este ușor de a oferi îndrumări cu privire la începutul negocierii, este posibil să se
stabilească orientări cu privire la diferitele etape ale fazei de negociere. Acestea sunt, în general,
după cum urmează:

Lucrul în principiu: discuțiile în termeni generali, sau conturarea imaginii de ansamblu înainte de a
începe negocierea detaliilor, poate ajuta părțile să depășească primele etape ale ezitării de a face
un pas

 Formularea și comunicarea primelor oferte

 Gestionarea ofertelor ulterioare și schimbul de informații într-un mod tacticos
 Gestionarea impasului evident: impasul poate fi neașteptat, anticipat sau chiar declanșat în
mod intenționat
 În timp ce unele medieri par să avanseze destul de bine spre reconciliere, mult mai multe
intră într-o etapă dificilă de impas aparent. Acesta trebuie să fie normalizat atunci când se
produce, sau poate chiar în prealabil.
 Prin recunoașterea posibilității la sesiunea introductivă. Spre regret, atunci când este vorba
de o situație de impas, primul pas de a sparge gheața poate fi privit ca slăbiciune de către
ceilalți, sau de partea care face pasul respectiv. Mediatorul poate ajuta prin acordarea de
asistență părților la formularea și realizarea primului pas.
 Lucrul din faza de explorare efectuat pentru a înțelege oamenii - motivațiile,
personalitățile și presiunile - va plăti acum dividende. Ca întotdeauna, nu contează doar
ceea ce faceți în calitate de mediator, dar și cum o faceți. În timpul fazei de negociere
există o serie de posibile roluri de mediator, în funcție de necesitățile părților. Mediatorul
ar trebui să fie:

28
  Un observator de negocieri eficiente între părți
 Un facilitator, care transmite ofertele și contra-ofertele între încăperi
 Un instructor privind modul cel mai eficient de negociere
 Un tranzacționist care influențează semnificativ negocierile, deși cu o atitudine imparțială.

Utilizarea aptitudinilor eficiente de negociere de către mediator pentru a ajuta părțile în faza de
negociere sunt descrise în detalii în capitolul ‘Utilizarea abilităților de negociere în calitate de
mediator’.

Utilizarea reuniunilor individuale și comune

Alegerile aceluiași proces sunt disponibile pentru mediator, ca și în toate celelalte faze, iar
deciziile trebuie luate pentru a se potrivi subiectului, părților, juriștilor acestora și relațiilor între
părți.

Reuniunile individuale sunt, de multe ori, norma așteptată și permit mediatorului să lucreze în
mod activ pentru a ajuta fiecare parte să se concentreze pe o soluție care va satisface interesele
sale. Aceasta este, uneori, o luptă dureroasă pentru ca părțile să avanseze de la diviziuni adânci
spre soluție. Când pozițiile au fost bine articulate înainte de și în prima parte a oricărei medieri,
există de multe ori un sentiment de pierdere față de pozițiile abandonate și pierderea percepută a
aparențelor, atât între părți cât și în cadrul unei echipe.

La reuniunile individuale în timpul fazei de negociere, mediatorul folosește o gamă de tehnici, care
ar putea include:

 Perspective și propuneri de modelare, care vor corespunde necesităților fiecărei părți

 Rol de rezonanță, în timp ce părțile testează pozițiile și încep să realizeze că nu pot obține
tot ce au sperat
 Prioritizarea preocupărilor și aspirațiilor părților
 Înțelegerea și verificarea ofertelor, testarea modului în care ar putea fi primite, ținând
cont de punctul de vedere al celeilalte părți, discutarea prezentării și recomandări privind
calendarul de timp
 Identificarea obiectelor de valoare diferită: o parte poate plasa o valoare mică sau
întâmpina costuri mici pentru un element care poate fi considerat foarte important o altă
parte, cum ar fi o scuză sau explicație
 Verificarea BATNA: cea mai buna alternativă pentru un acord negociat, față de
reconcilierea propusă
 Confirmarea costului de continuare a litigiului sau arbitrajului
 Testarea realității: oglindirea poziției sau propunerii unei părți și adresarea întrebării
referitor la realitatea acesteia
 Gestionarea răspunsurilor la ofertele dezamăgitoare primite și transmise.

Mediatorul poate fi capabil să ajute părțile să soluționeze disputa lor, fără a testa realitatea, dar
aceasta este, de multe ori, o cheie pentru progres. Părțile pot deveni orbite și nu reușesc să
recunoască avantajele reconcilierii, chiar și în condiții relativ incomode. O parte terță
dezinteresată poate fi capabilă să aducă claritate într-un mod obiectiv și fără prejudecăți. Nu este
sarcina mediatorului să impună o soluție sau un anumit punct de vedere, iar părțile sunt libere să
respingă o nouă viziune, dacă doresc. Totuși, transformând o perspectivă unidimensională și auto-
interesată într-o imagine care conține riscuri și interese comune, un mediator calificat poate
realiza multe.

Există o tentație de a presupune că părțile doresc doar sa negocieze prin intermediul diplomației
de mesager a mediatorului, prin reuniuni individuale. Există o senzație mai mare de siguranță și,

29
posibil, îi conferă mediatorului un sentiment de control, în special deoarece ofertele timpurii
generează frecvent furie la refuzul aparent al celeilalte părți de a fi realistă. Mediatorii cu mai
multă experiență aduc, de multe ori, părțile împreună în timpul fazei de negociere, deși nu
neapărat pentru primele oferte. Dezavantajele posibile ale lucrului exclusiv în reuniuni individuale
includ:

 Părțile și juriștii lor simt o pierdere a controlului asupra negocierilor

 Negocierea poate fi mai lungă decât în cazul în care se desfășoară direct
 Mediatorul devine doar mesager și poate fi chiar manipulat pentru a transmite oferte, pe
care părțile ar fi dispuse să le dea una alteia
 Mesajele importante își pierd forța atunci când sunt livrate de către mediator și nu de către
parte
 Părțile devin frustrate când sunt separate și pierd orice dorință reciprocă de cooperare
generată la etapele anterioare ale medierii
 Mediatorul este tentat să își asume o responsabilitate prea mare pentru o negociere de
succes
 Mediatorul acționează doar ca intermediar într-un exercițiu de tranzacționare
 Oportunitatea ca părțile să lucreze împreună este ratată - acest lucru este important, mai
ales în cazul în care o relație de viitor este anticipată sau esențială; părțile ar putea fi
nevoite să lucreze împreună la mediere pentru a modela viitorul și a testa dacă ar
funcționa.

Reuniunile comune în faza de negociere sunt o modalitate de a contracara aceste dezavantaje,

dar acestea trebuie să fie pregătite și gestionate cu atenție. Mediatorul este responsabil pentru
derularea procesului și ar trebui să definească cu fiecare echipă în prealabil scopul sesiunii comune
și cine va participa, stabilind o agendă clară și, probabil, limitată, și acordând timp pentru orice
pregătire necesară. Uneori, este util de a agrea că părțile pot dispune de timp pentru a lua în
considerare ceea ce aud la reuniunea comună, fără a fi necesar un răspuns imediat. Mediatorul ar
trebui să obțină acordul individual al fiecărei părți cu privire la participanți, precum și scopul și
forma sesiunii comune propuse.

În funcție de dinamica echipei, ar putea fi corectă întrunirea echipelor complete sau a grupurilor
de lucru selectate din membri ai fiecărei echipe, cum ar fi juriști, experți sau factorii de decizie
principali, sau poate un amestec din cei mai buni negociatori din fiecare echipă. Mediatorul va
prezida sesiunea comună, menținând-o atât cât rămâne constructivă, care se va încheia atunci
când și-a servit scopul agreat sau atunci când nu se desfășoară suficient de bine.

Utilizată în mod corespunzător, o sesiune comună poate:

 Da un impuls momentului
 Asigura oglindirea directă a opiniilor fiecărei părți, evitând astfel riscul de inexactitate sau
accentul greșit
 Depăși impasul, permițând părților să explice problemele specifice sau să facă prezentări
direct cu privire la punctele litigioase
 Diminua îngrijorarea sau frustrarea aferentă timpului de așteptare a mediatorului
 Permite părților să negocieze direct, permițându-le să constate reacțiile reciproce la
propuneri
 Economisi timp.

