Moara cu noroc

Opera „Moara cu noroc „ de Ioan Slavici este o nuvela publica in volumul „Novele din popor”
aparuta in anul 1881 , in perioada Marilor Clasici.

Aceasta este o nuvela realist-psihologica, cu elemente clasice si romantice.

Nuvela este realista prin tematica si personajele legate de mediul din care provin, acestea fiind
mobile , suferind schimbari esentiale pe parcursul actiunii. Drept exemplu Ghita care devine dintr-un
simplu cizmar , un om lacom dupa bani , pierzandu-si interesul si ucigand-o Ana, comitand multiple
infractiuni.

Anticiparile actiunii au un rol important in ceea ce priveste nuvela realista ,de la titlul anticipativ si
vorbele batranei pana la anumite secvente descriptive. Un bun exemplu fiind: cele 5 cruci care
anticipeaza destinele familiei lui Ghita , doua din piatra si trei din lemn imbodobite cu cruci sfinte, si
secventa ,, padure verde la stanga... padure arsa la dreapta’’ care anticipeaza caracterul oscilant al
personajului.

Tematica este degradarea umana provocata de patima banului si cea a destinului. Ghita, din cauza
dorintei arzatoare de a face cat mai multi bani , se lasa ispitit de catre Lica,amandoi ajungand
decedati in final.

Antiteza este un prim element romantic completat de finalul justitiar.

Elementele clasice sunt redate prin simetria incipit-final si structura cu actiunile prezentate
cronologic.

Titlul este construit dintr-o antifraza, ironic, simbolic, avand functie anticipativa, acesta numeste
locul desfasurarii evenimentelor. Are o semnificatie duala a spatiului, locul fiind binecuvantat prin
prezenta celor 5 cruci, loc pentru drumetii fiind in pustietate, loc blestemat pentru ca este construit
pe un fost cimitir, atragand pedeapsa, situat la rascruce de drumuri , adunand fortele raului.

Carciuma este construita langa o moara veche care se crede ca este sub stapanirea celui rau ,
inlocuindu-l pe fostul morar.

Intre incipitul si finalul nuvelei exista o relatie de simetrie data de interventia batranei de la inceputul
si finalul operei .

In incipit isi exprima conceptia asupra fericirii ,,Omul sa fie fie multumit cu saracia sa caci , daca e
vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit”, iar in final asupra destinului „simteam eu ca n-
are sa iasa bine... dar asa le-a fost dat”.

Planul realitatii exterioare este redat de conflictul dintre Ghita si Lica cauzat de orgolii si interese
materiale.

Planul realitatii interioare este surprins prin zbuciumul interior sufletesc al lui Ghita , acesta trece prin
trei ipostaze : moral, dilematic si imoral.

O prima scena semnificativa este sosirea lui Lica la han. Ghita se intalneste prima data cu porcarul
Lica, acesta dorind sa faca bani cu el,in schimb acesta sa ii spuna ce se aude pe la carciuma. Aceasta
secventa este momentul de unde toate probleme si patima banului se aseaza in viata carciumarului.
O alta secventa importanta este finalul justitiar, in care Ghita ajunge la carciuma si o omoara pe Ana
mai apoi ca acesta sa fie impuscat de prietenul lui Lica. Pe urmele samadaului este Pintea , care nu
reuseste sa il prinda , Lica da foc hanului, iar mai apoi se sinucide cu capul de un stejar, din dorinta
de a nu fi prins de jandarm.

În concluzie, nuvela realist-psihologica „Moara cu noroc” este construită ca o lume închisă prin
simetria incipit-final, Ioan Slavici parcă dorind să izoleze lumea și răutățile întâmplate în preajma
„Morii cu noroc”, pecetluind-o și salvând doar ființele inocente și impăcate cu Dumnezeu – copiii și
bătrâna