Traumato Si Orto

Examen Previzualizare intrebari Open main menu
Acasa
Deconectare
English
Disciplina Total întrebări
CHIRURGIE GENERALĂ 622 Previzualizare
ORTOPEDIE ŞI TRAUMATOLOGIE 160 Previzualizare
MEDICINĂ INTERNĂ 456 Previzualizare
1. Semnele radiologice ale coxartrozei secundare pe sold displazic:

1. Pensarea polar superioara a inteliniului articular
2. Cap femural turtit, hipoplazic
3. Acetabul oblic, fara profunzime
4. Insuficienta acetabulara - Unghiul Wiberg < 250
5. Insuficienta acetabulara - Unghiul Wiberg > 250
6. Distructia capului femural si persistenta unui bont cervical
7. Cap distrus, neuniform prin prabusirea subcondrala
8. Pensarea uniforma a interliniului articular
9. Coxa valga – unghiul cervicodiafizar < 1400
10. Coxa valga – unghiul cervicodiafizar >1400
2. Artroplastia totala de sold la pacientul tanar cu coxartroza avansata are urmatoarele caracteristici:
1. Capul protetic ideal este cel metalic
2. Artroplastie totala cimentata
3. Cuplul de frecare ceramic-polietilena cross-link sau ceramic- ceramic ofera o uzura mai scazuta in timp
4. Stabilitatea implantului este secundara prin osteointegrare
5. Cupa protetica este din polietilena fixata cu ciment in os
6. Capul protetic poate fi ceramic
7. Artroplastia totala necimentata
8. Artroplastie cu proteza cervico-cefalica
9. Insertul poate fi ceramic sau din polietilena
10. Hemiartroplastie cu proteza bipolara
3. Semnele radiologice ale gonartrozei asociate diformitatii in varus:
1. Unghiul HKA > 1800
2. Axul mecanic al membrului trece intern de centrul genunchiului
3. Unghiul HKA > 1780
4. Pensarea inteliniului articular extern
5. Osteocondensare subcondrala la nivelul condilului femural si platoului tibial intern
6. Pensarea inteliniului articular intern
7. Osteofite marginala la nivelul condilului femural si platoului tibial intern
9. Unghiul HKA < 1780
10. Axul mecanic al membrului trece extern de centrul genunchiului
4. Semnele radiologice ale gonartrozei asociate diformitatii in valgus:
2. Axul mecanic al membrului trece extern de centrul genunchiului
3. Unghiul HKA >1800
4. Osteofite marginala la nivelul condilului femural si platoului tibial extern
7. Pensarea inteliniului articular extern
8. Pensarea inteliniului articular intern
9. Axul mecanic al membrului trece intern de centrul genunchiului
10. Osteocondensare subcondrala la nivelul condilului femural si platoului tibial extern
5. Indicatiile artroplastiei de sold:
1. Hemiartroplastie cu proteza bipolara la pacientii cu NACF stadiul II-III
2. Artroplastie totala cu proteza cimentata la pacientii tineri cu NACF
3. Hemiartroplastie cu proteza bipolara la pacientii cu fractura de col femural
4. Hemiartroplastie cu proteza cervico-cefalica la pacientii varstnici cu fractura de col femural cu speranta de
viata mai mica de 5 ani
5. Artroplastie totala cu proteza cimentata la pacientii tineri cu coxartroza
6. Hemiartroplastie cu proteza bipolara la pacientii cu coxartroza secundara pe sold displazic
7. Artroplastie totala cu proteza necimentata si cap ceramic la pacientii tineri cu coxartroza
8. Hemiartroplastie cu proteza bipolara la pacientii cu NACF stadiul IV
9. Artroplastie totala cu proteza cimentata la pacientii varstnici, osteoporotici cu coxartroza
10. Hemiartroplastie cu proteza cervico-cefalica la pacientii varstnici cu coxartroza, cu speranta de viata mai
mica de 5 ani
6. Despre artroza se poate afirma:
1. Examenul radiologic nu poate stabili diagnosticul
2. Este prezenta inca din copilarie
3. Caracterizata de formarea de osteofite
4. Necesita radioterapie preoperatorie
5. Afecteaza populatia adulta
6. Poate fi denumita si poliartrita reumatoida
7. Caracterizata de subtierea progresiva a cartilajului articular
8. Caracterizata de scleroza subcondrala
9. Afecteaza preponderent sexul masculin intr-o pondere de 5:1
10. Este o boala degenerativa
7. Etiologia artrozei se coreleaza cu:
1. Diformitatile membrelor nu au impact asupra aparitiei artrozei
2. Este intotdeauna postraumatica
3. Nu este pe deplin inteleasa
4. Este rezultatul incongruentei dintresuprafetele articulare
5. Singura etiologie cunoscuta este artrita reumatoida
6. Este rezultatul alinierii inadecvate articulare
7. Prezenta in articulatie a unui bacil Koch
8. Este rezultatul instabilitatii articulare
9. Stresul mecanic al articulatiei
10. Prezenta unui stafilococ auriu in articulatie
8. Morfopatologia artrozei implica:
1. Cartilajul articular este ultimul implicat in aparitia bolii degenerative
2. Cartilajul articular prezinta anfractozitati
3. Crestea fortelor pe suprafata articulara determina aparitia semnelor de uzura a cartilajului
4. Cartilajul articular se densifica
5. Cartilajul articular prezinta leziuni fibrilare
6. Cartilajul articular prezinta depozite de cazeum
7. Leziunile cartilaginoase sunt stopate prin tratament cu antiinflamatoare
8. Cartilajul articular rezista la un stres limitat pe unitatea de suprafata
9. Cartilajul articular devine moale
10. Leziunile cartilaginoase apar datorita infectiei cu bacterii anaerobe
9. Morfopatologia artrozei implica:
1. Osul subcondral isi pierde elasticitatea
2. Eroziunile cartilaginoase expun osul subcondral
3. Osul subcondral devine sclerotic
4. Osteofitele reprezinta incercarea organismului de a creste stresul in articulatie
5. La periferia articulatiei apar excrescente osoase acoperite de cartilaj hialin
6. La periferia articulatiei apar chistele osoase
7. Formarea chistelor osoase
8. Osul subcondral devine moale, friabil
9. Osteofitele determina cresterea mobilitatii articulare prin cresterea suprafetei ososase
10. Osteofitele scad suprafata articulara
10. Semnele radiologice ale artrozei sunt:
1. Scleroza osului subcondral
2. Scleroza si chiste in osul subcondral
3. Largirea spatiului articular
4. Osteofite in zona de maxima presiune
5. Pensarea spatiului articular
6. Pierderea conturului osos
7. Reactie periostala
8. Chiste in osul subcondral
9. Osteofite marginale
10. Aspect incetosat a articulatiei
11. Semnele clinice ale artrozei sunt:
1. Semnele clinice nu se coreleaza niciodata cu imaginile radiologice
2. Crepitatiile apar in repaus
3. Pierderea progresiva a mobilitatii articulare
4. Redoare articulara
5. Efortul fizic amelioreaza simptomatologia algica
6. Durere progresiva
7. Durerea isi are originea in cartilajul articular datorita inervatiei acestuia
8. Initial durerea este ameliorata de repaus
9. Durerea este initial nocturna
10. Durere articulara produsa de activitate
12. Tratamentul conservator al artrozei:
1. Este singurul indicat in etapa avansata a artrozei
2. Are scopul de a mentine functia musculaturii
3. Consta in reducerea incarcarii articulare prin utilizarea mijloacelor de asistare a mersului
4. Are scopul de a ameliora durerea
5. Consta in reducerea incarcarii articulare prin scadere ponderala
6. Are scopul de a mentine forta musculaturii
7. Fizioterapia accentueaza durerea prin utilizarea caldurii locale
8. Folosirea caldurii locale creste durerea articulara
9. Scaderea incarcarii articulare nu are impact asupra simptomatologiei algice
10. Mobilitatea articulara este mentinuta prin caldura locala
13. Medicatia utilizata in artroza:
1. Analgezice uzuale
2. Antiinflamatoarele nesteroidiene interfera cu kininele si pot astfel determina cresterea tumefactiei
3. Injectarea intrarticulara de acid hialuronic este contraindicata
4. Antibiotice cu spectru larg
5. Antiinflamatoare nesteroidiene
6. Suplimente alimentare
7. Antiinflamatoarele nesteroidiene interfera cu limfokinele si pot astfel determina cresterea tumefactiei
8. Injectare intraarticulara de corticosteroizi
9. Injectare intraarticulara de agenti lubrefianti
10. Antiinflamatoarele nesteroidiene interfera cu prostaglandinele si pot astfel determina cresterea tumefactiei
14. Tratamentul conservator al artrozei:
1. Condroitin sulfatul este suplimentul alimentar care vindeca artroza
2. Acetaminofenul nu s-a dovedit eficient in managementul durerii musculoscheletale
3. Glucozamina este suplimentul alimentar care vindeca artroza
4. Injectarea intraarticulara de acid hialuronic poate ameliora pe termen scurt simptomatologia
5. Injectarea intrarticulara repetata de corticosteroizi poate accelera deteriorarea articulara
6. Acetaminofenul s-a dovedit eficient in managementul durerii musculoscheletale
7. Acidul hialuronic este suplimentul alimentar care vindeca artroza
8. Injectarea intrarticulara de corticosteroizi produce o scadere importanta a simptomatolgiei algice
9. Injectarea intrarticulara repetata de corticosteroizi este recomandata in stadiile incipiente de artroza cu
scopul vindecarii leziunilor cartilaginoase
10. Folosirea cronica de narcotice trebuie evitata
15. Despre artroza se poate afirma:
1. Este o boala degenerativa
2. Osteofitele scad suprafata articulara
3. Injectarea intraarticulara de acid hialuronic poate ameliora pe termen scurt simptomatologia
4. Tratamentul conservator implica scaderea incarcarii articulare
5. Pierderea progresiva a mobilitatii articulare
6. Radiologic se evidentiaza scleroza si chiste in osul subcondral
7. Semnul radiologic patognomonic este largirea spatiului articular
8. Durerea este initial nocturna
9. Acidul hialuronic este suplimentul alimentar care vindeca artroza
10. Cartilajul articular este ultimul implicat in aparitia bolii degenerative
16. Tratamentul chirurgical al artrozei:
1. Osteotomia realiniaza extremitatile
2. Osteotomia transforma o articulatie mobila intr-una fixa
3. Un genunchi cu artroza mediala necesita osteotomie femurala de varizare
4. Un genunchi in varus poate fi transformata in valgus prin osteotomie femurala
5. Osteotomia este indicata in cazul pacientilor tineri cu gonartroza
6. Osteotomia redistribuie greutatea corpului din zonauzata a articulatiei spre zona cartilajului sanatos
7. Depinde de stadiul artrozei
8. Osteotomia este indicata doar la pacientii cu poliartrita reumatoida
9. Osteotomia corecteza diformitatile
10. Osteotomia este contraindicata in artroza
1. Artroplastia partiala reface suprafata unuia dintre compartimente
2. Artroplastia partiala de genunchi este recomandata pacientilor cu gonartroza avansata secundara pe
poliartrita reumatoida
3. Artroplastia partiala de genunchi este recomandata pacientilor cu gonartroza avansata ce asociaza genu
flexum
4. Artroplastia partiala de genunchi este recomandata la pacientii cu ligament incrucisat anterior rupt
5. Depinde de stadiul artrozei
6. Artroplastia partiala a compartimentului medial este recomandata in genu valgum
7. Artroplastia partiala de genunchi necesita ligamente incrucisate intacte
8. Artroplastia partiala este indicata in afectarea unui singur compartiment
recurvatum
10. Artroplastia partiala de genunchi necesita o amplitudine a mobilitatii in limite functionale
1. Artroplastia partiala a compartimentului intern al genunchiului poate fi efectuata la pacientii care asociaza
genu valgum
flexum
3. Artroza femuro-patelara poate fi rezolvata cu ajutorul artroplastiei partiale
4. Artroplastia partiala a compartimentului intern al genunchiului necesita o mobilitate functionala
5. Artroplastia partiala a compartimentului lateral al genunchiului poate fi efectuata la pacientii care asociaza
genu varum
6. Artroplastia partiala a compartimentului medial al genunchiului necesita ligamente incrucisate intacte
7. Artroplastia partiala a compartimentului femuro-patelar este recomandata in gonartroza avansata
8. Artroplastia partiala a compartimentului lateral al genunchiului necesita ligamente incrucisate intacte
9. Artroplastia partiala este indicata in afectarea unui singur compartiment
10. Artroplastia partiala a compartimentului intern al genunchiului poate fi efectuata la pacientii cu ligament
incrucisat anterior rupt
1. Artroplastia totala de genunchi nu este recomandata in diformitatile severe care insotesc gonartroza
2. Artroplastia totala este o procedura sigura, fara complicatii
3. Artroplastia partiala de sold este recomandata in coxartroza avansata la pacientii varstnici
4. Artroplastia partiala de sold este recomandata in coxartroza avansata la pacientii tineri
5. Infectia componentelor protetice este una din complicatiile artroplastiei
6. Uzura componentelor protetice este una din complicatiile artroplastiei
7. Artroplastia totala este indicata in artroza avansata
8. Artroplastia totala de genunchi inlocuieste suprafetele articulare cu suprafete din metal
9. Artroplastia totala transforma o articulatie mobila intr-una fixa
10. Artroplastia totala reduce substantial durerea
1. Artroplastia partiala a compartimentului lateral al genunchiului poate fi efectuata la pacientii care asociaza
genu varum
2. Artroplastia totala este indicata in artroza avansata
3. Infectia componentelor protetice este una din complicatiile artroplastiei
4. Artroplastia partiala reface suprafata unuia dintre compartimente
5. Artrodeza numita si artroplastie partiala este cea mai raspandita procedura chirurgicala in gonartroza severa
6. Artrodeza converteste o articulatie mobila dureroasa intr-o articulatie fixa
