UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

TEORIA SI METODICA ANTRENAMENTULUI SPORTIV

PREGATIREA FIZICA IN JOCUL DE FOTBAL

Zadic
Alexandru
Grupa 204
 Pregatirea fizica in jocul de fotbal

Pregatirea fizica este unul din factorii esentiali al jocului de fotbal. Competitiile
actuale si mai ales cele viitoare cer si vor cere in continuare o pregatire deosebita sub toate
aspectele, dintre care pregatirea fizica si factorul psihic se ridica la rangul de conditie.

Jocul de fotbal se caracterizeaza astazi printr-o bogata activitate competitionala, la

care, pe langa jocurile de campionat intern, li se adauga meciurile amicale sau oficiale si
alte diverse competitii ocazionale.

Intensitatea efortului poate fi caracterizata ca variabila, mergând de la cea mica si

moderata pâna la submaximala si chiar maximala, ca apoi jucatorul sa se bucure de pauze
scurte dar foarte utile si pretioase, în vederea refacerii potentialului biologic periclitat
uneori de epuizare.Antrenamentele si competitiile de fotbal solicita intens aparatul
locomotor, sistemul nevos, aparatul cardiovascular al fotbalistilor care, la rândul lor, produc
modificari morfologice si functionale favorabile. Prin modificarile imediate, de
compensare, fotbalistii sunt capabili sa se adapteze prompt si cu mare eficienta cerintelor
tot mai exigente ale jocului modern, în timp ce modificarile tardive (de antrenament)
vizeaza cresterea potentialului biologic general al sportivilor, ridicarea capacitatii de efort
si întarirea sanatatii.

Daca în fotbalul romantic al anilor '60 datele recoltate de la fotbalisti aratau ca fundasii
aveau cea mai mare greutate, mijlocasii cea mai mare capacitate vitala si elasticitate toracica,
iar atacantii dezvoltarea fizica cea mai mica sub toate aspectele, în fotbalul actual diferentele
dintre posturi au disparut, iar indicatorii morfologici si functionali, pentru jucatorii de câmp,
nu mai depind de postul în echipa. Datele medii ale jucatorului de fotbal (înaltime 172 cm,
greutate 70kg,capacitate vitala 4615cm3, prezentate de C. Alexandrescu , 1962) au cunoscut
si ele o îmbunatatire semnificativa. La EURO 2000 jucatorii participanti au avut o medie de
înaltime de 180cm si o greutate de 76,5kg.

Cum functioneaza sistemul respirator si circulator in pregatirea fizica a jucatorului.

Un muşchi ca să lucreze trebuie să i se furnizeze oxigen şi glucoză. Această răspundere

cade în sarcina sângelui. Sângele este foarte bine echipat pentru a asigura toate aceste funcţii.
În repaus, un jucător dispune de 6 litri de sânge. Când traversează ţesutul pulmonar (mica
circulaţie) sângele se întinde ca o pojghiţă pe o suprafaţă vastă care poate atinge 75-100 de
metri pătraţi. În acest caz sângele este separat de aer de un perete celular de o grosime foarte,
foarte subţire şi de aceea poate face schimbul de gaze între sânge şi alveolele pulmonare
umplute cu aer. Hemoglobina este cea însărcinată cu captarea oxigenului. Acidul lactic (un
rezidiuu care provoacă blocarea muşchiului, rezultat în urma eforturilor maximale) este cedat
aerului din plămâni, deci este eliminat. Cu cât transportăm mai mult sânge (mai mult oxigen,
capacitate pulmonară mare), deci circulaţia este foarte mare, datoria de oxigen (acumulată în
urma eforturilor maximale) se „plăteşte” mai repede şi revenirea după un efort maximal
(eliminarea reziduurilor) este rapidă.

Modificările fiziologice determinate de jocul de fotbal sunt influenţate în ansamblul lor de

unele aspecte generale, comune pentru toată echipa şi anume: caracterul şi metodica
antrenamentului, condiţiile meteorologice, starea terenului, raportul de forţe şi unele aspecte
proprii anumitor jucători: starea sănătăţii, nivelul pregătirii fizice generale, nivelul măiestriei
tehnice, volumul şi intensitatea efortului depus, solicitarea sistemului nervos şi a
analizatorilor.

Aparatul circulator este intens solicitat în timpul antrenamentului şi jocului, deoarece

cerinţele în privinţa aprovizionării cu oxigen a muşchilor şi a altor sisteme angrenate în efort
este mare şi reclamă un transport de gaze şi de substanţe energetice foarte intens.

Frecvenţa cardiacă în repaus este scăzută şi creşte în urma antrenamentului şi jocului în

funcţie de factorii amintiţi mai sus, atingând valori între 180-190 bătăi pe minut; de obicei
însă valorile nu depăşesc 160-180 bătăi pe minut.
 Tipuri de efort in pregatirea fizica.

