DREPTUL ASIGURĂRILOR-note de Curs Bun

1
DREPTUL ASIGURĂRILOR
NOTE DE CURS
Conf. univ.dr. George COCA

2
CURSUL I
NOȚIUNI GENERALE DESPRE ASIGURARE ȘI REASIGURARE
A. ASIGURARE
1. Definiție
Asigurarea este activitatea exercitată în sau din România care desemnează în principal oferirea,
intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de
prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și de recuperare, precum și investirea sau
fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurată.1
2. Funcții
2.1. Funcția de compensare financiară a pierderilor datorită fondului de
asigurare constituit din primele de asigurări încasare de la asigurați
2.2. Funcția de prevenire a pagubelor, care se realizează în principal prin două
modalitățiș i anume finanțarea unor activități de prevenire și stipularea
unor clauze în contractul de asigurare care îl obligă pe asigurat să aibă o
conduită diligentă și preventivă
2.3. Funcția financiară care îi permite asigurătorului să investească fondul de
asigurare și să mărească rezervele existente
2.4. Funcția de economisire, întâlnită în cazul asigurărilor de viață care îi oferă
asiguratului posibilitatea de a participa la profitul societății de asigurare
2.5. Funcția de sprijinire a statului în domeniul proteciei sociale prin
despăgubiri acordate în cazul accidentelor de muncă, pensiilor etc.
3. Principii
3.1. Unitatea asigurărilor
3.2. Universalitatea asigurărilor
3.3. Individualizarea asigurărilor
3.4. Principiul despăgubirii
3.5. Realitatea asigurărilor
3.6. Principiul mutualității
1
Art. 1 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 237 din 2015
3
3.7. Principiul bunei credințe

3.8. Principiuleficienței economice
4. Clasificare
4.1.Clasificarea legală
Clasele de asigurare2
SECŢIUNEA 1: A Asigurări generale
1.accidente, inclusiv accidente de muncă şi boli profesionale:
a)despăgubiri financiare fixe;
b)despăgubiri financiare variabile;
c)combinaţie între despăgubirile de la lit. a) şi b);
d)despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de pasageri;
2.sănătate:
a)despăgubiri financiare fixe;
b)despăgubiri financiare variabile;
c)combinaţie între despăgubirile de la lit. a) şi b);
3. vehicule terestre, exclusiv materialul feroviar rulant, care acoperă daune sau pierderi legate
de:
a)vehicule auto;
b)alte vehicule;
4.material feroviar rulant, care acoperă daune sau pierderi legate de acesta;
5.aeronave, care acoperă daune sau pierderi legate de acestea;
6.nave maritime, lacustre şi fluviale care acoperă daune sau pierderi legate de:
a)nave maritime;
b)nave lacustre;
c)nave fluviale;
7.bunuri aflate în tranzit, indiferent de modalitatea de transport, care acoperă daune sau pierderi
legate de:
a)mărfuri;
b)bagaje;
c)alte bunuri;
2
Anexa 1 la Legea nr. 237 din 2015
4
8.incendiu şi calamităţi naturale, care acoperă daune sau pierderi legate de bunuri, altele decât
cele menţionate la clasele 3-7, cauzate de:
a)incendiu;
b)explozie;
c)furtună şi alte calamităţi naturale;
d)energie nucleară;
e)tasare şi alunecări de teren;
9.alte daune sau pierderi legate de alte bunuri decât cele menţionate la clasele 3-7, cauzate de:
a)grindină;
b)îngheţ;
c)furt;
d)alte evenimente, neacoperite de clasa 8;
10.răspundere civilă auto, pentru utilizarea vehiculelor auto terestre, inclusiv răspunderea
transportatorului;
11.răspundere civilă pentru utilizarea aeronavelor, inclusiv răspunderea transportatorului;
12.răspundere civilă pentru utilizarea vaselor maritime, lacustre şi fluviale, inclusiv răspunderea
transportatorului;
13. răspundere civilă generală, exclusiv cea menţionată la clasele 10-12;
14.credit, care acoperă:
a)insolvenţă, în general;
b)credite de export;
c)credite pentru vânzări în rate;
d)credite ipotecare;
e)credite agricole;
15.garanţii:
a)garanţii directe;
b)garanţii indirecte;
16. pierderi financiare diverse, legate de:
a)şomaj;
b)venituri insuficiente, în general;
c)condiţii meteorologice nefavorabile;
5
d)nerealizarea beneficiilor;
e)cheltuieli curente, în general;
f)cheltuieli comerciale neprevăzute;
g)deprecierea valorii de piaţă;
h)chirii şi alte venituri;
i)alte pierderi comerciale indirecte;
j)alte pierderi financiare necomerciale;
k)alte pierderi financiare;
17.protecţie juridică: cheltuieli aferente procedurilor judiciare şi alte cheltuieli judiciare;
18.asistenţă pentru persoane aflate în dificultate în timpul deplasărilor ori absenţei de la
domiciliu sau reşedinţa obişnuită.
4.2. După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare
4.2.1. Asigurări obligatorii
4.2.2. Asigurări facultative
4.3. După domeniul asigurării
4.3.1. Asigurări de bunuri
4.3.2. Asigurări de răspundere civilă
4.3.3. Asgurări de persoane
4.3.4. Asigurări de credite și garanții, asigurări de pierderi financiare și alte asigurări
4.4. După teritoriul pe care se acordă acoperirea prin asigurare
4.4.1. Asigurări interne
4.4.2. Asigurări externe
4.5. După tipul raporturilor care se stabilesc între asigurator și asigurat
4.5.1. Asigurări directe
4.5.2. Asigurări indirecte

6
5. REASIGURARE
1. Definiție
Potrivit art.2240 alin. (1) din Codul civil Reasigurarea este operațiunea de asigurare a unui
asigurator în calitate de reasigurat de către un alt asigurator în calitate de reasigurator.
Prin contractul de reasigurare reasiguratul (asiguratorul din contractul de asigurare) cedează

reasiguratorului o parte din răspunderea pe care și-a asumat-o prin contractul de asigurare.
Deci reasigurarea esteun contract prin care reasiguratorul proporțional cu primele încasate și
riscurile preluate de la reasigurat, suportă o parte din indemnizația de asigurare datorată de
reasigurat în cazul producerii sinistrului.
În esență reasigurarea are ca scop o mai mare dispersare a riscurilor între societățile de asigurare,
ușurând plata rapidă a daunelor de mari proporții, fără ca asiguratorul inițial să ajungă în starea
faliment.
Prin reasigurare 3 reasiguratorul primește prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie

potrivit obligațiilor preluate la suportarea indemnizațiilor pe care reasiguratul le plătește la
producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării și deasemenea reasiguratul cedează prime de
reasigurare în schimbul cărora reasiguratorul contribuie potrivit obligațiilor preluate la suportarea
indemnizațiilor pe care reasiguratul le plătește la producerea riscului carea făcut obiectul
reasigurării.
Trebuie să reținem că reasigurarea nu stinge obligațiile asiguratorului și nu stabilește nici un

raport juridic între asigurat și reasigurator.
Activitatea de reasigurare se grupează în reasigurări de viață, reasigurări generale, reasigurări

compozite (includ reasigurări generale și reasigurări de viață).4
2. Trăsături
Contractul de reasigurare este un contract:
3
Art. 2240 alin. 2 Cod civil
4
Art. 20 alin. 4 din Legea nr. 237/2015
7
 Consensual
 Sinalagmatic
 Oneros
 Aleatoriu
 Cu executare succesivă
 De adeziune
Particularitatea acestui contract constă în faptul că părțile au sediul în state diferite, deci suntem
în prezența unui element de extraneitate.
Trăsăturile specifice ale contractului de reasigurare sunt:
 Este un contract disctinct față de contractul de asigurare

 Este condiționat de contractul de asigurare
 Există în același timp cu contractul de asigurare
 Principiul bunei credințe este aplicat mai riguros, deoarece operațiunile se defășoară pe
plan internațional.
3. Clauzele contractului de reasigurare
Obligatoriu acest contract trebuie să cuprindă următoarele clauze:
 Denumirea părților contractante

 Sediul părților contractante
 Tipul contractului
 Riscurile acoperite
 Limita valorică și teritorială a răspunderii
 Omisiuni sau erori
 Data intrării în vigoare
 Durata și încetarea lui
 Cazurile de forță majoră
 Nivelul și modalitatea de plată a primei de reasigurare și a rexervelor de prime
 Daunele în suspensie
 Reținerea societății cedente
8
 Comisionul
 Brokerajul
 Regularizarea contului
 Fondul de rezervă
 Modul de plată a despăgubirii
 Riscurile excluse
 Reglementarea diferendelor dintre părțile contractante5
4. Forme
Există două forme:
 Reasigurare proporțională care însemană că răspunderea ce revine reasiguratului și

reasigurătorului se stabilește proporțional cu suma asigurată
 Reasigurarea neproprorțională care sepre deosebire de cea proporțională se caracterizează
prin împărțirea sumei asigurat, a primelor și daunelor conform proporțiilor inițiale,
reasigurarea neproporțională fiind deasemenea caracterizată prin partajarea rezultatelor.
5. Metode de reasigurare
Metodele de reasigurare sunt:
 Metoda facultativă. Este cea mai veche și se folosește pentru categorii de riscuri
individuale cum ar fi incendii, accidente etc. Fiecare risc propus spre reasigurare ese
analizează separat iar reasiguratorul nu este obligat să încheie contractul în condițiile
propuse de către reasigurat.
 Metoda contractuală. Este forma obligatorie a reasigurării
 Metoda facultativ- obligatorie care este facultativă pentru reasigurat și obligatorie pentru
reasigurator
 Pool-urile de asigurarecaresunt forme de societăți de asigurare care participă fiecare cu
capital în scopul de a se reasigurao parte din riscurile subscrise de aceste societăți.
5
Irina Sferdian-Dreptul asigurărilor Ediția 3 Eddura C.H. Beck București 2019 pag.25
9
CURSUL II
CONTRACTUL DE ASIGURARE
1. Noțiune. Natura juridică a contractului de asigurare
Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o

primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să
plătescă o indemnizație, după caz asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.
Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul de asigurarea unui risc privind
o altă persoană ori pentru bunuri sau activități ale acesteia și se obligă față de asigurator să
plătească prima de asigurare.6
Așadar, din definiția prezentată reiese că acest contract este definit plecând de la cele mai
importante obligații care revin părților și anume plata primei de către asigurat și plata
indemnizației de asigurare de către asigurator.
În literatura juridică în ceea ce privește natura juridică a contractului de asigurare întâlnim

două opinii:
 Contractul de asigurare este un contract care face parte din categoria actelor de
conservare7.
 Contractul de asigurare face parte din categoria actelor juridice de administrare a
patrimoniului.8
2. Condițiile esențiale pentru validitatea contractului de asigurare.
2.1. Condiții generale de validitate a contractului de asigurare
Condițiile generale de validitate a contractului de asigurare sunt:
 Capacitatea de a încheia un contract de asigurare. Calitatea de a contracta o poate avea

atât o persoană fizică cât și una juridică. În cazul persoanelor fizice acestea pot încheia
contracte de asigurare de bunuri de la vârsta de14 ani care nu sunt puse sub interdicție.
6
Art. 2199 din Codul civil
7
Francisck Deac, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, București, 1998 pag. 410, Corneliu
Turianu-Contracte civile speciale, Practică judiciară comentatăși adnotată, Editura Universitară București 2005 pag.
444-460
8
Constantin Stătescu, Constantin Bârsan, Teoria generală a obligațiilor, Editura Academiei, București 1981 pag. 236
10
 Consimțământul părților contractante. Adică manifestarea intenției de a încheia un act

juridic. Consimțământul trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să provină de la o
persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie
exteriorizat, să fie liber și neviciat. În contractele de asigurare cele mai întâlnite vicii de
consimțământ sun eroarea9 și dolul sau viclenia10.
Eroarea. Partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială poate
cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra
căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea contractului. Eroarea este esenţială:
1.când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;
2.când poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori asupra
unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi
încheiat;
3.când poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia
contractul nu s-ar fi încheiat.
Eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit
voinţei părţilor, pentru încheierea contractului.
Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu excepţia cazului în
care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărâtoare.
Dolul. Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de
manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să
îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie. Partea al
cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în
care s-a aflat nu a fost esenţială. Contractul este anulabil şi atunci când dolul provine de la
reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi. Dolul nu se presupune.
 Obiectul contractului de asigurare
Potrivit Codului civil11obiectul contractului îl reprezintă operațiunea juridică astfel cum reiese
din ansamblul drepturilor și obligațiilor contractuale iar obiectul obligației este prestația la care
9
Art. 1207 Cod civil
10
Art. 1214 Cod civil
11
Art. 1225 Cod civil
11
se angajează debitorul.12Așadar, obiectul contractului de asigurare este operațiunea de asigurare

iar cel al obligației este prestația de plată a primei de asigurare sau a indemnizației de asigurare.
 Cauza contractului de asigurare
Scopul asiguratului este dorința acestuia de a compensa eventualele pagube pricinuite bunului
asigurat, iar scopul asiguratorului este de a acumula și centraliza sume de bani pentru a le plasa
pe piața de capital în scopul obținerii de profit.
2.2. Condiții speciale de validitate a contractului de asigurare
Condițiile speciale de validitate a contractului de asigurare sunt:
 Riscul
Este un element esențial al contractului de asigurare.
Riscul reprezintă posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de
a suporta o pagubă, pericol posibil.13
Sub aspect economic riscul este un eveniment viitor nesigur care dacă se produce determină
pierderi.
Dacă în economie în general se poate spune că riscul are conotații negative în domeniul
asigurărilor el poate fi benefic spre exemplu în cazul asigurărilor de viață la împlinirea unei
anumite vârste.
Trăsăturile riscului sunt:
▪ Riscul este un eveniment viitor