7. Artroplastia partiala de genunchi este recomandata pacientilor cu gonartroza avansata secundara pe
poliartrita reumatoida
8. Artrodeza imbunatateste mobilitatea articulara
9. Artroplastia totala este o procedura sigura, fara complicatii
10. Artroplastia partiala a compartimentului lateral al genunchiului necesita ligamente incrucisate intacte
21. Factorii de risc ai necrozei avasculare:
1. Hipertensiunea arteriala
2. Cauze traumatice
3. Sedentarism
4. Intreruperea alimentarii cu sange a osului
5. Embolii grasoase la pacientii alcoolici
6. Obezitate
7. Rahitism
8. Perturbari microvasculare intraosoase prin impiedicarea drenajului venos
9. Terapia cu glucocorticoizi
10. Predispozitie genetica
22. Pacienti predispusi la osteonecroza:
1. Pacienti psihiatrici
2. Pacienti cu pancreatita
3. Pacienti cu terapie pe baza de glucocorticoizi pentru lupus sistemic eritematos
4. Pacienti cu astm bronsic
5. Pacienti oncologici
6. Pacienti alcoolici
7. Pacienti cu siclemie
8. Pacienti hipertensivi
9. Pacienti cu terapie pe baza de glucocorticoizi pentru transplant renal
10. Pacienti in tratament cu dializa
23. Factori nontraumatici care determina o forma ocluziva de infarct osos:
1. Hipertensiunea arteriala
2. Cristalele din hiperuricemie
3. Bule de azot din accidente de decompresie la scafandri
4. Embolii grasosi la pacientii alcoolici
5. Accident vascular cerebral
6. Trombii din hemoglobinopatii
7. Hepatite cronice
8. Depozitele de glucocerebrozide din boala Gaucher
9. Fibrilatia atriala
10. Infarctul miocardic
24. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
1. Radiografia este cea mai sensibila metoda de detectare a osteonecrozei incipiente
2. Necroza celulelor si a maduvei osoase apare in decurs de 24 de ore
3. IRM este cea mai sensibila metoda de detectare a osteonecrozei incipiente.
4. Turn-overul osos normal este rapid
5. Frecvent exista o intarzie de pana la 5 ani intre debutul bolii si aparitia modificarilor radiologice
6. Homeostazia dinamica nu include remodelarea osoasa
7. Osul este un tesut viu in stare de homeostezie dinamica.
8. Modificarile radiologice apar imediat dupa debutul bolii
9. Necroza maduvei osoase apare in decurs de 48 de ore
10. Homeostazia dinamica implica resorbtia, inlocuirea si remodelarea osoasa
25. Morfopatologia necrozei avasculare include:
1. Radiografic, resorbtia minerala apare ca osteopenie
2. Osul mort nu este resorbit.
3. Vasele de sange nu incearca sa repare zona necrotica
4. Hipervascularizarea osului viu ce inconjoara zona infarctizata
5. Osul mort apare alb (sclerotic) pe radiografie
6. Hiperemia osoara nu produce resorbtie minerala
7. Procesul reparativ intareste capul femural la limita zonei infarctizate
8. Hiperemia osoasa inconjuratoare produce resorbtie minerala locala
9. Procesul de revascularizare este rapid
10. Proces de revascularizare este lent
26. Morfopatologia necrozei avasculare include:
1. Osul necrotic subcondral se poate fractura prin persistenta incarcarii la mers.
2. Suportul mecanic este pierdut prin fractura subcondrala
3. Degradarea articulara este lenta dupa fractura osului subcondral
4. Suportul mecanic este mentinut de cartilajul articular.
5. In stadiile incipiente,cartilajul articular ramane intact deoarece este hranit de lichidul sinovial
6. Fracturarea osului subcondral determina degradare articulara rapida
7. Fracturarea osului subcondral este insotita de simptomatologie algica severa
8. Osul mort apare ca o osteoliza pe radiografie.
9. Initial, cartilajul se prabuseste alaturi de osul subcondral
10. Fracturarea osului subcondral este asimptomatica
27. Stadiul 2 din clasificarea Ficat include:
1. Arii de condensare
2. Aspectul patat al capului femural
3. Cap femural deformat
4. Forma sferica a capului femural
5. Spatiu articular micsorat
6. Spatiu articular pastrat
7. Semnul semilunei
8. Sechestru osos
9. Osteofitoza marginala
10. Geode
28. Stadiul 3 din clasificarea Ficat include:
1. Infundarea zonei necrotice
2. Col femural anteversat
3. Cap femural protruzionat in acetabul
4. Acetabul oblic, fara profunzime
5. Sechestru osos
6. Semnul semilunei
7. Pastrarea interliniului articular
8. Osteofite marginale acetabulare
9. Colapsul osului subcondral
10. Reactie periostala trohanteriana
29. Stadiul 4 in clasificarea Ficat include:
1. Imagine in coaja de ou
2. Modificari artrozice avansate
3. Deformarea capului femural
4. Pastrarea spatiului articular
5. Usoara osteoporoza
6. Osteofitoza marginala
7. Pensarea spatiului articular
8. Aspectul sferic al capului femural
9. Pierderea contururilor osoase
10. Afectare acetabulara cu imagini in oglinda
30. Tratamentul chirurgical in osteonecroza aseptica de cap femural include:
1. Artroplastia de tip resurfacing
2. Fara enunt
3. Lama placa
4. Artroplastia totala de sold
5. Osteotomii femurale
6. Foraj decompresiv
7. Sistem Gamma
8. Hemiartroplastia de sold cu proteza bipolara
9. DHS+surub
10. 3 suruburi cefalice
31. Despre displazia de dezvoltarea a soldului se poate afirma:
1. Se poate asocia cu pozitiile vicioase intrauterine
2. Arhitectura soldului la adult va fi normala
3. Se poate asocia cu nasterea prematura
4. Predispozitie predominanta la sexul masculin
5. Predispozitie predominanta la sexul feminin
6. Presupune o predispozitie familiala
7. Nu are caracter ereditar
8. Diagnosticul precoce este radiologic
9. Este intotdeauna unilaterala
10. Intr-o treime din cazuri este bilaterala
32. Diagnosticul precoce al displaziei de dezvoltare a soldului:
1. Radiografia soldului la nou nascut evidentiaza capul femural cartilaginos luxat
2. Examenul clinic stabileste intotdeauna diagnosticul de instabilitate
3. Instabilitatea soldului trebuie examinata clinic imediat postnatal
4. Permite initierea cat mai rapida a tratamentului
5. Diagnosticul clinic nu este intotdeauna evident
6. Adductia limitata este semn patognomonic pentru displazia congenitala de sold
7. Ultrasonografia este utila in primele luni de viata
8. Limitarea sau asimetria abductiei sugereaza o anomalie a soldului
9. Examenul radiologic poate stabili diagnosticul in prima luna de viata
10. Dupa 9 luni, echografia este singura investigatie radiologica recomandata
33. Despre manevra Ortolani se poate afirma:
1. Examinatorul utilizeaza policele si mediusul
2. Estrogenul maternal produce un efect de relaxare a ligamentelor nou-nascutului
3. Necesita flectarea coapsei pe abdomen, genunchiul flectat la 900 si abductia coapsei
4. Examinatorul utilizeaza ambele maini
5. Testul se efectueaza doar la copii cu mers intarziat
6. Reprezinta reducerea luxatiei soldului displazic
7. Testul este util in primele 2 saptamani de viata
8. Necesita flectarea coapsei pe abdomen si adductia coapsei
9. Necesita impingerea catre posterior a marelui trohanter
10. Reprezinta provocarea luxatiei soldului displazic
34. Despre manevra Barlow se poate afirma:
1. Reprezinta provocarea luxatiei soldului displazic
2. Examinatorul utilizeaza ambele police
3. Necesita flectarea coapsei pe abdomen si abductia coapsei
4. Reprezinta reducerea luxatiei soldului displazic
5. Este o manevra fara semnificatie clinica
6. Necesita flectarea si adductia coapsei
7. Estrogenul maternal produce un efect de relaxare a ligamentelor nou-nascutului
8. Testul este util in primele 2 saptamani de viata
9. Soldul se va luxa indiferent de instabilitatea acestuia
10. Testul se efectueaza doar la copii cu mers intarziat
35. Semnele radiologice ale displazie de dezvoltare a soldului la adult sunt:
1. Pierderea congruentei dintre suprafetele articulare
2. Coxa profunda
3. Asimetria dintre pliurile gleznei
4. Unghiul de acoperire a capului femural este normal in insuficenta acetabulara
5. Arcul cervico-obturator este normal in luxatia congenitala de sold
6. Insuficenta acetabulara
7. Oblicitatea acetabulara
8. Pierderea profunzimii acetabulare
9. Coxa valga- unghi cervico-diafizar < 1400
10. Coxa valga- unghi cervico-diafizar > 1400
36. Despre scolioza sunt adevarate urmatoarele:
1. Poate fi datorata unei posturi deficitare
2. Reprezinta curbarea coloanei vertebrale
3. Poate fi ca urmare a compensarii unui picior scurtat
4. Poate fi flexibila (corectabila)
5. Poate fi flexibila (structurala)
6. Poate fi fixa (structurala)
7. Poate fi fixa (corectabila)
8. Nu cauzeaza asimetria cutiei toracice
9. Reprezinta curbura sacrumului
10. Baietii sunt afectati de 9 ori mai frecvent decat fetele de scolioza idiopatica
37. Scolioza structurala:
1. Nu apare la copii
2. Poate fi cauzata de diformitati vertebrale congenitale
3. Poate fi cauzata de mielomeningocel
4. Poate fi idiopatica
5. Scolioza congenitala prezinta o progresie lenta
6. Nu asociaza alte malformatii congenitale
7. Deformarea coloanei incepe dupa pubertate
8. Se manifesta doar la persoanele varstnice
9. Poate fi cauzata de paralizie cerebrala
10. Poate fi cauzata de neurofibromatoasa
38. Deformarea coloanei vertebrale in scolioza idiopatica:
1. Curbura devin flexibila cu timpul
2. Incepe inainte de pubertate
3. Corpurile vertebrale iau forma de pana
4. Incepe dupa pubertate
5. Corpurile vertebrale iau forma de cub
6. Poate compromite functia cardio-pulmonara
7. Se accentueaza la varstnici
8. Coastele proemina pe partea concava a curburii
9. Se accentueaza in adolescenta
10. Coastele proemina pe partea convexa a curburii
39. Scolioza congenitala:
1. Progreseaza accelerat
2. Cauzata de anomalii la nivelul formarii SNC
3. Nu asociaza alte malformatii
4. Nu afecteaza copiii
5. Se manifesta la o varsta frageda
6. Cauzata de anomalii la nivelul formarii vertebrelor
7. Se manifesta la o varsta inaintata
8. Progreseaza lent
9. Asociaza malformatii la nivelui aparatului genito-urinar si cardiovascular
10. Asociaza malformatii la nivelul tubului neural
40. Cifozele :
1. Sunt curburi secundare, mai flexibile
2. Cifoza toracala este cea mai frecventa
3. Cifoza lombara e patologica
4. Cifoza toracala este cea mai rara
5. Sunt curburi in plan sagital cu convexitatea dorsal
6. Cifozele functionale se insotesc de modificari de structura
7. Cifozele structurale sunt curburi rigide, fixe cu modificari de structura
8. Cifozele functionale nu se insotesc de modificari de structura
9. Cifoza lombara e fiziologica
10. Cifozele structurale sunt curburi flexibile, fara modificari de structura
41. Care din urmatoarele afirmatie/i referitoare la stabilitatea articulatiei genunchiului sunt ADEVARATE:
1. Ligamentul încrucișat anterior (LIA) împiedică translația anterioară a tibiei
2. Ligamentul colateral lateral (LCL) se opune miscarilor de varus
3. Ligamentul colateral medial (LCM) este larg și mare și se opune mișcărilor de varus și abducție
4. Meniscurile laterale și mediale NU sporesc stabilitatea articulară
5. Ligamentele colaterale se opun la mișcările varus și valgus
6. Ligamentul încrucișat anterior (LIA) împiedică translația posterioară a tibiei
7. Ligamentul colateral medial (LMC) se opune mișcărilor de valgus
8. Ligamentele încrucișate se opun în primul rând mișcării antero-posterioare
9. Ligamentul încrucișat posterior (LIP) împiedică translația anterioară a tibiei
10. Ligamentul încrucișat posterior (LIP) împiedică translația posterioară a tibiei
42. Grefele care pot fi folosite pentru reconstructia LIA sunt:
1. Tendonul mușchiului peronier lung
2. Tendonul mușchilor semitendinos si gracillis
3. Tendonul mușchiului tibial anterior
4. Tendonul mușchiului triceps brahial
5. In general, sunt autogrefe
6. Tendonul patelar
7. Fascia lata
8. Tendonul mușchiului peronier brevis
9. Tendonul mușchiului biceps brahial
10. Tendonul mușchiului semitendinos
43. Care din urmatoarele afirmatie/i referitoare la examenul clinic al genunchiului sunt ADEVARATE:
1. Forțarea în varus va testa integritatea ligamentului colateral lateral
2. Forțarea în varus va testa integritatea ligamentului încrucișat posterior (LIP)
3. Mișcarea în valg a genunchiului va stresa ligamentul colateral lateral
4. Laxitatea articulară în extensia genunchiului implică un grad mai scăzut de deteriorare a ligamentului
colateral
5. Testele de laxitate ale unui genunchi traumatizat sunt întotdeauna evaluate fără a compara cu partea normală
6. Forțarea în varus va testa integritatea ligamentului colateral medial
7. Mișcarea în valg a genunchiului va stresa ligamentul colateral medial
8. Testele de laxitate ale unui genunchi traumatizat sunt întotdeauna evaluate în comparație cu partea normală
9. Lezarea ligamentului colateral poate fi detectată prin laxitate locală atunci când genunchiul este stresat
manual varus/valgus
10. Laxitatea articulară în extensia genunchiului implică un grad mai mare de deteriorare a ligamentului colateral
44. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la ligamentul colateral medial (LCM) sunt ADEVARATE:
1. Mișcarea în valg a genunchiului va stresa ligamentul colateral medial
2. Testul McMurray pozitiv
3. De obicei este deteriorat de traumatisme ex. așa cum se întâmplă de la o lovitură în lateralul coapsei
4. LCM este intrasinovial
5. Testul sertarului anterior pozitiv
6. Când este grav lezat, genunchiul poate să nu conțină hemartroză deoarece hemoragia se drenează prin
capsula articulară deteriorată.