Contribuția mediatorului la faza de negociere

Există multe modalități prin care mediatorul poate adăoga valoare la faza de negociere; puteți:

30
  Continua să lucrați "în principiu" asupra condițiilor reconcilierii și să nu vă grăbiți la cifre
detaliate
 Utiliza întrebări ipotetice "ce se întâmplă dacă" și "presupuneți" pentru a explora condiții
de reconciliere probabile, având grijă
 Evita să dați orice impresie că exprimați o opinie
 Ajuta părțile să caute posibilități de "câștig reciproc", lărgind domeniul de reconciliere în
scopul de a găsi o soluție care să satisfacă toate părțile - discutate în continuare în
capitolul "Utilizarea abilităților de negociere în calitate de mediator ". În cazul în care
acest lucru este imposibil, discutați despre avantajele împărtășirii durerii.
 Abține de la presupuse ultimatumuri: acestea se modifică frecvent, prin urmare încercați
să nu lăsați o ofertă să fie caracterizată ca atare, în special în faza de negociere. Nu
cereți un ultimatum – discutați despre strategia lor și întrebați ce vor să propună
 Normaliza dezamăgirea sau furia ca reacție la o ofertă de deschidere - primele oferte sunt
deseori primite cu frustrare și, uneori, cu expresii care pun la îndoială bunăvoința
celeilalte echipe
 Oferi să primiți propuneri de la fiecare parte individual, fără a le transmite deocamdată,
astfel încât, cu acordul ambelor părți, mediatorul să poată caracteriza decalajul fără a
face schimb de cifre (imens, gestionabil, etc.) - aceasta poate ajuta la depășirea primilor
nervi
 Ajuta o parte să ia în considerare modul în care o ofertă propusă, pe care o consideră
riscantă, ar putea fi primită de cealaltă echipă. Verificați dacă oferta este conformă cu
strategia lor și trimiteți mesajul pe care îl intenționează. Testați ofertantul, întrebându-l
dacă este pregătit să facă oferta direct și să explice raționamentul lor. Anume partea
trebuie să decidă în ultimă instanță dacă va începe sau nu licitația
 Solicita permisiunea de a utiliza discreție privind momentul transmiterii ofertei, astfel
încât timpul să fie sincronizat eficient
 Fi pregătit să dați "vești proaste" precum și "bune" și să nu protejați părțile de o lacună
serioasă, în cazul în care acesta există
 Ajuta fiecare parte să revizuiască analiza de riscuri, în funcție de ceea ce au aflat la
mediere
 Permite părților să facă schimb de oferte una în fașa celeilalte, în cazul în care doresc să
o facă.

Aceleași cifre de reconciliere pot fi calculate și, prin urmare, justificate totalmente diferit, de
fiecare parte. Prejudiciile în raport cu una pot fi o plată neprevăzută pentru alta. Scuzele pentru
una pot fi o expresie de regret pentru alta. În pretențiile cu un număr mare de articole de
prejudicii, părțile pot alege să calculeze cifrele în mod diferit și, atât timp cât reconcilierea
generală funcționează pentru ele, pot prefera să lucreze la nivel global în loc să detalieze cifrele.
Mediatorul poate face uz de aceste diferențe, creativ dar onest, pentru a ajuta părțile să
vizualizeze opțiunile pozitiv.

Amintiți-vă, că părțile ar putea dori pur și simplu să obțină reconcilierea pentru liniștea și siguranța
lor, și pentru a evita perspectiva unui litigiu; doar negociatorul principal poate decide cât de mare
este valoarea.

Unele probleme potențiale și modul în care pot fi evitate

 O parte poate încerca să utilizeze procesul de mediere doar pentru a afla cât de
vulnerabilă se simte cealaltă parte, apoi să refuze reconcilierea la mediere și să facă o
ofertă oficială provocatoare la scurt timp. Dacă bănuiți o astfel de motivație, sugerați o
sesiune comună și lăsați partea să se ocupe de negociere ea însăși.

31
  Asigurați-vă că reconcilierea aparține părților, chiar dacă credeți că știți ce ar putea fi cel
mai bine pentru ele; reconcilierile eficiente sunt cele, la care părțile au ajuns singure și
au ales să fie de acord. Un scop al medierii este acela de a prezenta o alternativă oferirii
rezultatului părților. Reconcilierea trebuie să satisfacă părțile, nu mediatorul, care poate
să nu cunoască niciodată de ce o anumită reconciliere este acceptabilă. De asemenea, în
cazul în care mediatorul promovează o anumită soluție, există riscul ca o parte care va
regreta mai târziu semnarea acesteia îl va percepe pe mediator ca negociind din numele
celeilalte părți.
 Respectați confidențialitatea; asigurați-vă că aveți permisiunea de a dezvălui fapte sau
oferte. Părțile vor trebui să facă dezvăluiri pentru ca negocierile sa se dezvolte, iar dacă
simțiți că anumite informații trebuie să fie partajate pentru a face progrese, cereți
permisiunea expres de a face acest lucru, și respectați decizia lor, în cazul în care refuză.
 Un acord de mediere standard prevede că cei prezenți au autoritate deplină să
reconcilieze. În pofida acestui fapt, probleme privind nivelurile de autoritate apar destul
de des. Tratați orice astfel de încălcare aparentă a acordului de mediere cu sensibilitate,
în special deoarece poate fi văzută ca o provocare pentru credibilitatea părții. Încurajați
comunicarea la telefon cu cineva care dispune de un nivel de autoritate mai mare. Totuși,
ar putea exista necesitatea să fiți ferm deoarece, în cazul în care problema nu este
soluționată, ea poate fi văzută ca lipsă de respect serios de către cealaltă parte și poate
împiedica orice acord potențial.
 Multe medieri ajung la un punct, în care se pare ca nu exista nici o cale de urmat.
Mediatorul ar putea reveni la o discuție cu privire la proces decât cu privire la continuarea
progreselor de conținut, spunând: - Ce să facem acum? sau Cum va fi ziua de mâine? Țineți
accentul pe proces și, indiferent ce se întâmplă, mențineți energia, creativitatea și un
sentiment de impuls. Reconcilierile apar deseori atunci când, doar cu o oră sau două mai
devreme, progresul părea imposibil.
 Panica aferentă reconcilierii poate să apară spre sfârșitul medierii unei dispute de lungă
durată, odată ce reconcilierea devine o posibilitate. Posibil va trebui să lucrați cu o parte
referitor la modul în care va aborda decalajul apărut în viața lor după reconciliere,
ajutându-i să creeze o imagine a unui viitor tolerabil fără dispută.

Faza de încheiere a medierii

De regulă, scopul în mediere este de a obține un acord negociat, dar nu cu orice preț, și cu
siguranță nu pentru beneficiul mediatorului. Medierea nu se referă la păstrarea unei rate de succes
intacte a mediatorului. Mai mult decât identificarea unei soluții, obiectivul mediatorului ar trebui
să fie asigurarea unei îmbunătățiri semnificative a înțelegerii între părți și a caracterului practic și
durabil al oricărei reconcilieri propuse.

Prin urmare, fiecare reconciliere trebuie să întrunească următoarele criterii:

 Satisface părțile
 Abordează toate problemele în dispută, cu excepția cazului în care părțile convin să
izoleze unele probleme pentru a fi abordate într-un alt forum
 Este funcțional
 Minimizează posibilitatea de dispută în viitor.

În scopul de a asista părțile în proces, mediatorul trebuie să fie energic, cu capul limpede și creativ
în ultimele ore ale medierii ca și la începutul acesteia.

32
Termenii reconcilierii

Uneori, un acord apare spre surpriza mediatorului, poate chiar și în condiții care par injuste unei
părți. Cu toate acestea, mediatorul nu va ști toată povestea și va descoperi rar tot ceea ce le va
determina să reconcilieze.

Mediatorul nu este preocupat de corectitudinea sau motivația reconcilierii, doar de faptul că, pur și
simplu, acordul satisface părțile, este realizabil și va dura. Totuși, în cazul în care o parte sau mai
multe nu sunt reprezentate sau participă fără juriști, sau dacă există vreun semn de incertitudine
de o careva parte, mediatorul trebuie să verifice cu ambele părți dacă vor să finalizeze acordul
fără o perioadă de reflecție. Unele orientări suplimentare cu privire la colaborarea cu părțile care
nu sunt reprezentate sunt oferite într-un capitol ulterior "Rolul mediatorului și altora” și în
secțiunea privind etica și dezechilibrul de putere în capitolul final.

Foarte rar, un mediator poate simți ca o reconciliere în curs de apariție nu este onestă sau legală.
Aceasta prezintă o dilemă etică, destul de diferită de problema corectitudinii. Aspectele etice sunt
discutate în capitolul final.

