Tema seminar Antropologie filosofică

Prohibiția incestului/ ,, Totem și tabu -Sigmund Freud- editura

Cursant- Stănilă Marioara

Prohibiția incestului
Totem și tabu. O interpretare psihanalitică a vieții sociale a popoarelor primitive, de
Sigmund Freud
Editura Herald, Colecția Psihoterapia, București, 2017
Traducere de Gabriel Avram
Cu privire la interzicerea incestului s-au emis mai multe teorii dupa cum urmează. Teoria
genetică susţine că incestul este prohibit şi la primitivi dar şi la moderni, pe baza experienţei
acestora cu privire la degenerarea speciei relativ la recombinările aceloraşi scheme genetice,
aceştia având posibilitatea de a experimenta astfel de progenituri care ar fi necompetitive. Însă pe
baza principiului selecţiei naturale dacă modernii, de exemplu, s-ar fi ghidat după acest fenomen,
atunci mai degrabă ar fi încurajat practicarea lui căci acest fapt face ca uşurinţa cu care ceilalţi se
impun să fie mai mare. Pe de altă parte, pentru ca schemele de combinare genetică să fie
epuizate, este necesar ca foarte multe de generaţii să practice neîntrerupt incestul. Or, la specia
umană, o mamă nu poate să practice incestul decât în limitele a maxim trei generaţii fapt ce face
ca eventuala degenerare genetică să fie inobservabilă chiar şi pentru geneticieni
În cartea, „Totem și tabu“, apărută în anul 1913, Freud analizează modalitățile prin care
tiparele psihicului sunt modelate odată cu evoluția civilizației și a personalității umane. Discursul
său surprinde, în special, comportamentul popoarelor primitive, pentru a ilustra, într-o manieră
cât mai clară, anumite trăsături ale inconștientului, precum și mecanismele de sublimare sau
represiune. De asemenea, demersul freudian implică și o nouă perspectivă asupra fenomenului
religios al totemismului, folosind cunoștințele și tehnicile sale de psihologie psihanalitică.
Această lucrare este divizată în patru capitole ce urmăresc diverse aspecte din viața și societatea
primitivă, evidențiind, prin analiza inconștientului colectiv al triburilor, fenomene maladive
psihice ale oamenilor, „boala“ fiind o modalitate de cunoaștere.
În primul capitol al cărții, „Prohibiția incestului“, Freud sugerează că există similitudini
între conștiința oamenilor primitivi, a popoarelor sălbatice sau semisălbatice contemporane și a
pacienților nevrotici, în special copiii. Această asociere tripartită este utilizată de Freud pentru a
combate un paradox – deși unii ar considera că popoarele primitive sau sălbatice nu au cutume
sau reguli etice după care să se ghideze, Freud afirmă cu tărie că întreaga lor organizare socială
este subordonată unei dogme, anume o „interdicție cât se poate de riguroasă a raporturilor sociale
incestuoase“. Echivalentul concepției religioase asupra lumii este, în cazul popoarelor primitive
sau sălbatice, totemismul.
„Dar ce este un totem? În general, un totem reprezintă un animal, comestibil, inofensiv sau,
dimpotrivă, periculos și de temut, sau, mult mai rar, o plantă sau o forță a naturii (ploaia, apa),
care se află într-o anumită relație cu întregul grup de oameni. Totemul, reprezintă, în primul
rând, strămoșul grupului; iar, în al doilea rând, este spiritul protector și binefăcătorul care
trimite oracole și, chiar dacă este periculos pentru alte grupuri, îi cunoaște și îi protejează pe
membrii grupului care l-au adoptat. Cei care au adoptat același totem se supun deci obligației
sacre, a cărei violare atrage imediat pedeapsa, de a nu-și ucide propriul totem și de a se abține
de a-i consuma carnea sau de a se folosi altfel de el.“ (pag. 9)
„Acea particularitate specifică totemismului“ care interesează în special pe psihanaliști
este exogamia, adică interdicția relațiilor sexuale între indivizii care au același totem:
„Exogamia totemică, prohibirea raporturilor sexuale între membrii aceluiași clan, apare ca fiind
modalitatea cea mai curată de a împiedica incestul în cadrul grupului, modalitate impusă și
adoptată în acele vremuri de demult, care a supraviețuit multă vreme motivațiilor inițiale pentru
care a fost creată.“ (pag. 15)
Astfel, Freud afirmă că dorințele incestuoase reprimate între membrii familiei se datorează
acestei dogme moștenite, totemul fiind înlocuit de legătura de sânge. Conform studiilor sale
despre sexualitatea infantilă, copiii (mai ales, băieții) reușesc să substituie și să sublime opțiunea
sexuală față de care sunt expuși în copilărie (mama sau, eventual, sora), însă la nevrotici „vom
regăsi adeseori reminiscențe de infantilism psihic, fie din cauză că nu a fost capabil să-și
reprime condiționările infantile ale psiho-sexualității, fie pentru motivul că s-a reîntors la
acestea (oprirea dezvoltării personalității sau regresiune.)“ (pag. 26)
Punând față în față aceste două categorii (popoarele primitive și nevroticii), Freud încearcă să
explice un paradox: deși ne-am aștepta ca popoarele primitive și societățile tribale să aibă un cod
moral sexual relaxat sau chiar inexistent, de fapt, la o analiză mai atentă, observăm că acestea au