7. Testul Lachman pozitiv
8. Ligamentul colateral medial este larg și mare și se opune mișcărilor de varus și abducție
9. Forțarea în varus va testa integritatea ligamentului colateral medial
10. Leziunile izolate ale ligamentului colateral medial se vindecă bine cu imobilizarea într-un aparat gipsat
articulat, care protejează genunchiul de mișcarea de valgus
45. Care din urmatoarele afirmatie/i referitoare la ligamentul colateral lateral (LCL) sunt ADEVARATE:
1. Ligamentul colateral lateral (LCL) este adesea lezat în asociere cu unul dintre cele două ligamente încrucișate
2. LCL este intrasinovial
3. Lezarea ligamentului colateral lateral poate fi detectată prin sensibilitate, durere și laxitate locală atunci când
genunchiul este stresat manual varus
4. Testul sertarului anterior pozitiv
5. Forțarea în valgus va testa integritatea ligamentului colateral lateral
6. Laxitatea LCL în extensia genunchiului implică, un grad mai mare de deteriorare al acestuia
7. Testul McMurray pozitiv
8. Testul Lachman pozitiv
9. Forțarea în varus va testa integritatea ligamentului colateral lateral
10. Când este grav lezat genunchiul poate să nu conțină hemartroză deoarece hemoragia se drenează prin
capsula articulară deteriorată.
46. Factorii favorizanti in osteoartrita bacilara includ:
1. Prezenta tuberculozei pulmonare
2. Bolnavii cu SIDA
3. Fumat
4. Statusul imunitar deficient
5. Varsta ( copii si batrani)
6. Etilism cronic
7. Tulburari trofice
8. Post-splenectomie
9. Traumatisme
10. Conditii socio economice precare
47. Examenul radiologic in osteoartrita bacilara (la debut) cuprinde:
1. Edem al partilor moi periarticulare
2. Luxatii si subluxatii
3. Modificari radiologice importante
4. Aspect “ flu”
6. Scaderea locala a densitatii osoase (demineralizare)
7. Tumefactia partilor moi periarticulare
8. Eroziuni si distructii ale suprafetelor osoase
9. Discreta opacifiere a spatiului articular
10. Modificari radiologice minime
48. Examenul radiologic in osteoartrita bacilara ( perioada de stare) include:
1. Eroziuni si distructii ale suprafetelor osoase
3. Osteocondensare subcondrala
5. Luxatii si subluxatii ca urmare a distructiei articulare importante
6. Cresterea densitatii osoase
7. Aparitia traveelor osoase
8. Reaparitia contururilor osoase
10. Modificari radiologice minime
49. Examenul radiologic in osteoartrita bacilara ( perioada de rezolutie) include:
1. Contururi osoase neregulate
2. Reaparitia contururilor osoase
4. Cresterea densitatii osoase (osteocondensare perilezionala)
5. Contururi osoase imprecis delimitate
6. Aparitia traveelor osoase (trabecule) care traverseaza articulatia
7. Semnul “coajei de ou”
10. Semnul semilunei
50. Despre osteoartrita bacilara sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
1. Localizare initial pulmonara cu diseminare pe cale: hematogena, limfatica, prin contiguitate
2. Poate avea ca agent patogen mycobacterium tuberculosis
3. In localizarea la nivelul genunchiului mai este cunoscuta ca “ tumora alba de genunchi”
4. Poate fi localizata la nivelul coloanei vertebrale, soldului, genunchiului
5. Este urmarea infectiei urinare
6. Este cauzata doar de germeni nespecifici
7. Diagnosticul de certitudine este stabilit dupa examenul clinic si radiologic
8. Poate fi secundara unei otite
9. Calea de diseminare este hematogena cu punct de plecare: foliculita, plaga cutanata
10. Este o infectie cu localizare articulara
51. Tratamentul medicamentos in osteoartrita bacilara include:
1. Alcatuit din antituberculostatice de prima linie si de rezerva
2. Antibioticele se vor da in functie de antibiograma
3. Tratament de consolidare: dubla sau tripla asociere (6-12 luni)
4. Se folosesc peniciline semisintetice
5. Tratamentul va fi urmat 4-6 saptamani
6. Scheme individualizate la intoleranta la unul din medicamente sau la pacientii imunocompromisi
7. Profilactic prin administrare de antibiotice cu spectru larg
8. Tratamentul initial: tripla sau cvadrupla asociere tuberculostatice de prima linie(2-3 luni)
9. Recaderi sau rezistenta la tratamentul initial la indicatia medicului pneumolog
10. Se folosesc folosesc cefalosporine in asociere cu un aminoglicozid
52. Tratamentul ortopedic in osteoartrita bacilara include:
1. Vizeaza preventia instalarii pozitiilor vicioase si a fibrozei partilor moi
2. Vizeaza scaderea inflamatiei-scop antalgic
3. Trepanatii osoase
4. Repaus la pat 2-3 luni in cazul localizarii la nivelul soldului
5. Desfiintarea fistulelor
6. Imobilizarea articulatiei afectate in pozitie functionala in aparat gipsat
7. Imobilizarea articulatiei afectate in extensie in aparat gipsat
8. Eliminarea sechestrelor (sechestrectomia)
9. Imobilizarea articulatiei afectate in flexie in aparat gipsat
10. Vizeaza limitarea diseminarii bacteriene prin scaderea aportului sangvin local
53. Osteomielita hematogena acuta:
1. Apare cel mai frecvent la varstnici
2. Pana la 3 ani pot avea punct de plecare infectiile faringiene
3. Pana la 3 ani pot avea punct de plecare otita medie
4. Cauzata de o diseminare hematogena de la un alt focar de infectie de la distanta
5. Infectia cu staphylococus aureus apare doar la copii
6. Apare in urma unei proceduri chirurgicale aplicate la nivelul osului
7. Apare cel mai frecvent la copii
8. Pana la 3 ani sunt uzuale infectiile cu Haemophilius Influenzae
9. Este cauzata de o contaminare in urma unei fracturi deschise
10. Infectia cu Haemophilius Influenzae apare doar la adulti
54. Tabloul clinic in osteomielita hematogena acuta:
1. Apare initial tumefierea partilor moi
2. Debutul este insidios
3. Progresul este lent
4. Progresul poate fi rapid si chiar amenintator de viata
5. Febra, iritabilitate si alterarea starii generale
6. Durere moderata la nivelul articulatiei
7. Debutul este acut
8. Semnul initial este reprezentat de fistula tegumentara
9. Tumefierea partilor moi se produce mai tarziu
10. Durere severa in apropierea capatului osului lung
55. Din punct de vedere morfopatologic sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre osteomielita hematogena acuta:
1. Cartilajul de crestere nu are nici un rol in evolutia osteomielitei hematogene
2. Puroiul se formeaza la nivelul tesulului metafizar
3. Localizare frecventa in metafizele oaselor lungi
4. Este afectata doar suprafata externa a corticalei
5. Infectia poate anvelopa osul sau poate invada periostul si tesuturile moi
6. Afectarea initiala este diafizara
7. Localizare posibila epifizara la sugari
8. Infectia atinge doar canalul medular
9. Infectia nu poate invada tesuturile moi
10. Infectia penetreaza cortexul si se extinde sub forma unui abces subperiostal
56. Tratamentul osteomielitei hematogene acute cuprinde:
1. Artrotomie
2. Masuratori in dinamica a VSH-ului pe urmarirea evolutiei infectiei
3. Drenaj artroscopic
4. Incizia chirurgicala a capsulei articulare
5. Terapia cu antibiotice trebuie continuata cel putin 3 saptamani
6. Drenaj chirurgical deschis daca manifestarile nu se amelioreaza in primele 24 h
7. Osteotomie
8. Selectarea finala a antibioticului dupa rezultatul culturilor bacteriologice
9. Sinovectomie
10. Initial: antibioterapie parenterala cu spectrul larg specifice grupei de varsta
57. Complicatiile tardive ale osteomielitei hematogene includ:
1. Tulburari de crestere prin afectarea placilor de crestere epifizare
2. Fracturi patologice
3. Artropatii inflamatorii
4. Anchiloza osoasa
5. Inegalitatea membrelor
6. Necroza aseptica epifizara
7. Dezvoltarea osteomielitei cronice persistente
8. Luxatia patologica a membrului
9. Dezvoltarea osteomielitei cronice recurente
10. Artroza
58. Urmatoarele afirmatii privind osteomielita hematogena acuta sunt adevarate:
1. Infectia nu poate patrunde in partile moi
2. Tumefierea partilor moi este primul semn
3. Cresterea VSH
4. Infectiile sunt date doar de Haemophilius Influenzae
5. Scintigrafia cu technetiu pirofosfat poate face diagnosticul diferential cu febra reumatica
6. Diagnosticul de certitudine este stabilit de examenul radiologic
7. Scintigrafia cu technetiu pirofosfat poate face diagnosticul diferential cu o celulita
8. Zona metafizara este ultima afectata datorita vascularizatiei locale
9. Cresterea leucocitelor
10. Initial – fara semne radiologice
59. Urmatoarele afirmatii privind osteomielita cronica sunt adevarate:
1. In tratamentul chirurgical poate fi necesara acoperirea cu tesuturi moi
2. Tratamentul cel mai eficient este cel medicamentos
3. Intereseaza articulatiile
4. Radiologic nu se observa modificari ale structurii osoase
5. In caz de rezectii mari osoase este necesara grefa osoasa
6. Produce o distructie rapida , severa
7. Bacteriile raman latente la nivel osos fiind izolate printr-un perete osos avascular (sechestru osos)
8. Nu se poate exterioriza prin fistula
9. Este rezultatul eradicarii incomplete a unei infectii osoase anterioare
10. Sechestrul osos infectat trebuie debridat chirurgical (drenaj osos)
60. Urmatoarele afirmatii privid artrita septica sunt adevarate:
1. La adulti infectia apare in urma unei proceduri chirurgicala aplicate la nivelul abdomenului
2. Articulatia cea mai frecvent implicata la copii este genunchiul
3. Infectia cu Staphylococcus predomina la toate grupele de varsta
4. La copii, bacteria implicata in osteomielita este diferita de cea care produce artrita
5. Prezinta localizare diafizara
6. Articulatiile cel mai frecvent implicate la copii sunt: sold, cot, umar
7. Produce o distructie rapida, severa a cartilajului articular
8. La copii apare ca o complicatie a osteomielitei hematogene
9. Bacteriile gram negative afecteaza copiii mai mari de 10 ani
10. Bacteriile gram negative afecteaza copiii mai mici de 3 ani
61. Care din urmatoarele sunt tumori osoase BENIGNE:
1. Fibrosarcom
2. Granulom eozinofil
3. Osteom osteoid
4. Osteosarcom
5. Sarcom Ewing
6. Mielom
7. Osteocondrom
8. Condrosarcom
9. Encondrom
10. Fibrom
62. Care din urmatoarele sunt caracteristicele principale ale Osteomului Osteoid:
1. Simptome principale: Durere careadesea cedează la aspirină
2. Aspect radiografic: Leziune neregulată, distructivă, cu zone dense osteoblastice sau radiotransparente
osteolitice asemănător „razelor de soare”