Soluții practice și funcționale

Acordul privind o cifră care urmează a fi plătită de către o parte alteia pare simplu, dar chiar și
atunci trebuie să fiți atent pentru a constata că nu există deduceri sau adaosuri ascunse. Suma
include TVA sau dobândă? Când este scadentă? Ce se întâmplă în caz de neachitare? Care sunt
costurile juridice? Prejudiciile vor fi taxate ca venit pentru beneficiar? Ar putea exista alte
probleme practice importante precum, în cazul în care au fost demarate, cum vor fi încheiate
procedurile judiciare? Nu se așteaptă că mediatorul va răspunde la aceste întrebări, dar aceasta
este o parte din rolul mediatorului de a pune întrebări menite să încurajeze părțile și juriștii să se
asigure că este vizat tot ce este necesar pentru un acord viabil.

Astfel, atunci când un acord este aproape de a fi realizat, poate fi util de:

 A lua în considerare cu părțile orice obstacole posibile pentru funcționalitate

 A reflecta asupra lecțiilor învățate din dispută, care ar putea ajuta la prevenirea
problemelor pe viitor, mai ales pentru o relație curentă
 A rezuma termenii, probabil într-o sesiune comună cu juriștii, pentru a asigura că
condițiile sunt cuprinzătoare și acoperă subiectele discutate
 A rămâne alert la calendar, default, costuri, proceduri în instanță, implicații fiscale și alte
aspecte practice, deși juriștii ar trebui să facă tot lucrul în raport cu aceste aspecte
 A planifica în continuare mediere în caz de dificultate
 A verifica dacă este necesar mediatorul pentru a ajuta cu toate aranjamentele post-acord,
deși aceasta este rareori necesar în cazul în care se ajunge la un acord documentat și
semnat.

Scopul acordului de reconciliere

Un acord amiabil ar trebui să fie o evidență clară și suficient de cuprinzătoare a ceea ce a fost
agreat, semnat de către sau din numele fiecărei părți (juriștii semnează de multe ori ca agent al
părții pe care o reprezintă). În cazul în care un acord mai detaliat este contemplat (de exemplu, un
nou acord de franciză), forma amplă a acestuia ar trebui să fie stabilită, precum și trimiterea la
orice formular standard de acord, care va fi folosit ca șablon. Juriștii vor fi atenți pentru a evita
elaborarea a ceea ce este doar "un acord de dragul acordului", ceea ce este imposibil de aplicat în
lege.

33
În mod normal, un acord de reconciliere are statut de contract, care este executoriu în caz de
încălcare. Acesta poate sau nu poate înlocui în totalitate orice contract anterior, și părțile trebuie
să decidă intenția lor referitor la acest aspect. În cazul în care procedurile judiciare au început,
acestea trebuie să fie încheiate în mod oficial, de obicei printr-un ordin de consimțământ semnat
de toate părțile. Acordul de reconciliere poate fi imediat încorporat într-un astfel de ordin de
consimțământ (de obicei, sub forma unui ordin Tomlin), semnat la mediere. Alternativ, acordul de
reconciliere poate sta ca sursă definitivă a condițiilor convenite, cu o prevedere, că părțile ar
trebui să agreeze și să depună un ordin de consimțământ în instanța de judecată într-un termen
specificat. Efectul ordinului de consimțământ este de a face posibil ca părțile să pună în aplicare
termenii reconcilierii în caz de încălcare, fără a iniția alte proceduri.

În cazul în care una dintre părți este copil sau adult fără capacitate deplină, acordul poate fi doar
provizoriu și va necesita aprobarea instanței înainte de a intra în vigoare.

Uneori, părțile nu intenționează ca termenii reconcilierii să aibă forță juridică, în sensul de a fi

executorii prin acțiune în instanță imediat. În unele dispute de familie, muncă sau parteneriat, în
cazul în care problema se referă la comportamentul viitor și gestionarea relațiilor, este important
de înregistrat ceea ce se acceptă ca punct de referință sau plan de acțiuni, chiar dacă nu este
executoriu prin lege.

În cazul în care este intenționat să fie executoriu, un acord de reconciliere poate fi produs într-o
instanță în cadrul unor proceduri de încălcare ulterioare, chiar dacă a rezultat dintr-un proces care
a fost confidențial și fără a aduce atingere.

Conținutul acordului de reconciliere

Fiecare acord de reconciliere este diferit și nu există nici o listă de verificare sigură pentru
elementele ce ar trebui să fie incluse. Acordul de mediere nu este înlocuit în mod automat de către
acordul de reconciliere, astfel încât prevederile privind nechemarea mediatorului în calitate de
martor și confidențialitatea vor continua să oblige părțile și mediatorul, cu excepția cazurilor
prevăzute în continuare de acordul de recinciliere ulterior. Părțile pot decide să repete aceste
prevederi, astfel încât să le aibă pentru conveniență într-un singur document.

Următoarele puncte pot fi relevante, dar nu se vor aplica întotdeauna:

 Părțile: numele părților ar putea necesita să fie clarificate - dacă societatea-mamă sau o
filială va face plata, de exemplu, sau care nume vor apărea pe orice document în instanță.
Confirmarea statutului de reprezentant al companiei poate fi necesar, poate chiar inclusiv
o garanție a consolidării autorității acelei persoane. Un drept legal de a da în judecată în
raport cu un astfel de acord poate fi acordat unei terțe persoane, care nu este parte la
acord; în cazul în care acest lucru se intenționează, trebuie să fie precizat în mod clar.
 Considerentele precizeze circumstanțele în care s-a ajuns la un acord, specificând
disputa, orice proceduri judiciare și contextul medierii. S-ar putea, de asemenea, să
precizeze faptele pe care se bazează acordul, garantând adevărul lor și justificând
încrederea, minimizând astfel orice risc de presupuse declarații false.
 Articolele acordului stabilesc condițiile acordului, precum "A este de acord să plătească $
y lui B in 14 zile", sau "C Ltd este de acord să accepte £ Z pentru reconcilierea definitivă a
pretențiilor sale din acțiunea nr. 12345 în Înalta Curte". Termenii pot fi simpli sau
complecși, în funcție de dispută. Uneori, juriștii insistă asupra faptului ca fiecare alineat
să fie parafat pentru certitudinea acordului, și este standard ca orice modificare să fie
parafată.
 Confidențialitatea: uneori, părțile sunt de acord la o completare sau modificare a
confidențialității agreate în cadrul acordului de mediere în încercarea de a preveni

34
 divulgarea într-un caz sensibil sau de profil înalt. Uneori, există un acord pozitiv de a face
public un rezultat.
 Ceea ce a fost agreat cu privire la costurile litigiului și, uneori, ale medierii (vedeți în
continuare în acest capitol pentru mai multe detalii).
 Mediatorul nu va fi chemat în calitate de martor: această prevedere este în acordul de
mediere. Aceasta este destinată pentru a preveni orice parte să cheme mediatorul să
depună mărturie cu privire la termenii acordului sau cu privire la desfășurarea medierii.
 Documentele scrise reflectă cu exactitate condițiile convenite: instanța va presupune în
mod normal că aceasta este anume așa, dar poate fi reiterat în mod special în cazul în
care juriștii cred că este necesar. Poate fi înregistrat, de asemenea, că reconcilierea
înlocuiește toate acordurile anterioare, dacă este cazul (reamintind că aceasta ar include
termenii acordului de mediere, inclusiv confidențialitatea și protecția mediatorului de
oferirea dovezilor).
 Procesele viitoare de soluționare a disputelor pot fi specificate, precum revenirea la
mediere înainte de a începe orice acțiune nouă sau proceduri de executare, în cazul unor
dificultăți în îndeplinirea condițiilor convenite.
 Semnăturile și data trebuie să fie adăugate, reflectând capacitatea semnatarului (de
exemplu, director executiv al X SRL).

Elaborarea acordului de reconciliere

Procesul de elaborare a acordului de reconciliere este în mod normal responsabilitatea juriștilor

fiecărei părți. Rolul mediatorului este de a contribui și a verifica dacă toate punctele sunt vizate.
Probleme noi apar aproape întotdeauna la această etapă. Ceea ce părea o problemă minoră, poate
dobândi brusc o importanță și dificultate mai mare. Aceasta ar putea necesita negocieri
suplimentare sau chiar explorare și, astfel, activitatea în continuare a mediatorului desfășurată cu
părțile separat sau împreună. Elaborarea unui acord de reconciliere poate dura mai multe ore în
cazuri mai complexe. Facilități de documentare, imprimare și fotocopiere trebuie să fie disponibile
la locul desfășurării.

