RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

Catedra Chirurgie OMF și Implantologie orală „Aesenie Guțan”

Disciplina Chirurgie dento – alveolară

Facultatea Stomatologie rezidențiat anul II

Întrebările pentru examenul de promovare

1. Scopurile, sarcinile și indicaţiile anesteziei locale în chirurgia orală şi maxilo-facială.

2. Substanţe anestezice utilizate la anestezia loco-regională. Farmacodinamica şi
farmacocinetica.
3. Anestezia tronculară periferică la Spina Spix. Calea endo şi exo- bucală.
Tehnica, zona de anestezie. Complicaţii.
4. Anestezia tronculară periferică a nervilor alveolari superiori posteriori. Calea endo-
şi exo bucală. Tehnica, zona de anestezie, complicaţii.
5. Anestezia tronculară bazală la maxilarul superior.
6. Indicaţii şi contraindicaţii de anestezie generală în chirurgia orală şi maxilo-facială.
7. Căi şi tehnici de administrare a anesteziei generale.
8. Accidente şi complicaţii generale ale anesteziei loco-regionale: lipotimia, accidente
toxice şi complicaţii determinate de substanţe vazoconstrictoare. Tabloul clinic,
tratament de urgenţă şi profilaxia.
9. Accidente şi complicaţii generale ale anesteziei loco-regionale: sincopa, colaps,
convulsii. Tabloul clinic, tratament de urgenţă şi profilaxia.
10. Accidente generale alergice ale anesteziei loco-regionale: edemul Quincke. Tabloul
clinic, tratament de urgenţă şi profilaxia. Şocul anafilactic. Clasificarea, etiopatogenia,
tabloul clinic. Tratamentul de urgenţă. Profilaxia
11. Tehnica extracţiei dentare cu ajutorul cleştilor şi elevatoarelor.
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

17. Extracţia atipică. Indicaţii. Tehnicile extracţiei atipice ale dinţilor uniradiculari.
18. Tehnicile extracţiei atipice ale dinţilor pluriradiculari. Rezecția apicală – indicații,
tehnica.
19. Patologia erupţiei dentare. Etilogie, noţiune de retenţie, semiretenţie şi distopie.
20. Clasificarea dinţilor de minte incluşi. Morfologia radiculară a dinţilor de minte.
Indicaţii şi contraindicaţii la extracţia dinţilor incluşi.
21. Particularităţile extracţiei molarului de minte inclus superior și inferior Tehnici,
instrumentariul, complicaţii.
22. Accidente şi complicaţii locale în timpul extracţiei dentare.
23. Alveolita postextracţională. Forme clinice, etiologie, tabloul clinic, tratamentul şi
profilaxia.
24. Hemoragii postextracţionale. Cauze, tratamentul, profilaxia.
25. Scurt istoric în implantologia orală.
26. Structura osoasă a maxilarului superior și celui infeior şi modificările legate de
vârstă.
27. Structura pereţilor alveolari la maxilă și mandibulă.
28. Corelaţia rădăcinilor dinţilor arcadelor dentare cu oraganele vitale din regiunea OMF
29. Densitatea osoasă şi importanţa practică în implantologia orală.
30. Titanul şi utilizarea lui în implantologie.
31. Osteointegrarea. Dezvoltarea conceptului de osteointegrare.
32. Factorii locali ce influenţează asupra procesului de osteointegrare.
33. Particularităţile anatomice a maxilarului superior în dependenţă de vîrstă.
34. Inervaţia şi vascularizaţia maxilarului superior și inferior.
35. Coraportul diametrului implantului faţă de oferta osoasă.
36. Planificatrea numărului de implanturi în dependenţă de breşele dentare.
37. Examenele paraclinice utilizate în diagnosticarea şi tratamentul implanto-protetic.
38. Materialele de augumentare utilizate în implantologie.
39. Osteodistracţia (elongarea dirijată a crestelor alveolare)
40. Osteoplastia de adiţie locală.
41. Zonele locale pentru prepararea blocurilor osoase.
42. Mărirea ofertei osoase existente. Tehnica chirurgicală.
43. Biomaterialele în implantologie.
44. Cerinţele către materialele osteoplastice folosite în implantologia orală.
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