Ca să pregătim „motorul” pentru solicitări maximale, trebuie să înţelegem care este

diferenţa între eforturile de tip aerob şi anaerob (diferenţa dintre ulei, care asigură ungerea şi
benzină, care produce explozia). Antrenamentul aerob (nu creează datorie de oxigen) are ca
efect, printre altele, dezvoltarea volumului inimii şi vascularizarea muşchilor si are ca rezultat
mărirea nivelului energetic al corpului. Dezvoltarea rezistenţei aerobe (puls sub 140
bătăi/minut) este imperios necesară pentru fotbalist, fiindcă efortul specific din joc (efortul
anaerob – puls peste 180 bătăi/minut) îi cere să aibă un consum mare de oxigen, pe care el
trebuie să-l acopere. Deci capacitatea aerobă este necesară pentru a putea face eforturi
maximale (anaerobe) cât mai înalte. Antrenamentul anaerob are ca efect pregătirea
organismului pentru eforturi de intensitate maximă (sprinturi) şi, dacă acestea sunt de durată
mai mare, face ca muşchiul să nu mai primească oxigen suficient (deci există o datorie de
oxigen şi atunci apare acidul lactic, un rezidiuu toxic, care blochează muşchiul). În timpul
jocului de fotbal întâlnim eforturile mixte (aerob + anaerob): organismul ia o parte din
oxigenul care-i este necesar şi o parte nu şi-l ia (face datorie de oxigen) şi atunci, cu cât
capacitatea lui de efort aerob (capacitatea lui de absorbţie a oxigenului) este mai mare, cu atât
cota care rămâne neacoperită (datoria de oxigen) este mai mică. Deci creşterea rezistenţei
reprezentată prin absorbţia oxigenului (efortul aerob) are avantajul că în timpul eforturilor
mixte se contractează o mai mica datorie de oxigen, la eforturi maximale (efort anaerob). Fără
capacitate aerobă mare nu se poate suporta în meci un nivel crescut al efortului.

Factorul fizic se manifesta în jocul de fotbal prin eforturi superioare si repetari recuperabile
pe fondul unor calitati fizice foarte bine dezvoltate. Forma specifica de solicitare în jocul de
fotbal consta în succesiunea întâmplatoare a eforturilor de diferite intensitati si durate,
separate prin pauze ale caror numar,moment de aparitie si durata, nu pot fi prevazute.
Eforturile se efectueaza sub forma de alergari cu sau fara balon, sarituri în înaltime sau
lungime, caderi si ridicari, loviri ale balonului cu piciorul sau cu capul.Înregistrarile actuale
efectuate la echipe de valoare ridicata, au aratat ca un jucator parcurge în timpul celor doua
reprize o distanta de circa 11-12 km Din acestia sunt parcursi în alergare cu viteza maxima
(sprint) aproximativ 3km, adica 25%; cu viteza cuprinsa între mers si sprint 5-6 km, adica
50% si prin mers, restul de aproximativ 3km, adica 25%.Pauzele reprezentate de întreruperea
jocului din cauza iesirii balonului în afara terenului si a sanctiunilor dictate de arbitru, au o
durata totala, de regula, de aproximativ 30 minute, în fotbalul de performanta.
 Efortul specific jocului de fotbal este de tip mixt, deoarece se efectueaza pe baza
energiei chimice eliberata atât prin procese în care nu intervine oxigenul(calea anaeroba), cât
si prin procese în desfasurarea carora oxigenul este indispensabil (calea aeroba). În joc 60%
din efort aste aerob, 25% anaerob lactacid si 15% anaerob alactacid Activitatea este
discontinua 60% din secventele de joc derulându-se în mai putin de 15 secunde, iar 80% din
secventele de pauza durând mai putin de 15 secunde.

Aspecte generale privind pregatirea fizica in fotbal

Pregatirea fizica constituie un factor de baza al jocului si antrenamentului; prin ea se

intelege dezvoltarea capacitatilor morfologice si functionale ale organismului, perfectionarea
calitatilor fizice, insusirea priceperilor si deprinderilor de baza si speciale.Fotbalul actual
reclama ca pregatirea sa fie desavarsita in asa masura, incat jucatorii sa suporte in conditii
optime si fara repercusiuni eforturile mari ale jocului modern. Realizarea acestei cerinte este
posibila numai in conditiile unei pregatiri fizice superioare, determinate de atingerea unui
inalt nivel de dezvoltare a calitatilor fizice: viteza, forta, indemanare si rezistenta.
Insemnatatea pregatirii fizice este astazi recunoscuta pe plan mondial. Ea constituie baza pe
care se sprijina activitatea sportive. Jucatorul isi va putea valorifica in meci posibilitatile
tehnico-tactice, calitatile morale si de vointa numai in masura in care pregatirea fizica il va
ajuta in acest sens. Cu cat pregatirea fizica este ridicata la un nivel mai inalt, cu atat se pot
asigura posibilitati mai mari de perfectionare a tehnicii avansate si a tacticii mederne.