▪ Riscul este un eveniment incert
▪ Riscul este un eveniment posibil. Contractul de asigurare se desfiinţează de drept
în cazul în care, înainte ca obligaţia asigurătorului să înceapă a produce efecte,
riscul asigurat s-a produs ori producerea acestuia a devenit imposibilă, precum şi
dacă, după ce obligaţia menţionată a început să producă efecte, intervenirea
12
13
Dicționarul explicativ al limbii româneEdiția a II a Universul Enciclopedic București, 1998, pag. 929
12
riscului asigurat a devenit imposibilă. Atunci când asiguratul sau contractantul

asigurării a plătit, fie şi parţial, prima de asigurare, acesta este îndreptăţit să o
recupereze proporţional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare.
Diferenţa dintre prima plătită şi cea calculată conform celor prezentate mai sus se
restituie asiguratului sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu s-
au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de
valabilitate a asigurării.14Riscul este un eveniment independent de voința părților.
El trebuie să fie dependent de hazard și nu de voința uneia dintre părți. În cazul
producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizaţia de
asigurare în condiţiile prevăzute în contract. Atunci când există neînţelegere
asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, partea necontestată din aceasta se
va plăti de asigurător anterior soluţionării neînţelegerii prin bună învoială sau de
către instanţa judecătorească.
În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă,

asigurătorul nu datorează indemnizaţie dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către
asigurat, de beneficiarul asigurării ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate,
care lucrează în această calitate.
În cazul în care părţile convin, dispoziţiile prezentate mai sus se aplică şi atunci când riscul
asigurat a fost produs de către:
a)persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul
sau beneficiarul asigurării;
b)prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării.15
Un risc pentru a fi asigurabil trebuie să îndeplinească anumite criterii pentru că nu orice
eveniment incert și viitor reprezintă un risc asigurabil astfel:
✓ Riscul să fie măsurabil, adică să poată fi determinat probabilistic și să poată produce o

probabilitate cuprinsă între 0 și 1. Pentru a determina dimensiunea riscului se poate folosi
metoda pragului mimin de risc în cadrul căreia se examinează probabilitatea ca pagubele
să fie mai mari decât decât un anumit nivel dinainte stabilit și metoda analizei riscului pe
14
Art. 2205 titlu marginal Lipsa riscului asumat Cod civil
15
Art. 2208 titlu marginal Plata indemnizației de asigurare Codul civil
13
baza consecințelor ce consideră că riscul este cu atât mai mare cu cât spectrul
consecințelor sale este mai larg.16
✓ Riscul asigurabil să fie moral și licit
✓ Riscul să nu fie speculativ
✓ Riscul să nu poată fi evitat, adică să nu fie previzibil.
✓ Riscul să fie suportabil ca frecvență și mărime
✓ Riscul să poată fi acoperit financiar de către asigurator.
Persoana care contactează asigurarea primește informații privind riscul.
Persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate
de asigurător, precum şi să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau
împrejurări pe care le cunoaşte şi care, de asemenea, sunt esenţiale pentru evaluarea riscului.
Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului,

asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului modificarea survenită. Aceeaşi
obligaţie îi revine şi contractantului asigurării care a luat cunoştinţă de modificarea survenită.17
În ceea ce privește contractulde asigurare în afară de cazurile generale de nulitate el poate fi nul
și în caz de declarație inexact sau de reticența privind riscul.
Astfel, în afară de cauzele generale de nulitate, contractul de asigurare este nul în caz de
declaraţie inexactă sau de reticenţă făcută cu rea-credinţă de către asigurat ori contractantul
asigurării cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi
determinat pe acesta să nu îşi dea consimţământul ori să nu îl dea în aceleaşi condiţii, chiar dacă
declaraţia sau reticenţa nu a avut influenţă asupra producerii riscului asigurat. Primele plătite
rămân dobândite asigurătorului, care, de asemenea, poate cere şi plata primelor cuvenite până la
momentul la care a luat cunoştinţă de cauza de nulitate.
Declaraţia inexactă sau reticenţa din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui
rea-credinţă nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea
declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are
dreptul fie de a menţine contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la
16
Irina Sferdian-Dreptul asigurărilor Ediția 3, Editura C.H. Beck București 2019, pag. 107
17
Art. 2203 Codul civil
14
împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i

acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai
funcţionează. Atunci când constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc ulterior
producerii riscului asigurat, indemnizaţia se reduce în raport cu proporţia dintre nivelul primelor
plătite şi nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite.18
 Prima de asigurare
Prima de asigurare este suma pe care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului ca și
contribuție la constituirea fondului de asigurare pentru ca asigurătorul să preia asupra sa riscul
prevăzut în lege sau în contractul de asigurare și să achite asiguratului când apare cazul asigurat
despăgubirea sau suma asigurată.19
În ceea ce privește plata primelor de asigurare facem trimitere la art. 2206 titlu marginal Plata
primelor de asigurare din Codul civil.20
 Interesul asigurabil
Este o condiție esențială pentru validitatea contractului de asigurare. Asiguratul trebuie să aibe
un interes cu privire la bunul asigurat.21
În materia asigurărilor de daune interesul asigurabil este unul material deoarece se tinde către
obținerea unui folos material pe când în asigurările de viață este mai degrabă unul moral.
18
Art. 2204 titlu marginal Declarațiile inexacte sau reticența privind riscul Cod civil
19
20
Art. 2206: Plata primelor de asigurare
(1) Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în contract.
(2)Părţile pot conveni ca plata primelor de asigurare să se facă integral ori în rate. Dacă nu s-a convenit altfel, plata
se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor acestuia.
(3)Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului.
(4)Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu
titlu de primă, nu sunt plătite la scadenţă.
(5)Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat în privinţa consecinţelor neplăţii primelor la termenul de
plată pentru cazul prevăzut la alin. (4) şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare.
(6)Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul
oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului.
21
Art. 2215 titlu marginal Interesul asigurării Cod civil
15
Caracteristicile esențiale ale interesului asigurabil sunt:
✓ Existența unei vieți, unui bun, o răspundere potențială, un interes financiar care pot fi
acoperite
✓ Viața, bunul, răspunderea, interesul financiar trebuie să reprezinte obiectul asigurării
✓ Asiguratul trebuie să fie într-o relație recunoscută de lege cu obiectul asigurării prin care
să beneficieze de siguranța sa sau de absența răspunderii și să fie prejudiciat prin
deteriorarea sau distrugerea sa sau prin apariția unei răspunderi.22
 Suma asigurată
Suma asigurată este suma maximă în limita căreia asigurătorul este obligat să plătească
indemnizația de asigurare când apare cazul asigurat.23
3. Părțile contractului de asigurare
Părțile în contractul de asigurare sunt:
➢ Asiguratul
Poate avea calitatea de asigurat orice persoană fizică sau juridică care are un inters în ceea ce
privește protecția pe care o oferă asigurătorul la producerea unui risc ce îi efectează
patrimoniul, integritatea fizică sau viața.
Asiguratul este persoana supusă riscului și care este îndreptățită să obțină despăgubirea din
partea asigurătorului.
Asiguratul poate fi și o formă de organizare sub care se desfășoară o profesie cum ar fi spre
exemplu cabinetul individual de avocatură, cabinete asociate sau societatea profesională de
avocatură.
Feluri de asigurați:
o Asigurați identificați prin nume cum ar fi asiguratul principal, 24 cesionarii 25

, asigurarea proprie a creditorului26, asigurarea creditorului prin polița
debitorului27
22
23
Fr. Deack Tratat de drept civil, Contracte speciale, Editura Universul Juridic București 2001pag. 453
16
o Asigurații identificați în raport cu alt asigurat.
Este posibil ca alături de asiguratul principal în contractul de asigurare să fie trecuți în calitate de
asigurat și alte persoane care fac parte dintr-o categorie precizată în poliță (soțul sau soția,
persoanele majore care locuiesc împreună cu asiguratul, angajații asiguratului principal în cazul
unui raport de prepușenie, moștenitorii legali, în cazul decesului asiguratului principal, etc.)
o Asigurații adiționali
Este vorba despre persoanele menționate într-un act adițional la poliță.
➢ Beneficiarul asigurării
Este persoana îndreptățită să primească indemnizația de asigurare.
➢ Asiguratorul
Asiguratorul este persoana juridică autorizată și supravegheată de Autoritatea de Supraveghere

Financiară (A.S.F.) care poate avea următoarele forme juridic de organizare: societate pe acțiuni,
societate mutuală, societate europeană sau societate cooperativă europeană.
Legea distinge între asiguratori:
o Asigurator compozit28
o Asigurator captive29
o Asigurator mixt30
24
Este persoana fizică sau juridică menționată în polița de asigurare, singura care poate primi despăgubiri în baza
poliței de asigurare
25
Sunt persoanele care iau locul asiguratului în contractul de asigurare inițial. Acest trasfer se face numai cu
consimțământul asigurătorlului
26
Creditorul nu va suporta consecințele actelor debitorilor săi și poate cuprinde clauze speciale care să îl intereseze
pe creditor în mod deosebit. Plata sumelor este suportată de către creditor.
27
Se produce în baza unei clauze speciale prevăzute în contract prin care creditorul are dreptul să fie despăgubit în
limita valorii creditului
28
asigurător compozit - asigurător care, la 1 ianuarie 2007, precum şi la data intrării în vigoare a prezentei legi,
deţinea autorizaţie de a subscrie simultan asigurări directe generale şi asigurări directe de viaţă; (art. 1 alin. 2 pct 4
din Legea nr. 237 din 19 octombrie 2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare
29
asigurător captiv - asigurător deţinut fie de o societate financiară, alta decât un asigurător, un reasigurator sau un
grup de societăţi definit la pct. 20, fie de o societate nefinanciară, al cărui obiect de activitate este asigurarea în mod
exclusiv a riscurilor entităţii de care aparţine sau ale uneia ori mai multor entităţi ale grupului din care face parte;
(art. 1 alin. 2 pct 5 din Legea nr. 237 din 19 octombrie 2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de
asigurare şi reasigurare
17
4. Caracterele juridice ale contractului de asigurare
Caracterele juridice ale contractului de asigurare sunt:
a) Contract numit31
b) Contract consensual, adică încheiat prin acordul de voință al părților
c) Contract sinalagmatic, adică cu obligații reciproce atât pentru asigurat cât și pentru
asigurator.
d) Caracter anticipat al plății primei
e) Unicitatea contractului de asigurare
f) Caracter de executare continuă
g) Caracter oneros deoarece fiecare parte din contract urmărește obținerea unui folos
patrimonial, adică asiguratul urmărește să obțină o protecție din parte asigurătorului,
constând în indemnizația de asigurare iar asigurătorul urmărește obținerea unor
beneficii în cazul în care nu se produce riscul.
h) Caracter aleatoriu
i) Caracter de adeziune, deoarece clauzele sunt stabilite doar de o parte adică
asigurătorul, asiguratul nu are posibilitatea decât să adere la ele.
j) Caracter intuitu personae, deoarece polița de asigurare se bazează pe un studiu
personalizat al riscului.
5. Încheierea contractului de asigurare
Încheierea contractului de asigurare are mai multe etape astfel:
✓ Informarea părților și realizarea acordului de voință. Este faza informării.

✓ Informarea asiguratului înainte de încheierea contractului. Această informare se referă la:
durata contractului, modalitățile de executare, suspendarea sau încetarea acestuia,
mijloacele și termenele de plată a primelor de asigurare, metodele de calcul și de
30
asigurător mixt - asigurător care subscrie simultan asigurări şi reasigurări, autorizat să funcţioneze în conformitate
cu dispoziţiile prezentei părţi sau cele ale părţii a II-a, după caz; (art. 1 alin. 2 pct 6 din Legea nr. 237 din 19
octombrie 2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare
31
Potrivit prevederilor art. 2199-2241 Cod civil
18
distribuție a rezultatelor financiare, procedurile de soluționare a eventualelor litigii,

informații necesare protejării intereselor acestora.
Obligaţia de informare32
Asigurătorii şi împuterniciţii lor au obligaţia de a pune la dispoziţia asiguraţilor sau
contractanţilor asigurării informaţii în legătură cu contractele de asigurare atât înaintea
încheierii, cât şi pe durata executării acestora. Aceste informaţii trebuie să fie prezentate
în scris, în limba română, să fie redactate într-o formă clară şi să cuprindă cel puţin
următoarele elemente:
a)clauzele opţionale sau suplimentare şi beneficiile rezultate din valorificarea rezervelor
tehnice;
b)momentul începerii şi cel al încetării contractului, inclusiv modalităţile de încetare a
acestuia;
c)modalităţile şi termenele de plată a primelor de asigurare;
d)elementele de calcul al indemnizaţiilor de asigurare, cu indicarea sumelor de
răscumpărare, a sumelor asigurate reduse, precum şi a nivelului până la care acestea sunt
garantate;
e)modalitatea de plată a indemnizaţiilor de asigurare;
f)legea aplicabilă contractului de asigurare;
g)alte elemente stabilite prin norme adoptate de organul de stat în a cărui competenţă
intră, potrivit legii, supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.
✓ Fișa de informare.
✓ Informarea asigurătorului înainte de a încheia contractul
✓ Buna credință în contractul de asigurare
✓ Acceptarea ofertei de a contracta
✓ Nota (fișa) de acoperire
✓ Momentul încheierii contractului
✓ Formalitățile pentru încheierea valabilă a contractului de asigurare
✓ Încheierea contractului de asigurare în formă electronică
32
Art. 2238 Cod civil
19
6. Conținutul contractului de asigurare
Potrivit art. 2201 din Cod civil polița de asigurare trebuie să cuprindă:
a)numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi numele
beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract;
b)obiectul asigurării;
c)riscurile ce se asigură;
d)momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;
e)primele de asigurare;
f)sumele asigurate.
(2)Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă poliţa de asigurare se stabilesc prin norme
adoptate de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din
domeniul asigurărilor.
7. Proba contractului de asigurare
Proba contractului de asigurare o reprezintă înscrisurile, deci dovada nu se poate face decât cu
înscrisuri.
Forma şi dovada contractului de asigurare33

Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu
poate fi probat cu martori, chiar atunci când există un început de dovadă scrisă. Dacă
documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz fortuit şi nu există posibilitatea
obţinerii unui duplicat, existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Încheierea contractului de asigurare se constată prin poliţa de asigurare sau certificatul de
asigurare emis şi semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de
asigurare.
Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace
electronice.34
33
34
Potrivit art. 7 din Legea nr. 455 din 2001 privind semnătura electronică : În cazurile în care, potrivit legii, forma
scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică
20
8. Durata contractului de asigurare
Contractul de asigurare are o durată determinată. Astfel potrivit art. 2201 din Codul civil titlu
marginal Polița de asigurare la alin. 1 lit. d) se arată că polița de asigurare trebuie să indice
momentul începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului.
De regulă în materia asigurării de bunuri și de răspundere civilă durata contractului este de un an.
În schimb asigurările de persoane și în special cele de viață se încheie pe perioade mai lungi de
un an.
Contractul de asigurare poate fi reînoit.
9. Interpretarea contractului de asigurare
Există mai multe tipuri de interpretare astfel:
 Interpretarea restrictivă, în sensul că în materia contractelor de asigurare condițiile și

clauzele acestuia se interpretează restrictiv.
Interpretarea contractului potrivit intenției comune a părților.
Interpretarea după voinţa concordantă a părţilor35
,,Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al
termenilor. La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului,
de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor
ulterior încheierii contractului.’’
 Interpretarea de perspectivă. Acest tip de interpretare ține mai mult de interpretarea
instanțelor de judecată.
Interpretarea in dubio contra stipulantem, în sesnul că se interpretează contractul în favoarea

celui care se obligă în situația în care contractul rămâne neclar.
îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată
pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
35
21
Regulile subsidiare de interpretare36
(1)Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se

interpretează în favoarea celui care se obligă.
(2)Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a

propus.
 Interpretarea clauzelor de excludere de la garanție.