3. Simptome principale: Masă tumoralămoale; durere cu agravare nocturnă
4. Vârstă: <30 ani
5. Localizare preferențială: Femur și tibie
6. Clinic și histologic poate fi confundat cu osteomielita
7. Este îndepărtata prin rezecție radicală
8. Este tumora benigna
9. Este tumora maligna
10. Aspect radiografic: Zonă radiotransparentă <1 cm, înconjurată de o zonă densă de scleroză
63. Care din urmatoarele sunt caracteristicele principale ale Osteocondromului:
1. Localizare in metafiza oaselor lungi
2. Da metastaze pulmonare
3. Sunt îndepărtate prin amputatia membrului
4. Clinic și histologic poate fi confundat cu osteomielita
5. Aspect radiografic: Excrescență osoasă sesilă sau pediculată
7. Este tumora benigna
8. Este tumora maligna
9. Apare in adolescență
10. Tumefacție palpabilă;
64. Care din urmatoarele sunt caracteristicele principale ale Encondromului:
1. Sunt intotdeuna unice
2. Aspect radiografic: Zonă de radiotransparență bine demarcată care poate conține arii de calcificări
3. Localizare preferențială: Metafiza oaselor tubulare ale mâinii și piciorului
4. Clinic prezinta tumefacție sau durere, cu fractură pe os patologic
5. Apare la orice varsta
6. Sunt tumori maligne
7. Metastazează cerebral
8. Sunt transformări maligne a bolii Paget
9. Sunt tumori benigne
10. Aspect radiografic: Leziune neregulată,distructivă, cu zone dense osteoblasticesau radiotransparente
65. Care din urmatoarele sunt caracteristicele principale ale Fibromului Neosifiant:
1. Localizare preferențială: Corticala metafizei distale a femurului sau tibiei
2. Simptome principale: Asimptomatic,cu excepția fracturii pe os patologic
3. Sunt tumori maligne
5. Metastazează cerebral
6. Chimioterapia este utilizata pentru a eradica micrometastazele
7. Sunt transformări maligne a bolii Paget
8. Aspect radiografic: Zonă radiotransparentă bine demarcată,multiloculară, adiacentă corticalei
9. Vârstă: <30 ani
10. Sunt tumori benigne
66. Care din urmatoarele sunt caracteristicele principale ale Osteoclastomului:
1. Proteina Bence Jones in sange este investigatia de electie
2. Vârstă: 20–40 ani
3. Deseori agresivă; trebuie tratată ca șio leziune malignă
4. Durerea cedeaza la aspirina
5. Aspect radiografic: Arie cu extindereexcentrică epifizară; în extindere implică și metafiza
6. Localizare preferențială: Epifiza, în special distală a femurului și radiusului sau proximală a tibiei
7. Excrescenta osoasa pediculata
8. Tesutul de origine este cartilaginos
9. Simptome principale: Durere șitumefacție în vecinătatea articulației
10. Sunt transformării maligne a bolii Paget
67. Tratamentul tumorilor benigne implică:
1. Chimioterapia adjuvantă și radioterapia sunt folosite pentru a eradica micrometastazele tumorale care se
presupune a fi prezente
2. Sunt îndepărtate prin rezecție radicală
3. Dacă rezecția formațiunii tumorale compromite integritatea structurală a osului este necesară ranforsarea
acestuia cu grefe osoase
4. Depinde de diagnosticul histologic, extinderea tumorală
5. Excizie locală
6. Cand o leziune ocupă peste 50% din diametrul corticalei osului este depreferat efectuarea unei osteosinteze
profilactice
7. Chimioterapia adjuvantă și radioterapia sunt obligatorii
8. Dacă rezecția formațiunii tumorale compromite integritatea structurală a osului este necesară ranforsarea
acestuia cu implanturi
9. Dacă rezecția formațiunii tumorale compromite integritatea structurală a osului se poate practica rezecția
radicală
10. Cand o leziune ocupă peste 50% din diametrul corticalei osului NU există un risc iminent de fractură pe os
patologic
68. Diagnosticul tumorilor benigne implică:
1. Anamneza
2. Examinarea clinica
3. Electroforeza proteinelor serice
4. Recoltarea CA 19-9
5. Recoltarea CEA
6. Scintigrafia osoasă
7. Recoltarea PSA
8. IRM
9. CT
10. Radiografia standard
69. Evaluarea pacienților cu tumori benigne implică:
1. Simptomele generale
2. Recoltarea CEA
3. Anamneza pacientului
4. Examenul fizic local
5. Radiografia standard
6. Scintigrafia osoasă
7. SPECT/CT
8. PET CT
9. Vârsta pacientului
10. Recoltarea Alfa-fetoproteinei
70. Care din urmatoarele sunt caracteristici ale displaziei fibroase:
1. Inlocuieste tesutul osos normal cu tesut fibros
2. Leziune pseudotumorala intraosoasa benigna
3. Tratamentul este intotdeauna chirurgical – dezarticulatia membrului
4. Localizare preferentiala – epifiza oaselor lungi
5. Este o tumora maligna
6. Poate afecta cartilajul de crestere provocand inegalitati de lungime
7. Poate fi monostica sau poliostica
8. Aspect radiografic: formatiuni pseudochistice, multiloculate – aspect de “fagure de miere”
9. Fractura pe os patologic este foarte rara
10. Este cea mai frecventa tumora osoasa
71. Selectati afirmatiile adevarate:
1. Osteosarcomul prezinta o masa tumorala dura la palpare
2. Aspectul radiologic este de leziune neregulata, distructiva cu zone dense osteoblastice sau radiotransparente
osteolitice
3. Osteosarcomul prezinta calcificari
4. Osteosarcomul determina reactie periostala in bulb de ceapa
5. Osteosarcomul apare exclusiv la nivel epifizar
6. Reactia periostala sub forma de spiculi ososi perpediculari pe corticala- raze de soare
7. Localizarea preferentiala este metafiza, jumatate din cazuri fiind localizate la nivelul femurului distal si tibiei
proximal
8. Osteosarcomul poate proveni din transformarea maligna a bolii Paget
9. Localizarea preferentiala sunt centurile bazinului si umarul.
10. Osteosarcomul prezinta o masa tumorala moale si durere cu agravare nocturna
1. Condrosarcomul este o leziune radioopaca la nivelul epifizei oaselor lungi.
2. Condrosarcomul apare intre 40-60 de ani.
3. Localizarea preferentiala a condrosarcomului sunt epifiza oaselor lungi
4. Condrosarcomul determina o durere surda
5. Condrosarcomul apare in copilarie
6. Condrosarcomul are localizare preferentiala la nivelul centurilor bazinului si umarului.
7. Condrosarcomul prezinta simptomatologie algica nocturna care cedeaza la aspirina.
8. Condrosarcomul provine din tesut osos modificat
9. Condrosarcomul poate fi cauzat de transformarea malinga a unui encondrom sau osteocondrom.
10. Condrosarcomul prezinta o leziune radiotransparenta, cu zone dense de calcificari.
73. Selectati afirmatiile adevarate despre mielom:
1. Mielomul multiplu afecteaza pacientii sub 25 de ani.
2. Se localizeaza predominant la nivelul oaselor mici ale mainii
3. Este o tumora formatoare de tesut osos
4. Este o tumora formatoare de tesut cartilaginos
5. Este cea mai frecventa tumora primara osoasa
6. Pentru diagnostic se recomanda proteinuria Bence-Jones
7. Se localizeaza cu predispozitie la nivelul zonelor de maduva rosie ale scheletului
8. Mielomul poate produce fracturi de compresie ale coloanei vertebrale
9. Sunt considerate tumori benigne, ce nu evolueaza in timp.
10. Pentru diagnostic se recomanda electroforeza proteinelor serice
1. Sarcomul Ewing evolueaza fara simptomatologie algica
2. Sarcomul Ewing poate fi descris ca o leziune osoasa distructiva
3. Sarcomu Ewing afecteaza numai pacienti in varsta
4. Sarcomul Ewing are ca tesut de origine maduva osoasa.
5. Sarcomul Ewing poate fi confundat cu osteomielita.
6. Sarcomul Ewing prezinta reactie periostala in bulb de ceapa
7. Sarcomul Ewing are ca tesut de origine tesutul fibros
8. Sarcomul Ewing este o leziune osteolitica care nu produce reactie periostala
9. Sarcomul Ewing afecteaza oasele mici ale mainii
10. Sarcomul Ewing necesita examen anatomo-patologic pentru diagnosticul de ceritudine
75. Examenul paraclinic in patologia tumorala osoasa include:
1. Hemoleucograma pentru excluderea unei hematopatii maligne
2. Intradermoreactie la tuberculina
3. Examen coproparazitologic
4. Aspirat bronsic
5. Hemoleucograma pentru excluderea unei infectii
6. Punctie articulara
7. Electroforeza proteinelor serice
8. Fosfataza alcalina
9. Studiul functiei hepatice
10. Anticorpi anti H pylori
76. Ce indicii ofera o radiografie standard cu privire la comportamentul unei tumori :
1. Raportul tumorii cu viscerele din vecinatate
2. Aspectul unei leziuni slab demarcate cu o zona de distructie osoasa
3. Definirea regiunii implicate (epifiza, metafiza, diafiza)
4. Gradul de diferentiere histologica
5. Definirea osului afectat
6. Raportul tumorii cu vasele sanguine
7. Prezenta adenopatiilor regionale
8. Ajutor in stadializarea tumorala
9. Aspect unei leziuni bine delimitate cu o zona de neoformatie
10. Raportul tumorii cu structurile nervoase invecinate
77. Precizati afirmatiile adevarate in privinta investigatiilor imagistice ale tumorilor osoase maligne :
1. Scintigrafia osoasa este negativa in mielomul multiplu
2. Technetiu-99m pirofosfat se fixeaza in zonele cu formare osoasa activa
3. Scintigrafia osoasa depisteaza metastazele existente
4. CT-ul este utilizat in evaluarea leziunilor pulmonare mici
5. Scintigrafia osoasa prezinta zone multiple de hipercaptare in mielomul multiplu
6. Relatia dintre tumora si structurile vasculo nervoase se stabileste prin radiografie.
7. IRM stabileste diagnosticul de certitudine
8. Angiografia defineste cel mai bine aparitia metastazelor
9. Investigatiile imagistice speciale sunt impuse de suspiciuni generate de radiografia standard
10. Screeningul metastazelor osoase se realizeaza prin CT toracic
78. Precizati afirmatiile adevarate despre biopsia chirurgicala in tumorile osoase maligne :
1. Se poate realiza rezectia partiala a formatiunii in timpul biopsiei inchise.
2. Pentru a preveni raspandirea tumorii, se evita disectia musculara extinsa
3. Biopsia poate fi realizata pe cale inchisa cu ajutorul unui ac
4. Biopsia nu este necesara intotdeuna in tumorile maligne.
5. Biopsia inchisa necesita un minum de 1 cm² de tesut tumoral pentru diagnosticul histologic
6. Scopul biopsiei chirurgicale este evidentierea rapoartelor anatomice cu compartimentele invecinate.
7. Scopul biopsiei chirugicala este obtinerea de tesut tumoral pentru diagnosticul histologic
8. Incizia pentru biopsie nu trebuie sa compromita procedura finala de rezectie in totalitate a tumorii
9. In timpul biopsiei chirurgicale, disectia musculara extinsa trebuie sa evidentieze structurile neurovasculare
din proximitatea formatiunii.