instituit reguli foarte severe pentru a evita relațiile incestuoase
Sigmund Freud analizează ideea de tabu legat de incest la aborigeni (locuitorii primitivi ai
Australiei), separați în clanuri conduse după un sistem totemic, care se transmite ereditar. Tabuul
este, practic, acea interdicție a cărei încălcare atrage diverse pedepse, iar totemul este un simbol,
de obicei o plantă sau un animal, considerat un spirit protector al tribului respective si care ii
poarta numele. Din aici aflăm mai multe despre dinamica relațiilor de familie și categoriile de
interdicții existente în aceste clanuri. Astfel că membrii unui totem nu trebuie sa aibe relații
sexuale între ei, nu trebuie să se căsătorească între ei.In cazul in care s-ar încălca aceste sunt
pedepsite de regulă cu moartea.Conceptul de exogamie are menirea de a -i interzice bărbatului
uniunea cu cu altă femeie din grupul sau, Existența unei frici obsesive față de incest în cadrul
triburilor este frecvent întălnită.Astfel se considera că substituirea legăturilor de familie cu cele
totemice era singura cale posibilă a prohibiției incestului.Acordarea de
Acestei argumentaţii Freud îi alătură experienţele psihanalizei care dovedesc că primele dorinţe
sexuale sunt întotdeauna de natură incestuoasă şi că acestea, reprimate, sunt cauze determinante
ale nevrozelor.
Condamnarea incestului în epoca totemică era limitată doar la relaţia dintre mamă şi fiu în ceea
ce priveşte unele triburi şi asta pentru că tatăl era uneori chiar necunoscut acolo unde nu exista
monogamie iar relaţiile sexuale erau reglementate doar de totem şi nu de individ. Se pare că aici
o selecţie naturală nu este reglementată de totem, ea trebuind să existe tot la nivel individual
legat de forţa de luptă a partenerilor. Alteori, deşi există căsătorie, totuşi incestul tată-fiică nu este
interzis în astfel de triburi. Deşi totemismul a fost recunoscut ca matriarhat de către anumiţi
autori ( superioritatea femeii în faţa bărbatului în preistorie) totuşi o asemenea teorie pare să fie
modelată de legendă, deoarece facilităţile superioare, dominante ale bărbatului cel puţin în ceea
ce priveşte Sexualitatea sunt evidente. Totemurile matriliniare se propagau astfel nu pentru a se
propaga numele mamei, care ar fi fost mai importantă, la fel cum se face astăzi cu numele tatălui,
ci pentru a împiedica fiului orice relaţie sexuală cu mama, odată cu legislaţia totemică a
interzicerii endogamiei totemice. La unele triburi unde totemul se transmite patriliniar totuşi
există o reglementare auxiliară a interzicerii incestului mamă-fiu, fie prin interzicerea totală o
oricăror relaţii sexuale între rude, fie prin complicate sisteme de reglementare.
Interzicerea incestului la primitivi nu are însă aceleaşi valenţe ca în cazul acestui fenomen la
moderni, deşi germenii acestuia se regăsesc şi acolo. Însă acolo unde societatea este rudimentară,
fără ritualuri magice complexe, fără preoţi şi fără şefi acesta nu poate decât să fie un fenomen
diferit. Freud este sedus de gândirea magicistă a primitivilor şi o identifică cu cea nevrotică, însă
s-a arătat în ce măsură primitivul nu este nici pe departe un nevrotic. Iar dacă nevroticul dezvoltă
o ideaţie magicistă este pentru că copilăria are un rol foarte important în apariţia Nevrozei aici
modelându-se germenii simptomului ce se prezintă guvernat de acest model de gândire. În unele
triburi primitive relaţia dintre indivizi nu este una la fel de tensionată aşa cum apare între clasele
societăţii moderne. Interdicţiile primitivului sunt date de asocierea reprezentării respectivului
lucru la care se referă interdicţia cu un traumatism oarecare. Este fără îndoială că practicarea
incestului, presupusă a fi existat cândva, ar fi condus la anumite probleme ca de exemplu
moartea partenerului, în cazul în care incestul ia forma părinte-copil, ca urmare a diferenţei de
vârstă. O astfel de situaţie ar fi condus în mod automat la ruperea echilibrului social. Căci un
astfel de individ rămas văduv s-ar fi aflat în stare de inhibiţie libidinală, ar fi atentat la armonia
altor cupluri.
Fobia incestului nu se oprește doar la populația triburilor din Australia, se mai oferă
exemple :Melanezia unde prohibițiile restrictive vizeaza raporturile dintre fiu si mama si surorile
sale,, în insulița Noua Bretanie, o soră, odată măritată, numai are voie să vorbească cu fratele ei,
în insulele Fiji aceste interdicții se aplica la toate rudele apropiate,la indigenii Barongo din
Golful Delagoa există precauții severe în ceea ce privește relația barbat-cumnată. La popoarele
civilizate cea mai interesantă interdicție este ginere-soacră.In insulele Solomon, bărbatul odată
căsătorit pot să-si vorbească doar de la distanță., zuluși tradiția cere ca bărbatului căsătorit sa-i
fie rușine să vorbească cu soacra lui. Și să facă tot posibilul să o evite să fugă din calea lui.
În concluzie, aşadar interzicerea incestului este o măsură milenară a educaţiei sălbatice, în care
ea este doar o parte ca oricare alta şi care contribuie decisiv la strategia socială a societăţilor
clasice.