În linii generale, legea nu solicită ca un acord de reconciliere să fie scriss - dar acordul de mediere
standardul impune această formalitate. Un acord scris prevede claritate privind ceea ce a fost
agreat și, astfel, consolidează securitatea procesului de mediere. Elaborarea contractului de
reconciliere poate părea o sarcină descurajantă la finele unei zile lungi. Ar putea fi tentant de a
trece peste detalii și a asuma acordul cu privire la anumite puncte, dar juriștii vor ști că
generalizarea și ambiguitatea pot crea dificultăți mai târziu, și pot chiar constitui cauza disputei
anterioare. Mediatorul are un rol în menținerea ritmului și energiei la această etapa finală.

Părțile vor fi, probabil, doar în așteptare, în timp ce juriștii lucrează la elaborare, deoarece
acestea vor fi necesare atunci când versiunea finală va fi gata pentru a fi verificată înainte de a o
semna. Atenție trebuie acordată confortului părților în această perioadă; băuturi răcoritoare, o
pauză, departe de locul desfășurării, sau o conversație relaxată între părți sau cu mediatorul ar
putea fi utile pentru a ajuta la trecerea timpului. Părțile vor fi necesare la anumite intervale
pentru a discuta termenii acordului, și pot exista unele redactări, pe care părțile le vor face cu
mediatorul, de exemplu, o referință pentru un caz de muncă sau o scrisoare agreată către clienți în
cazul în care acționarii agreează partajarea unei companii.

În cazurile complexe sau în care va fi nevoie de o anumită formă de acord, mediatorul va sugera ca
juriștii să pregătească și chiar să facă schimb înaintea zilei de un proiect de acord de reconciliere,
lăsând detaliile spre a fi incluse atunci când va fi agreat, sau când vor sugera juriștii. Aceasta va
economisi timp și va asigura că punctele de dificile nu sunt trecute cu vederea atunci când toată
lumea este obosită, precum și va încuraja un cadru de reconciliere în prealabil. Sarcinile de
elaborare pot fi, de asemenea, atribuită în ziua medierii, separat sau împreună.

35
Costurile și finanțarea litigiului

În cazul în care procedurile judiciare au început înainte de mediere, orice acord de reconciliere
trebuie să vizeze costurile juridice ale acestor proceduri. Părțile aduc, de obicei, detaliile
costurilor suportate și cele estimate pentru a informa analiza riscurilor și evaluarea riscurilor la
mediere.

Uneori, părțile sunt de acord, că fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată, dar în cazul
în care una din părți trebuie să plătească cheltuielile alteia, acestea trebuie să fie agreate ca cifră
globală, sau să fie amânate pentru un acord ulterior, constituind obiectul unei evaluări detaliate
dispuse de către instanța de judecată. În cazul amânării, partea nu va fi sigură de cifra finală pe
care o va primi. Costurile de proces spre a fi plătite de către cealaltă parte nu acoperă, de obicei,
întreaga sumă pe care o percepe avocatul, iar clientul poate să plătească orice sumă de prejudicii,
în funcție de condițiile avocatului. Aceasta poate genera o negociere între avocat și client asupra
unei eventuale deduceri, dacă este cazul.

Deși părțile sunt libere să convină altfel, acorduri standard de mediere prevede de obiceri că
onorariile mediatorului și cheltuielile juridice ale fiecărei părți pentru pregătirea și participarea la
mediere vor fi tratate ca și costuri aferente cauzei. Aceasta înseamnă că ele pot fi atribuite în
favoarea sau împotriva unui părți care agreează sau este obligată să plătească costurile litigiului
sau arbitrajului, indiferent dacă medierea duce sau nu la reconciliere. Acest lucru este valabil atât
în cazul în care are loc medierea după inițierea procedurilor, cât și atunci când o mediere are loc
înainte de inițierea procedurilor, respectând obligația de a încerca SAD printr-un protocol
premergător acțiunilor sau directivă de practică.

Acordurile condiționate de taxe (ACT) sunt folosite tot mai mult, prin care juristul este de acord că
clientul nu va fi taxat dacă cazul va fi pierdut (acest aranjament este, de asemenea, descris ca
"fără câștig, fără taxă"), iar clientul poate plăti o primă de asigurare pentru răspunderea de plată a
cheltuielilor de judecată ale oponentului, care este dispusă în mod normal în cazul în care pierde
procesul. Dacă partea cu ACT câștigă, atunci avocatul are dreptul de a solicita un supliment, care
este un procent prestabilit de până la 100% din costuri, plătit de către partea care a pierdut ca
primă de asigurare. Acestea trebuie să fie rezonabile pentru a fi recuperate: cu cât mai mai riscant
este cazul, cu atât mai mare este prima și mai mare onorariul de succes, care ar putea fi justificat.
Notificarea că un ACT a fost semnat și polița de asigurare este subscrisă trebuie să fie acordă părții
oponente. Partea oponentă va ști atunci că, dacă pierde, un onorariu de succes și o primă de
asigurare va fi plătită suplimentar prejudiciilor și costurilor obișnuite, dar dacă va câștiga și va avea
costuri spre a-i fi plătite, acestea ar trebui să fie acoperite de asigurătorul ACT. Nu există nici o
obligație de a dezvălui procentul sau prima agreată. Onorariile de succes nu mai sunt plătite din
prejudiciile obținute de partea câștigătoare cu finanțare ACT.

Mediatorii sunt uneori atrași în discuții despre caracterul rezonabil al onorariilor de succes și al
primelor de asigurare, și nu ar trebui să exprime o opinie în acest sens. Dacă aceste probleme nu
pot fi rezolvate prin acord, instanța are competența de a aprecia costurile mai târziu.

În cazurile în care nu se ajunge la reconciliere

Cazurile nu sunt reconciliate întotdeauna. În cazul în care cazul nu este reconciliat, mediatorul se
poate simți epuizat sau dezamăgit, precum și obosit după o zi lungă. Amintiți-vă că:

 Părțile au puterea și alegerea de reconciliere

 Negocierile pot continua după mediere, și ar trebui să ofere asistența dvs.
 O mare parte din medieri nu sunt reconciliate în ziua respectivă, dar imediat după.

36
În funcție de puterea sentimentelor, la sfârșitul unei medieri deocamdată nereconciliate, este de
multe ori bine de a întruni părțile într-o sesiune comună pentru a analiza progresele, a identifica
ceea ce s-a realizat și ceea ce rămâne restant, și a discuta următorii pași. Ocazional, o concesiune
sau altă mișcare se va face la o astfel de reuniune, care va duce la discuții ulterioare și
reconciliere.

Este important de a menține medierea într-un fel sau altul, sugerând oricare dintre următoarele:

 Că medierea este doar amânată

 Că mediatorul va contacta părțile după câteva zile pentru a discuta despre modul în care
arată lucrurile după reflecții
 Că întâlniri separate sunt aranjate cu fiecare parte
 Că părțile definesc un program de acțiuni, solicită informații specifice sau obțin
consultanță de specialitate pe domeniile de dezacord
 Că negocierile continuă privind aspectele specificate
 Mediere în continuare, chiar și cu o schimbare de mediator
 Un alt proces de soluționare a disputei, precum o evaluare neutră a unui aspect
controversat sau de principiu.

Chiar dacă părțile nu sunt de acord cu nici una din aceste opțiuni în mod special, este important să
contactați fiecare parte sau juristul ei la scurt timp după mediere. Mediatorul are un rol activ în
sprijinirea părților în cursul negocierilor și în determinarea a noi posibilități de reconciliere.

37
Rolul mediatorului și altora
Aspectele rolului mediatorului
Rolul mediatorului este de a ajuta părțile într-o gamă largă de moduri de a face progrese spre
soluționare. Cu toate acestea, utilizarea termenului "rol" în nici un fel nu sugerează că mediatorul
este sau ar trebui să acționeze într-un anumit rol, fie la cursul de formare sau la medierea reală;
este important ca mediatorii să fie ai însuși.

Mediatorul are responsabilitatea generală pentru mediere, pentru confortul participanților și pentru
gestionarea integrală a procesului. Pentru a fi eficient în acest aspect al rolului, mediatorul trebuie
să fie fluent în descrierea procesului de mediere și să răspundă la întrebări despre ce se va
întâmpla și de ce. În plus, mediatorul se va baza pe experiența sa de găzduire a altor evenimente și
altor tipuri de întâlniri de afaceri.

De asemenea, în cele mai multe medieri există unele sarcini administrative necesare și mediatorul
ajută de multe ori cu aranjamentele practice înainte și în timpul zilei medierii, asigurând astfel
buna desfășurare a procesului în ceea ce privește calendarul, documentele, furnizarea de
informații participanților, alocarea încăperilor, echipamentele și băuturile răcoritoare.