In acceptiunea actuala, pregatirea fizica cuprinde:

a) Dezvoltarea fizica, cu cele doua aspecte ale sale:

-dezvoltare somatica (talie, greutate, dezvoltarea musculaturii, raporturi armonioase intre

diversele segmente ale corpului) ;

-dezvoltarea functionala, prin care se intelege dobandirea unei ridicate capacitate de munca a
organismului in vederea efectuarii unor eforturi intense si prelungite.

Pregatirea fizica generala si pregatirea fizica speciala, cele doua laturi ale pregatirii fizice.

Pregătirea fizică generală sau multilaterală

Prin pregătirea fizică generală se urmăreşte asigurarea unei bune capacităţi de lucru a
organismului în timpul efortului, realizându-se simultan intrarea mai rapidă şi mai uşoară în
forma sportivă, care să poată fi menţinută un timp îndelungat.

S. Avram – „Fotbal – Exerciţii pentru pregătirea fizică şi tactică”,

Pregătirea fizică generală, asigură:

funcţionale ale organismului, în

general;

îmbogăţeşte fondul general de deprinderi motrice;

ramuri de sport.

Deşi, pregătirea fizică generală are un caracter larg, aceasta se concepe specializată după
particularităţile ramurilor de sport. Cu cât acestea sunt mai diferite, cu atât mai diferită este şi
pregătirea fizică generală. Funcţia generală pe care o are acest tip de pregătire fizică este de a
asigura transferul pozitiv al antrenamentului spre zona specifică, constituind totodată suport
pentru conţinutul ulterior al antrenamentului.

Pregătirea fizică generală se realizează cu mijloace şi metode cu caracter general sau

împrumutate din alte ramuri de sport. De pildă, aruncătorii de greutate, de disc, de suliţa, şi
din alte ramuri şi probe sportive, folosesc exerciţii cu îngreuieri între 30% şi 90% din
capacitatea maximă efectuate cu viteză maximă a dezvolta forţa explozivă; schiorii fondişti
folosesc alergarea; scrimerii si halterofilii folosesc exerciţii de supleţe şi de îndemânare.

Pregatirea fizica generala urmareste sa asigure organismului o buna capacitate de lucru in

timpul efortului. In acelasi timp, printr-o rationala si sistematica pregatire fizica generala, sunt
realizate urmatoarele sarcini:

-intarirea si mentinerea sanatatii jucatorilor, cresterea rezistentei organismului;

-dezvoltarea si pregatirea corpului pentru activitati si miscari cu caracter aplicativ;

 -perfectionarea formelor de manifestare a calitatilor fizice de viteza, forta, indemanare si
rezistenta;
-dezvoltarea generala a corpului, perfectionarea organelor si sistemelor corpului;
-imbunatatirea deprinderilor motrice si o capacitate marita de adaptare la orice procedeu nou
sau la orice situatie dificila de perfectionare a tehnicii si a actiunilor tactice;
-obtinerea unui grad general de antrenament cat mai ridicat si intrarea mai usoara in forma
sportiva.

Pregatirea fizica speciala se caracterizeaza prin:

Miscari care dezvolta si perfectioneaza calitatile fizice cerute de particularitatile
tehnicii si tacticii jocului de fotbal. Aceste miscari se concretizeaza prin exercitii pregatitoare
care dezvlota viteza, forta, indemanarea si rezistenta in conformitate cu cerintele speciale ale
executarii corecte a procedeelor tehnice, dar in conditii specifice fotbalului.
Exercitii specifice pregatitoare in tehnica si tactica fotbalului. Din aceasta categorie fac parte
alergarile si sariturile specifice jocului, precum si exercitiile pregatitoare pentru toate
procedeele tehnice. De exemplu, pentru perfectionarea miscarilor inselatoare se vor efectua
miscari laterale ale corpului, miscari de simulare a lovirii mingii etc.
Asigurarea unei pregatiri fizice superioare, cerinta a conceptiei noastre de joc, se face
numai daca la baza ei sta pregatirea fizica multilaterala. Aceasta se obtine prin imbinarea
armonioasa a pregatirii fizice generale cu cea speciala.

In concluzie fotbalul modern, ca şi celelalte sporturi, presupune o cunoaştere sub toate

aspectele a tuturor componentelor antrenamentului sportiv. Literatura de specialitate, are
menirea să transpună teoretic ceea ce se realizează în practică şi să arate căile ce trebuie
urmate pentru a ajunge într-adevăr la marea performanţă , pregătirea fizică a jucătorilor de
fotbal este premisa indispensabilă a valorificării capacităţii de exprimare tehnico-tactice.