45. Principiile biologice ce ţin de implanturile dentare endoosoase.

46. Principiile biomecanice ce ţin de implanturile dentare endoosoase.
47. Afecţiunile glandelor salivare: etiopatogenia, clasificarea.
Glandele salivare sunt glande exocrine care derivă din structuri ectodermice şi sunt
formate din celule mucoase, seroase si mioepiteliale. Acestea secretă salivă, care este
eliminată În cavitatea orală prin canale de excreţie. cu structură epitelială.
Sialodenita – reprezinta inflamatia a glandelor salivare
Sialodochita – reprezinta proces inflamator cu caracter acut si cronic localizat la nivelul
ducturilor glandelor salivare.
Etiopatogenia:
-Infecții bacteriene: Infecțiile bacteriene, cum ar fi sialadenita, pot apărea atunci când
bacteriile pătrund în glanda salivară și determină inflamație și umflare, germenii
saprofiti: pneumococ, stafilococ, streptococ,
-Calculi salivari: Calculii salivari sau litiaza glandelor salivare se formează atunci când
substanțele minerale se acumulează și formează depozite dure în conductele sau
glandele salivare, blocând fluxul normal al salivei și determinând inflamație și durere.
-Tumori benigne: Unele tumori benigne, cum ar fi adenomul pleomorf și
mucoepidermoidul, pot afecta glandele salivare și pot duce la simptome și complicații.
-Tumori maligne: Tumorile maligne, cum ar fi carcinomul adenoid-cistic și carcinomul
mucoepidermoid, pot afecta, de asemenea, glandele salivare și pot necesita tratament
complex.
-Traumatisme
Infectarea glandei se poate face pe urmatoarele patru cai: canaliculara; limfatica;
hematogena; directa.
1.Prin calea canaliculara se produce de obicei la indivizi cu igiena bucala defectuoasa,
cu carii multiple si gangrene pulpare, resturi radiculare, stomatite etc.
2. Calea limfatica este calea de invazie a glandelor de la procesele infectioase ale
limfonodulilor
3. Calea hematogena se intalnesc in timpul evolutiei bolilor infectioase asociate si cu
scaderea a imunitatii.
4. Calea directa se produce in cazul traumatismelor cu plagi deschise care intereseaza
parenchimul glandular
Clasificarea:
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

-Sialadenite: Inflamația glandelor salivare, care poate fi cauzată de infecții bacteriene

sau alte cauze.
-Litiaza glandelor salivare: Prezența calculilor sau depozitelor dure în conductele sau
glandele salivare, care blochează fluxul salivei.
-Tumori benigne: Tumori non-canceroase care se dezvoltă în glandele salivare, cum ar fi
adenomul pleomorf.
-Tumori maligne: Tumori canceroase care afectează glandele salivare, cum ar fi
carcinomul adenoid-cistic și carcinomul mucoepidermoid.
-Sindromul Sjögren: O afecțiune autoimună în care sistemul imunitar atacă glandele care
produc saliva și lacrimile.
-Dupa ETIOLOGIE : Necalculoase: Virotice; Bacteriale; Specifice; Nespecifice;
Traumatice; Calculoase
-Dupa EVOULUTIE: Acute: Seroase, Purulente, Necrotico-purulente; Cronice:
Hipertrofice, Distructive
48. Sindromul Mickulicz: etiopatogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferențial,
tratamentul.
Sindromul Mickulicz, cunoscut și sub numele de sialadenita sclerozantă difuză, este o afecțiune rară
caracterizată prin inflamația cronică și proliferarea glandelor salivare și a altor glande exocrine.
Etiopatogenie:
Se crede că afecțiunea poate fi rezultatul unei reacții imune anormale sau a unei predispoziții genetice.
Există dezbateri cu privire la posibila asociere cu boala autoimună, infecții sau alte procese
inflamatorii.
Tabloul clinic:
-Umflarea și creșterea în volum a glandelor salivare (în special a glandelor parotide și submandibulare),
precum și a altor glande exocrine precum lacrimale și sudoripare.
-Simetrie bilaterală a afectării glandulare.
-Absența durerii în majoritatea cazurilor.
-Glande salivare nedureroase la palpare, tumefactie difuza
-Posibile manifestări extraglandulare, cum ar fi inflamația glandelor lacrimale (dacrioadenită) sau
afectarea altor glande exocrine.
- afectind in special sexul feminin
Diagnosticul diferențial:
Pot prezenta simptome similare, inclusiv sialadenite cronice, tumori glandulare, boli autoimune precum
sindromul Sjögren sau limfomul non-Hodgkin.
Tratamentul:
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