Mediatorul eficient este calificat în lucrul cu relațiile, procesul și conținutul disputei. Mediatorul
dezvoltă un ton pozitiv de mediere, stabilește și menține relații bune cu toți participanții, precum
și își asumă responsabilitatea pentru sarcina de management al procesului, care este atât de
importantă. Ca manager al procesului, mediatorul oferă un control ferm, dar sensibil, transmițând
încredere în proces și menținând un sentiment de scop. Unele dintre cele mai importante aspecte
în lucrul aferent disputelor sunt discutate în continuare. În scopul de a îndeplini toate aceste roluri,
mediatorul trebuie să câștige încrederea părților, formând o relație de încredere, care va încuraja
părțile să divulge informații.

Rolurile includ:

 Cineva care ia în serios și lucrează cu sentimentele și frustrările părților, ajutându-le să-și

canalizeze energiile lor în abordări pozitive
 Un culegător de informații, organizarea de date, și identificarea numitorului comun și a
domeniului de aplicare pentru elementele acordului
 Un instructor, atât înainte cât și în timpul medierii; acest rol este descris în continuare
 Un facilitator, care ajută părțile să depășească impasul și să găsească o cale de a lucra în
colaborare pentru o soluționare reciproc acceptabilă
 Un stimulent, ajutând părțile să reevalueze cazul lor, prin încurajarea unor noi
perspective
 Un catalizator pentru soluționarea problemelor, aducând o perspectivă limpede și creativă
pentru a ajuta părțile să edifice un rezultat care corespunde cel mai bine necesităților lor
 Un negociator, care ajută părțile să recurgă la strategii eficiente pentru a face progrese
spre soluționare; acest rol este descris în continuare în secțiunea "Utilizarea abilităților de
negociere în calitate de mediator"
 Un tester al realității, ajutând părțile în privat să obțină o imagine realistă a disputei și să-
și reconsidere riscurile în lumina alternativelor de neobținere a unui acord
 Un supraveghetor pentru elaborarea acordului de reconciliere, verificând cu părțile dacă
toate aspectele sunt vizate și dacă reconcilierea este viabilă
 Un prompter care, în cazul în care nu se va ajunge la un acord în cadrul medierii, va ajuta
părțile să mențină ritmul în vederea reconcilierii.

38
Mediatorul în calitate de instructor
Instructajul și modelarea

Pe parcursul procesului de mediere, mediatorul acționează ca un instructor pentru părți și juriștii

lor, care permită tuturor să participe cât mai complet și mai eficient posibil, păstrând în același
timp strictă neutralitate și confidențialitate. Mediatorul oferă instructaj direct, prin intermediul
schimbului de experiență, face sugestii de proces, și gestionează așteptările părților și, în mod
indirect, stabilește tonul, menține energia și scopul și conduce prin exemplu în ceea ce privește
atitudinea și abordarea. Acest aspect al rolului mediatorului este descris în continuare în legătură
cu cele cinci faze ale medierii.

Faza de pregătire

Înainte de zi, mediatorul va vorbi părților direct sau, mai mult, de obicei, prin intermediul juriștilor
lor. Mediatorul ar putea să ajute juriștii să pregătească clienții pentru ziua respectivă, să specifice
documentele ce trebuie produse și sub ce formă, opțiunile pe care le au cu privire la modul de
utilizare a declarațiilor introductive, precum și formatul și agenda posibilă a zilei. Sensibilitatea și
creativitatea sunt importante la această etapă timpurie; în unele cazuri, de exemplu, ar putea fi
necesar de a permite părților și juriștilor lor, în special celor noi procesului de mediere, să se
vizualizeze în proces pentru a se pregăti bine; partea sau juristul pot fi ajutați să-și imagineze
participarea în cadrul zilei. Vizualizarea este o tehnică de antrenament clasică, care pot fi utilizată
de către mediator în profunzime sau într-o formă modificată.

Clienții și consilierii lor au nevoie să se simtă capabilă și într-o atmosferă de încredere în scopul de
a utiliza ziua cât mai eficient. Încă de la primul contact, mediatorul are o oportunitate de a stabili
tonul medierii. Flexibilitatea si vigilența sunt esențiale. Mediatorul trebuie să facă participarea cât
de ușoară posibil, prin minimizarea surprizelor și jenei potențiale și prin maximizarea zonei de
confort pentru toată lumea. Mediatorul trebuie să modeleze relaxarea și încrederea în proces,
optimismul și colaborarea în soluționarea practică a problemelor. Astfel, mediatorul oferă
instructaj prin stabilirea unei exemplu, prin modelarea unei abordări productive, precum și, mai
direct, oferind sugestii de informații, feedback și proces.

Aceasta poate fi util pentru a încuraja consilierii părților să coopereze între ei la pregătirea pentru
zi prin agrearea unui set de documente, a duratei de timp pentru declarațiile introductive, a
aranjamentelor pentru zi, inclusiv a calendarului, și chiar și în elaborarea unei schițe de acord de
reconciliere în formatul probabil necesar. Instructajul continuă odată ce mediatorul întâmpină
părțile în ziua medierii și le conduce în camerele lor individuale, de obicei înainte de deschiderea
sesiunii comune. Oferind sugestii de management al procesului, mediatorul instruiește părțile
privind modul de utilizare cât mai eficientă a zilei.

Faza de deschidere

Mediatorul va face uz de contact telefonic inițial pentru a discuta scopul, durata și, probabil, tonul
declarațiilor introductive ale părților, și cine ar putea face declarația introductivă. Unele indicații
suplimentare ar putea fi utile în reuniunile individuale inițiale, astfel încât fiecare parte să se simtă
încrezătoare la sesiunea comună inițială.

Faza de explorare

În timpul fazelor de explorare și negociere, mediatorul va ajuta la schimbul de informații tactice.

Mediatorul ar trebui să urmărească să ofere oportunități adecvate pentru dialog reciproc, față-în-
față, și, de asemenea, să ia inițiativa în timpul sesiunilor individuale pentru a încuraja schimbul în
timp util de informații, fiind scrupulos cu privire la păstrarea confidențialității în cazul în care

39
părțile nu dau permisiunea de divulgare. Suplimentar, mediatorul, în timp ce este imparțial, poate
antrena părțile să comunice într-un mod cel mai probabil de a avea un impact pozitiv.

Faza de negociere

Rolul mediatorului ca instructor în faza de negociere este adesea critică. Mediatorii trebuie să
utilizeze înțelegerea lor a stilurilor de negociere, a tehnicilor si tacticilor, pentru a asista părțile în
definirea unui cadru de acord și în prezentarea ofertelor generale și specifice într-un mod cel mai
probabil de a fi atractiv pentru cealaltă parte, abordând preocupările și interesele lor. Mediatorii
trebuie să își exercite judecata despre ceea ce părțile ar trebuie să prezinte ca informații, când și
cum să o facă. Mediatorul trebuie să fie atent la părțile care doresc să rețină informații, cel puțin
pentru un timp, și să controleze momentul de dezvăluiri sau oferte în scopul de a proteja poziția de
negociere. Pe parcursul medierii, mediatorul trebuie să păstreze confidențele părților și să rămână
imparțial în ceea ce privește nivelul reconcilierii și alte rezultate, și în ambele cazuri trebuie să fie
văzut ca făcând exact așa.

Este important ca mediatorul să fie perceput mereu ca acționând în interesul tuturor părților în
mod egal atunci când le ajută să negocieze spre reconciliere. Mediatorul este un diplomat neutru,
care permite părților să găsească o soluție a problemei lor. Medierea nu este o călătorie spre
soluția mediatorului, și vânzarea cu mari presiuni a ideii unui mediator pentru reconciliere
subminează integritatea medierii. Ca în toate negocierile, cu cât mai greu au lucrat părțile în
mediere, cu atât mai mare sentimentul lor de realizare în identificarea unei soluții și angajamentul
lor de a face reconcilierea funcțională.

Rolul de mediator ca instructor este vizat în mai multe detalii în secțiunea "Utilizarea abilităților de
negociere în calitate de mediator".

Faza de încheiere

În modelul de mediere CEDR, nimic nu este obligatoriu până nu este scris și semnat de către părți.
Condițiile de reconciliere ar trebui să rămână, de obicei, tentative și deschise până când toate
părțile sunt de acord cu pachetul complet, cu elemente elaborate ale unei tranzacții potențiale, de
multe ori la viteze diferite, gata spre a fi incluse. Ajustările târzii sunt mult mai susceptibile de a fi
tolerate în cazul în care mediatorul se asigură că acordul este construit treptat și considerat drept
provizoriu până la finalizare. Mediatorul trebuie să fie pregătit, că situații neprevăzute vor apărea,
chiar și atunci când înregistrează acordul. Ar putea fi necesară revenirea la negociere sau chiar
explorare înainte de finalizare.