10. Punctia-aspiratia cu ac fin are ca scop obtinerea de celule tumorale pentru examenul citologic
79. Tratamentul tumorilor osoase maligne se realizeaza in functie de:
1. Extinderea tumorala
2. Durerea pacientului
3. Starea generala a pacientului
4. Valoarea VSH
5. Diagnosticul histologic
6. Gradul de anaplazie celulara
7. Sensibilitatea tumorii la tratament
8. Sexul pacientului
9. Ocupatia pacientului
10. Aspectul echografic
80. Care dintre afirmatii despre sarcom Ewing si mielom multiplu sunt corecte:
1. Mielomul multiplu determina aspect de craniu curuit de gloante
2. Mielomul multiplu este o tumora maligna determinata de proliferarea plasmocitelor
3. Sarcomul Ewing este chimiorezistent
4. Sarcomul Ewing e cea mai frecventa tumora maligna la copil si adultul tanar
5. Sarcomul Ewing afecteaza cu predilectie epifiza oaselor lungi
6. Sarcomul Ewing se dezvolta din elemente ale maduvei hematopoietice.
7. Mielomul multiplu prezinta prognostic favorabil in evolutia indelungata
8. Mielomul multiplu determina leziuni osteocondensante multiple
9. Sarcomul Ewing este radiorezistent
10. Sarcomul Ewing determina reactie periostala in bulb de ceapa
81. Despre fracturile de stres se poate afirma că:
1. Sunt dificil de diagnosticat fiind frecvent fără deplasare
2. Apar la nivelul colului femural, tibiei, metatarsienelor
3. Sunt produse de incărcări mecanice repetate de intensitate mica
4. Fracturile prezintă frecvent deplasare importantă
5. Sunt produse de incărcări mecanice de intensitate mare
6. Apar frecvent la persoanele cu vârsta peste 70 de ani
7. Pot fi diagnosticate cu ajutorul tomografiei computerizate sau prin RMN
8. Sint diagnosticate în principal prin ecografie musculo-scheletică
9. Interesează frecvent portiunea diafizară a fibulei
10. Pot fi diagnosticate cu ajutorul scintigrafiei osoase
82. Fracturile oaselor bolnave:
1. Fractura este iminentă când leziunea litică erodează peste 10% din corticala osoasă
2. Pot să apară pe fibrom condromixoid
3. Fractura este iminentă când leziunea litică erodează peste 50% din corticala osoasă
4. Pot să apară pe defect cortical fibros
5. Tumora Ewing este cea mai frecventă cauză a fracturilor patologice
6. Pot să apară pe boli osoase metabolice
7. Osteoporoza postmenopauză nu este una dintre cauzele fracturilor patologice
8. Se recomandă imobilizarea ghipsată
9. Osteosarcomul este cea mai frecventă cauză a fracturilor patologice
10. Pot să apară pe displazie fibroasă poliostotică
83. Caracteristicile fracturilor diafizare sunt:
1. Vascularizația la acest nivel este redusă
2. Vascularizația zonei este bine reprezentată
3. Suprafața de contact între fragmente este largă și vindecarea este rapidă
4. Consolidarea este relativ lentă
5. Osificarea este lentă
6. Au o suprafață redusă de contact
7. Forțele suportate pe cm2 sunt foarte mari comparativ cu zona epifizară
8. Forțele suportate pe cm2 sunt mai mici decât în cazul fracturilor epifizare
9. Necesită o reducere perfectă, anatomică, pentru a evita artroza
10. Interesează osul spongios
84. Traiectul de fractură are următoarele caracteristici:
1. Fracturile se numesc etajate dacă una este la nivelul membrului superior iar cealaltă la nivelul membrului
inferior
2. Traiectul spiroid înconjură întreaga diafiză
3. Fracturile bifocale se numesc și fracturi etajate
4. Fracturile bifocale au două traiecte ce separă o porțiune cu circumferință completă
5. Traiectul cominutiv are capetele osoase principale in contact direct, după reducere
6. Fracturile cu al treilea fragment se numesc și fracturi cominutive
7. Fracturile complexe au minim trei traiecte de fractură
8. Traiectul transversal este perpendicular față de axul osului
9. Traiectul cominutiv are minim 6 traiecte de fractură
10. Traiectul oblic poate fi oblic scurt sau oblic lung
85. Clasificarea Salter-Harris presupune:
1. tip III – bifocala
2. tip V – deplasare articulara
3. tip III – se extinde de la cartilajul de crestere prin epifiza cu implicarea articulatiei
4. tip II – cominutiva
5. tip I - separare e epifizei de metafiza
6. tip I – fara deplasare
7. tip V – aparitia unei punti osoase la nivelul cartilajului
8. tip IV – se extinde prin metafiza prin cartilajul de crestere, in epifiza
9. fractura tip II – trece prin placa de crestere si traverseaza metafiza
10. tip IV – asocierea unei luxatii
86. Etapele vindecarii unei fracturi includ:
1. Remodelarea osoasa prin transformarea osului fibros in os lamelar
2. Formarea hematomului (imediat)
3. Formarea calusului moale în 2- 4 luni
4. Formarea calusului moale ce constă în transformarea osului fibros in os lamelar
5. Formarea calusului dur (10 zile -4 luni)
6. Remodelarea osoasa (1 - 3 luni)
7. Formarea hematomului după 7-10 zile
8. Formarea calusului moale (2 zile – 6 saptamani )
9. Remodelare osoasa (2 - 24 luni)
10. Formarea calusului dur ce constă în transformarea osului fibros in os lamelar
87. Care din urmatoarele complicatii pot aparea in procesul de vindecarea al fracturii?
1. Calusul vicios
2. Infectia
3. Afectarea membrului controlateral
4. Pseudartroza
5. Intarzierea in consolidare
6. Alungirea membrului afectat
7. Necroza avasculara
8. Tulburari de ritm cardiac
9. Accidentul vascular cerebral
10. Artroza post-traumatica in cazul fracturilor cominutive diafizare
88. Clasificarea AO/ASIF a fracturilor diafizare:
1. Fracturile B1 sunt spiroide, cu al treilea fragment
2. Fracturile C2 sint complexe
3. Fracturile C2 sint fracturi bifocale
4. Fracturile C3 sint fracturi cominutive
5. Fracturile B3 sint cominutive
6. Fracturile C3 sint bifocale
7. Fracturile C1 sint fracturi complexe
8. Fracturile B1 sint cominutive
9. Fracturile B3 au al treilea fragment fracturat
10. Fracturile C2 au al treilea fragment spiroid
89. Fractura deschisă se caracterizează prin:
1. Fracturile tip III C necesita refacerea nervului în urgență
2. Fracturile deschise prezentate in primele 6 ore sunt numai contaminate
3. Fracturie tip III A necesita refacerea arterei si nervului in urgență
4. Fracturile tip III B prezinta pierdere de parti moi, piele, muschi
5. Fracturile prezentate după 12 ore sunt considerate infectate
6. Fracturile tip III B necesita refacerea arterei în urgență
7. Singele exteriorizat este amestecat cu bule de grăsime
8. Sediul cel mai frecvent al fracturii deschise este antebratul
9. La 48 de ore incepe multiplicarea germenilor de la nivelul plagii
10. Localizarea cea mai frecventă este gamba
90. Indicatii pentru fixarea externa a unei fracturi sunt:
1. Fracturi infectate
2. Fracturi etajate
3. Asocierea unei leziuni neuro-vasculare
4. Fracturi pelvine instabile
5. Fracturi multiple de metatarsiene
6. Fractura de stres
7. Fracturi cu pierdere de substanta osoasa, pana la aplicarea unei grefe osoase
8. Fracturi deschise
9. Fracturile bifocale
10. Fracturi cominutive severe la care nu se poate practica fixarea interna
91. In sindromului de compartiment pot aparea urmatoarele leziuni, semne si simptome:
1. Distructia musculara poate duce la rabdomioliza
2. Deshiderea focarului de fractură
3. Leziuni nervoase permanente
4. Hipotensiune
5. Eritem local
6. Diminuarea pulsului este un semn tardiv
7. Necroza musculară
8. Scurtarea membrului afectat
9. Crepitatii osoase si diformitati locale
10. Leziuni nervoase permanente si necroza musculară pot necesita amputare
92. Referitor la tromboză și trombembolia se poate afirma că:
1. Profilaxia trombemboliei se face cu heparine cu molecula mare
2. Diagnosticul trombozei si trombemboliei se poate face prin ultrasonografie
3. Diagnosticul trombozei si trombemboliei se poate face prin scintigrafie cu fibrinogen marcat
4. Eliberarea trombilor in circulatie determină aparitia flictenelor
5. Profilaxia trombemboliei trebuie facuta doar la pacientii tineri
6. Eliberarea trombilor in circulatie duce la leziuni cardiace
7. Tromboza venoasa profunda apare din cauza tulburarilor de coagulare
8. Diagnosticul trombozei si trombemboliei se poate face prin RMN
9. Trombembolia este explicata prin aparitia acizilor grasi liberi in circulatie
10. Diagnosticul trombozei si trombemboliei se poate face prin pletismografie
93. Referitor algodistrofie la și trombembolia se poate afirma că:
1. Este consecința cronică a sindromului de compartiment
2. Se numeste sindrom Volkmann
3. Se datoreaza cresterii activitatii osteoclastice
4. Radiologic apare hipermineralizarea zonei afectate
5. Este consecința calusurilor vicioase
6. Se manifesta clinic cu instabilitate articulară
7. Patogenia este reprezentata de tulburarile vasomotorii regionale
8. Se numeste si osteoporoza posttraumatica
9. Radiografia arata demineralizarea zonei afectate
10. Este favorizata de terenul psihic sau endocrin
94. Referitor la metoda extensiei continue se poate afirma că:
1. Manipularile in focar se fac cu benzi circulare sau saculeti cu nisip
2. Se poate utiliza pentru extensie o atela Braun-Bohler
3. Foloseste un sistem compus din fise, conectori si bare
4. Permite mobilizarea pacientului in absenta tratamentului fracturii
5. Extensia continua poate fi combinata cu aparatul gipsat
6. Contraextensia se face prin inclinarea patului pacientului
7. Este indicata in fracturile instabile-oblice lungi, spiroide, cominutive
8. Este indicată în fractura deschisă
9. Nu poate fi aplicata in cazul fracturilor de femur
10. Este indicata in cazul fracturilor stabile sau fara deplasare
95. Care in urmatorele afirmatii referitoare la traumatismele extremităților sunt adevarate?
1. Diformitatea de la nivelul extremitatilor este tipic asociata cu fracturi si/sau luxatii
2. Fracturile deschise cu leziuni vasculare nu ameninta viabilitatea membrului afectat
3. Leziunile vasculare nu sunt evidente
4. Imagistica este indicata dupa reducerea luxatiei pentru a exclude o fractura.
5. Radiografiile sunt indicate in cazul prezentei la examinarea secundara a diformitatilor
6. Sindromul de compartiment poate fi urmarea unui traumatism inchis
7. Leziunile vasculare pot fi evidente sau oculte
8. Radiografiile nu sunt indicate in cazul prezentei la examinarea secundara a diformitatilor
9. Examenul CT si RMN sunt indicate in cazul prezentei la examinarea secundara a diformitatilor
10. Reducerea unei luxatii trebuie efectuata cat mai devreme cu putinta
96. Care in urmatorele afirmatii referitoare la traumatismele pediatrice sunt adevarate?
1. Hiperventilatia apare frecvent ca urmare a unei leziuni cerebrale sa a socului
2. Hipotermia si acidoza pot contribui ulterior la coagulopatia post-traumatica
3. Hipotensiunea specifica varstei reprezinta o indicatie pentru resuscitarea volemica a copilului traumatizat
4. Hipotensiunea nu reprezinta o indicatie pentru resuscitarea volemica a copilului traumatizat
5. Constituie printre ultimele cauza de deces la copii
6. Hipotermia este frecventa la copilul traumatizat si poate aparea in orice perioada a anului
7. La copil, musculatura abdominala este relativ groasa și amortizează traumatismele
8. Constituie prima cauza de deces la copii
9. Hipotermia este frecventa la copilul traumatizat si poate aparea doar iarna
10. Hiperventilatia apare frecvent ca urmare a unei doar a unei leziuni cerebrale
97. Artroza post-traumatică este o complicație ce poate aparea in urmatoarele situatii:
1. In luxatiile de sold
2. In fracturile cominutive
3. In fracturile deschise
4. In fracturile etajate
5. Cand fracturile articulare nu sunt reduse anatomic
6. Atunci cand cartilajul articular nu este vascularizat
7. In cazul fracturilor intra-articulare si cu deplasare
8. In urma lezarii cartilajului
9. In urma traumatismelor repetate
10. Apar indirect in urma unei diformitati angulare severe
98. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la reducerea unei fracturi sunt adevarate?