 Interpretarea gramaticală. Se utiliează se sensul obișnuit al cuvintelor, adică limbajul
comun.
 Primatul clauzei manuscrise.
Clauze standard37
(1)Sub rezerva prevederilor art. 1.203, dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod
corespunzător şi atunci când la încheierea contractului sunt utilizate clauze standard.
(2)Sunt clauze standard stipulaţiile stabilite în prealabil de una dintre părţi pentru a fi utilizate în
mod general şi repetat şi care sunt incluse în contract fără să fi fost negociate cu cealaltă parte.
(3)Clauzele negociate prevalează asupra clauzelor standard.
(4)Atunci când ambele părţi folosesc clauze standard şi nu ajung la o înţelegere cu privire la
acestea, contractul se încheie totuşi pe baza clauzelor convenite şi a oricăror clauze standard
comune în substanţa lor, cu excepţia cazului în care una dintre părţi notifică celeilalte părţi, fie
anterior momentului încheierii contractului, fie ulterior şi de îndată, că nu intenţionează să fie
ţinută de un astfel de contract.
Clauze neuzuale38
Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a
denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în
detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea
dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea
tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele
36
Art. 1269 Cod civil
37
38
Art. 1203 Cod civil
22
privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în
mod expres, în scris, de cealaltă parte.
 Interpretarea sistematică.
Această regulă este prevăzută de art. 1267 din Codul civil astfel: Clauzele se interpretează unele
prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului.39
 Regula ejustem generis.40Exemplu: Dacă o poliță sr referă la bijuterii, aur, argint sau alte
articole, ultimele trei cuvinte înseamnă orice alte articole de aceiași valoare cu bijuteriile,
aurul, argintul și orice articole de orice fel.41
 Noțiunea de ambiguitate și principiul așteptărilor rezonabile42. Este posibil ca anumite
clauze să nu fie clare, precise adică să fie ambigue, adică au mai multe înțelesuri, sensuri.
Acest principiu are următoarele avantaje:
- Asigurătorul este determinat să ofere viitorului asigurat informații mai exacte și
complete referitoare la tipul de acoperire
- Se încurajează dreptatea în cazul în careasigurătorul a urmărit crearea unor așteptări
false în legătură cu acoperirea
- Se încurajează repartizarea reală a riscului.
Există și unele dezavantaje cum ar fi:
- Se mărește incertitudinea datorită incimpatibilității între jurisdicțiile diferitelor state și

mărește costul asigurărilor, ducând la întârzierea soluționării litigiilor deduse judecății
- Este determinată o reacție ostilă a societăților de asigurare care se văd nevoite să își
dubleze eforturile pentru a crea noi contracte, în forme și termeni mai preciși
- Se neglijează adevărata intenție a părților implicate în asigurările comerciale, unde s-
au încheiat tranzacții autentice, a căror aplicare trebuie respectată mai mult decât în
alte domenii.
39
Art. 1267 Cod civil titlu marginal Interpretarea sistematică
40
De același fel
41
42
23
 Interpretarea contractelor de asigurare cu element de extraneitate. Regula este că această

interpretare trebuie să țină seama de necesitatea colaborării care trebuie să existe între
cele două părți și de limba în care a fost redactat. (de regulă în engleză)
10. Clauzele abuzive în contractul de asigurare
Ce este o clauză abuzivă?
O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată

abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în
detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ
între drepturile şi obligaţiile părţilor.43 (A se vedea și art. 3 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE44)
Tipuri de clauze abuzive în material contracetlor de asigurare:45
- Clauze care limitează obligația asiguratorului de a respecta angajamentele preluate de

la agenții săi
- Clauze prin care angajamentele asigurătorului trebuie să respecte o anumită
formalitate (clauze prin care asigurătorul își pune la punct o tehnică de exonerare de
răspundere, spre exemplu ca înștiințarea producerii seismului să se facă într-un
termen nejustificat de scurt)
- Clauze prin care asigurătorul își rezervă dreptul exclusiv de a interpreta orice
prevedere contractuală
- Clauze cu care asiguratul nu s-a putut familiariza înaintea încheierii contractului cum
ar fin anumite tipuri de asigurări turistice care se oferă la pachet fără ca asiguratu să
poată cunoaște în detaliu clauzele contractuale.
- Clauze care exclud sau obstrucționează dreptul asiguratului de a acționa legal sau de a
declanșa vreun tip de demers legal (clauze prin care asigurătorul ăi impune
consumatrului să accepte ca orice diferend care s-ar putea ivi în legătură cu
executarea contractului să fie adus exclusiv în fața unei curți de arbitraj)
Clauza abuzivă nu produce efecte.
43
Art. 4 alin.1 din Legea nr. 193 din 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi
consumatori -
44
JOL 95 din 21 aprilie 1993
45
Irina Sferdian-Dreptul asigurărilor Ediția 3, Editura C.H. Beck București 2019, pag. 90-91
24
Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor
abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în
continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate
continua46.
În măsura în care contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor
considerate abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului, putând
solicita, după caz, şi daune-interese.47
CURSUL III
46
Art. 6 din Legea nr. 193 din 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi
consumatori -
47
Art. 7 din Legea nr. 193 din 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi
consumatori -
25
ASIGURAREA DE BUNURI
1. Noțiune. Sediul materiei
În cazul asigurării de bunuri asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat, să plătească

o despăguire asiguratului, beneficiarul asigurării sau altor persoane îndreptățite.48
Sediul materiei îl reprezintă următoarele acte normative:
- Codul civil art. 2214-2220

- LEGEA Nr. 15 din 9 ianuarie 1998*) cu privire la asigurările facultative de bunuri,
persoane şi răspundere civilă în Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne,
Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie
şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Justiţiei - Direcţia
Generală a Penitenciarelor
- ORDONANŢA nr. 44 din 30 ianuarie 2000*) referitoare la unele măsuri privind
asigurarea bunurilor culturale mobile exportate temporar – Republicare
- LEGE nr. 190 din 9 decembrie 1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii
imobiliare
- LEGE nr. 260 din 4 noiembrie 2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor
împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor - REPUBLICARE*)
- Norma A.S.F. r. 7 din 2013 privind forma și clauzele cuprinse în contractul de
asigurare obligatorie a locuințelor împotriva cutremurilor, alunecărilor de teren și
inundațiilor
- Norma A.S.F. nr. 20 din 2015
- Norma A.S.F. nr. 6 din 2016 privind Poolul de Asigurare împotriva Dezastrelor
Naturale
- Ordinul Președintelui CSA nr. 87 din 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor de
aplicare aLegii nr. 260 din 2008
2. Bunuri care se pot asigura
48
Art. 2214 Cod civil
26
Pot fi asigurate:
- Bunurile mobile
- Bunurile imobile
- Bunurile certe, individual determinate
- Bunurile generice cu condiția ca individualizarea lor să fie posibilă în momentul
producerii riscului
- Bunurile consumptibile
- Bunurile neconsumptibile
- Bunurile corporale
3. Bunuri care nu se pot asigura
Nu se pot asigura:
- Bunurile care nu mai prezintă importanță economic, cele degradate.

- Bunurile care nu îndeplinesc anumite cerințe prevăzute de actele normative.
- Bunurile care nu sunt supuse riscului sau sunt supuse numai unui risc excesiv.
În România cele mai importante contracte de asigurare de bunuri vizează:
a) Asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt.
b) Asigurarea clădirilor și altor construcții pentru riscurile de incendiu și alte
calamități.
c) Asigurarea bunurilor aflate în clădiri sau alte construcții (mijloace fixe,
obiecte de inventar, mijloacele circulante materiale, obiectele de muzeu sau de
expoziție)
d) Asigurarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor pentru cazuri de avarii
accidentale.
e) Asigurarea echipamentelor electronice
f) Asigurarea marfurilor pe timpul transportului rutier sau maritim
g) Asigurarea navelor.
27
h) Asigurarea în contul altei persoane49
4. Efectele contractului de asigurare de bunuri înainte de apariția cazului asigurat
4.1. Drepturile asiguratului până la producerea cazului asigurat
Asiguratul până la producerea cazului asigurat are următoarele drepturi:
- Dreptul de a modifica contractul. Se poate modifica contractul în anumite situații cum

ar fi: modificări aferente risculu, apariția unui alt obiect expus riscului sau dispariția
unuia dintre obiectele prevăzute în poliță, apariția unui nou risc pentru care asiguratul
solicită protecție, solicitarea unor ni modalități de garanție, modificări ale primei ca o
consecință a schimbărilor aferente riscului, modificări aferente funcționării
contractului care se pot referi la termenul de expirare, termenele de reziliere, termenul
de preaviz etc.
- Dreptul asiguratului de a încheia asigurări suplimentare.
4.2. Obligațiile asiguratului până la producerea evenimentului asigurat
Obligația asiguratului de a furniza informații complete cu privire la risc. 50În măsura în care
există omisiuni sau declararea inexactă a riscului legiuitorul a înțeles să introducă sancțiuni
pentru că în materia asigurărilor buna credință a asiguratului atât în momentul închierii
contractului cât și pe parcursul executării este esențială. Sancțiunea este prevăzută de art. Art.
49
Art. 2060 alin. (2) Cod civil contractul de consignație care prevede obligația cosignatarului de a asigura bunurile
la valoarea stabilită de părțile contractului de consignație sau la valoarea de circulație de la data primirii lor în
consignație. O altă formă de asigurare de bunuri sub forma unei stipulații pentru altul o întâlnim în cazul Legii nr.
190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare
50
Art. 2203: Informaţiile privind riscul (1)Persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la
întrebările formulate de asigurător, precum şi să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau
împrejurări pe care le cunoaşte şi care, de asemenea, sunt esenţiale pentru evaluarea riscului. (2)Dacă împrejurările
esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris
asigurătorului modificarea survenită. Aceeaşi obligaţie îi revine şi contractantului asigurării care a luat cunoştinţă de
modificarea survenită.
28
51
2204 alin.1 Cod civil. Declaraţia inexactă sau reticenţa din partea asiguratului ori a
contractantului asigurării a cărui rea-credinţă nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării.
În cazul în care constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc anterior producerii
riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menţine contractul solicitând majorarea primei,
fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită
de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul
căreia asigurarea nu mai funcţionează. Atunci când constatarea declaraţiei inexacte sau a
reticenţei are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizaţia se reduce în raport cu
proporţia dintre nivelul primelor plătite şi nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite.52
- Declararea circumstanțelor cunoscute.53

- Comunicarea noilor împrejurări.
- Obligația asiguratului de a evita supraasigurarea. Este vorba despre situația în care
suma asigurată este superioară valorii reale a bunului la data sinistrului.
- Obligația asiguratului de a declara existența altor asigurări încheiate cu privire la
același risc.Asiguratul trebuie să declare existenţa tuturor asigurărilor referitoare la
acelaşi bun, această obligaţie revenindu-i atât la data încheierii contractelor de
asigurare, cât şi pe parcursul executării acestora. Atunci când există mai multe
asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată
proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără ca asiguratul să
poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a
riscului.54
51
Art. 2204: Declaraţiile inexacte sau reticenţa privind riscul (1)În afară de cauzele generale de nulitate, contractul
de asigurare este nul în caz de declaraţie inexactă sau de reticenţă făcută cu rea-credinţă de către asigurat ori
contractantul asigurării cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat
pe acesta să nu îşi dea consimţământul ori să nu îl dea în aceleaşi condiţii, chiar dacă declaraţia sau reticenţa nu a
avut influenţă asupra producerii riscului asigurat. Primele plătite rămân dobândite asigurătorului, care, de asemenea,
poate cere şi plata primelor cuvenite până la momentul la care a luat cunoştinţă de cauza de nulitate.
52
Art. 2204 alin. 2 Codcivil
53
Art. 2203: Informaţiile privind riscul (1)Persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la
întrebările formulate de asigurător, precum şi să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau
împrejurări pe care le cunoaşte şi care, de asemenea, sunt esenţiale pentru evaluarea riscului.
54
Art. 2219 Cod civil
29
- Coasigurarea. Reprezintă o asigurare directă care ia naștere între asigurat și mai mulți
asiguratori în vederea asigurării unor riscuri mari ce nu pot fi preluate de o singură
societate. Deci un asigurat încheie contracte de asigurare cu mai mulți asiguratori,
pentru aceleași riscuri cu privire la același obiect și pentru aceiași perioadă de
asigurare.55
- Asigurările multiple cumulative. Există atunci când același obiect este asigurat
simultan de doi sau mai mulți asigurători, împotriva aceluiași risc, pentru același
interes asigurabil și pentru aceiași perioadă de timp, peste valoarea sa reală. Atunci
când există mai multe asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este
obligat la plată proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără ca
asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv,
consecinţă directă a riscului.56
- Obligația de plată a primei de asigurare. Plata primei de asigurare are un caracter
anticipat și indivizibil
- Obigația asiguratului de a întreține bunul în condiții bune. Asiguratul este obligat să
întreţină bunul asigurat în condiţii corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii
riscului asigurat. Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este
întreţinut, în condiţiile stabilite prin contract. În cazurile prevăzute în contract, la
producerea riscului, asiguratul este obligat să ia pe seama asigurătorului şi în cadrul
sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor.57
4.3. Drepturile și obligațiile asigurătorului până la ivirea cazului asigurat.
- Dreptul de a i se plăti prima de asigurare în cuantumul și la termenele stabilite.

- Obligația de a face verifica modul în care asiguratul își execută obligația
- Dreptul de a aplica sancțiuni în cazul asiguratul nu își execută obligațiile
- Dreptul de a reactualiza valoarea ratelor de primă dacă se recalculează valoarea
bunului asigurat.
55
56
57
Art. 2216 Cod civil Titlu marginal Prevenirea producerii riscului asigurat
30
- Obligația de a elibera la cere duplicatul documentului de asigurare dacă asiguratul a

pierdut originalul.
- Obligația de a elibera chitanță pentru sumele plătite cu titlu de primă.
5. Efectele contractului de asigurare de bunuri după producerea riscului asigurat
5.1. Drepturile asiguratului după sinistru.
- Dreptul de a primi indemnizația de asigurare.
5.2. Drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiați asupra indemnizației de

asigurare
Subrogația reală cu titlu particular.
Dacă bunul grevat a pierit ori a fost deteriorat, indemnizaţia de asigurare sau, după caz, suma
datorată cu titlu de despăgubire este afectată la plata creanţelor privilegiate sau ipotecare, după
rangul lor.
Sunt afectate plăţii aceloraşi creanţe sumele datorate în temeiul exproprierii pentru cauză de
utilitate publică sau cu titlu de despăgubire pentru îngrădiri ale dreptului de proprietate stabilite
prin lege.58
Prin contractul de asigurare, asigurătorul poate să îşi rezerve dreptul de a repara, reface sau
înlocui bunul asigurat.
Asigurătorul va notifica intenţia de a exercita acest drept creditorilor care şi-au înscris garanţia în
registrele de publicitate, în termen de 30 de zile de la data la care a cunoscut producerea
evenimentului asigurat.
Titularii creanţelor garantate pot cere plata indemnizaţiei de asigurare în termen de 30 de zile de
la data primirii notificării.59
5.3. Obligațiile asiguratului după sinistru
58
Art. 2330 Codcivil.
59
Art. 2332 Cod civil
31
▪ Obligații legale
- Obligația de a comunica producerea riscului. Asiguratul este obligat să comunice
asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de
asigurare. În caz de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute mai sus, asigurătorul are
dreptul să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza
producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei. Comunicarea producerii
riscului asigurat se poate face şi către brokerul de asigurare care, în acest caz, are
obligaţia de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în
contractul de asigurare.60
Obligația asiguratului de a lua măsuri pentru limitarea pagubelor. Asiguratul este obligat să
întreţină bunul asigurat în condiţii corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului
asigurat. Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut, în
condiţiile stabilite prin contract.
În cazurile prevăzute în contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia pe seama

asigurătorului şi în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea
pagubelor.61
- Obligația asiguratului la constatatea pagubei
▪ Obligații convenționale
5.4. Drepturile și obligațiile asigurătorului după sinistru