Când reconcilierea a fost atinsă, iar acordul este în curs de elaborare, mediatorul trebuie să aibă o
grijă deosebită, mai ales în cazul în care este calificat în elaborarea textelor juridice. Este
important ca la toate etapele de mediere să se facă distincția între instructaj, analiza opțiunilor și
furnizarea de orientări cu privire la proces și acordarea de consultanță specifică pe fondul cauzei
sau ceea cea ar putea constitui un rezultat adecvat.

După mediere

Dacă părțile nu reconciliază, mediatorul are un rol important în a ajuta părțile să lase ușa
întredeschisă pentru continuarea negocierilor. Oferind sugestii de proces și o structură pentru a
avansa lucrurile mai departe poate lăsa părților o speranță și un sentiment de posibilitate. Uneori,
acest lucru declanșează discuții de reconciliere ulterioare în ziua respectivă. În unele cazuri va fi
suficient de a spune părților, că mediatorul va suna mâine sau în câteva zile, iar cu alte ocazii va fi
necesar să se facă planuri în prealabil, întrunind, probabil, juriștii împreună înainte de încheierea
zilei de mediere pentru a agrea pași specifici ulteriori.

Abilitățile și calitățile unui instructor bun

40
Ca și în alte contexte de instructaj, mediatorul în calitate de instructor trebuie să:

 Să stabilească relații și să câștige încrederea

 Să recunoască comportamente eficiente
 Să adreseze întrebări utile
 Să ofere feedback constructiv
 Să motiveze schimbarea de comportamente
 Să utilizeze atenția și curajul – echilibrarea sprijinului și provocării pentru persoană
 Să aplice teoria în practică
 Să funcționeze ca un coleg cu toți participanții decât figură cheie sau concurent.

Stilul și abordarea mediatorului

Facilitator sau evaluator – sau ambele?

De-a lungul ultimelor două decenii au existat multe dezbateri despre două abordări principale în
mediere: facilitarea și evaluarea. Acești termeni au fost folosiți pentru a descrie două stiluri, unul
perceput a fi mai puțin intervenționist decât celălalt. În practica curentă o astfel de distincție este
simplistă și nu ține cont de amploarea rolului mediatorului, precum și de gama de tehnici
disponibile pentru mediatori, chiar și în cadrul aceleiași medieri. Stilurile de facilitare și evaluare
sunt cel mai bine privite ca descriind două capete ale unui spectru de stiluri de intervenție, mai
mult decât definind modele separate.

Imparțialitatea mediatorului

Neutralitatea, imparțialitatea - sau, după cum este caracterizată uneori, multiparțialitatea - este o
componenta cheie a rolului de mediator. Toți mediatorii știu că trebuie să evite:

 Prejudecățile
 Favorizarea unei părți
 Implicarea prea rapidă
 Consilierea.

În cazul în care un mediator este perceput ca având prejudecăți cu privire la aspecte juridice,
tehnice, comerciale sau personale, este ușor de recunoscut potențialul pericol pentru neutralitatea
mediatorului și relația mediatorului cu părțile.

Expertiza mediatorului în domeniul juridic este de multe ori un subiect de dezbatere. Este esențial
ca mediatorul să aibă respect pentru părți. Desigur, mediatorul trebuie să înțeleagă disputa și
poate fi mai ușor de a sonda punctele slabe ale poziției unei părți în cazul în care mediatorul are
cunoștință de aspectele tehnice. Cu toate acestea, există pericole în utilizarea expertizei de acest
gen fără un angajament deplin față de rolul de mediator. Mediatorii buni trebuie să fie versatili și
apți să înțeleagă probleme tehnice complexe rapid; și abilitățile excelente și competențele de
proces sunt cheia pentru eficiența mediatorului.

Rolul este neutru prin faptul că mediatorul, fără nici un interes în rezultat, susține progresul către
o rezoluție, care este creată de părți și aparține acestora. Totuși, mediatorul nu este un observator
detașat.

Părțile au numit un mediator deoarece au recunoscut că au nevoie de ajutor pentru a rezolva

diferențele lor, și ele au de multe ori așteptări mari de la această parte neutră aleasă.

Medierea este o muncă grea pentru toată lumea. Mediatorul trebuie să aloce timp pentru a absorbi
emoțiile, faptele și argumentele, și să se gândească la strategii. Mediatorul trebuie să lucreze

41
pentru a menține relații productive și în condiții de siguranță, de exemplu, prin păstrarea
confidențialității și aducerea de energie în proces, menținând aparența de prospețime târziu în
proces la fel ca și în dimineața medierii.

Din mai multe motive mediatorul poate fi tentat să ofere o opinie cu privire la o problemă sau pe
un caz general, în special atunci când:

 Părțile par dificile sau intransigente

 Progresul spre soluționare pare foarte lent sau blocat
 Mediatorul nu mai are idei
 Mediatorul și-a pierdut neutralitatea
 Mediatorul are o antipatie activă față de o parte
 Una sau mai multe dintre părți solicită mediatorului o opinie.

Anume în aceste momente dvs., ca mediator, trebuie să rezistați și să nu alegeți calea ușoară.
Evitați ca frustrarea să preia controlul - în loc:

 Explorați mai mult

 Rezumați, analizați sau reconturați imaginea
 Aflați evaluările părților
 Testați evaluările lor, solid, în privat
 Întrebați părțile ce doresc să facă.

Procesul este flexibil

Medierea este un proces flexibil și poate fi adaptat condițiilor și părților diferit. Mediatorii își vor
dezvolta, cu experiență, propriul stil și utilizarea procesului.

Părțile decid asupra rezultatului

Este esențial pentru filozofia medierii că, spre deosebire de arbitraj și litigii, o terță parte neutră
nu impune o decizie asupra părților. Acest lucru poate crea dificultăți pentru arbitri cu experiență,
judecători și experți în calitatea lor de mediatori, deoarece sunt obișnuiți să ofere opiniile lor și
pot presupune că anume aceasta doresc părțile de la ei.

Mediatorul trebuie să se asigure că părțile vin la mediere pe deplin conștiente de parametrii rolului
mediatorului, precum și de responsabilitățile părților. În mediere, părțile trebuie să se adreseze la
propriii lor consilieri pentru consultanță de specialitate juridică și de alt gen, și nu la o terță parte
neutră. Mediatorii trebuie să acorde o atenție deosebită rolului lor în relația cu părțile
nereprezentate, vizate în detalii în ultimul capitol al manualului.

Mediatorul are un rol activ și proactiv

Progresul se obține în cele mai multe medieri prin reevaluarea riscurilor părților, iar mediatorul are
de multe ori un rol activ, ajutându-le să facă acest lucru. Facilitarea reevaluării problemelor care
par să blocaheze acordul este un proces intens. Un mediator trebuie să utilizeze abilități de
comunicare și interpersonale avansate, abilități de management al procesului și de soluțiuonare a
problemelor, precum și dorința de a favoriza și nu a dicta. Mediatorul trebuie să fie răbdător și
ferm.

O abordare fermă va fi, fără îndoială, necesară atunci când:

 Se gestionează mai multe aspecte

 Trebuie de depășit impasul emoțional
 Se reexaminează opțiunile pentru soluții colaborative

42
  Se oferă testarea realității
 Se revizuiesc alternativele pentru a ajunge la un acord.

Momentul este foarte important; astfel de intervenții sunt solicitante pentru părți și juriștii lor și
pot întâmpina rezistență, mai ales dacă testarea realității este introdusă prea devreme în proces.

Gestionarea mai multor aspecte

Adesea, părțile devin depășite de implicațiile pretențiilor. Este de multe ori util ca părțile să
întreprindă exercițiul accentuării aspectelor cheie ale litigiului într-un rezumat succint al cauzei. În
plus, o parte terță în dispută este într-o poziție bună de a ajuta părțile să clarifice problemele între
ele. În cazul în care există o serie de probleme, mediatorul poate ajuta părțile să dezvolte o
agendă în primele etape ale medierii. Mai târziu, mediatorul poate lucra alături de părți sau părțile
și consilierii lor pot lucra în particular, pentru a grupa pretențiile, să prioritizeze și să dea pondere
diferită diferitor aspecte în baza puterii argumentelor și altor criterii. Aceasta ar putea permite
mediatorului să identifice un teren comun.