Tratamentul sindromului Mickulicz are drept scop ameliorarea simptomelor și controlul inflamației.
-Administrarea de corticosteroizi pentru a reduce inflamația și umflarea glandelor.
-Administrarea de medicamente imunosupresoare în cazurile severe sau rezistente la corticosteroizi.
-Tratamentul afecțiunilor asociate, cum ar fi boala autoimună subiacentă.
Tratament chirurgical: consta in parotidectomie superficiala modelanta cu conservarea nervului
facial
49. Sindromul Sjögren: etiopatogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferențial,
tratamentul.
Sindromul Sjögren este o boală autoimună cronică caracterizată prin inflamația glandelor exocrine, în
special a glandelor salivare și lacrimale.
Etiopatogenie:
O combinație de factori genetici, imunologici și de mediu contribuie la dezvoltarea bolii. Se presupune
că un dezechilibru al sistemului imunitar determină atacul autoimun asupra glandelor exocrine,
cauzând inflamație și disfuncție glandulară.
Tabloul clinic:
-Gura uscată (xerostomie) datorată afectării glandelor salivare, ceea ce poate determina dificultăți în
vorbire, înghițire și apariția cariilor dentare.
-Ochii uscați (xeroftalmie) datorită afectării glandelor lacrimale, manifestându-se prin senzație de corp
străin în ochi, iritație și vedere încețoșată.
-Manifestări extraglandulare, cum ar fi artrita, oboseala cronică, afectarea pielii, rinichilor, plămânilor
și sistemului nervos.
-Riscul crescut de dezvoltare a limfomului.
Diagnosticul diferențial: sindromul sicca primar (gura și ochii uscați în absența altor manifestări
autoimune), hepatita C, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia și alte boli autoimune.
Tratamentul:
-Măsuri de gestionare a simptomelor, cum ar fi utilizarea de substituenți salivari și lacrimi artificiale
pentru a ameliora gura și ochii uscați.
-Administrarea de medicamente antiinflamatoare și imunosupresoare pentru a controla inflamația și a
reduce activitatea sistemului imunitar.
50. Sialolitiaza: definiţia, clasificarea, etiopatogenia, tabloul clinic, diagnosticul
diferențial, tratamentul.
51. Luxaţii temporo-mandibulare clasificarea, etiologia, simptomatologia şi diagnostic.
Metode de tratament a luxaţiilor anterioare temporo-mandibulare.
52. Artritele: date generale, etiologie şi patogenie, clasificare, anatomie patologică
simptomatologia și tratamentul.
53. Chisturile epiteliale odontogene de origine inflamatorie: etiologia, patogenia, tabloul
clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul.
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