5.4.1. Drepturile asigurătorului după sinistru
- Asigurătorul are dreptul de a întreprinde orice cercetare necesară stabilirii
împrejurărilor în care s-a produs prejudiciul
- Asigurătorul are dreptul de a solicita asiguratului toate acetele constatatoare ale
pagubei.
60
Art. 2207 Cod civil titlu marginal Comunicarea producerii riscului asigurat
61
Art. 2216 Cod civil Prevenirea producerii riscului asigurat
32
- Asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizației de asigurare dacă asiguratul nu

este în măsură să determine cauzele producerii prejudiciului și întinderea acestuia.
-
5.4.2. Obligațiile asigurătorului după sinistru
- Plata despăgubirii.
- Constatarea producerii evenimentului asigurat
Evaluarea pagubelor. Paguba poate fi totală sau parțială. Garanția de asigurare poate fi limitată.
Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
Ea nu poate depăşi valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată.
Părţile pot stipula o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o
franşiză, în privinţa căreia asigurătorul nu este obligat să plătească despăgubire 62.Asigurarea
poate fi parțială atunci când în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată
care este inferioară valorii bunului şi dacă părţile nu au stipulat altfel, despăgubirea cuvenită se
reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului 63 sau
multiplă 64.
6. Încetarea contractului de asigurare de bunuri
6.1. Moduri generale de încetare a contractului de asigurare

6.1.1. Ajungerea la termen
6.1.2. Producerea evenimentului asigurat
6.2. Moduri speciale de încetare a contractului de asigurare

6.2.1. Denunțarea contractului de asigurare
62
Art. 2217 Cod civil
63
Art. 2218 Cod civil
64
Art. 2219: Asigurarea multiplă (1)Asiguratul trebuie să declare existenţa tuturor asigurărilor referitoare la acelaşi
bun, această obligaţie revenindu-i atât la data încheierii contractelor de asigurare, cât şi pe parcursul executării
acestora. (2)Atunci când există mai multe asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la
plată proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire
mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului.
33
6.2.2. Nulitatea contractului de asigurare. În afară de cauzele

generale de nulitate, contractul de asigurare este nul în caz
de declaraţie inexactă sau de reticenţă făcută cu rea-
credinţă de către asigurat ori contractantul asigurării cu
privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către
asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu îşi dea
consimţământul ori să nu îl dea în aceleaşi condiţii, chiar
dacă declaraţia sau reticenţa nu a avut influenţă asupra
producerii riscului asigurat. Primele plătite rămân
dobândite asigurătorului, care, de asemenea, poate cere şi
plata primelor cuvenite până la momentul la care a luat
cunoştinţă de cauza de nulitate. Declaraţia inexactă sau
reticenţa din partea asiguratului ori a contractantului
asigurării a cărui rea-credinţă nu a putut fi stabilită nu
atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea
declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc anterior
producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a
menţine contractul solicitând majorarea primei, fie de a
rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile
calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i
acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă
perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcţionează.
Atunci când constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei
are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizaţia se
reduce în raport cu proporţia dintre nivelul primelor plătite
şi nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite.65 Contractul
de asigurare se desfiinţează de drept în cazul în care,
înainte ca obligaţia asigurătorului să înceapă a produce
efecte, riscul asigurat s-a produs ori producerea acestuia a
devenit imposibilă, precum şi dacă, după ce obligaţia
65
Art. Art. 2204 Cod civil Declaraţiile inexacte sau reticenţa privind riscul
34
menţionată a început să producă efecte, intervenirea

riscului asigurat a devenit imposibilă. Atunci când
asiguratul sau contractantul asigurării a plătit, fie şi parţial,
prima de asigurare, acesta este îndreptăţit să o recupereze
proporţional cu perioada neexpirată a contractului de
asigurare. Diferenţa dintre prima plătită şi cea calculată
conform celor prezentate mai sus se restituie asiguratului
sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu s-
au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente
produse în perioada de valabilitate a asigurării.66
6.2.3. Rezilierea contractului de asigurare, în condițiile art.2204
alin. 267 Cod civil și art.2206 alin. 4 68Cod civil
7. Asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de

teren sau inundațiilor
7.1. Legislație și domeniu de aplicare
- LEGE nr. 260 din 4 noiembrie 2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor
împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor - REPUBLICARE*)
- Norma A.S.F. r. 7 din 2013 privind forma și clauzele cuprinse în contractul de
asigurare obligatorie a locuințelor împotriva cutremurilor, alunecărilor de teren și
inundațiilor
Art. 2205 Cod civil Lipsa riscului asigurat66

67
Declaraţia inexactă sau reticenţa din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui rea-credinţă nu a
putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc
anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menţine contractul solicitând majorarea primei,
fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat,
restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai
funcţionează. Atunci când constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc ulterior producerii riscului
asigurat, indemnizaţia se reduce în raport cu proporţia dintre nivelul primelor plătite şi nivelul primelor ce ar fi
trebuit să fie plătite.
68
Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu
titlu de primă, nu sunt plătite la scadenţă.
35

- Norma A.S.F. nr. 6 din 2016 privind Poolul de Asigurare împotriva Dezastrelor
Naturale
- Ordinul Președintelui CSA nr. 87 din 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor de
aplicare aLegii nr. 260 din 2008
7.2. Condiții de autorizare
Asigurătorii pot încheia asigurare obligatorie a locuințelor împotriva dezastrelor naturale dacă
îndeplinesc următoarele criterii:
- Sunt autorizați pentru subscrierea riscurilor de incendiu și alte calamități naturale.

- Sunt autorizați pentru subscrierea riscurilor de catastrofe naturale.
- Devin acționari PAID
- Nu se află într-o situație de redresare financiară sau faliment potrivit legislației
asigurărilor
- Nu li s-a limitat sau retras autorizația de funcționare.
- Dispune de o rețea teritorială formată dintr-o unitate, sucursală sau agenție pentru
fiecare județ, de personal specializat în fiecare unitate și dotare cu tehnică adecvată.
8. Prescripția extinctivă în materia contractului de asigurare de bunuri.
Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2

ani. De asemenea, se prescrie în termen de 2 ani dreptul la acţiune privitor la plata remuneraţiei
cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere.69
Drepturile asiguraţilor asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice care se constituie la
asigurările de viaţă pentru obligaţii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripţiei.70
69
Art. 2519 Cod civil
70
Art. 2237 Cod civil Prescripţia
36
CURSUL IV
ASIGURAREA DE CREDITE ȘI GARANȚII ȘI ASIGURAREA DE PIERDERI

FINANCIARE
1. INTRODUCERE
1.1. Sediul materiei
Sediul materiei îl reprezintă art. 2221 Cod civil71 și 2122 Cod civil72.
Riscurile acoperite prin asigurarea creditului vizează:
- Insolvabilitatea
- Creditele de export
- Vânzarea în rate
- Credit ipotecar
- Credit agricol
Creditul reprezintă decalajul în timp care separă o prestație de contraprestația sa.
71
Art. 2221: Asigurările de credite şi garanţii
(1)Asigurările de credite şi garanţii pot avea ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de
export, de vânzare cu plata preţului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, de garanţii directe sau indirecte,
precum şi altele asemenea, conform normelor adoptate de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră
supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.
(2)Dacă s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directă de credite şi garanţii să se acopere riscul ca un debitor
al asiguratului să nu plătească un credit care i s-a acordat, asigurătorul nu poate condiţiona plata indemnizaţiei de
asigurare de declanşarea de către asigurat împotriva acelui debitor a procedurilor de reparare a prejudiciului, inclusiv
prin executare silită.
72
Art. 2122: Cheltuielile şi despăgubirile
(1) Deponentul este obligat să ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a făcut pentru păstrarea
bunului.
(2)Deponentul trebuie, de asemenea, să îl despăgubească pe depozitar pentru toate pierderile suferite ca urmare a
depozitării bunului, cu excepţia cazului în care depozitarul a primit bunul cunoscând sau trebuind să cunoască natura
sa periculoasă.
37
Titularul asigurării de regulă sunt societăți bancare creditoare, societăți de leasing

creditoare și nu simpli comercianți sau persoane fizice.
1.2. Definiție
Este contractul prin care asigurătorul se angajează în schimbul unei sume să în indemnizeze pe
asigurat pentru prejudiciul pe care acesta l-ar încerca în caz de realizare a riscului ce constă în
insolvabilitatea debitorului său.73
1.3. Calitatea de asigurat

1.4. Caracterele juridice ale contractului tip de asigurare a creditului
Contractul tip de asigurare a creditului are următoarele caractere juridice:
- Este aleatoriu
- Este oneros
- Este intuitu personae
2. ELEMENTE ESENȚIALE ALE CONTRACTULUI DE ASIGURARE A
CREDITULUI
Elementele esențiale ale contractului de asigurare a creditului sunt:
- Riscul
- Prima de asigurare
- Interesul asigurabil
- Suma asigurată
- Indemnizația de asigurare
2.1. Riscul contractului de asigurare a creditului
Asigurarea creditului acoperă riscurile comerciale normale în funcție de cifra de afaceri totală a
asiguratului și nu se acoperă riscurile datorate catastrofelor naturale sau nucleare.
73 73
38
Se cunosc mai multe noțiuni de risc și anume risc de insolvabilitate, risc de credit, risc comercial
și risc financiar.74
În ceea ce privește durata contractului de asigurare a creditului de regulă aceasta este de un an,
dar poate fi și de mai mulți ani (în Franța spre exemplu de regulă 3 ani).
Riscul asigurat are un caracter evolutiv în sensul că este necesară o supraveghere permanentă a
acestuia atât din partea asigurătorului cât și din partea asiguratului care este obligat să înștiințeze
pe asigurător întârzierea plății sau prorogarea datei de plată.
2.2. Interesul asigurabil în asigurarea creditului
Este un element de bază al contractului de asigurare de daune fără de care acesta nu se poate
încheia.
2.3. Prima în contractul de asigurare a creditului
Această primă se stabilește cu ajutorul elementelor de statistică care iau în considerare

probabilitatea și intensitatea producerii riscului. În acest sens se analizează cifra de afaceri a
asiguratului creditor, numărul, stabilitatea și solvabilitatea clienților debitori, termenele de credit
acordate și caracteristicile sinistrelor deja suferite.
Important este să știm durata primei deoarece așa se poate stabili costul poliței.
2.4. Indemnizația de asigurare în contractul de asigurare a creditului
Asigurarea creditului nu acoperă toată paguba cauzată asiguratului prin neplata creanței, adică nu
se aplică principiul reparației integrale a prejudiciului. Suntem așadar în prezența unei
indemnizații parțiale determinată de trei factori, franșiza, maximul acoperirii și descoperirea
obligatorie.
Franșiza75 se referă la pierderile normale, previzibile și care nu se pot evita.
74
75
. Dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să
exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții
financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii. –
39
Maximul acoperirii este determinat de polițele globale și se raportează la fiecare client debitor al
asiguratului.
Descoperirea obligatorie se poate aplica independent de franșiză și se referă la un anumit procent

între 5% și 40% care rămâne în sarcina asiguratului.76
3. ASIGURAREA CREDITELOR DE EXPORT ȘI ROLUL BĂNCII DE EXPORT-

IMPORT A ROMÂNIEI
3.1. Asigurarea creditelor de export și categorii de riscuri asigurate
În cazul asigurărilor creditelor de export discutăm despre riscul unei acoperiri care rezultă din
prestarea de servicii sau vânzarea de bunuri al export, adică în afara țării.
3.2. Condițiile contractelor externe pe termen mediu și lung.
Aceste contracte trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- 15% din valoarea contractului se plătește în avans, până în momentul livrării (5%
când contractul intră în vigoare și 10% la livrare)în așa fel încât vânzarea pe credit să
nu depășească 85%
- 85% care reprezintă vânzarea pe credit să fie rambursabilă în tranșe egale semestriale,
începând cel mai târziu la 6 luni de la livrare
- Perioada de credit să fie corelată cu natura bunurilor și cu valoarea tranzacției77
3.3. Rolul Băncii de Export-Import a României (EXIMBANK S.A.) în
asigurarea și reasigurarea creditelor de comerț exterior. Polița de asigurare
EXIMBANK
76
77
Exemplu valoarea unui credit de până la 3 ani să fie de minim 75.000 dolari SUA, a unui credit de până la 4 ani de
minimum 150.000 dolari SUA, iar a unui credit de până la 5 ani de minimum 300.000 dolari SUA
40
Această bancă a fost înființată prin H.G. nr. 189/1991 abrogată prin Legea nr. 96/2000 privind
organizarea și funcționarea Băncii de Export Import a României EXIMBANK S.A.78.
Scopul ei este să deruleze activități de susținere a comerțului exterior românesc prin instrumente
financiar-bancare și de asigurări specifice.
Ea acționează fie în numele și în contul statului, fie și în numele și în cont propriu.
La EXIMBANK S.A. sunt constituite următoarele fonduri în vederea sprijinirii exporturilor

românești în numele și în contul statului:
- Fondul pentru asigurarea și reasigurarea creditelor de export, a garanțiilor de export, a

operațiunilor de export în leasing și a investițiilor românești în străinătate
- Fondul pentru asigurarea și reasigurarea creditelor obținute în vederea realizării de
bunuri și servicii destinate exportului.
Fondurile respective sunt utilizate pentru plata indemnizației pentru angajamentele asumate pe
riscul statului de către EXIMBANK.S.A. precum și pentru acoperirea costurilor derecuperare
potrivit contractelor de asigurare și procedurilor aprobate de Comitetul Interministerial de
Finanțări, Garanții și Asigurări.79
4. TIPURILE DE ASIGURARE DE CREDITE

4.1. Asigurarea-aval
Este forma de asigurare în care asigurătorul plătește creditul asigurat indemnizația care are la
bază dereferință valoarea creanței neplătite la data la care ea devine scadentă.
Această asigurare este mai puțin avantajoasă pentru asigurător pentru că se plătește la momentul
scadenței iar toate cheltuielile viitoare de recuperare a creanței cad în sarcina asigurătorului,
adică aceștia trebuie să dispună de suficiente fonduri care trebuie să le avanseze asiguraților la
cea mai mică întârziere a debitorului în plata datoriei.80
4.2. Asigurarea-insolvabilitate
78
Monitorul Oficial nr. 260 din 18 aprilie 2007
79
A se vedea H.G. nr. 534 din 2007 publicată în M.O. nr. 417 din 22 iunie 2007
80
Albu-Cârnu, I, Asigurarea creditului, Editura Rosetti, București 2020 pag.116
41
Insolvabilitatea debitorului este obiectul acestei forme de asigurare. Practic aceasă insolvabilitate
poate consta în declararea debitorului în stare de faliment, închiderea operațiunilor de faliment,
sesizarea pentru brancută frauduloasă.
Faptul că un debitor refuză executarea de bună-voie a obligației la scadență nu înseamnă automat