Depășirea impasului emoțional

Oricare dintre părți poate fi atât de înfuriată de dispută încât să devină irațională și să nu poată
vedea realitatea situației sale sau să asculte previziunile rezonabile ale consilierilor lor. Un
mediator care a construit o relație bună și de încredere cu fiecare parte poate fi capabil de a
contesta în particular opiniile lor, prin chestionarea atentă și alte tehnici de testare a realității.
Trebuie să aveți grijă să vorbiți despre fiecare aspect, inclusiv opiniile consilierilor lor și poziția
celeilalte părți. O schimbare de mediu poate ajuta, uneori, în aceste situații dificile, poate
lucraând într-o altă cameră sau făcând o pauză la aer liber.

Reexaminarea opțiunilor pentru soluții colaborative

Mediatorul trebuie să fie atent la indiciile și aluziile părților, atât verbale cât și non-verbale, astfel
încât toate posibilitățile de reconciliere să fie luate în considerare. Poate fi important să presați
părțile să privească mai atent ideile sau propunerile în scopul de a maximiza oportunitățile pentru
identificarea unei soluții. Uneori este necesar ca mediatorul să se alăture în căutarea unei soluții
viabile prin adăugarea propriilor sale idei.

Mediatorul calificat este unul care ajută părțile să ajungă la o înțelegere pe care o recunosc cu
fermitate ca fiind a lor, evitând convingerea excesivă, constrângerea sau, mai frecvent, asumarea
prea mare a sentimentului de proprietate asupra problemei și soluției.

Oferta de testare a realității

Un mediator va trebui adesea să lucreze cu părțile și consilierii lor privind evaluarea și reevaluarea
riscurilor, verificarea și reevaluarea pozițiilor lor, a prezumțiilor și calculelor.

Una sau mai multe dintre părțile ar putea urmări o poziție excesivă atât de mult, încât să devină
așteptarea sau convingerea reală a părții. În aceste condiții, testarea ipotezelor, o bună utilizare a
întrebărilor, explorarea persistentă a incoerențelor inexplicabile și instruirea părților pentru a fi
realiste, sunt o parte esențială din repertoriul mediatorului.

Analiza alternativelor pentru acord

Părțile vor spune frecvent mediatorului, că intenționează să inițieze sau să continue litigiul sau
arbitrajul. Oglindirea metaforică poate fi foarte puternică pentru ca părțile să constate efectul
renunțării la negocieri și la încercarea de a identifica o reconciliere acceptabilă. Mediatorul poate
lucra cu părțile și consilierii lor pentru a se asigura că au făcut o evaluare completă a implicațiilor

43
de timp, costuri, contribuțiile managementului, publicitate, și toți ceilalți factori care vor decurge
din continuarea disputei.

Alte procese pot funcționa, uneori, pe lângă mediere

Ocazional, ambele părți cred cu adevărat că au dreptate într-o măsură care devine o barieră totală
pentru progres. În astfel de circumstanțe, un alt proces ar putea fi necesar, când o opinie a unei
terțe părți independente ar putea ajuta.

Alte procese care pot lucra alături de mediere includ:

 Recomandări neobligatorii
 Evaluarea neutră timpurie (ENT)
 Determinarea expertului neobligatorie (DE).

Odată ce părțile au primit un indiciu cu privire la modul în care un judecător, arbitru sau expert ar
vedea punctul lor de vedere, ele își pot ajusta abordarea și, cu ajutorul mediatorului, pot negocia
în continuare și lucra în direcția determinării unei soluții de la noul punct de pornire.

Mediatorii, care supra-evaluează sau care se angajează în ENT sau DE ca parte a medierii, comportă
următoarele riscuri:

 Pierderea neutralității: evaluatorul ar putea fi perceput ca având o preferință pentru o

parte, și cooperarea și încrederea celeilalte părți pot fi reduse în orice mediere în
derulare.
 Pierderea responsabilității și sentimentului de proprietate ale părților: esența medierii
este că mediatorul controlează procesul și părțile controlează rezultatul. Formularea
recomandărilor și exprimarea opiniei cu privire la fondul cauzei pot diminua sentimentul
de control al părților asupra rezultatului.
 Reluarea relației adversariale: recomandarea, ENT sau DE vor favoriza sau vor părea să
favorizeze o parte și să fie văzute ca o justificare a poziției lor, ceea ce poate duce la
diviziuni și abordare adversarială a medierii.
 Confuzie cu privire la utilizarea informațiilor comunicate în mod confidențial: dacă
schimbarea în rolul mediatorului vine dupa transmiterea informațiilor confidențiale,
părțile s-ar putea simți în pericol sau expuse, și ar putea părea chiar ca o încălcare a
încrederii stabilite până la acel moment.
 Aparențele: recomandarea, ENT sau DE ar putea fi greu de acceptat, și implică pierderi
semnificative de caracter personal sau profesional, pentru una sau cealaltă parte.
 Deteriorarea relației client-jurist: opinia sau recomandarea ar putea modifica dinamica
dintre jurist și parte în moduri care sunt distructive pentru relația lor și perturbatoare
pentru procesul de mediere ulterior.

Solicitări pentru o evaluare sau recomandare

Ocazional, un mediator va fi întrebat de una sau mai multe părți în mod oficial să ofere o
recomandare sau să exprime o opinie cu privire la reconciliere. De asemenea, în special ținând cont
de faptul că medierea limitată în timp devine tot mai frecventă în anumite sectoare, mediatorul
poate fi solicitat mai frecvent pentru a fi un filtru de tranzacții sau cvasi-adjudecător. Acest
manual oferă un cadru de bază pentru mediere și un punct de pornire în condiții de siguranță
pentru noii mediatori, și oferă doar următoarele recomandări cu privire la modul de a răspunde la o
astfel de cerere:

 Asigurați-vă că părțile înțeleg procesul de mediere, rolul lor, precum și rolul normal al
mediatorului, iar apoi, în cazul în care orice problemă necesită evaluare, sugerați ca

44
 părțile să agreeze obținerea evaluării de la un alt neutru înainte, în timpul sau după
mediere, după caz.

Unele părți, inclusiv cele de la organisme guvernamentale și publice, în special în disputele

internaționale, pot veni la mediere cu o autoritate de a reconcilia, care este supusă ratificării de
către o autoritate de conducere sau un comitet. O recomandare scrisă sau orală de către un terț
neutru poate fi importantă în obținerea ratificării.

În unele proiecte mari de infrastructură sau cazuri complexe multipartite, sau ca o ultimă soluție
pentru a încerca să realizeze reconcilierea, părțile uneori solicită sau agreează o recomandare de
reconciliere a mediatorului, fără caracter obligatoriu. O recomandare a mediatorului poate fi un
instrument eficient pentru reconciliere, dar numai cu acordul deplin al părților, cu reguli clare
stabilite și agreate, și cu recomandarea comunicată în privat fiecărei părți într-un mod structurat,
planificat și gestionat. Aceasta nu trebuie abordată superficial și nu este o tehnică recomandată de
CEDR pentru a fi utilizată de noii mediatori.

Rolurile și responsabilitățile părților, juriștilor, experților, mediatorului

aisstent și ale co-mediatorului
Unele medieri au loc cu doar părțile și mediatorul prezent; multe medieri includ un număr de alți
participanți. Mediatorul ar trebui să încurajeze, valorifice și să gestioneze participarea tututor
celor prezenți. Următoarele alineate comunică rolurile diferiților participanți și relația
mediatorului cu ei.

Părțile

Părțile au obligația de a:

 Dispune de autoritatea de a reconcilia

 Fi bine pregătite să participe la acest proces.

De multe ori, părțile nu vin cu autoritate deplină pentru reconciliere, și există o limită, dincolo de
care trebuie să apeleze la o altă persoană. Liniile de comunicare către acea persoană trebuie să fie
clare și deschise, în special în afara orelor normale de lucru, chiar dacă acest lucru este mult mai
puțin dezirabil decât prezența unui factor de decizie și implicarea sa în procesul de mediere.

Un negociator principal aduce de multe ori o echipă de consilieri. Partea trebuie să aibă libertatea
finală în raport componența echipei, dar mediatorul ar putea avea un rol de recomandare privind
mărimea și participanții echipei. Mediatorul și toate celelalte părți ar trebui să fie informați în
prealabil privind participanții fiecărei echipe.

Echipele mari pot fi dificil de gestionat. În ceea ce privește amplasarea la sesiunile comune, de
regulă este bine ca factorii de decizie și prezentatorii cazurilor să stea aproape de mediator, restul
echipei fiind așezat din urmă.