54. Chisturile epiteliale odontogene de dezvoltare: etiologia, patogenia, tabloul clinic,

diagnosticul diferenţial şi tratamentul.
55. Ameloblastomul: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi
tratamentul.
Ameloblastomul este o tumora odontogena benigna, de origine epiteliala care produce
modificari minime in tesutul conjunctiv;
Este considerata de majoritatea autorilor o tumora benigna cu caractere locale maligne;
Cea mai frecventa tumora odontogena. Reprezinta 1% din tumorile si chisturile
maxilarelor;
Se intalneste mai frecvent intre 20 si 50 de ani,
Sunt localizate in proportie de peste 80% la mandibula, mai ales in regiunea molarilor si
a ramului ascendent. Foarte rar este afectata portiunea anterioara a oaselor maxilare.
Prin aparitia complicatiilor (infectia si malignizarea), tumora poate duce la exitus;
Proliferarea epiteliala poate proveni din:
1.Resturile celulare ale organului adamantin, reminiscente ale lamei dentare sau
reminiscente ale tecii Hertwig, sau din resturile epiteliale Mallasez;
2.Organul adamatin in dezvoltare;
3.Celulele bazale ale epiteliilor de la suprafata maxilarelor;
4.Epiteliul heterotopic din alte parti ale corpului, in special epiteliul hipofizar;
5.Epiteliul chisturilor odontogene – in special din chisturile dentigere
Ameloblastomul se poate prezenta sub urmatoarele forme :
 forma solidă - reprezentat de o masa tumorala de culoare alb-cenusie, de
consistenta ferma sau elastica, uneori pe alocuri gelatinoasa si de regula
incapsulata; consta din celule mezenchimatoase si epiteliu cu celule stelate
asemanatoare cu organul smaltului.
 forma chistica - alcatuita dintr-o aglomerare de lobuli tumorali de dimensiuni
diferite, sub forma unui ciorchine de strugure. Unii dintre acesti lobuli sunt
solizi, iar altii au caracter chistic. Aceste chisturi sunt mici, doua sau trei dintre
ele fiind mai mari, si sunt separate prin lame osoase de tesut fibros.
Chisturile pot fi goale sau contin un lichid limpede, filant, citrin, hematic, mai
rar purulent, cu putine cristale de colesterina.
 forma mixta contine elemente si din forma solida si din cea chistica.
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

Microscopic sunt descrise mai multe forme anatomopatologice de ameloblastom.

1. cele mai frecvente fiind: ameloblastomul folicular ,plexiform.
2. formele mai rare sunt ameloblastom acantomatos, cu celule granulare,desmoplastic
,bazocelular.
Pentru toate formele histologice este caracteristic faptul ca hotarele tumorii nu sunt
strict limitate, se observa cordoane celulare care patrund in osul sanatos la departarea
de 0,5-0,7 mm. Aceasta determina necesitatea inlaturarii radicale a tumorii, efectuind
rezectia mandibulei in limita tesuturilor sanatoase.

Acuze: asimetrie faciala; dureri lente (rareori prezente); dereglarea functiei de

masticatie, deglutitie, fonatie, respiratie în stadii avansate.
Initial tumora este asimptomatica, leziunile de mici dimensiuni fiind identificate
intamplator in urma unui examen radiologic de rutina. Dupa un interval de timp, apare
o tumefactie a mandibulei, cu evolutie lenta, relativ asimptomatica, deformand
progresiv contururile fetei si poate ajunge la dimensiuni mari. Durerea sau paresteziile
sunt rareori prezente, chiar si in formele avansate.
Exteriorizarea extraorala se face predominant in regiunea unghiului mandibular,
regiunea maseterina sau submandibulara si determina asimetrie accentuata a fetei. La
maxilar peretii orbitei sunt deformati, ce poate deplasa globul ocular.
 Endobucal - deformatia evolueaza vestibular bucal sau in planseul bucal
deplasand limba; mai rar laterofaringian; la maxilar deformază bolta palatina.
Partile moi care acopera tumora pot fi neschimbate sau palide cu vase sanguine
vizibile. Dintii sunt deviati prin cresterea tumorii. Se pot mobiliza sau se
mortifica in urma tulburarilor de nutritie datorate compresiunii pachetului
vasculo-nervos apexian; frecvent in portiunea corespunzatoare a arcadei se
constata absenta unui dinte permanent neextras.
 La palpare formatiunea este usor neregulata. Consistenta este variabila,
determinand la suprafata osului zone dure alternate cu altele depresibile, dand
senzatia de fluctuenta sau de crepitatie osoasa. Aceste senzatii diferite sunt
datorate faptului ca tabla osoasa are diverse grosimi in dreptul lobulilor
tumorali. Tumora nu este dureroasa spontan si nici la palpare.
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