încetarea de plăți și insolvabilitatea sau insolvența acestuia deoarece este posibil ca debitorul să
deșină bunuri care pot fi executate silit pentru acoperirea creanțelor.81
Trebuie să distingem între termenul de insolvență și cel de insolvabilitate.
Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel:
a)insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit
datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;
b)insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă
datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.82
Insolvabilitatea reprezintă incapacitatea unui debitor de a-și onora angajamentele sale de plată,
atât din lipsa de lichidități cât și a altor bunuri din care să fie satisfăcute creanțele creditorilor.
Este satrea de dezechilibru financiar a patrimoniului debitorului în care valoarea elementelor
passive este mai mare decât valoarea elementelor active.83
4.3. Asigurarea creditului pe termen de păsuire
Constă în accea că asigurătorul nu mai este supus riscului de a avansa imediat creanța neplătită,
deoarece în acest caz sinistrul este echivalent unei neplăți a creditului nu la data scadenței ci
după expirarea unui anumit interval de timp, adică așa zisul termen de păsuire.84
81
M. Tăbăraș, Acoperirea riscului de insolvabilitate generală Curierul Judiciar nr. 9 din 2006 pag.96-132
82
Art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85 din 2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență publicată în
Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014
83
N. Fințescu, Curs de drept comercial, vol III BucureȘti 1929 pag. 32
84
42
Acest tip de asigurare este des folosit în cazul asigurărilor creditului din vânzarea în rate, în
ipoteza în care debitorul este necomerciant deoarece insolvabilitatea necomercianților este greu
de stabilit.
5. FORME MODERNE DE ASIGURARE A CREDITULUI

5.1. Asigurarea exces
Este o formă specială și modernăde asigurare a creditului care ia în calcul sinstrele de valori
foarte mari și asigurații cu potențial economic ridicat, care au mecanisme proprii și bine
organizate de supraveghere a activității de creditare.
Asigurătorul exces acoperă riscul de insolvabilitate la care sunt expuși asigurații cu cifre de
afaceri care depășesc un prag destul de ridicat.85
Prin acest tip de asigurare se recunoaște competența asiguratului în gestionarea riscurilor iar
asigurătorul-exces nu exercită decât controlul a posteriori. Asigurătorul-exces își rexervă dreptul
de a i se comunica lunar sau trimestrial listacelor mai importante efecte de comerț cu
posibilitatea de a limita în acest moment valorile individuale ala acoperirilor.86
Asigurarea –exces acoperă riscul de insolvabilitate demonstrată în cadrul unei proceduri

colective. În poliță se pot include excluderi individuale cum ar fi sinstrele să nu depășească o
anumită valoare. Creanța care depășeștevaloarea pierderilor neindemnizabile este luată în
considerare la întreaga valoare. Acest tip de franșiză se numește framșiză individuală relativă
aplicabilă individual.
Franșiza anuală globală în schimb are ca referință o perioadă de asigurare de un an și reprezintă

suma sinistrelor asigurabile pe care asiguratul se obligă săle suporte pe cheltuiala propire.
85
Albu-Cârnu, I, Asigurarea creditului, Editura Rosetti, București 2020 pag.122
86
Albu-Cârnu, I, Asigurarea creditului, Editura Rosetti, București 2020 pag.123-124
43
CURSUL V
ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
1. GENERALITĂȚI
Asigurarea de răspundere civilă față de terți este acea formă de asigurare care acoperă toate
sumele pe care asiguratul conform legii este obligat să le plătească pentru pagubele materiale
sau vătămările corporaleproduse unui terț.
Titularii unei astfel de forme de asigurare poate fi orice persoană fizică sau juridică.
Terțul păgubit nu este cunoscut la data încheierii contractului de răspundere civilă dar la
momentul producerii evenimentului acesta suferă un prejudiciu care poate consta în avarierea sau
distrugerea unui bun, vătămarea corporală a acstuia sau chiar și decesul.
Există mai multe tipuri de asigurări de răspundere.
Enumerăm:
 Asigurarea pentru răspunderea angajatorului. Acoperă despăgubirile pe care trebuie să le

plătească angajatorul asigurat terțelor persoanecare sunt angajați sau foști angajați ai
acestuia.
 Asigurarea pentru răspunderea producătorului. Este vorba despre prejudiciile pe care le
cauzează producătorul consumatorului prin intermediul mărfurilor vândute
44
 Asigurarea de răspundere a directorilor care acoperă răspunderea directorilor și

membrilor consiliilor de administrație pentru erori și neglijență în conducerea unei
societăți.
 Asigurarea pentru poluarea mediului înconjurător
 Asigurarea pentru răspunderea proprietarului
 Asigurarea pentru răspunderea chiriașului
 Asigurare pentru răspundere civilă auto
 Asigurarea pentru răspunderea față de terți în asigurarea de aviație
 Asigurarea pentru răspunderea unr categorii de sportivi
 Asigurarea pentru răspunderea profesională a contabililor, avocaților, arhitecților,
constructorilor, medicilor și alte categorii profesionale. Această formă de asigurare constă
în repararea prejudiciului cauzat unui terț care poate fi client, pacient etc prin
neexecutarea obligațiilor contractuale.
2. ASIGURAREA FACULTATIVĂ DE RĂSPUNDERE CIVILĂ

2.1. Riscul asigurat și trăsăturile acestuia în cazul asigurării facultative de
răspundere civilă
Asigurarea de răspundere civilă acoperă răspunderea persoanei asigurate care cauzează un

prejudiciu unui terț prin fapta sa ori persoanelor pentru care răspunde.
Acoperă doar obligația de a repara prejudiciul datorat în baza unui raport de răspundere civil
delictuală a asiguratului față de terț.
Nu garantează executarea unei prestații contractuale a asiguratului.
Asigurarea de răspundere civilă este exclusă în cazurile în care nu există o răspundere a

asiguratului față de victimă.
Acoperă numai răspunderea asiguratului dar părțile pot stipula în contract clauze prin care să fie
cuprinsă în asigurare și răspunderea altor persoane indicate expres în contract cum ar fi soțul,
copiii, persoane aflate în întreținere.
45
În cazul asigurării de răspundere civilă calitatea de asigurat o exclude pe cea de terț păgubit.
Excepție este atunci cînd suntem în prezența unei asigurări de răspundere civilă auto, unde
asiguratul proprietar al autoheviculului asigurat poate fi victima accidentului produs în condițiile
în care la conducerea autovehicului se afla o altă persoană.87
2.2. Condițiile răspunderii civile delictuale
Potrivit Codului civil condițiile răspunderii civile delictuale care trebuiesc îndeplinite cumulativ
sunt:
 Existența faptei ilicite a asiguratului sau persoanelor cuprinse în asigurare.

 Culpa acestora
 Existența unui prejudiciu
 Raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale și nu contractuale.
Studiu de caz –malpraxis88.
Sediul materiei în reprezintă Legea nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății.89
Personalul medical definit la art. 653 alin. (1) lit. a)90 care acordă asistenţă medicală, în sistemul
public şi/sau în cel privat, într-o locaţie cu destinaţie specială pentru asistenţă medicală, precum
şi atunci când aceasta se acordă în afara acestei locaţii, ca urmare a unei cereri exprese din partea
persoanei sau a persoanelor care necesită această asistenţă ori a unui terţ care solicită această
asistenţă pentru o persoană sau mai multe persoane care, din motive independente de voinţa lor,
nu pot apela ele însele la această asistenţă, va încheia o asigurare de malpraxis pentru cazurile de
răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate prin actul medical.
87
88
Art. 653 alin. 1 lit b) din Legea nr.95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății malpraxisul este eroarea
profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra
pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale,
sanitare şi farmaceutice.
89
Monitorul Oficial nr. 652 din 28 august 2015
90 a)personalul medical este medicul, medicul stomatolog, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă
servicii medicale;
46
O copie de pe asigurare va fi prezentată înainte de încheierea contractului de muncă, fiind o

condiţie obligatorie pentru angajare.91
Riscul în domeniul medical poate să apară sub trei forme:
- Riscul culpabil. Este singurul risc asigurat pentru malpraxis.
- Riscul obiectiv previzibil
- Riscul medical fortuit sau alea terapeutic.
Răspunderea civilă a personalului medical
Potrivit art. 653
Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi
neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte
individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.
Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea

reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi
obligativitatea acordării asistenţei medicale.
Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci
când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este
disponibil personal medical ce are competenţa necesară.
Răspunderea civilă reglementată prin prezenta lege nu înlătură angajarea răspunderii penale,
dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.
Potrivit art. 654
Toate persoanele implicate în actul medical vor răspunde proporţional cu gradul de vinovăţie ai
fiecăruia.
Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea

profesiunii:
a)când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de

diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi
91
Art. 667 din Legea nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății
47
riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor

ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale,
substanţelor medicale şi sanitare folosite;
b)când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei
acordate.
Deci cazurile în care asigurătorul pentru malpraxis este exonerat de răspundere deși este
antrenată răspunderea civilă a personalului medical sunt:
 Intenția. Prejudiciile cauzate pacientului în mod intenționat nu sunt acoperite de

asigurarea de malpraxis
 Nerespectarea normelor legale privind activitatea profesională. Este vorba despre
92
încălcarea standardelor de asistență medicală și neobținerea consimțământului
informat93.
Cazurile în care asigurătorul pentru malpraxis este exonerat de răspundere, consecință a lipsei de
răspundere civilă a personalului medical sunt:
 Forța majoră care îmbracă o formă specială respectiv alea terapeutic sau riscul medical
fortuit, adică acel risc care nu putea fi prevăzut, cunoscut și care nu poate fi explicat, cum
ar fi reacțiile imprevizibile ale pacientului la actul medical, circumstanțe inevitabile care
nu au legătură cu starea inițială a pacientului care a justificat efectuarea procedurii, cu
tehnica aplicată, cu tratamentul sau competența medicului.94
 Culpa exclusivă a persoanei prejudiciate
 Culpa exclusivă a terțului
92
Art. 677
(2)Recuperarea prejudiciilor de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei se poate realiza în următoarele

cazuri:
a)vătămarea sau decesul este urmare a încălcării intenţionate a standardelor de asistenţă medicală;
93
Art. 677
(2)Recuperarea prejudiciilor de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei se poate realiza în următoarele

cazuri:
d)asistenţa medicală a părţii vătămate sau a decedatului s-a făcut fără consimţământul acestuia, dar în alte
împrejurări decât cele prevăzute la alin. (1).
94
Mangu F.I. Răspunderea civilă. Constantele răspunderii civile, Universul Juridic București 2014 pag.548-549
48
2.3. Garanția de răspundere civilă în timp
Există trei tipuri de limitare a garanției în timp:
- Clauza claims made când plata despăgubirii este declanșată de reclamația victimei.
Această clauză presupune îndeplinirea a două condiții pentru ca asigurătorul să
acorde garanția și anume faptul generator al prejudiciului să se realizeze în perioada
cât contractul este în vigoare și reclamația victimei să aibă loc tot în acea perioadă
- Clauza de garanție subsecventă. Aceasă clauză permite garantarea faptelor
generatoare sau a prejudiciilor survenite în timpul perioadei de valabilitate a
contractului, când reclamația victimei este ulterioară rezilierii contractului.
- Clauza de acoperire pentru trecut. În acest caz se acordă garanția pentru cererile de
despăgubire ce survin în perioada de valabilitate a contractuui, chiar dacă faptul
generator sau prejudiciul sunt anterioare datei când contractul începe să își producă
efectele
2.4. Prima de asigurare. Stabilirea despăgubirii. Acțiunea terțului păgubit
3. ASIGURAREA OBLIGATORIE DE RĂSPUDERE CIVILĂ PENTRU
PAGUBE PRODUSE TERȚILOR PRIN ACCIDENTE DE AUTOVEHICULE
(RCA)
3.1. Sediul materiei
Îl reprezintă:
 Legea nr. 132 din 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru
prejudiciile produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie95
 Normele de aplicare a Legii nr. 132 din 2017 emise de Autoritatea de Supraveghere
Financiară96
 O.U.G. nr. 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice republicată97
95
Monitorul Oficial nr. 431 din 12 iunie 2017
96
Autoritatea de SupraveghereFinanciară are atribuții de reglementare, supraveghere șicontrol al piețelor financiare
non bancare pe trei sectoare de activitate și anume asigurare-reasigurare, piața de capital și pensii private
49
 O.U.G. nr. 189 din 2005 modificată prin Legea nr. 432 din 2006 privind aprobarea
O.U.G. nr. 189 din 2005 pentru stabilirea unor măsuri privind vehiculele rutiere
înmatriculate98.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 132 din 2007 ,,persoanele fizice sau juridice care au în proprietate
vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia
să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin
accidente de vehicule în limitele teritoriale prevăzute la art. 2 pct. 18’’.99
Nu sunt obligate să încheie un contract RCA persoanele fizice şi juridice care utilizează
vehicule exclusiv în scopul antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor, organizate
legal; pentru riscurile ce derivă din aceste activităţi, proprietarii de vehicule sau organizatorii
competiţiei se pot asigura facultativ100.
Contractul RCA poate fi încheiat atât de către proprietar cât și de către utilizatorul
vehiculuilui persoană fizică sau juridică careare un contract încheiat cu proprietarul
vehiculului pentru o anumită perioadă de timp.
3.2. Dovada și durata contractului RCA
Dovada contractului de asigurare RCA se face cu:
 polița de asigurare RCA emisă de către asigurătorul RCA

 dovada asigurării de răspundere civilă a vehiculelor eliberată de asigurătorii RCA din
alte state cu valabilitate pe teritoriul României
97
Monitorul Oficial nr. 670 din 3 august 2006
98
Monitorul Oficial nr. 976 din 6 decembrie 2006
99
18.limitele teritoriale de aplicare ale asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de
vehicule:
a)teritoriul României;
b)teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European,
denumite în continuare state membre, şi teritoriul Confederaţiei Elveţiene;
c)teritoriile statelor situate între două state care leagă direct două state membre ale Uniunii Europene, în care nu
există birou naţional auto;
d)teritoriile statelor în care sunt competente birourile naţionale auto care au semnat Acordul multilateral;
100
Art. 4 din Legea nr. 132 din 2007 titlu marginal Excepţii de la obligaţia încheierii contractului RCA
50
 polița de asigurare de frontieră pentru vehiculele înmatriculate în afara Spațiului