Alte probleme aferente echipelor mari includ:

 Menținerea implicării tuturor și evitarea dezangajării celor care nu participă direct

 O parte se simte amenințată de dezechilibrul de participanți.

Părțile pot alege să facă singure prezentarea lor introductivă la prima sesiune comună, sau pot
solicita consilierilor să o facă, sau pot împărtăși prezentarea cu consilierii lor sau alții din echipa
lor. Echipele vor petrece, de obicei, o parte a zilei de lucru în privat, fără mediator, acesta fiind un
moment în care deseori apar schimbări în poziție. Este bine de atenționat părțile, că vor exista
perioade de așteptare în timpul zilei, în timp ce mediatorul are întâlniri individuale cu părțile sau

45
numai cu membri selectați din echipe. Părțile și consilierii lor ar trebui să își asume o parte din
responsabilitate pentru menținerea implicării membrilor echipei, precum și pentru utilizarea
timpului fără mediator cât se poate de productiv.

În timpul medierii mediatorul va lucra cu părțile pentru a clarifica aspectele, a genera opțiuni și
idei pentru progrese, și va formula condiții de reconciliere funcționale. Negociatorul principal din
fiecare echipă va lua decizia finală privind reconcilierea. Este important ca mediatorul să înțeleagă
orice presiuni și constrângeri asupra factorilor de decizie în calitate de cel care trebuie să ia înapoi
cu sine reconcilierea definitivă, să o justifice colegilor și să o facă funcțională.

Juriștii

Juriștii sunt prezenți la majoritatea medierilor comerciale, și anume juriștii referă majoritatea
cazurilor pentru mediere.

De regulă, înainte de mediere, juristul va:

 Ajuta la alegerea unui mediator

 Informa clientul cu privire la procesul de mediere
 Fi principalul punct de contact cu mediatorul
 Ajuta la selectarea echipei clientului
 Recomanda dacă este necesară pentru o întâlnire cu mediatorul până la mediere
 Informa și, probabil, repeta cu clientul prezentare introductivă
 Pregăti rezumatul cauzei, pentru a fi trimis mediatorului și altor părți
 Pregăti un pachet de documente sau agrea pachetul cu juristul celeilalte părți
 Identifica orice documente care sunt confidențiale și "doar pentru ochii mediatorului"
 Realiza o evaluare realistă a punctelor forte și punctelor slabe ale cazului clientului
 Pregăti estimările de costuri.

De regulă, la mediere, juristul va:

 Prezenta declarația introductivă sau sprijini clientul în cadrul prezentării

 Oferi recomandări clientului și, eventual, conduce chiar negocierile de reconciliere
 Contribui autoritar la definirea BATNA a părții
 Identifica problemele juridice relevante pentru reconcilierea în curs de dezvoltare
 Elabora sau asista la elaborarea acordului de reconciliere.

Juriștii au o contribuție semnificativă în proces, iar mediatorul trebuie să se asigure că ei sunt

implicați și valorificați pe parcursul medierii. De exemplu, ei stimulează adesea flexibilitatea și
avansarea, în special în timp ce mediatorul nu se află în încăpere. Juristul poate fi un aliat al
mediatorului, și mediatorul aliatul juristului; juriștii vor saluta și încuraja uneori mediatorul ca
manager suplimentar al așteptărilor clienților lor.

Experții și alți consilieri

O parte poate simți că este necesar de a avea consilieri financiari sau alți experți prezenți, pe
lângă consilierii juridici, pentru a contribui la aspectele tehnice non-juridice ale reconcilierii.

Există două roluri posibile pentru experți în mediere:

 În calitate de consilier de specialitate al unei părți sau

 În calitate de consilier de specialitate al mediatorului (deși acesta este mult mai puțin
frecvent).

46
În primul, expertul este un membru al echipei părții, de obicei cu un rol limitat, deoarece
reconcilierile sunt rareori bazate pe cunoștințele detaliate sau opinia unui expert, a cărui activitate
principală a fost de multe ori realizată mai devreme. Poate fi dificil pentru un expert de a-și
schimba poziția, și există pericolul, că o astfel de inflexibilitate va deveni o barieră în calea
reconcilierii. Totuși, părțile vor lua deseori în considerare perspectivele unui sau altui expert ca
fiind convingătoare la proces, precum și vor disconsidera condițiile reconcilierii în mod
corespunzător. Ocazional, soluționarea unei dispute va implica agrearea aspectelor practice
tehnice, și expertul poate fi în măsură să aducă o contribuție semnificativă la finalizarea
condițiilor. Părțile uneori decid să aibă experți disponibile prin telefon, mai degrabă decât prezenți
la mediere.

În cazuri extrem de specializate părțile, ocazional, cer sau sunt de acord ca mediatorul să lucreze
cu un expert. Contribuția expertului trebuie să fie analizată cu atenție, și mediatorul va decide cât
de mult sunt utilizate detaliile tehnice pentru testarea realității sau pentru discutarea termenilor
reconcilierii. De cele mai multe ori, în astfel de cazuri, un mediator specialist este numit, care are
experiență în domeniu; cu toate acestea, mediatorul trebuie să fie calificat în construirea relațiilor
de încredere cu părțile, gestionarea procesului creativ și lucrul cu conținutul într-un mod care
permite părților să găsească propria soluție viabilă.

Mediatorul asistent

Prima experiență de mediere reală - alta, probabil, decât rolul de consilier al unei părți - va fi,
posibil, în calitate de mediator asistent. Aceasta este o oportunitate de a învăța și a dezvolta
înțelegerea dumneavoastră a procesului.

Depinde de mediator să agreeze rolul mediatorului asistent, care ar putea include:

 Luarea notițelor, astfel încât mediatorul să fie liber sa ia mai puține notițe sau chiar nici
una
 Observarea, în special a limbajului corpului celor care nu sunt angajați într-o conversație
cu mediatorul
 Transmiterea mesajelor despre timp celeilalte părți pentru a evita necesitatea de a
întrerupe o întâlnire
 Gestionarea aspectelor practice și interne ale zilei - temperatura camerei, băuturi
răcoritoare și echipament
 Puterea de rezonanță, cineva cu care mediatorul poate face schimb de idei și partaja
gândurile în timpul pauzelor între reuniuni
 Adresarea întrebărilor, de obicei la invitația mediatorului, probabil spre sfârșitul unei
întâlniri
 Ocazional, conducerea unei reuniuni individuale pentru realizarea unei sarcini cu experții
din ambele părți în timp ce mediatorul este cu alții, deși orice diviziune a muncii trebuie
să fie gestionată cu atenție de către mediator
 Companion, oferind încurajare și sprijin mediatorului.

După mediere, mediatorul și asistentul vor analiza, de multe ori, ziua împreună. Este o
oportunitate de a elibera tensiunea si discuta aspectele zilei, care nu pot fi discutate în altă parte,
din cauza angajamentului de confidențialitate. Este util ca mediatorul să ofere feedback
asistentului privind contribuția sa, și ca mediatorul să primească feedback de la asistent, și ca ei să
reflecte împreună asupra a ceea ce a mers bine și de ce, și ce ar fi putut face diferit.

Pe parcursul cursului FAM, rolul de asistent în jocurile de rol se limitează în mod deliberat la cea a
unui observator pentru a permite fiecărui participant aceeași cantitate de timp pentru a practica și
a fi evaluat ca mediator.

47
Co-mediatorul

Co-medierea este atunci când doi sau mai mulți mediatori cu experiență lucrează împreună în roluri
egale. Aceasta este frecvent utilizată în medierile comunitare. În medierea comercială este folosită
preponderent în:

 O dispută deosebit de complexă, sau o anumită combinație de competențe și experiență

sunt necesare, care nu pot fi furnizate de către un mediator
 Numărul de părți sau separarea geografică a părților este de așa natură, încât un mediator
nu s-ar putea întâlni practic și eficient cu toate părțile
 Sensibilitățile între părți necesită un mix de gen, rasă sau alt mix cultural în echipa
mediatorului.

Co-medierea solicită abilități de lucru în echipă soficsticate, care necesită:

 Regulile de bază între mediatori sunt agreate înainte de început; care rol și cui aparține,
cum sunt împărțite sarcinile, ce sisteme de comunicare vor folosi între ei în timpul
medierii
 Mediatorii dezvoltă modalități de colaborare, bazate pe regulile principale, care să le
permită să lucreze flexibil cu părțile
 Există schimburi periodice și actualizări de informații între co-mediatori, realizate în
privat
 Orice incertitudini sau neînțelegeri între mediatori sunt soluționate rapid și în privat
 Mediatorii sunt văzuți în mod constant ca o echipă unită, de încredere, competentă și
complementară.

48