1. Reducerea deschisa este indicata cand esueaza metodele de reducere inchisa
2. Se poate realiza doar prin metode deschise
3. In reducerea deschisa fractura este expusa chirurgical
4. Reducerea deschisa este indicata cand suprafata articulara trebuie reconstruita perfect
5. Reducerea deschisa este indicata doar in fracturile de bazin
6. Reducerea deschisa este indicata doar in fracturile cominutive ale diafizei
7. Se poate realiza prin metode inchise sau deschise
8. Reducerea deschisa este indicata in fracturile cu traiect intra-articular
9. In reducerea deschisa fractura este redusa ortopedic
10. In reducerea inchisa focarul de fractură este expusa chirurgical
99. Care din urmatoarele afirmatii reprezinta principii de tratament in fracturi?
1. Pentru leziunile usor contaminate se administreaza i.v. Cefalosporine generatia i
2. Toate traumatismele musculo-scheletale trebuie imobilizate in atele.
3. Debridarea si irigarea sunt efectuate de obicei sub anestezie generala
4. Pentru leziunile usor contaminate se administreaza i.v. Cefalosporine generatia II
5. Profilactic se administreaza vaccin antitetanic
6. Pentru leziunile usor contaminate se administreaza si metronidazol
7. Se imoblizeaza in atela doar articulația afectată
8. Debridarea si irigarea sunt efectuate cu anestezie locala
9. Toate fracturile necesită foxar cu implant metalic
10. Este esentiala verificarea integritatii structurilor nervoase si vasculare distale de fractura
100. Indicatii pentru fixarea internă a unei fracturi sunt:
1. Reducerea anatomica a fracturilor intra-articulare
2. Fracturi fară deplasare
3. Fracturi multiple pe aceeasi extremitate
4. Esecul metodelor non-operatorii de reducere
5. Fracturi pe os patologic
6. Fracturi vechi consolidate vicios
7. Leziuni neuro-vasculare
8. Instabilitatea articulara
9. Fracturi deschise
10. Fracturi la paraplegici pentru a favoriza ingrijirea acestora
101. Urmatoarele constituie complicatii ale fracturilor omoplatului:
1. Fractura deschisa in traumatismele toracice importante
2. Fractura deschisă in traumatismele de energie mică
3. Lezarea nervului subscapular
4. Artroza scapulo-humerala instalata dupa fracturile deplasate ale glenei
5. Sindromul de impingement in fracturi nedeplasate ale acromionului
6. Instabilitatea umarului prin pierderea congruentei articulare in fracturile deplasate ale glenei
7. Paralizia muschiului deltoid
8. Lezarea nervului suprascapular
9. Periartroza scapulo-humerala
10. Cresterea spatiului subacromial
102. Aspectele clinice in fracturile omoplatului sunt reprezentate de :
1. Tablou clinic bogat in fracturile fara deplasare
2. Lipsa deformarii locale in fracturile cu deplasare
3. Deformarea “in epolet” in fracturile deplasate
4. Atitudinea “de umilinta”
5. Proeminența coracoidei sub piele
6. Echimoza Hannequin
7. Tabloul clinic sarac in fracturile fara deplasare
8. Tumefactie pe toracele anterior in fracturile corpului
9. Tumefactie de forma triunghiulara pe toracele posterior in fractura corpului
10. Durere si impotenta functionala a umarului
103. Elementele de anatomie patologica in fracturile claviculei sunt reprezentate de:
1. Au sediul frecvent (80%) in portiunea mijlocie a osului
2. Deplasarea tipica sub forma angulatiei si a incalecarii
3. Fractura poate avea traiect longitudinal
4. Fracturile de 1/3 externa nu se asociaza cu ruptura ligamentelor coraco-claviculare
5. Fracturile de 1/3 externa se asociaza cu ruptura ligamentelor coraco-claviculare
6. Deplasarea tipica sub forma de diastazis
7. Fractura poate avea traiect simplu
8. Au sediul rar (10%) in portiunea mijlocie a osului
9. Deplasare tipica sub forma de translatie
10. Fractura poate avea traiect cominutiv
104. Aspectele clinice in fracturile claviculei sunt reprezentate de :
1. Deformarea regiunii
2. La palpare se remarca intreruperea continuitatii osoase in portiunea mijlocie
3. Deformarea regiunii sub forma “loviturii de topor”
4. Lipsa deformarii regiunii in fracturile cu deplasare
5. Durerea si impotenta functionala a umarului
6. Durerea vie in punct fix in fracturile fara deplasare
7. Absenta durerii
8. Echimoza Hennequin
9. Atitudinea de “umilinta”
10. Marirea distantei dintre acromion si stern
105. Urmatoarele constituie indicatii de tratament chirurgical in fracturile claviculei:
1. Fracturile fara complicatii asociate
2. Fracturi ale claviculei asociate cu fracturi ale colului omoplatului
3. Fracturi ale 1/3 medii cu scurtare mai mare de 2 milimetri
4. Fracturile ireductibile
5. Fracturile bilaterale
6. Fracturile deplasate ale 1/3 externe
7. Fracturile fara deplasare
8. Fracturile reductibile
9. Fracturile unilaterale
10. Fracturile ale 1/3 medii cu scurtare mai mare de 2 cm
106. Tratamentul chirurgical in fracturile claviculei constă în reducere deschisă si osteosinteză cu:
1. Hobanaj in fracturile 1/3 interne
2. Brosa centromedulara
3. Placa in forma literei “L” pentru 1/3 medie
4. Tija Gamma
5. Hobanaj in fracturile 1/3 distale
6. Placa dreapta (simpla sau blocata) pentru 1/3 medie
7. Tija Ender
8. Placa speciala in “T” pe fracturile 1/3 medie
9. Placa speciala in “T” pe fracturile 1/3 distale
10. Placa in forma literei “S” pentru 1/3 medie
107. Fracturile humerusului proximal – aspectele clinice pentru fractura colului chirurgical deplasata in abductie sunt:
1. Semnul “clapei de pian”
2. Atitudinea de “umilință”
3. Marea echimoza Hennequin ce apare pe torace dupa 2-4 ore
4. Echimoza pe toracele posterior de forma triunghiulară
5. Axul bratului prelungit in sus si cade extern față de apofiza coracoidă
6. Axul bratului prelungit in sus si cade intern fata de apofiza coracoida
7. Absența deformarii locale
8. Deformarea regiunii sub forma “loviturii de topor”
9. Durere si impotenta functionala a umarului
10. Marea echimoza Hennequin ce apare pe torace dupa 24-48 ore
108. In fracturile diafizei humerale tratamentul chirurgical constă in reducere (inchisă sau deschisă) si fixarea se poate
face cu:
1. Tija Gamma
2. Tije elasitce Ender
3. O broșă Kirschner centromedular
4. Fixator extern in cazul fracturilor deschise caracterizate de leziuni extensive ale tesuturilor moi
5. Placa insurubata
6. Mai multe brose Kirschner
7. Fixator extern in cazul fracturilor inchise
8. Sistem DCS
9. Sistem DHS
10. Tije centromedulare blocate
109. Fracturile supracondiliene ale humerusului includ urmatoarele aspecte:
1. Este frecvent fara deplasare
2. Este o cauza frecventa de sindrom de compartiment
3. Frecvent intalnita la copiii de 5-10 ani
4. Pot aparea leziuni ale plexului brahial
5. Fragmentul distal este deplasat adesea in posterior
6. Tratamentul fracturilor cu deplasare presupune reducere prompta si fixare percutanata
7. Fragmentul distal este deplasat adesea in anterior
8. Pot aparea complicatii neurovasculare si in timpul manevrelor de reducere
9. Tratamentul indicat in fracturile cominutive este prin imobilizare ghipsata
10. Este frecvent intalnită la persoane peste 80 ani
110. Mecanismul de producere al fracturilor de olecran este:
1. Contracția violentă a muschiului triceps
2. Hiperflexie
3. Lovitură cu un corp dur
4. Cădere cu spijin pe palmă
5. Rotația externă exagerată a brațului
6. Cadere cu impact la nivelul antebrațului
7. Flexie forțată
8. Contracția violentă a muschiului brahioradial
9. Hiperextensia cotului
10. Fracturi prin incarcare progresivă repetată
111. Tratamentul fracturilor de olecran se face cu:
1. Imbozilizare 14-21 zile cu atela brahi antebrahi plamară
2. Șurub centromedular
3. Tijă centromedulară
4. Reinserția tendonului tricepsului
5. Placă anatomică blocată in „L”
6. Brosaj percutanat
7. Bandă de tensiune AO
8. Sistem DCS
9. Imobilizare 30 zile in atelă omo-antebrahi palmară
10. Placă anatomică inșurubată
112. Clasificarea fracturilor de cap radial:
1. Tip I (Mason)- fractura fară deplasa dar cu luxație
2. Tip II (Mason)-fractura deplasată cu 2 fragmente
3. Tip IV(Mason)-fractura cominutivă nedeplasată
4. Tip IV (Mason) – fractura asociată cu o luxație a cotului
5. Tip III (Mason)- fractura luxație
6. Tip II (Mason)-fractura cu 3 fragmente
7. Tip I (Mason)-fractura fara deplasare
8. Tip III (Mason)- fractura cominutiva deplasată
9. Cea mai foșosită clasificare este cea a lui “Garden”
10. Cea mai cunoscută clasificare este cea a a lui „Mason”
113. Aspecte clinice in cazul fracturii radiusului proximal sunt:
1. Cotul este în extensie completă
2. Flictene la nivelul cotului
3. Instabilitatea articulației cotului in cazut leziunilor asociate
4. Deformarea regiunii
5. Blocajul mecanic al prono-supinației datorat fragmentului deplasat
6. Durere la palpare inferior de epicondilul lateral
7. Durerile sunt accentuate de mișcarea de prono-supinație
8. Durerile sunt accentuate de mișcările de flexie-extensie
9. Durere si impotență funcțională a cotului
10. Durere la palpare inferior de epicondilul medial
114. Tratamanetul chirurgical al fracturilor de cap radial constă în:
1. Excizia parțială a fragmentelor
2. Artroplastia capului radial
3. Osteosinteză cu tijă centromedulară
4. Osteosinteză cu placă anatomică blocată
5. Stabilizarea focarului cu fixator extern
6. Banda de tensiune AO
7. Osteosinteza percutană cu broșe
8. Osteosinteză cu șuruburi speciale Herbert
9. Rezecția totală a capului radial
10. Osteosinteză cu placa DCP
115. Despre tratamentul fracturilor ambelor oase antebraț se poate afirma că:
1. Fixarea cubitusului se poate face cu 1 brosa centromedulara Kirschner
2. Fracturile fara deplasare tratate ortopedic prezinta riscul deplasarii secundare
3. Tratamentul chirurgical este reprezentat de reducere ortopedica si fixare cu broșe
4. Osteosinteza fracturilor se face cu tije centromedulare
5. Fracturile fără deplasare se imobilizeaza gipsat 2-3 luni
6. Fixarea radiusului se poate face cu 1 brosa Kirschner centromedular
7. Fracturile fara deplasare se imobilizeaza gipsat 30 de zile
8. Fracturile fără deplasare tratate ortopedic nu prezinta risc de deplasare secundară
9. Fracturile deplasate se trateaza prin reducere sangerande si osteosinteza cu placa insurubata
10. In cazul fracturilor cominutive defectul osos va fi blombat cu grefa osoasa sau substituent osos
116. Fracturile radiusului distal:
1. La cădere cu sprijin palmar în flexie apar fracturi cu deplasare posterioară a fragmentului distal
2. Reprezintă 20-27% din totalul fracturilor
3. Pot fi cu deplasare posterioară sau anterioară a fragmentului distal
4. Sunt cele mai frecvente fracturi
5. Sunt situate între articulația pumnului și un plan ce trece la 1 cm deasupra interliniului articular
6. Se produc prin cădere pe mână cu pumnul în hiperextensie sau hiperflexie
7. Reprezintă 5% din totalul fracturilor
8. Sunt cele mai rare fracturi ca și frecvență
9. Se produc prin cădere pe cot
10. Sunt situate între articulația pumnului și un plan ce trece la 4 cm deasupra interliniului articular
117. Fracturile radiusului distal se clasifică în:
1. Tipul A- extraarticulare
2. Tipul A- parțial articulare
3. Tipul B- traiectul de fractură poate fi în plan frontal sau în plan sagital
4. Tipul B- traiectul de fractură include parțial articulația
5. Tipul B- interesează atât regiunea metafizară cât și cea epifizară
6. Tip A, în care deplasarea epifizei distale a radiusului poate fi posterioară (fractura Pouteau-Colles)
7. Tipul C- interesează doar regiunea epifizară
8. Tipul B- articulare
9. Tipul C- interesează atât regiunea metafizară cât și cea epifizară
10. Tip A, în care deplasarea epifizei distale a radiusului poate fi posterioară (fractura Goyrand-Smith) sau
anterioară (fractura Pouteau-Colles)
118. Pentru fractura distală de radius putem afirma urmatoarele:
1. Post-reducere atela este aplicata de la cot pana la palma
2. Fractura transversala proximal de articulatia pumnului, cu traiect articular, se numeste Colles
3. Este frecventa in accidentele rutiere și tromatismele de mare energie
4. Este cauzata prin cadere pe mana in pozitie de hiperextensie
5. Post-reducere atela cuprinde doar focarul de fractură
6. Se pot folosi pentru tratament doar broșele Kirschner introduse percutanat
7. Se pot folosi pentru tratament broșe Kirschner introduse percutanat
8. Stiloida ulnara este frecvent fracturată
9. Fractura transversala proximal de articulatia pumnului se numeste Colles
10. Este cauzata prin cadere pe cot
119. Printre complicațiie fracturilor radiusului distal se numără:
1. Osificările heterotopice
2. Calus vicios
3. Ruptura tendonului scurt extensor al policelui
4. Algodistrofie
5. Leziuni ale nervului median
6. Leziuni ale nervului ulnar
7. Sindromul de compartiment
8. Pseudartroza ce apare frecvent
9. Ruptura tendonului lung extensor al policelui
10. Redoarea cotului
120. Fractura distală de radius presupune:
1. Tratamentul chirurgical include osteosinteza cu tijă
2. Este cauzată prin cadere pe mana in pozitie de hiperextensie
3. Tratamentul este exclusiv chirurgical
4. Frecvent este asociata luxația radio-humerală
5. Frecvent este asociată si fractura de stiloidă ulnara
6. Tratamentul chirurgical include protezarea articulației
7. Se pot folosi broșe percutanat pentru a preveni pierderea reducerii
8. Reducerea se realizează prin tracțiune longitudianală a mainii
9. Apare mai frecvent la tineri sportivi