 Tulburarile functionale de masticatie, deglutitie, fonatie sau respiratie, sunt in

raport cu gradul exteriorizarii intraorale. Nu se constata adenopatie, metastaze
si nici tulburari generale.
 In forma solida, ameloblastomul se poate ulcera intra- sau extraoral, zona
respectiva prezentand muguri carnosi, vegetanti, sangeranzi. Ulceratiile sunt
mai frecvente intraoral prin traumatizarea tumorii de catre dintii antagonisti.
Radiologic: Tipuri
 Aspect multilocular (cu mai multe loje)
 Aspect multichistic (cel mai frecvent)
 Aspect unilocular
 Aspect trabecular septat
 Aspect solid
Evolutia clinica este indelungata, lenta.
 Extensia ameloblastomului de mandibula se face spre planseul bucal,
regiunea temporala, pterigomaxilara si baza craniului, iar ameloblastomul de
maxilar dupa ce ocupa in totalitate sinusul maxilar, evolueaza spre fosa nazala,
orbita si de asemenea spre baza craniului.
 Ameloblastomul este cea mai agresiva dintre tumorile odontogene ale
maxilarelor si se caracterizeaza printr-o tendinta deosebita la recidiva dupa
tratament conservator. Recidivele s-ar datora proliferarii epiteliului tumoral
ramas in canalele peretilor ososi sau in microchisturile neobservate in timpul
interventiei chirurgicale.
Unii autori insista asupra posibilitatilor de degenerare maligna.
 Pot surveni complicatii:
- infectarea chisturilor, cauzand supuratii endoosoase si fistule;
- ulcerarea tumorii exteriorizate prin traumatizarea de catre dintii antagonisti;
- fracturi de mandibula prin distrugerea intinsa a osului (fracturi in "os
patologic").
Diagnosticul diferential se face cu :

- chistul dentiger ( folicular), care are o imagine radiologica caracteristica -

uniloculara cu prezenta coroanei dintelui neerupt; se dezvolta pe locul dintelui
lipsa si se intalneste mai frecvent la adolescenti.
- chistul radicular- radiologic se determina o imagine radiotransparenta, rotunda
sau ovalara, bine conturata; apexul dintelui cauzal se afla in zona radioclara.
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

- tumori odontogene osteolitice, indeosebi cu fibromixomul odontogen, cu

leziunile centrale cu celule gigante, cu distrofii, displazii si tumori benigne ale
maxilarelor.
- sarcomul - tumora invadanta ce creste foarte rapid, afectand tesuturile din jur,
determina adenopatie, dau metastaze si afecteaza starea generala.
- tumora cu mieloplaxe – formatiune carnoasa, plina, cu crestere progresiva;
prezinta focare hemoragice si depozite de hemosiderina; la radiografie da aspectul
septat, polichistic, care se poate confunda cu adamantinomul.
Tratament: este numai chirurgical
1. Chiuretaj conservativ – indepartare tumorii prin raclare pina in tesutul sanatos
2. Extirparea tumorii cu Rezectia in bloc imreuna cu osul adiacent sănătos –
indepartare tumorii cu o marja mai larga de tesut osos neafectat, dar menţinînd
continuitatea maxularului
3. Extirparea tumorii cu Rezectia segmentara – indepartarea unor segmente din
mandibula sau maxilar, care pot ajunge pina la hemirezectie si mai mult
4. Cauterizarea – cu ajutorul curentului electric (electrocauterizare si
electrocoagulare) sau chimic (acid tricloracetic)