Economic European și al Confederației Elvețiene.101
Durata . Contractul de asigurre RCA se încheie pe o perioadă determinată cuprinsă între 1 lună
și 12 luni multiplu de 1 lună.
Excepția constă în faptul că se poate încheia pentru o perioadă mai mică de 1 lună pentru
vehiculele înmatriculate sau înregistrate în alte state membre ale Spațiului Economic Eurpean și
Confederației Elvețiene.
3.3. Conținutul contractului RCA
Contractul RCA conţine informaţii privind:
 numărul şi data încheierii contractului,

 părţile contractului RCA,
 perioada de valabilitate,
 limitele maxime de răspundere stabilite de către asigurătorul RCA,
 prima de asigurare,
 numărul ratelor,
 scadenţa ratelor,
 intermediarul, clasa bonus/malus,
 numărul de înmatriculare/înregistrare şi numărul de identificare a vehiculului,
 precum şi statele în care acest document are valabilitate.102
3.4. Răspunderea asigurătorului RCA
Răspunderea asigurătorului RCA începe:

a)din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea contractului RCA anterior, pentru
asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de
valabilitate a acesteia;
b)din ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul RCA, pentru persoanele care nu aveau o
asigurare RCA valabilă la momentul încheierii noii asigurări;
101
Art. 2 pct. 21 din egea nr. 132 din 2007
102
Art. 6 alin. 1 din Legea nr. 132 din 2007
51
c)din momentul eliberării contractului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în
vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru
vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.103
În ceea ce privește momentul încetării distingem două situații:
 La data și ora înscrise în polița de asigurare RCA
 Înainte de această dată în momentul radierii vehiculului din evidența circulației ori a
transmiterii dreptului de proprietatea asupra acestuia.
Trebuie să reținem că faptul prejudiciabil trebuie să se producă în perioada de valabilitate a
contractului de asigurare iar răspunderea asigurătorului este supendată în perioada în care
contractul de asigurare este suspendat.
Condițiile ce trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a se angaja răspunderea asigurătorului RCA
sunt:
 Vehiculul implicat în accident să fie identificat și asigurat valabil
 Prin accident să se cauzeze prejudicii bunurilor, integrității corporale sau vieții unei terțe
persoane
 Să se stabilească răspunderea civilă în sarcina unei persoane indiferent cî această
persoană este sau identificiată și indiferent că este sau nu chiar persoana asigurată.104
Cazurile în care asigurătorul RCA este exonerat de la plata despăgubirii sunt:
a)cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are
răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
(i)într-un caz de forţă majoră;
(ii) in culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
(iii) in culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 11 alin. (3)
lit. d);
b)prejudiciile produse bunurilor aparţinând conducătorului vehiculului răspunzător de
producerea accidentului, precum şi cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului
acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri;
c)în următoarele situaţii:
103
104
52
(i) )prejudiciile au fost produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor
juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat
de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este condus de un prepus al aceleiaşi persoane
juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică;
(ii) avariat şi vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor;
(iii)bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna;
d)prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data accidentului a
asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
e)partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA,
produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul
persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;
f)amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau
conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;
g)cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului
asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a
soluţionat şi latura civilă;
h)sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat
să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat vehiculul asigurat, pentru
avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
i)prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului
care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele prejudiciate a existat un
raport contractual la data producerii accidentului;
j)prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul,
dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul respectiv era
furat;
k)prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule, atunci când
acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru, acestea constituind riscuri ale activităţii
profesionale;
l)prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de
descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
53
m)prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante,

inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea
prejudiciului;
n)prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă
evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.105
Din lecturarea acestor texte de lege identificăm următoarele cazuri determinate de :
 Cauze care își au izvorul în contractul de asigurare RCA
 Cauze în legătură cu atitudinea subiectivă a făptuitorului. Astfel asigurătorul este
îndreptățit să recupereze despăgubirea plătită când:
o Accidentul a fost produs cu intenție
o Accidentul a fost produs în timpul comiterii unor
fapte incriminate de dispozițiile legale privind
circulația pe drumurile publice ca infracțiuni
săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-
au produs pe astfel de drumuri sau în timpul
comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție
o Accidentul a fost produs în timpul când autorul
infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se
sustragă de la urmărire
o Persoana răspunzătoare de producerea
prejudiciului a condus vehiculul fără
consimțământul contractantului
o Asiguratul a refuzat în mod nejustificat
îndeplinirea obligațiilor sale împiedecând în acest
fel asigurătorul RCA să desfășoare propria
investigație, iar asigurătorul este în măsură să
probeze că acest fapt a condus la plata
nejsutificată a despăgubirii.106
 Fapta sau conduit victimei în nextul causal
105
Art. 12 din Legea nr. 132 din 2007
106
54
 Cauze în care riscul devine neasigurabil. Spre exemplu riscul activității profesionale. Nu
răspunde asigurătorul RCA pentru prejudiciile produse la locul de muncă de dispozitivele
sau instalațiile montate pe autohevicule atunci cînd acestea sunt utilizate ca utilaje sau
instalații de lucru ori pentru prejudiciile cauzate prin accidente survenite în timpul
operațiunilor de încărcare sau decsărcare.
3.5. Stabilirea și plata despăgubirilor

3.5.1. Repararea prejudiciului față de victima directă.
Repararea prejudiciului trebuie să respecte trei mari principii:
 Principiul reparației integrale a prejudiciului

 Principiul indemnitar
 Principiul evaluării în concreto a prejudiciului.
Prejudiciul cauzat victimei directe poate fi:
▪ Patrimonial
Repararea prejudiciului nepatrimonial al victimei directe. În cazul prejudiciilor corporale

principiul indemnitar (principiul corector) atrage următoareleconsecințe:
o Cerința probei prejudiciului corporal

o Ilicitul cumulului de indemnizații
o Interdicția daunelor-interese punitive. Despăgubirea trebuie să fie o măsură
exactă a prejudiciului suferit de victimă și să nu se materializeze într-o
amendă. Principiul evaluării in concreto a prejudiciului se opune oricărei
regului de evaluare in abstracto și forfetare. În acest sens trimitem la
prevederile art. 1387-1389 din Codl civil care stabilesc criteriile pentru
evaluarea prejudiciilor patrimoniale ce sunt efectul unei vătămări corporale
ce se soldează cu incapacitate de muncă.107
107
Art. 1387: Vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii
55
▪ Nepatrimonial
Victima unui accient sau act de malpraxis care a suferit vătămări corporale poate suferi și
unul din următoarele prejudicii nepatrimoniale:
 Prețul suferințelor îndurerate care poate fi analizat în funcție de durată, grad de

afectivitate sau intensitate
 Prejudiciul de agrement. Este un prejudiciu nepatrimonial cu caracter permanent
și constă în incapacitatea profesională care este criteriul în aprecierea acestui tip
de prejudiciu.
 Prejudiciul estetic
 Prejudiciul sexual. Reprezintă un deficit sechelar la nivel genital urmare a unui
traumatism care afectează funcția sexuală propriu zisă și /sau funcția de
reproducere.
(1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în
condiţiile art. 1.388 şi 1.389, după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care
este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. În afară de aceasta,
despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de
sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.
(2)Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se acordă, ţinându-se seama şi de sporirea
nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat, sub formă de prestaţii băneşti periodice. La cererea victimei, instanţa va putea
acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.
(3)În toate cazurile, instanţa va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor
urgente.
Art. 1388: Stabilirea pierderii şi a nerealizării câştigului din muncă
(1)Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar
net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacităţii sale de muncă ori, în
lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinându-se seama de calificarea profesională pe care o
avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească.
(2)Cu toate acestea, dacă cel păgubit face dovada posibilităţii obţinerii unui venit din muncă mai mare în baza unui
contract încheiat în ultimul an, iar acesta nu a fost pus în executare, se va ţine seama în stabilirea despăgubirii de
aceste venituri.
(3)Dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională şi nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili
pe baza salariului minim net pe economie.
56
 Prejudiciul juvenil. Este acel prejudiciu corporal cauzat persoanelor tinere care nu
sunt realizate personal, familial, perofesional.
Criteriile de indemnizare a prejudiciului corporal sunt:
a)despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori

a sănătăţii persoanelor se stabilesc prin ordin comun emis de Ministerul Sănătăţii şi A.S.F., în
baza punctajului comunicat de Institutul Naţional de Medicină Legală ,,Mina Minovici"
Bucureşti;
b)evaluarea despăgubirilor are în vedere un nivel mediu prezumat al suferinţei îndurate de
persoanele prejudiciate;
c)valoarea unui punct traumatic este egală cu dublul salariului de bază minim brut pe ţară
garantat în plată de la data producerii accidentului;
d)despăgubirile se pot ajusta în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, pe bază de
documente justificative;
e)punctajul pentru suferinţele cauzate prin vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii
persoanelor include numai prejudiciile legate de durerile fizice; pentru prejudiciile legate de
traumele psihice, persoana prejudiciată poate aduce documente în dovedirea acestora.108
3.5.2. Repararea prejudiciului față de victima prin ricoșeu

3.5.2.1. Repararea prejudiciului patroimonial
prin ricoșeu
Aceste prejudicii nu se acoperă decât în situația decesului victimei.
Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor
îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat.
(2)Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui
căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent.
108
57
(3)La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe
care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea.
Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.109
3.5.2.2. Repararea prejudiciului

nepatrimonial prin ricoșeu
Prejudiciile prin ricoșeu pot fi solicitate numai în cazul decesului victimei.
În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire

pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
(2)Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor,

descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei,
precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea
prejudiciu.
(3)Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalităţii oricărui

subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul când a fost stabilit printr-o tranzacţie sau printr-
o hotărâre judecătorească definitivă.
(4)Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la

moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct.110
Stabilirea despăgubirilor se poate face prin următoarele modalități:
 Constatarea amiabilă
Pentru evenimentele în care sunt implicate două vehicule, din care rezultă numai prejudicii
materiale, asiguraţii pot informa societăţile din domeniul asigurărilor şi în baza unui formular
tipizat, eliberat de către aceste societăţi, denumit în continuare constatare amiabilă de accident, în
care conducătorii vehiculelor implicate consemnează informaţii privind data şi locul producerii
accidentului, datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi, ale proprietarilor
109
Art. 1390 Cod civil
110
Art. 1391 Cod civil
58
vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate şi ale propriilor societăţi de asigurare RCA,
precum şi informaţii privind circumstanţele producerii accidentului.
Forma, dimensiunile, conţinutul şi procedurile privind utilizarea formularului tipizat sunt

stabilite prin reglementări ale A.S.F., în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.111
 Hotărâre judecătorească
Cererea de despăgubire
(1)Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA
sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc
acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în
condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(2)Persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea de
despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării
directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către BAAR, în cazul
producerii unui risc acoperit de acesta în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(3)Cererea de despăgubire se poate înainta şi prin mijloace electronice.112
Soluţionarea cererii de despăgubire
(1)În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către
partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat:
a)fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată,
transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în
producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;
b)fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a
aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.
(2)Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea
prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea
111
Art. 17 din Legea nr.132 din 2007
112
59
pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata
despăgubirii.
(3)Deschiderea procedurii privind efectuarea investigaţiilor se face de către asigurător dacă
există indicii temeinice asupra producerii evenimentului, în baza unui raport de expertiză realizat
de un expert autorizat, şi dacă acesta a notificat în scris persoana prejudiciată/asiguratul, în
termen de 5 zile lucrătoare de la data deschiderii dosarului de daună şi întocmirea procesului-
verbal de constatare, cu privire la intenţia de a desfăşura investigaţii. Dacă în urma cercetărilor
efectuate s-a constatat faptul că despăgubirea se cuvine persoanei prejudiciate, se aplică
dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. d). Necomunicarea notificării privind intenţia de a desfăşura
investigaţii în termenul de 5 zile decade asigurătorul RCA din acest drept, fiind obligat la plata
despăgubirii. Rezultatul motivat al investigaţiilor se comunică părţii prejudiciate în termen de 3
zile lucrătoare de la finalizare, dar fără a depăşi termenul prevăzut la alin. (1).
(4)Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării
ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a
primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu
privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Documentele care stau la baza
cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.
(5)Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau şi le
îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea
despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la
nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată. Plata penalităţilor se
face odată cu plata despăgubirii.
(6)În cazurile privind vătămările corporale şi daunele morale care fac obiectul unui litigiu,
penalităţile şi plata acestora sunt stabilite de către instanţa judecătorească113.
3.6. Modurile de obținere a plății despăgubirii de către victimă
113
60
3.6.1. Acțiune directă. Solicitarea despăgubirii de la

asigurătorul RCA al persoanei responsabile de
accident.
Asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta
nu a fost despăgubită de către asigurat.
Creditorii asiguratului nu pot urmări despăgubirea prevăzută mai sus.
Despăgubirea se plăteşte asiguratului numai în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit-o
pe terţa persoană prejudiciată.114
Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în
contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia, în condiţiile legii.
Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului RCA.
Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele
prejudiciate şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 25115.
În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul facultativ al
acesteia, eventuala diferenţă de despăgubire dintre cea rezultată potrivit contractului de asigurare
facultativă şi cea care rezultă potrivit contractului RCA rămâne pe contul contractului de
asigurare facultativă, neputând fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea plătită din
contractul facultativ nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de
asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută de
legislaţia în vigoare.
114
115
Art. 25: Dreptul asigurătorului RCA de a solicita recuperarea sumelor plătite
Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de
producerea prejudiciului, în următoarele situaţii:
a)accidentul a fost produs cu intenţie;
b)accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe
drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau
în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;
c)accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la
urmărire;
d)persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimţământul contractantului;
e)asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligaţiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să
desfăşoare propria investigaţie conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că
acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.
61
În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face
obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să se fi soluţionat prin
negocieri, prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau de către instanţa judecătorească.
În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau prin
hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma
soluţionării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă.116
3.6.2. Solicitarea despăgubirii de către terțul prejudiciat

asigurătorului său facultativ de bunuri
În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul facultativ al

acesteia, eventuala diferenţă de despăgubire dintre cea rezultată potrivit contractului de asigurare
facultativă şi cea care rezultă potrivit contractului RCA rămâne pe contul contractului de
asigurare facultativă, neputând fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea plătită din
contractul facultativ nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de
asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută de
legislaţia în vigoare.117
3.6.3. Solicitarea de către terțul prejudiciat de despgubiri

de la propriul asigurător RCA. Decontare directă.
Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau
către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit
prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în
condiţiile prevăzute de prezenta lege.118
Decontarea directă între asiguratorii RCA este aplicabilă la îndeplinirea cumulativă a

următoarelor condiţii:
a)accidentele auto se produc pe teritoriul României;
116
117
118
Art. 20 alin.1 din Legea nr. 132 din 2007
62
b)vehiculele implicate în accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în România;

c)prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor;
d)ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data evenimentului;
e)prejudiciile exclud vătămările corporale.
(2)Serviciul de decontare directă se ofertează obligatoriu de către asigurător, dar achiziţia
acesteia este opţională de către asigurat.
(3)Procedura de decontare directă se stabileşte prin reglementări ale A.S.F.
(4)Decontarea directă nu afectează dreptul persoanei prejudiciate în urma unui accident auto
produs de un vehicul asigurat RCA de a exercita acţiunea directă pentru recuperarea
prejudiciului produs împotriva asigurătorului RCA al persoanei vinovate de producerea
accidentului auto119.
BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOHEVICULE DIN ROMÂNIA (BAAR)

