Extruzia Ortodontică- Definiție

Extruzia ortodontică este o mișcare ortodontică a dintelui în direcție coronară care modifică poziția
dintelui și/sau a induce modificări asupra osului și țesutului de susținere din jur său în scop terapeutic.
(2)
Mișcarea unui dinte prin extruzie ortodontică implică aplicarea forțelor de tracțiune în toate regiunile
ligamentului parodontal pentru a stimula apoziția marginală a osului crestal. Deoarece țesutul gingival
este atașat de rădăcină prin țesut conjunctiv, gingia urmează mișcarea verticală a rădăcinii în timpul
procesului de extruzie. În mod similar,rădăcina este atașată de alveola dentară prin ligamentul
parodontal care este, la rândul său, tracționată de mișcarea rădăcinii. (3)

Extruzia ortodontică- Indicații

În cazul dinților incluși : Caninul maxilar fiind cel mai frecvent dinte afectat

Dinții permanenți intrudați traumatic, care trebuie repoziționați ortodontic la nivelul planului ocluzal

Indicații restaurative cum ar fi gestionarea restaurărilor subgingivale, fracturile dentare la marginea

cervicală sau subgingivale

Indicații parodontale precum gestionarea defectelor osoase verticale

Pentru a corecta un nivel zenitului gingival inadecvat și pentru a modifica arhitectura gingivală

În scop periimplantar, pentru creșterea volumului crestei alveolare și a gingiei keratinizate

Pentru a efectua extracția ortodontică, când extracția chirurgicală este contraindicată.(4)

Extruzia ortodontică – contraindicații

Anchiloză sau hipercementoză

Fractură verticală a rădăcinii

Proximitatea rădăcinilor dinților vecini

Resorbție severă internă sau externă a rădăcinilor

Leziuni inflamatorii cronice

Rădăcini scurte și expunerea furcației (5)

Extruzia ortodontică- avantaje

- menținerea structurii dentare și a suportului parodontal

deplasarea dintelui sau chiar creșterea volumului țesuturilor de susținere dentară,

-este considerată cea mai ușoară dintre mișcările ortodontice deoarece simulează erupția dentară
fiziologică (6)

Extruzia ortodontică- dezavantaje

Principalul dezavantaj este timpul îndelungat de tratament

Inrautatirea igienei bucale

Problem estetice (7)

Extruzia ortodontică poate fi obținută folosind diferite strategii ortodontice: aparate fixe cu brackets
poziționați cervical, aparate mobilizabile și dispozitive temporare de ancorare precum miniimplante în
funcție de preferința pacientului, igiena orală, disponibilitatea unui ancoraj ortodontic adecvat și
cantitatea de coroană dentară disponibilă. (8)

Intruzia ortodontică – definiție

Intruzia este definită de Nikolai ca „o formă de translație dintelui direcționată apical și paralel cu axul
lung al dintelui”, în timp ce Burstone a definit-o ca „mișcare apicală a centrului geometric al rădăcinii în
raport cu planul ocluzal sau un plan bazat pe axul lung al dintelui.”

Intruzia dentară constituie adesea o parte integrată a tratamentului ortodontic pntru îmbunătățirea
relațiilor sagitale și verticale ale incisivilor, pentru a corecta unghiul interincizal și, în consecință, a liniei
gingivale și restabilirea esteticii zâmbetului. (9)

Tipuri de intruzie ortodontica

Intruzia adevarată constă în deplasarea apicală a incisivilor fără nicio mișcare a dinților posteriori. O
forță ușoară continuă poate ajuta la realizarea intruziei adevărate. Intruzia adevărată poate fi
completată împreună cu metode precum mecanica arcului segmentar Burstonian.

Intruzia relativă constă în extruzia dinților posteriori pentru a corecta ocluzia adâncă. Dinții frontali nu
prezintă mișcări în acest caz. Acest tip de mișcare este adesea efectuată la pacienți adolescenți cu
tendință de ocluzie adâncă. (10)

Intruzia ortodontică- indicații

Intruzia dinților anteriori în zâmbetul gingival

Ocluzia adâncă și înălțimea crescută sau scăzută a etajului inferior

Intruzia dinților afectați parodontal

Intruzia dinţilor posteriori în cazul ocluziilor deschise anterioare (11)

Intruzia ortodontică- contraindicații

Anchiloze, hipercementoze ,Tesuturi parodontale sever compromise , Fracturi radiculare (12)

Intruzia ortodontică-dezavantaje

Intruzia posterioară este una dintre cele mai dificile mișcări în ortodonție, din cauza rădăcinilor molare
multiple. Intruzia necesită reacție osoasă alveolară, precum și un timp mai lung de tratament.

In trecut, intruzia era considerata problematica din punct de vedere al afectarii tesuturilor
parodontale si al cementului radicular, ducand in final la resorbtii radiculare. (13)