HIPERVIGILENȚĂ ȘI INHIBIȚIE

Persoan[ are tendin’e să pună accent excesiv pe suprimarea sentimentelor, a impulsurilor și a alegerilor spontane
proprii sau pe respectarea unor reguli și expectanțe interiorizate rigide privind performanța și comportamentul etic în
detrimentul fericirii, exprimării de sine, relaxării sau sănătății.
Familia de origine este aspră, critică și uneori punitivă, predomină performanța, obligațiile, perfecționismul,
respectarea regulilor, ascunderea emoțiilor, evitarea greșelilor. De obicei există un pesimism și o îngrijorare profunde
că lucrurile s-ar putea nărui dacă persoana nu este permanent vigilentă și în gardă.

NEGATIVISM / PESIMISM STANDARE NEREALISTE HIPERCRITICISM

Se referă la orientarea generalizată și permanentă a persoanei către
aspectele negative ale vieții – durere, moarte, pierdere, dezamăgire,
conflict, vinovăție, probleme nerezolvate, potențiale greșeli, trădare –
concomitent cu minimalizarea sau neglijarea aspectelor pozitive. De
regulă include o anticipare exagerată în diverse arii – financiară,
profesională, personală. Implică de obicei frică excesivă de a greși ceea
ce poate duce la pierdere financiară, la umilire sau la o situație
nefavorabilă, de nerezolvat. Aceste persoane manifestă indecizie,
îngrijorare cronică și se plâng de propria situație.
Se referă la convingerea căreia persoana trebuie să se străduiască să atingă
standarele interiorizate foarte înalte de comportament și performanță pentru
a evita de obicei critica. Apare ca o consecință a unui criticism exagerat în
raport cu sine și cu ceilalți. Există un deficit semnificativ în ceea ce privește
trăirea plăcerii, relaxarea, sănătatea, stima de sine, senimentul de realizare și
relații satisfăcătoare.
Standardele nerealiste apar de obicei sub forma perfecționismului , atenția la
detalii, reguli rigide în domenii diverse ale vieții și folosirea vb trebuie și
preocuparea față de timp și eficiență în sensul nevoii de a realiza tot mai mult.

PEDEPSIRE INHIBIȚIE EMOȚIONALĂ

Se referă la convingerea persoanei că oamenii trebuie aspru pedepsiți
pentru greșelile pe care le fac. Împlică tendința individului de a resimți
furie, de a fi intolerant, punitiv și neîngăduitor față de sine sau față de cei
care nu îndeplinesc standardele sau așteptările personale. Inlcude
dificultatea de a ierta, de a accepta imperfecțiunea umană sau de a
manifesta empatie la nivel afectiv.
Reprezintă inhibarea excesivă a acțiunilor, a sentimentelor sau a exprimării
verbale spontane pentru a evita de regulă dezaprobarea, sentimenul de rușine
sau pierderea controlului asupra propriilor impulsuri. Domenii în care se
manifestă - furia și agresivitatea, impulsurile pozitive , manifestarea liberă a
vulnerabilității sau a cumunicării sentimentelor, nevoilor și supralicitarea
raționalității concomitent cu desconsiderarea emoțiilor.