10. Este mai des intalnită la varstnici
121. Despre tratamentul traumatismelor coloanei vertebrale se poate afirma că:
1. Tratamentul chirurgical în traumatismul coloanei cervicale constă în abord anterior sau posterior al
fracturilor, reducere deschisă, decompresiune medulară sau a rădăcinilor nervoase, stabilizare anterioară
prin artrodeza corpilor vertebrali și posterioară cu ajutorul instrumentației spinale
2. Tratamentul conservator în traumatismul coloanei toraco-lombare constă în imobilizare cu corset/orteze
pentru 12 săptamâni
3. Tratamentul chirurgical în traumatismul coloanei toraco-lombare prin decompresie se face prin procedee
ventrale sau dorsale, iar instrumentația se aplică pe șuruburi transpediculate
4. Vertebroplastia la nivelul coloanei toraco-lombare reprezintă injectarea de ciment acrilic sub presiune în
corpul vertebral fracturat
5. Tratamentul chirurgical în traumatismul coloanei cervicale constă în reducere ortopedică si osteosinteză cu
tijă centromedulară
6. Tratamentul conservator în traumatismul coloanei cervicale constă în repaus la pat 30 zile
7. Tratamentul chirurgical în traumatismul coloanei toraco-lombare constă în reducere ortopedică si
osteosinteză cu tijă centromedulară
8. Tratamentul conservator în traumatismul coloanei cervicale constă în imobilizare cu orteze cervicale timp de
8-12 saptămâni
9. Osteosinteza odontoidei se poate face cu tijă centromedulară
10. Tratamentul conservator în traumatismul coloanei toraco-lombare constă în repaus la pat 30 zile
122. In cazul fracturilor de bazin putem preciza:
1. Rar sunt asociate leziuni ale vezici urinare sau ale uretrei, la barbați
2. Fracturile fără deplasare necesită tratament chirurgical în urgență
3. Pot aparea concomitent leziuni ale vezicii urinare
4. Fracturile instabile se opereaza in urgenta cu placă
5. Sunt asociate de pierderi sanguine masive
6. Osteosinteza cu placa prin reducere inchisa este recomandată
7. Unul din obiectivele chirurgiei in fracturile de bazin este controlul hemoragiei
8. Tratamentul ortopedic presupune imobilizarea gipsata
9. Prezenta sangelui in rect sau vagin clasifica fractura ca fiind deschisa
10. Este esentiala stabilizarea cu fixator extern in fracturile instabile
123. Conform clasificarii Tile urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
1. Fracturile tip A sunt fracturi instabile
2. In fracturile tip C arcul posterior este rupt complet
3. In fracturile tip C arcul posterior este intact
4. Fracturile tip B sunt fracturi rotational instabile, dar vertical stabile
5. In fracturile tip A arcul posterior este intact
6. Fracturile tip A sunt fracturil stabile, fara deplasare sau cu minima deplasare
7. Fracturile tip C sunt fracturi stabile atat in sens rotational cat si vertical
8. In fracturile tip A arcul posterior este rupt complet
9. Fracturile tip C sunt fracturi instabile atat in sens rotational cat si vertical
10. Fracturile tip B sunt fracturi rotational stabile, dar vertical instabile
124. Tratamentul ân fracturile inelului pelvin consta în:
1. Repaus la pat 4 saptamani pentru fracturile tip B (cu deschiderea bazinului) in care diastazisul pubian este
mai mare de 5 cm
2. Repaus la pat 6 saptamani pentru fracturile tip B (cu inchiderea bazinului)
3. Reducere si fixare anterioară si posterioară pentru fracturile tip A
4. Reluarea mersului cu sprijin progresiv (in limita durerii) dupa o perioada scurta de imobilizare la pat pentru
fracturile tip A, stabile
5. Reducere si fixare anterioara si posterioara pentru fracturile tip C
mai mic de 2,5 cm
7. Reluarea mersului cu sprijin progresiv (in limita durerii) dupa o perioada scurta de imobilizare la pat pentru
fracturile tip C
8. Reducere si fixare anterioara cu placă suprapubiana/suruburi pentru fracturile tip B
9. Reducere si fixare anterioară cu placă suprapubiană pentru fracturile tip C
mai mare de 5 cm
125. Tabloul clinic in tipul B al fracturilor inelului pelvin este reprezentat de:
1. Apar hematoame la distanta de zona de impact
2. Impotența funcțioanală uneori bilaterala a membrelor inferioare
3. Punctele dureroase pot fi situate posterior la nivelul articulatiilor sacroiliace
4. Punctele dureroase pot fi situate anterior la nivelul articulatiilor sacroiliace
5. Impotenta functionala uneori bilaterala a membrelor superioare
6. Punctele dureroase pot fi situate anterior la nivelul simfizei, bratelor orizontale pubis, pliurilor genitocrurale
7. Absenta durerii la manevra Larrey say Verneuil
8. Punctele dureroase sunt situate la nivelul aripii iliace
9. Hematoame la locul de impact, echimoze inghinale, perineale, sacrate
10. Durere provocata apare prin manevra Larrey sau Verneuil
126. Urmatoarele enunțuri referitoare la fracturile de cotil sunt adevarate:
1. Asocierea luxatiei capului femural are indicatie de tratament chirurgical in urgenta absoluta
2. Osificarile heterotopice sunt complicatii ale tratamentului conservator
3. Tratamentul conservator în fracturile deplasate are indicație de elecție la pacientii tineri
4. Tratamentul chirurgical este de electie
5. Acetabulul este sustinut de 2 coloane ce au forma literei „X”
6. Conform clasificarii Letournel si Judet se descriu 3 tipuri de traiecte elementare
7. Necroza aseptica de cap femural si artroza coxo-femurala sunt complicatii ale tratamentului chirurgical
8. Unul din mecanismele implicate in producerea acestor fracturi este „accidentul de bord”
9. Imaginile CT sunt indispensabile pentru aprecierea traiectelor de fractura
10. Tratamentul conservator consta in tracțiune bidirecționala pentru 2 săptamani in cazul fracturilor fără
deplasare
127. Fracturile colului femural:
1. Apar mai frecvent la tineri, în urma accidentelor rutiere
2. Se clasifică utilizând clasificarea Garden
3. Necroza aseptică a capului femural este o complicație specifică
4. Se produc prin mecanism indirect
5. Se clasifică utilizând clasificarea Neer
6. Afectează mai ales persoanele vârstnice, mai frecvent femeile
7. Se produc prin mecanism direct
8. Calusul hipertrofic este o complicație specifică
9. Pseudartoza este o complicație specifică
10. Calusul vicios este o complicație specifică
128. Fractura de col femural tip Garden II:
1. Poate fi tratată prin imobilizare cu aparat gipsat pelvi-pedios
2. Survine ca urmare a unei căderi pe șold
3. Se tratează prin osteosinteză cu 3 șuruburi paralele
4. Este o fractură completă cu deplasare parțială
5. Poate fi tratată și prin metoda funcțională Lucas-Championniere
6. Este o fractură completă, fără deplasare
7. Necesită reducere ortopedică
8. Poate surveni ca urmare a unei luxații de șold
9. Tratamentul chirurgical trebuie efectuat în primele 24 de ore de la traumatism
10. Necesită hemiartroplastie de șold
129. Fractura de col femural tip Garden IV:
1. Poate fi tratată și prin imobilizare cu aparat gipsat pelvi-pedios
2. Tratamentul preferat la tineri este osteosinteza
3. Este o fractură incompletă cu deplasare totală
4. Calusul vicios este o complicație specifică
5. Tratamentul preferat la tineri este hemiartroplastia monopolară
6. Tratamentul preferat la vârstnici este osteosinteza cu focar deschis
7. Tratamentul preferat la vârstnici este artroplastia
8. Este o fractură completă, cu deplasare totală
9. Pseudartroza este o complicație specifică
10. Poate fi tratată și prin metoda funcțională Lucas-Championniere
130. Tratamentul fracturilor trohanteriene se face cu:
1. Imobilizare ghipsata
2. PFN
3. DHS
4. Tija retrograda
5. 3 suruburi
6. Placa 3+3 gauri
7. DHS si surub aditional
8. Un surub diametru mare (10 mm)
9. Repaos la pat 15-21 zile (conservator)
10. Cui Gamma
131. Aspecte clinice în fracturile trohanteriene sunt:
1. Oblicizarea bazinului
2. Durere în regiunea soldului
3. Rotație externă a membrului inferior
4. Abducția coapsei
5. Scurtarea membrului inferior
6. Adducția coapsei
7. Rotație internă a membrului inferior
8. Flexia genunchiului
9. Semne de ascensiune a marelui trohanter
10. Atitudinea ghemuită a pacientului
132. Referitor la fracturile de șold (col femural și trohanteriene) putem afirma:
1. Vascularizația capului femural poate fi lezată in fracturile de col femural
2. Tratamentul chirurgical permite mobilizarea precoce a pacientului
3. Se asociază frecvent cu luxația capului femural
4. La varstnici apar in urma unui traumatism cu energie minima
5. Tratamentul ortopedic presupune imobilizare gipsată
6. Fracturile trohanteriene se trateaza de regulă prin hemiartroplastie
7. Clinic membrul afectat este cianotic
8. Cele mai frecvente sunt fracturile de col femural si trohanteriene
9. Clinic membrul afectat este rotat intern
10. Fracturile trohanteriene sunt fracturi extracapsulare
133. Fracturile trohanteriene:
1. Se produc prin mecanism indirect
2. Consolidează în 1-2 luni
3. Consolidează în 3-5 luni
4. Reprezintă 8-10% din totalul fracturilor
5. Sunt mai frecvente la sexul masculin
6. Netratate formează calus vicios în coxa vara
7. Se produc prin mecanism direct
8. Netratate formează calus vicios în rotație internă
9. Netratate formează calus vicios în rotație externă
10. Apar cel mai frecvent la tineri (30-40 de ani)
134. Fracturile diafizare ale oaselor gambei se caracterizează prin:
1. Tija Ender este considerata implantul ideal
2. Se recomanda reducerea cu focar deschis a fracturii
3. Tratamentul ortopedic este cel de electie
4. Vascularizatia osoasa este săracă la unirea treimii medii cu cea inferioara
5. Sunt situate sub un plan orizontal ce trece la 6 cm sub interliniul articular al genunchiului
6. Tija Ender are capacitatea de a fixa orice tip de fractura a diafizei tibiale
7. Necesita în medie 5 luni pentru consolidare
8. Tijele Kuntscher se introduc in “ arc secant”
9. Fractura de oboseala a tibiei este posibilă la sportivi
10. Sunt situate deasupra unui plan aflat la 6 cm proximal de articulația gleznei
135. Urmatoarele afirmații referitoare la fracturile diafizei femurale sunt adevarate:
1. Tratamentul preferat este osteosinteza cu tija cu focar deschis
2. Necesita un traumatism de energie mare
3. Tratamentul preferat este osteosinteza cu placă
4. Osteosinteza cu tija permite mobilizarea precoce
5. Poate aparea socul hipovolemic
6. Au loc in urma unui traumatism de mică intensitate
7. Este necesara evaluarea gradului de stabilitate a genunchiului
8. Implcă frecvent condilii femurali
9. Frecvent sunt fracturi fără deplasare sau cu minima deplasare
10. Tratamentul preferat este osteosinteza cu tija pe focar inchis
136. Care din afirmațiile de mai jos din clasificarea AO a fracturilor de pilon tibial sunt adevărate?
1. Fracturi tip C = fără deplasare
2. Fracturi tip C = extraarticulare
3. Fracturi tip A = extraarticulare
4. Fracturi tip A = cominutive
5. Fracturi tip B = extraarticulare
6. Fracturi tip B = traiectele pot fi cu separare
7. Fracturi tip A = parțial articulare
8. Fracturi tip B = parțial articulare
9. Fracturi tip C = complet articulare cu sau fără cominuție
10. Fracturi tip B = traiectele pot fi cu înfundare
137. Tratamentul chirurgical al fracturilor de pilon tibial include următoarele variante:
1. Osteosinteza minim invazivă cu sistem PFN (Proximal Femoral Nail)
2. Osteosinteză cu 3 șuruburi canulate paralele
3. Timpul II (după ameliorarea edemului și vindecarea leziunilor tegumentare) suprimarea fixatorului extern
4. Osteosinteza cu sistem DHS (Dynamic Hip Screw)
5. Timpul II (după ameliorarea edemului și vindecarea leziunilor tegumentare) osteosinteza tibiei cu placă
anatomică blocată (anterointernă / anteroexternă)
6. Timpul I (în urgență) stabilizarea fracturii cu un fixator extern
7. Timpul I (în urgență) fixarea peroneului (dacă este implicat)
8. Osteosinteza cu sistem DHS (Dynamic Hip Screw) și șurub adițional
9. Atunci când este posibil se recomandă ca osteosinteza să se realizeze prin tehnici minim invazive
10. Osteosinteza minim invazivă cu sistem Gamma
138. Fracturile maleolelor se caracterizează prin:
1. Fracturile maleolelor pot fi combinate in 5 grade de severitate
2. In fractura de tip A fractura maleolei externe este transversala
3. In fractura de tip B fractura maleolei externe este de obicei oblica
4. Fracturile maleolelor se asociază frecvent cu fracturile astragalului
5. In fractura de tip C fractura maleolei interne este transversală
6. Fracturile de tip B pot fi suprasindesmotice, transsindesmotice sau subsindesmotice
7. Fracturile maleolelor sunt mai frecvente decât fracturile extremitatii inferioare a radiusului
8. In fractura de tip C este lezat ligamentul dintre tibie si peroneu
9. Fractura de tip C este transsindesmotică
10. In fractura de tip B fractura maleolei interne este transversala
139. Urmatoarele afirmatii despre leziunile gleznei sunt adevarate:
1. Metatarsienele sunt frecvent fracturate în cadrul leziunilor gleznei
2. Implica doar ligamentele si tendoanele
3. Putem face referire doar la contuzii sau entorse
4. Glezna este alcatuita din maleola tibiala, maleola fibulara si plafonul tibial
5. O deplasare de 1mm reducere suprafata de contact articulara cu 40%
6. In fracturile cu deplasare este ideala reducere anatomica deschisa prin tehnica fixarii interne
7. O deplasare de 1mm nu reducere suprafata de contact articulara
8. Pot implica atat ligamentele cat si structurile osoase