1. BAAR-este o asociație profesională independentă și autonomă a tuturor societăților
de asigurare, indiferent de forma de organizare și de statul în care își are sediul care
în baza legii are dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru prejudiciile aduse terțelor persoane prin accidente de vehicule.
Reprezintă societățile în relațiile interne și internaționale având dreptul să elibereze
certificatul de Carte Verde care reprezintă dovada că proprietarul autovehiculului a
încheiat contractul de asigurare de răspundere civilă.
Această formă de asigurare acoperă prejudiciile provocate unei terțe persoane prin
accidentele produse pe teritoriul altor țări.
2. Organizarea şi funcţionarea BAAR
BAAR se constituie ca asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor
de asigurare, indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au sediul social, care, în
baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă
pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule.
BAAR are următoarele atribuţii:
a)de birou naţional auto;
119
63
b)de organism de plată a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 33;
c)de centru de informare, în conformitate cu prevederile art. 34;
d)de organism de compensare, în conformitate cu prevederile art. 35;
e)de a asigura dezvoltarea şi administrarea bazei de date privind evidenţa contractelor RCA în
ceea ce priveşte colectarea, administrarea, procesarea, prelucrarea, managementul calităţii şi
publicarea datelor referitoare la:
(i) )poliţele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto;
(ii) comportamentul de daunalitate şi de risc al proprietarilor şi utilizatorilor de vehicule

aferente poliţelor RCA;
f)de a întocmi şi publica statistici privind asigurările auto la nivel naţional şi internaţional;
g)de a elabora şi publica analize şi studii comparative privind tarifele utilizate de asigurătorii
RCA din statele membre şi alte informaţii considerate relevante pentru asigurarea RCA;
h)de a publica statistici privind evoluţia nivelurilor despăgubirilor în cazurile de vătămare a

integrităţii corporale sau a sănătăţii ori pentru deces;
i)de a primi şi/sau furniza autorităţii competente din subordinea Ministerului Afacerilor Interne
cu atribuţii de organizare şi coordonare a activităţii de evidenţă şi eliberare a certificatelor de
înmatriculare şi a plăcuţelor cu numere de înmatriculare, datele referitoare la accidentele rutiere,
vehiculele asigurate pentru răspundere civilă pentru pagube produse terţelor persoane prin
accidente de circulaţie, în condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 189/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind vehiculele rutiere înmatriculate,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 432/2006;
j)de alocare a asiguraţilor cu risc ridicat, în conformitate cu prevederile art. 19;
k)publicarea pe site-ul propriu de date privind tendinţele referitoare la fluctuaţiile tarifelor

utilizate de asigurătorii RCA;
64
l)colectarea şi publicarea de date şi informaţii agregate privind piaţa asigurărilor auto din
România, inclusiv în ceea ce priveşte volumul daunelor;
m)publicarea pe site-ul propriu de date statistice privind tarifele practicate de unităţile

reparatoare specializate în reparaţia vehiculelor.
(3)Pentru îndeplinirea atribuţiilor de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor şi

de organism de compensare, BAAR îşi constituie o structură proprie denumită Fondul naţional
de protecţie, prin contribuţia tuturor membrilor, proporţional cu volumul primelor brute încasate
din vânzarea contractelor RCA/Carte Verde. Disponibilul Fondului naţional de protecţie,
nivelurile contribuţiilor pentru BAAR şi ale taxei de administrare a bazei de date se stabilesc prin
reglementări ale A.S.F. la propunerea BAAR, astfel încât BAAR să îşi poată îndeplini în orice
moment atribuţiile de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor şi de organism
de compensare.
(4)Pentru neplata la termen a sumelor cuvenite BAAR se datorează dobânzi şi penalităţi de

întârziere, calculate în conformitate cu reglementările legale în vigoare, aplicabile la colectarea
creanţelor bugetare. Dobânzile şi penalităţile plătite se virează în contul BAAR.
(5)Actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia unui asigurător de plată a

contribuţiei la BAAR constituie, potrivit legii, titlu de creanţă. La data scadenţei, titlul de creanţă
devine titlu executoriu, în baza căruia BAAR declanşează procedura silită de recuperare a
creanţelor, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
(6)În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), BAAR despăgubeşte persoanele
prejudiciate în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire şi, după plata despăgubirii, se
subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor
responsabile pentru repararea prejudiciului, în privinţa despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate
de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi pentru dobânda legală
aferentă cheltuielilor efectuate.
(7)BAAR încheie memorandumuri/protocoale de colaborare privind schimbul de informaţii cu

autorităţile, instituţiile şi societăţile care contribuie la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
65
Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d) BAAR încheie acorduri cu entităţile
echivalente din celelalte state.
(8)În vederea îndeplinirii de către A.S.F. a obiectivelor privind supravegherea prudenţială BAAR
furnizează, la cererea A.S.F. sau din proprie iniţiativă, date şi informaţii agregate şi/sau
individuale privind asigurarea RCA.
(9)La cererea proprietarilor de autovehicule, BAAR eliberează în termen de 15 zile

calendaristice o atestare privind acţiunile de răspundere civilă ale terţilor.
(10)Consiliul director al BAAR, criteriile care trebuie îndeplinite de către persoanele propuse
pentru funcţiile de conducere, actul constitutiv, statutul şi modificările acestora, nivelurile
cotizaţiilor, ale contribuţiilor pentru fond şi ale taxei de administrare a bazei de date se stabilesc
de către BAAR cu avizul prealabil al A.S.F.
(11)Bugetul de venituri şi cheltuieli al BAAR, atât cel preliminar, cât şi execuţia acestuia, se
aprobă de către A.S.F.
(12)A.S.F. exercită atribuţii de supraveghere în ceea ce priveşte competenţele BAAR prevăzute

la alin. (2) lit. b)-m)120.
3. Atribuţii ale BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor
(1)În calitate de organism de plată a despăgubirilor, BAAR garantează fără a avea beneficiu de
discuţiune despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenţi ai statelor membre, prin accidente
produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru decât statul lor de rezidenţă,
prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul
României sau pe teritoriul unui stat al cărui birou naţional auto nu a semnat Acordul multilateral,
neasigurate RCA cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia
încheiată asigurarea RCA sau prin intermediul unor vehicule neidentificate, în următoarele
condiţii:
120
66
a)dacă vehiculul sau tramvaiul a fost identificat, dar nu era asigurat pentru RCA, se acordă
despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămarea integrităţii corporale sau
sănătăţii ori pentru deces;
b)dacă vehiculul sau tramvaiul rămâne neidentificat, se acordă despăgubiri doar pentru
vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori pentru deces; se acordă despăgubiri şi pentru
daune materiale cu aplicarea unei franşize de 500 de euro în echivalent lei la cursul comunicat de
Banca Naţională a României la data producerii accidentului, dacă în urma unui astfel de accident
a rezultat decesul unei persoane sau s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane
o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile; accidentul
produs de un vehicul care a rămas neidentificat este accidentul în care respectivul vehicul a intrat
în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit
locul accidentului;
c)în situaţia producerii riscului pe perioada suspendării contractului RCA, conform art. 6 alin.
(6).
(2)BAAR intervine în calitate de organism de plată a despăgubirilor şi în cazul accidentelor

provocate pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru, prin intermediul unui
vehicul neasigurat pentru RCA, exportat dintr-un alt stat membru în România, dacă accidentul se
produce în termen de 30 de zile de la data acceptării exportului.
(3)Nu pot beneficia de despăgubiri persoanele care la data producerii accidentului au

posibilitatea să îşi recupereze prejudiciile suferite în baza unei asigurări facultative sau
obligatorii ori în baza legii şi nici cele care au urcat de bunăvoie în vehiculul condus de către
persoana vinovată pentru producerea accidentului, dacă se dovedeşte că acestea ştiau că pentru
vehiculul respectiv nu era în vigoare un contract RCA.
(4)Nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele prejudiciate sau a oferit acestora
servicii în legătură cu prejudiciile suferite, inclusiv servicii medicale, în baza unor contracte
încheiate ori în baza legii, nu are dreptul să solicite de la BAAR recuperarea cheltuielilor
efectuate.
67
(5)Cuantumul prejudiciului suferit de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse

pe teritoriul României, precum şi persoanele care pot beneficia de despăgubiri şi condiţiile de
intervenţie ale BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor sunt stabilite în
conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor adoptate în aplicarea acesteia în
vigoare în România la data producerii accidentului.
(6)Pentru cazurile de daună care sunt soluţionate prin intermediul organismelor de compensare
sau a fondurilor de garantare din statele de reşedinţă ale persoanelor păgubite sau din statele pe
teritoriul cărora sau produs accidentele, cuantumul prejudiciului este stabilit de aceste organisme,
în condiţiile respectării clauzelor acordului pe care l-au încheiat cu BAAR.
(7)BAAR nu poate plăti despăgubiri pentru prejudiciile cauzate într-un singur accident care să
depăşească limitele de răspundere ale asigurătorului RCA prevăzute de legislaţia în vigoare la
data producerii accidentului în România sau de legislaţia în vigoare a celorlalte state pe teritoriul
cărora s-a produs accidentul, din care va fi dedusă, după caz, franşiza prevăzută prin lege.121
4. Atribuţii ale BAAR în calitate de centru de informare
(1)În calitate de centru de informare, BAAR are următoarele atribuţii:
a)furnizează, la solicitarea persoanelor prejudiciate sau a centrelor de informare din celelalte

state semnatare ale Acordului cu privire la schimbul de informaţii între centrele de informare,
date privind:
(i) )numele şi adresa asigurătorului RCA pentru vehiculul condus de vinovatul de

producerea
accidentului;
(ii) mele şi adresa reprezentantului de despăgubiri al asigurătorului RCA, emitent al

contractului RCA pentru vehiculul condus de către conducătorul auto vinovat de producerea
accidentului, în statul de reşedinţă al persoanei prejudiciate;
(iii) mărul contractului RCA;
(iv) )numele şi adresa organismului autorizat să primească şi să soluţioneze

cererile de despăgubire în statul de reşedinţă al persoanei prejudiciate, pentru vehiculul
condus de către
121
68
conducătorul auto vinovat de producerea accidentului sau pentru cazul în care persoana
proprietară a vehiculului respectiv beneficiază de derogare de la obligativitatea încheierii
contractului RCA;
b)furnizează, la solicitarea persoanelor prejudiciate care prezintă un interes legitim, numele şi

adresa proprietarului, ale conducătorului obişnuit sau ale utilizatorului vehiculului condus de
către conducătorul auto vinovat de producerea accidentului; aceste date se pot solicita de
persoana prejudiciată în mod direct sau prin intermediul centrului de informare din statul său de
reşedinţă; dovada existenţei interesului legitim este în sarcina celui care face solicitarea;
furnizarea acestor date se face în conformitate cu prevederile legislaţiei privind prelucrarea
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
(2)În scopul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), BAAR are drept de acces pentru
consultarea evidenţelor cu vehicule înmatriculate sau înregistrate în România administrate de
autorităţile publice, în condiţii stabilite prin protocol încheiat între A.S.F., Direcţia Regim
Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi
BAAR.
(3)Informaţiile comunicate de asigurătorul RCA conform art. 24 alin. (6) sunt transmise centrelor
de informare naţionale din statele membre.
(4)Solicitarea prevăzută la alin. (1) lit. b) se poate face de către persoana prejudiciată, în mod
direct sau prin intermediul centrului de informare din statul de reşedinţă.
(5)Furnizarea de date cu caracter personal potrivit alin. (1) lit. b) se face cu respectarea
dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
(6)BAAR nu poate prelucra datele cu caracter personal la care are acces potrivit alin. (2) în alt
scop decât cel pentru care prezenta lege stabileşte dreptul de acces.
(7)Prin protocolul prevăzut la alin. (2) se stabilesc inclusiv măsurile de natură organizatorică şi
tehnică pentru asigurarea securităţii prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate, în
condiţiile legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal, precum şi măsuri necesare
pentru asigurarea:
69
a)controlului accesului la sisteme;
b)controlului utilizatorilor;
c)controlului accesului la date;
d)stabilirii profilurilor utilizatorilor în raport cu sarcinile relevante în condiţiile prezentei legi;
e)mecanismelor necesare exercitării drepturilor de către persoana vizată;
f)mecanismelor necesare pentru verificarea legalităţii prelucrărilor;
g)securităţii prelucrărilor de date cu caracter personal122.
5. Atribuţii ale BAAR în calitate de organism de compensare
(1)În calitate de organism de compensare BAAR intervine în următoarele situaţii:
a)dacă în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire persoana rezidentă
în România care a suferit un prejudiciu cauzat de un accident de vehicule produs pe teritoriul
unui stat situat în limitele teritoriale de aplicare, cu excepţia României, sau pe teritoriul unui stat
terţ al cărui birou naţional a aderat la sistemul Carte Verde, prin intermediul unui vehicul care
staţionează în mod obişnuit pe teritoriul unui stat membru al Spaţiului Economic European, cu
excepţia României, nu a fost despăgubită sau nu a primit un răspuns motivat de la asigurătorul
RCA al vehiculului respectiv sau de la reprezentantul de despăgubiri al asigurătorului RCA în
România;
b)dacă asigurătorul RCA nu şi-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul

României;
c)dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului asigurătorul RCA nu poate fi
identificat.
(2)BAAR, ca organism de compensare, nu are calitate procesuală pasivă sau de parte

responsabilă civilmente în raport cu persoanele prejudiciate în urma producerii accidentelor de
vehicule.
122
70
(3)Persoanele juridice care s-au subrogat în drepturile persoanelor păgubite prin accidente
produse în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) nu pot să depună cereri de despăgubire la
BAAR123.
6. Atribuţii ale BAAR în gestionarea asigurărilor RCA aplicabile asiguratului cu risc

ridicat
(1)BAAR elaborează proceduri pentru gestionarea asigurărilor RCA aplicabile asiguratului cu

risc ridicat, care să cuprindă cel puţin următoarele:
a)elaborarea de atribuţii privind gestionarea asigurărilor RCA aplicabile asiguratului cu risc

ridicat către structurile proprii;
b)modalitatea de determinare a tarifului de primă RCA propus de BAAR;
c)modul de determinare şi publicare a factorului "N" prevăzut la art. 2 pct. 5;
d)modalitatea formulării unei oferte de către BAAR, conţinând propunerea de tarif de primă
RCA;
e)aspectele referitoare la modalitatea de ofertare, acceptarea ofertei, precum şi alocarea

contractului de asigurare RCA unui asigurător RCA.
(2)Procedurile prevăzute la alin. (1) vor fi avizate de către adunarea generală a BAAR şi
aprobate de către A.S.F.124
CURSUL VI
123
124
71
ASIGURAREA DE PERSOANE
1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Definiție
Sediul materiei art. 2227-2238 Cod civil.
Prin contractul de asigurare de persoane, asigurătorul se obligă să plătească indemnizaţia de

asigurare în caz de deces, de ajungere la o anumită vârstă, de invaliditate permanentă totală sau
parţială ori în alte asemenea cazuri, conform normelor adoptate de organul de stat în a cărui
competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.125
2. ASIGURĂRILE DE VIAȚĂ
2.1. Generalități
Asigurarea de viață se caracterizează prin faptul că în schimbul unei prime asigurătorul se obligă
să plătească asiguratului sau persoanelor terțe desemnate o indemnizație de asigurare sub formă
de capital sau de rentă, în cazul decesului persoanei asigurate sau de supraviețuire a sa la o
anumită dată stabilită.
Asigurările de viață îndeplinesc mai multe funcții:
- Garantează angajamentele financiare ale asiguratului