56. Fibromul odontogen. Cementomul. Varietățile, Evoluţia clinică. Diagnosticul,

tratamentul.
Tumori odontogene mezenchimatoase ale maxilarelor
• Fibromul odontogen
• Mixom (fibromixom odontogen)
• Cementomul
• Dentinomul

Fibromul odontogen central este o tumora extrem de rara, rezultata prin proliferarea
tumorala a componentelor mezenchimale ale mugurelui dentar sau dintelui ( din papila
dentara, foliculul dentar sau ligamentul periodontal si derivatele lor).
Apare ceva mai frecvent la sexul feminin, poate fi prezent la orice varsta. Se localizeaza
in proportii aproximativ egale la maxilar (in special in zona anterioara) si respectiv
mandibula (in special in regiunea molara). Leziunea in sine nu este legata obligatoriu de
prezenta unui dinte, dar se asociaza cu aceasta in aproximativ 1/3 dintre cazuri.
Anatomia patologica
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

 Se caracterizeaza histologic prin mici insule de epiteliu odontogen situate

intr-o masa de tesut fibros sarac in celule.

Aspecte clinice
 Formele de mici dimensiuni sunt la inceput total asimptomatice, dar in
evolutie pot ajunge sa deformeze corticalele osoase (fara prezenta unei
simptomatologii dureroase) si sa induca mobilitatea dintilor invecinati.

Radiologic
Formele de mici dimensiuni se prezinta sub forma unei radiotransparente
uniloculare bine delimitate, care in unele cazuri se suprapune peste zona periradiculara a
unor dinti erupti. Leziunile de dimensiuni mai mari pot avea aspect de radiotransparenta
multiloculara.
In majoritatea cazurilor se evidentiaza un contur radioopac al leziunii, care
reprezinta zona de scleroza periferica. Prezenta unui fibrom odontogen central induce
resorbtie radiculara sau/si deplaseaza radacinile dintilor adiacenti.
Diagnosticul diferential
 De obicei diagnosticul prezumtiv difera de rezultatul histopatologic,
orientand medicul spre un diagnostic de keratochist odontogen, mixom
odontogen, fibrom ameloblastic, tumora centrala cu celule gigante sau
ameloblastom.
 Alteori, diagnosticul de prezumtie poate fi de chist dentiger sau chist
odontogen adenomatoid, in contextul unei imagini de radiotransparenta
uniloculara in legatura cu coroana unui dinte.

Tratament
 In majoritatea situatiilor , tratamentul consta in extirparea si chiuretajul
leziunii, aceasta delimitandu-se usor de osul adiacent. Totusi, avand in vedere
lipsa unei capsule bine definite, exista un oarecare potential de recidiva, in
special in localizarile anterioare. Rata de recidiva este insa scazuta, iar
prognosticul este favorabil.
Cementomul
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