9. Pentru fracturile cominutive intra-articulare se opteaza pentru tratament ortopedic
10. Pentru fracturile intra-articulare refacerea anatomica a congruentei articulare este esentiala
140. Tratamentul fracturilor de astragal se face cu:
1. Imobilizare in atelă gipsată 3 saptămâni
2. Reducere sangerandă si fixare cu broșe șuruburi sau placi
3. Imobilizare in atela gipsată 6-8 saptămâni
4. Evitarea spijinului până la 10-12 saptămâni
5. Reducere ortopedică si osteosinteză cu tijă
6. Fracturile apofizelor sau corpului necesită reducere si fixare
7. In fracturile cu fragmente mici se recomandă excizia
8. Reducere sangerândă si osteosinteză cu placă DHS
9. Imbilizare gipsată cruro -gambieră 3 saptămâni
10. Reducere sangerandă si osteosinteză cu hobanaj
141. Luxațiile se pot clasifica în:
1. Recente sau vechi
2. Raport cu mecanismul de producere
3. Extraarticulare sau articulare
4. Raport cu timpul scurs de la producere
5. Traumatice sau atraumatice
6. Tipul A, B sau C
7. 5 tipuri elementare si 5 tipuri combinate
8. Proximale sau distale
9. Raport cu manevrele de reducere
10. Raport cu amplitudinea deplasării
142. Următoarele afirmații privind luxațiile sunt adevărate:
1. Sensul deplasării este determinat de direcția de mișcare a epifizei proximale în raport cu cea distală
2. Sensul deplasării este determinat de direcția de mișcare a epifizei distale în raport cu cea proximală
3. În raport cu tipul deplasării, luxațiile pot fi proximale sau distale
4. Leziunile ososase ale epifizelor sunt frecvente
5. Mușchii pot smulge inserția lor epifizară
6. Părțile moi periarticulare nu sunt lezate
7. Radiografia standard va fi făcută din o singură incidență
8. Capsula articulară și sinoviala sunt integre
9. Radiografia standard va fi făcută din două incidențe
10. Luxația este ca urmare a unei entorse grave
143. Printre complicațiile luxațiilor se numără:
1. Calus vicios
2. Redoare articulară
3. Subluxația sau luxația recidivantă
4. Artroza
5. Luxația veche
6. Sindrom Volkmann
7. Pseudartroza
8. Infecția
9. Necroza avasculară a unei epifize
10. Sindrom de compartiment
144. Din tratamentul luxațiilor sunt adevărate următoarele:
1. În luxațiile vechi se îndepărtează interpoziția
2. Tratamentul chirurgical este indicat în reducerea stabilă
3. În luxațiile ireductibile se îndepărtează interpoziția
4. Luxațiile instabile se stabilizează prin osteosinteză, plastie, broșaj sau metode ortopedice
5. Tratamentul chirurgical este indicat în reducerile instabile
6. Reducerea luxației urmează drumul invers, al extremității luxate, celui parcurs în timpul producerii luxației
7. Reducerea ortopedică trebuie făcută de urgență fără anestezie
8. Reducerea ortopedică trebuie făcută de urgență
9. Reducerea luxației urmează același drum, al extremității luxate, celui parcurs în timpul producerii luxației
10. Luxațiile instabile se stabilizează doar prin osteosinteză
145. Următoarele afirmații privind luxațiile sunt adevărate:
1. Reducerea ortopedică trebuie să fie făcută de urgență și cu anestezie
2. În luxațiile ireductibile se eliberează chirurgical, extremitatea luxată și se golește cavitatea articulară
3. Nu se va omite examinarea atentă a vascularizației și inervației
4. Luxațiile sunt definite ca fiind o deplasare temporară a extremităților articulare
5. Redoarea articulară poate fi o complicație
6. Interesarea vasculo-nervoasă nu poate fi o complicație
7. În raport cu amplitudinea deplasării pot fi complete sau incomplete
8. Semnele clinice sunt atipice și greu vizibile
9. Leziunile osoase ale epifizelor sunt frecvente
10. Radiografia standard va fi făcută din incidența de profil
146. În cazul disjuncțiilor acromio-claviculare pot fi lezate:
1. Ligamentele coraco-claviculare
2. Inserția mușchiului trapez
3. Inserția mușchiului sterno-cleido-mastoidian
4. Inserția mușchiului deltoid
5. Ligamentele sterno-claviculare
6. Artera și/sau vena subclaviculară
7. Ligamentele acromio-claviculare
8. Plexul brahial
9. Capsula articulației acromio-claviculară
10. Domul pleural
147. Luxația antero-internă a umărului prezintă următoarele aspecte clinice:
1. Dispariţia fosetei subclaviculare
2. Atitudinea specifică traumatismelor umărului („de umilinţă”) – a membrului controlateral
3. Micșorarea distanței dintre marginea externă a acromionului și epicondil
4. Cracmente articulare
5. Atitudinea specifică traumatismelor umărului („de umilinţă”)
6. Braţul este aşezat în uşoară abducţie (elastică) şi rotaţie externă
7. Braţul este aşezat în uşoară adducţie (elastică) şi rotaţie internă
8. Umărul „în epolet” - convexitatea umărului dispare
9. Durere şi impotenţă funcţională a cotului si pumnului ipsilateral
10. Palparea unui gol la nivel supraacromial
148. Complicaţiile luxaţiilor cotului pot fi:
1. Ireductibilitatea
2. Fractura iterativă
3. Luxaţiile deschise
4. Întarzierea în colsolidare
5. Pseudartroza
6. Leziuni nervoase: elongația nervului median sau ulnar
7. Fracturi asociate: olecran, apofiză coronoidă, epitrohlee, fractura capului radial
8. Calus vicios
9. Calus hipertrofic
10. Leziuni vasculare: compresiune sau ruptura arterei humerale
149. Referitor la luxaţiile cotului, următoarele sunt adevarate:
1. In luxaţiile cotului, coronoida alunecă în spatele trohleei, plasându-se în foseta olecraniană
2. Sunt asociate totdeauna cu fracturi de olecran
3. In luxaţiile cotului, coronoida alunecă anterior de trohlee, plasându-se în foseta olecraniană
4. Luxaţia cotului este pierderea contactului între oaselor antebraţului în raport cu extremitatea distală a
humerusului
5. Mecanismul de producere este indirect, la tineri apare de obicei în urma unui accident de sport
6. Incidenţa maximă este întâlnită la vârstnici
7. Mecanismul de producere este indirect, la bătrâni ca urmare a unei căderi cu sprijin pe mână
8. Incidenţa maximă este întâlnită la tineri (10-20 de ani)
9. Mecanismul de producere este direct
10. La examenul clinic nu se constată poziţii antalgice
150. Examenul clinic în luxaţia posterioară de cot include:
1. Palparea va trebui să evidenţieze raporturile modificate dintre olecran, epicondil şi epitrohlee - triunghiul
nelaton
2. Tracţiunea antebraţului în ax nu reduce proeminenţa olecranului (semnul astley cooper negativ)
3. Cotul prezintă mobilitate nedureroasă
4. Tracţiunea antebraţului în ax nu reduce proeminenţa olecranului (semnul Astley Cooper pozitiv)
5. La inspecţie nu se constată modificări
6. Atitudinea pacientului cu cotul semiflectat şi susținut în această poziție cu mâna sănătoasă („atitudinea
umilă”)
7. La inspecţie se constată tumefacţia globală a cotului datorată leziunii părţilor moi
8. Incercarea de mobilizare a cotului este foarte dureroasă
9. La palpare nu se constată modificarea triunghiului Nelaton
10. Mobilitatea cotului este în limite normale
151. Luxațiile posterioare ale șoldului:
1. Se clasifică în iliace sau ischiatice
2. Se pot asocia frecvent cu fractura peretelui posterior al cotilului
3. Se clasifică conform clasificarii Neer
4. Capul femural poate fi așezat în fosa iliacă externă
5. Sunt totdeauna luxații atipice
6. Se clasifică conform clasificarii Garden
7. Se produc ca urmare a unui accident de circulație
8. Se clasifică în postero-superioare sau postero-inferioare
9. Capul femural poate fi situat la nivelul vezicii urinare
10. Nu se asociază niciodată cu fracturi ale cotilului
152. În luxațiile regulate ale șoldului atitudinea vicioasă a membrului inferior poate fi:
1. Șoldul în flexie, abducție și rotație internă în luxațiile antero-inferioare
2. Șoldul în flexie, adducție și rotație internă în luxațiile postero-inferioare
3. Extensie, scurtare și rotație externă a coapsei în luxația antero-superioară
4. Extensie, scurtare și rotație internă a coapsei în luxația postero-superioară
5. Extensie, scurtare și rotație externă a coapsei în luxația antero-inferioară
6. Șoldul în flexie, abducție și rotație externă în luxațiile antero-inferioare
7. Flexie, scurtare și rotație internă a coapsei în luxația antero-superioară
8. Șoldul în flexie, adducție și rotație internă în luxațiile postero-superioară
9. Extensie, scurtare și rotație externă a coapsei în luxația postero-superioară
10. Ireductibilă la manevrele ușoare
153. Clasificarea Kennedy a luxaţiilor genunchiului include:
1. Luxaţii izolate ale tibiei
2. Luxaţii posterioare (30-40%)
3. Luxaţii rotaționale (4%)
4. Luxaţii mediale (3%)
5. Luxaţii izolate ale femurului
6. Luxaţii divergente (15%)
7. Luxaţii laterale (13%)
8. Luxaţii anterioare (40-50%)
9. Luxaţii izolate ale peroneului
10. Luxaţii antero-superioare (20%)
154. Diagnosticul luxaţiei genunchiului include următoarele elemente :
1. Se vor efectua radiografii în incidențe antero-posterioare și laterale
2. Impotenţă funcţională totală
3. Examenul RMN nu are sensibilitate sau specificitate pentru evaluarea leziunilor țesuturilor moi
4. Examenul vascular (artera poplitee) și neurologic (nervul peronier comun) sunt obligatorii
5. Edem, tumefacție locală
6. Recurvatum genunchi când este ținut în extensie
7. Genunchiul nu prezintă modificări locale
8. Examenul CT nu oferă informaţii utile
9. Genunchiul prezintă mobilitate nedureroasă, în limite normale
10. Semnele de instabilitate lipsesc
155. În tratamentul luxaţiilor genunchiului este adevărat că:
1. Reducerea deschisă este indicată în luxații cu leziuni vasculare
2. Fracturile-luxații deschise se vor trata ortopedic
3. Este urgență ortopedică și constă în reducere ortopedică de urgență urmată de consult/evaluare chirurgie
vasculară
4. Reducerea deschisă este indicată în luxația ireductibilă
5. Tratamentul poate fi doar chirurgical
6. După reducerea ortopedică urmează imobilizare pe atelă cruro-gambieră în flexie 20-30°
7. Nu reprezintă urgenţă ortopedică
8. După reducerea ortopedică nu este necesară imobilizare pe atelă gipsată sau orteză
9. Tratamentul chirurgical este indicat inclusiv dacă reducerea ortopedică este posibilă și stabilă, fără leziuni
vasculare
10. Tratamentul chirurgical constă în stabilizare cu broșe percutanate sau fixator extern
156. Tratamentul entorselor constă în:
1. Prișnițe
2. Stabilizare cu fixator extern
3. Aplicații locale reci( blocarea reacției vasomotorii)
4. Imobilizare gipsată
5. Artrosinteza
6. Masaje cu alcool
7. Mobilizarea imediată
8. Aplicații locale calde
9. Combarea durerii
10. Intervenția chirurgicală
157. Aspecte clinice in cazul entorselor sunt:
1. Hipotermie locala
2. Hemartroză
3. Parestezii distal de leziune
4. Hipertermie locală
5. Netransmisibilitatea mișcărilor
6. Crepitații osoase
7. Durere intensă si impotență funcțională
8. Poziție antalgică
9. Scurtarea segmentului afectat
10. Tumefacție local
158. Tratamentul plăgilor articulare constă în:
1. Orice plagă articulară se lasă deschisă pentru a putea fi drenată
2. Plagile articulare se imobilizează până la vindecarea completă a plăgii
3. Plăgile articulare indiferent de timpul scurs de la traumatism se suturează per primam
4. In cazul plăgilor articulare imobilizare se face cu ajutorul fixatorului extern sau a broselor
5. In cazul plăgilor articulare mai vechi de 12 ore dacă a apărut infecția se tratează artrita septică
6. Plăgile articulare mai vechi de 6 ore se lasă deschise practicându- se „fire de așteptare”
7. Pansarea orificiului, imobilizare si antibioterapie
8. Antibioterapia nu este necesară in cazul plăgilor articulare
9. Toatela chirurgicală primară, sutura tegumentului (montare tub dren), imobilizare, antibioterapie
10. Fracturile articulare deschise se stabilizează intern sau extern
159. Urmatoarele afirmatii despre luxatia soldului sunt adevarate:
1. Are loc frecvent in timpul accidentelor rutiere
2. Orice intarziere de peste 8-12 ore creste riscul de necroza avasculara a capului femural
3. Reducerea luxatiei se face doar prin metode chirurgicale
4. Orice intarziere de peste 8-12 ore creste riscul de artroza post-traumatica a soldului
5. Nu poate produce elongatia nervului sciatic
6. Luxatia de sold trebuie redusa in urgenta
7. Poate aparea elongatia nervului sciatic
8. Au loc in urma traumatismelor de mica intensitate
9. Poate aparea elongatia nervului circumflex
10. Apar frecvent bilateral
160. In entorse pot aparea urmatoarele:
1. In entorsele de grad III nu este prezenta laxitate articulară
2. Entorsa de grad I nu afecteaza stabilitatea articulara
3. Pierderea stabilitatii articulare poate defini o entorsa de grad I
4. Apar leziuni neuro-vasculare
5. Entorsele de grad II prezinta leziuni ligamentare microscopice
6. In entorsele de grad II pot aparea rupturi de fascicule intregi de ligament
7. Pierderea stabilitatii articulare poate defini o entorsa de grad III
8. In entorsele de grad II este prezenta laxitate articulara
9. Entorsele de grad I prezinta leziuni ligamentare microscopice
10. Poate aparea scurtarea membrului afectat

Traumato Si Orto

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Traumato Si Orto

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen Previzualizare intrebari Open main menu

Disciplina Total întrebări

CHIRURGIE GENERALĂ 622 Previzualizare

ORTOPEDIE ŞI TRAUMATOLOGIE 160 Previzualizare

MEDICINĂ INTERNĂ 456 Previzualizare

1. Semnele radiologice ale coxartrozei secundare pe sold displazic:

S-ar putea să vă placă și