 Este o tumora benigna odontogena ce provine din tesuturi mezenchimale ale

mugurelui dentar. Se poate dezvolta din elementele celulare ale membranei
parodontale, prin proliferarea celulelor cementoblastice ale parodontiului din
regiunea apicala.
 Cementoblastomul (cementomul „adevarat’’ se localizeaza de obicei la
mandibula (raport 9/1 fata de maxilar) si este intalnit la toate varstele, indeosebi
la adultii tineri.
 In functie de caracterele microscopice au fost identificate mai multe forme
histologice, care nu prezinta insa deosebiri clinice importante:
cementoblastomulbenign,
fibromul cementifiant,
displazia periapicala a cementului,
cementomul gigant
( cementoame familiale multiple).
Morfologic, tumora evolueaza in trei stadii :
- stadiul osteolitic sau fibromatos, in care tumora este formata din fibroblasti si
fibre de colagen in jurul apexului unui dinte ;
- stadiul cementoblastic se caracterizeaza prin prezenta in centrul tesutului
conjunctiv tumoral a unui tesut acelular sau slab celular asemanator cementului, care
incepe sa se depuna treptat spre periferie, sub forma de spiculi sau insule. Pe masura
depunerii cementului de la centru spre margine, tumora creste ;
- stadiul de maturare se caracterizeaza prin prezenta unor mase calcificate, intens
bazofile, asemanatoare cementului si reducerea tesutului conjunctiv.
Aspecte clinice
Tumora se dezvolta lent. Intr-o prima perioada de evolutie este asimptomatica,
fiind descoperita intamplator, cu ocazia unor examene curente.
In faza de exteriorizare incepe sa se deformeze procesul alveolar, atat spre vestibul,
cat si spre zona orala; se poate extinde spre marginea bazilara a mandibulei ingloband
apexurile mai multor dinti. In aceasta faza apar dureri spontane, exacerbate de actul
masticator. Dintele implicat nu este mobil si ramane vital, daca nu prezinta o alta
afectiune dentoparodontala; dintii marginali tumorii isi pot modifica pozitia devenind
mobili. Mucoasa acoperitoare este nemodificata; la palpare se percepe deformatia. Nu se
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

intalnesc tulburari de sensibilitate in teritoriul nervilor respectivi si nici adenopatii

satelite.
Radiografia
are aspecte diferite in cursul evolutiei, in functie de structura tumorii.
- In primul stadiu, in jurul apexului apare o zona de radiotransparenta osoasa
asemanatoare unui ganulom ce se continua in spatiul alveolodentar, fara ca dintele sa
prezinte leziuni coronare.
- In stadiul al doilea, prin aria de transparenta apar opacitati mici, neregulate
datorita depunerii cementului.
- In stadiul al treilea, in care cementul este depus in totalitate, apare o zona de
radioopacitate, despartita de osul din vecinatate de o banda subtire, radiotransparenta.
Diagnosticul diferential

Trebuie facut diagnosticul diferential cu leziunile radioopace cu aspect radiologic

similar, dar care rezulta prin suprapunerea formatiunii peste radacinile unui dinte:
osteoblastomul, fibromul osifiant, odontomul.
De asemenea, un cementoblastom de mici dimensiuni trebuie diferentiat de
hipercementoza si scleroza osoasa focala, asa numita osteita condensanta, din patologia
dentara periapicala.
Tratament
Extractia dintelui monobloc cu cementoblastomul constituie tratamentul de
electie, fara a exista un risc de recidiva. Teoretic ar fi posibila si rezectia apicala
monobloc cu leziunea, dar acest tratament duce la scurtarea excesiva a radacinilor
dintelui, care nu permite mentinerea sa ulterioara pe arcada.

57. Odontomul şi varietăţile lui.

58. Osteomul. Condromul. Evoluţia clinică. Diagnosticul, tratamentul.
59. Osteoblastoclastomul. Caracteristica.. Tratamentul.
60. Adenomul pleomorf al glandelor salivare: patogenia, tabloul clinic, diagnosticul
diferenţial şi tratamentul.
61. Hemangioamele: patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul.
62. Epulisul: clasificare, etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi
tratamentul.
 RED: 03

BDE 7.5.1 DATA: 24.04.2023

BILET DE EXAMINARE PAG. 1/1

63. Tumorile cutanate benigne ale regiunii maxilo-faciale. Tumorile epiteliale benigne
ale cavităţii bucale.
64. Afecţiunile precanceroase ale pielii şi marginii roşii a buzelor. Afecţiunile
precanceroase ale mucoasei cavităţii bucale.

Şeful catedrei
dr.hab.șt.med.,prof.univ. Nicolae Chele