- Oferă protecție familiei asiguratului prin economisire sau ajutor în cazul pensionării
persoanei fizice.
- Asigură protecție soțului supraviețuitor
- Constituie un important instrument de economisire.126
2.2. Clasificarea asigurărilor de viață
2.2.1. După riscul asigurat
- Asigurări de decese
- Asigurări de supraviețuire
- Asigurări mixte
125
Art. 2227 Cod civil
126
72
2.2.2. În funcție de natura prestației

- Plata indemnizației sub forma unei sume fixe
- Plata indemnizației sub formă de rentă
2.2.3. După data exigibilității prestației
- Asigurări în care prestația se execută imediat
- Asigurări în care executarea prestației este amânată
2.2.4. În funcție de persoana asigurată
- Cu un singur asigurat
- Cu mai mulți asigurați
- Asigurare în care subscriitorul nu este persoana asigurată (riscul se referă la un terț)
2.2.5. După durata garanției
- Asigurare temporară
- Asigurare pentru toată viața
2.2.6. În funcție de modalitățile de determinare a indemnizației
- Contract în care capitalul ce se va plăti este fixat de la început
- Contract în care capitalul variază
2.2.7. După modalitățile de plată a primei
- Cu primă unică
- Cu plata eșalonată a primelor
2.2.8. În funcție de existența unei componente de economisire
- Fără economisire
- Cu economisire
- Mixte
2.2.9. În funcție de caracterul aleatoriu
- Plata indemnizației este certă
- Plata indemnizației este incertă
Asigurările de viață sunt de mai multe feluri astfel:
a. Asigurarea riscului de viață

b. Asigurarea de viață cu plata amânată a indeminizației. Clauza de contra-asigurare
73
c. Asigurarea de rentă în caz de supraviețuire. Plata rentei se poate face imediat când se
termină contractul sau se poate amâna rentele putând fi plătite după pensionare,în rate
eșalonate
d. Asigurarea riscului de deces. Plata evident a indemnizației se face către o terță
persoană
e. Asigurarea de deces pentru toată viața
f. Asigurare temporară de deces. Se încheie pentru un anumit număr de ani.
g. Asigurare de supraviețuire
h. Asigurările mixte de viață. Sunt asigurări de capitalizare.
i. Asigurare mixtă obișnuită
j. Asigurare mixtă pe termen fix
k. Asigurare mixtă redusă
l. Asigurare mixtă de viață cu sumă asigurată dublă
m. Asigurare tip student.Are ca scop economisirea de sume de bani pentru perioada de
studii
n. Asigurare tip zestre. Este asigurare prin care părinții asigură o sumă de bani copilului
înmomentulcândse căsătorește
o. Asigurare suplimentară de deces și invaliditate permanentă pentru accident
p. Asigurare de rentă
2.3. Clauza suplimentară în asigurările de viață
Sunt:
a) Clauza de scutire de plata primelor

b) Clauza temporară flexibilă
c) Clauza de creștere garantată a sumei asigurate
2.4. Elementele încheierii contractului de asigurare de viață
În cazul asigurărilor de viață întâlnim următoarele situații:
 Subscriitorul sau contractantul asigurării încheie un contract de asigurare de viață în care

își poate rezerva beneficiul indemnizației
 Subscriitorul sau contractantul asigurării stipulează în beneficiul unui terț.
74
În cazul asigurării de viață care se încheie pe seama altuia deci când sbscriitorul asigurării nu
este aceiași persoană cu cea asupra căreia apasă riscul de deces, iar beneficiarul asigurării este
subsciitorul sau o altă persoană se pune problema suspectării unui votum mortis din partea
sbsciitorului care apare astfel interesat de survenirea decesului adică acordul asiguratului.127
Obligația de informare a asigurătorului și împuternicilor acestuia.
Asigurătorii şi împuterniciţii lor au obligaţia de a pune la dispoziţia asiguraţilor sau

contractanţilor asigurării informaţii în legătură cu contractele de asigurare atât înaintea încheierii,
cât şi pe durata executării acestora. Aceste informaţii trebuie să fie prezentate în scris, în limba
română, să fie redactate într-o formă clară şi să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a)clauzele opţionale sau suplimentare şi beneficiile rezultate din valorificarea rezervelor tehnice;
b)momentul începerii şi cel al încetării contractului, inclusiv modalităţile de încetare a acestuia;
c)modalităţile şi termenele de plată a primelor de asigurare;
d)elementele de calcul al indemnizaţiilor de asigurare, cu indicarea sumelor de răscumpărare, a
sumelor asigurate reduse, precum şi a nivelului până la care acestea sunt garantate;
e)modalitatea de plată a indemnizaţiilor de asigurare;
f)legea aplicabilă contractului de asigurare;
g)alte elemente stabilite prin norme adoptate de organul de stat în a cărui competenţă intră,
potrivit legii, supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.128
Asiguratul care a încheiat un contract de asigurare de viață poate îl denunțe.
Asiguratul care a încheiat un contract de asigurare de viaţă individual poate să renunţe la contract
fără preaviz în termen de cel mult 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurător.
Renunţarea produce efect retroactiv.
Prevederile arătate nu sunt aplicabile contractelor care au o durată de 6 luni sau mai mică.129
Desemnarea beneficiarului asigurării se poate face fie la încheierea contractului, fie în cursul
executării acestuia, prin declarație scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de
contractantul asigurării, cu acordul asiguratului ori prin testament. Așa se procedează și în cazul
înlocuirii sau revocării beneficiarului.
127
128
129
Art.2229 din Cod civil
75
Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul
executării acestuia, prin declaraţia scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau, cu
acordul asiguratului, de către contractantul asigurării, ori prin testamentul întocmit de asigurat.
Înlocuirea sau revocarea beneficiarului asigurării se poate face oricând în cursul executării
contractului, în modurile prevăzute mai sus.130
2.5. Drepturile și obligațiile contractantului pe parcursul executării contractului

2.5.1. Drepturile asupra rezervei
 Reducerea sumei asigurate. În asigurările la care se constituie rezerve de prime,
asiguratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menţine contractul la o sumă
asigurată redusă sau de a-l denunţa, solicitând restituirea rezervei constituite, conform
contractului de asigurare.
Orice altă plată, indiferent de forma sub care este făcută de asigurător, diferită de indemnizaţia
de asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei în condiţiile prevăzute mai sus, nu
poate fi efectuată mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare.131
 Restituirea rezervei de prime.
 Avansul în contul capitalului
Este avans în contul capitalului ,,orice altă plată indiferent de forma sub care este făcută de
asigurător, diferită de indemnizația de asigurare sau de suma reprezentând restituirea
rezervei.’’132
2.5.2. Dreptul contractantului asigurării de a garanta plata unei

creanțe cu asigurarea de viață
Modalități de garantare:
 Garantarea creditului prin gajul asupra poliței

 Garantarea creditului prin atribuirea creditorului beneficiul contractului
 Garantarea creditului prin cesionarea beneficiului contractului de către subsciitor
130
131
Art. 2234 din Codul civil titlu marginal Rezerva de prime
132
Art. 2234 alin. 2 din Codul civil
76
 Garantarea creditului prin cesionarea contractului de asigurare

 Garantarea creditului prin delegație imperfectă
2.6. Producerea riscului și plata indemnizației de asigurare
Persoanele îndreptățite să primească indemnizația de asigurare la producerea riscului de deces

sunt beneficarii desmnați prin contract iar în lipsa acestora moștenitorii legali ai asiguratului care
împart indemnizația potrivit cotelor ereditare. În situația în care moștenitorii legali sunt
beneficiarii desemnați în contract iar asiguratul nu a stabilit cotele de indemnizație ce se cuvine
fiecăruia aceștia vor împărți ăn mod egal indemnizația fără a se mai ține seama de cotele lor
ereditare.
În ceea ce privește asigurările de viață ele sunt guvernate de principiul forfetar adică suma
asigurată prevăzută în contract este rezultatul acordului de voință dintre contractantul asigurării
și asigurător, în funcție de costul asigurării și de suma de asigurare.
Indemnizația de asigurare este datorată independet de sumele cuvenite asiguratului sau

beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de
producerea sa, precum și de sumele primite de la alți asigurători în temeiul altor contracte de
asigurare.
Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizația de asigurare cuvenită

beneficiarilor asigurării sau moștenitorilor asiguratului după caz.133
Cazurile în care indemnizația de asigurare nu este datorată sunt:
 Neproducerea riscului
 Producerea cu intenție a riscului asigurat. Asigurătorul nu datorează indemnizația de
asigurare dacă:
a) Riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la
încheierea contractului de asigurare
b) Riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat.
133
Art. 2236 din Codul civil titlu marginal Dreptul al indemnizație
77
Atunci când un beneficar al asigurării a produs intenționat riscul asigurat indemnizația de

asigurare se plătește celorlalți beneficiari desemnați sau în lipsa acestora asiguratului.
În cazul în care riscul asigurat constă în decesul asiguratului iar un beneficiar al asigurării l-a
produs intenționat, indemnizația de asigurare se plătește celorlalți beneficiari desemnați sau, în
lipsa acestora moștenitorilor asiguratului.134
3. ASIGURĂRILE DE PERSOANE, ALTELE DECÂT ASIGURĂRILE DE VIAȚĂ
Este vorba despre asigurările care acoperă riscul corporal sau de boală, care afectează starea de
sănătate a asiguratului, până la invaliditate parțială sau totală, permanentă sau temporară.
Se încheie pe perioade scurte de timp.
1. Asigurarea medicală. Această formă de asigurare include asigurarea medicală,

asigurarea de accidente, asigurările de călătorie. Acoperă parțial sau total costurile de
spitalizare dacă spitalizarea depășește un anumt număr de zile consecutiv, a costurilor
tratamentului medical necesar pentru o boală sau vătămare corporală sau
compensarea veniturilor pe perioada de boală. Asigurarea oferă protecție numai după
trecerea unei perioade de așteptare de regulă între 3-6 luni.
2. Asigurarea medicală pentru boli incurabile.
3. Asigurarea medicală pentru intervenții chirurgicale.
4. Asigurarea de accidente. Prin această formă de asigurare asigurătorul se obligă să
plătească sumele asigurate în cazul producerii accidentului sau decesului din accident.
Se poate încheia de către persoane fizice ca asigurare individuală sau de către
persoane juridice sa asigurare colectivă și este valabilă atât pe teritorul României cât
și în străinătate. Sunte excluse de la asigurare accidentele provocate de:
- Război, revoluție, tulburări civile indiferent dacă asiguratul participă direct sau nu la
acestea
- Acte de terorism, greve sau demonstrații de stradă
- Energia nucleară, poluare și contaminare din orice cauză
- Antrenamente sau competiții sportive
- Consumul de alcool sau droguri
134
Art. 2233 Cod civil Titlu marginal Producerea cu intenție a riscului asigurat.
78
- Tulburări mintale, dereglări psihice, pierderea conștiinței, apoplexie, accese epileptice

etc.
- Comiterea unor fapte ce intră sub interdicția legii
- Otrăvirea sau intoxicația intenționată, încercareade sinucidere
Orice persoană se poate asigura dar trebuie să se situeze la limitele de vârstă stabilite de
asigurător. Nu se asigură persoanele care au un grad de invaliditate peste limita prevăzută de
contract, alienații și persoanele care au nevoie de supraveghere și de îngrijire permanentă. De
regulă durata contractului este de 1 an.
În cazul incapacității temporare de muncă și de invaliditate permanentă despăgubirea se plătește

proporțional cu gradul de invaliditate stabilit de medici de specialitate.
Apariția invalidității permanente trebuie comunicată într-o anumită periadă de timp stabilit prin
contract și curge din momentul când se obține certificatul medical.
Despăgubirea se acordă procentual din suma asigurată, conform baremului medical în situațiile
în care invaliditatea permanentă este de necontestat sau fie la pierdereaparțială sau diminuarea
funcțională a unor părți din corp sau organe senzoriale cînd se calculează proporția asupra
procentelor stabilite în baremul medical al asigurătorului, fie dacă lezunile suferite nu se pot
încadra în situațiile arătate mai sus medicul asigurătorului va stabili măsura în care capacitatea
fizică sau intelectuală este afectată și încadrarea în barem, pe baza principiului general conform
căruia nivelul maxim de afectare a integrității fizice este de 100%.
5. Asigurarea de călătorie
Acoperă accidentele sau îmbolnăvirile care pot să apară pe perioada derulării contractului pe
parcursul unei călătorii determinate, de regulă în străinătate. Sunt excluse îmbolnăvirile datorate
războiului, consumului de droguri, alcoolului, consecințelor încercării de sinucidere,consumului
de medicamente fără prescripție, demonstrații, rebeliuni etc.
79
CURSUL VII
COASIGURAREA, REASIGURAREA ȘI RETROCESIUNEA
1. COASIGURAREA
80
Coasigurarea este operațiunea prin care doi sau mai mulți asigurători acoperă același risc, fiecare
asumându-și o cotă-parte din acesta iar fiecare coasigurător răspunde față de asigurat numai în
limita sumei pentru care s-a angajat prin contract.135
Cel care are inițiativa dispersiei riscului este asiguratul care în cazul unor riscuri greu de suportat
de către un singur asigurător, încheie mai multe contracte de asigurare cu diferiți asigurători,
fiecare dintre aceștia preluând doar o cotă procentuală din risc. Astfel, riscul se divide între mai
mulți asigurători, fiecareacoperind paguba proproțional cotei de rsic pe care a preluat-o în sarcina
136
sa.
Așadar coasigurarea este o asigurare directă careia naștere între asigurat și mai mulți asigurători
în vederea asigurării unor riscuri mari ce nu pot fi preluate de o singură societate de asigurare.
Se încheie un contract de asigurare cu mai mulți asigurători pentru aceleași riscuri, cu privire la
același obiect și pentru aceiași perioadăde asigurare.
Coasigurarea nu obligă la solidaritatea asigurătorilor pentru că în momentul în care apare

sinistrul fiecare asigurător suportă paguba proprorțional cu cota-parte de risc pe care a preluat-o
în sarcina sa.
Este însă posibil ca în polița de asigurare să se prevadă că unul dintre asigurători este
asigurătorul principal care va plăti toată indemnizația și apoi să se îndrepte cu acțiune în regres
împotriva celorlalți asigurători în funcție de cota de risc preluată asupra lor.
2. REASIGURAREA
2.1. Contractul de reasigurare
135
136
81
Contractul de reasigurare este acel contract prin care reasigurătorul proporțional cu primele
încasate și riscurile preluate de la reasigurat, suportă o parte din indemnizația de asigurare
datorată dereasigurat în cazul producerii sinistrului.
Prin acest tip de contract reasiguratul (asiguratul din contractul de asigurare) cedează
reasigurătorului o parte din răspunderea pe care și-a asumat-o prin contractul de asigurare.
Cu alte cuvinte reasigurarea contribuie la o mai mare dispersare a riscurilor între societățile de
asigurare facilitând plata rapid a daunelor de mari proporții, fără ca asigurătorul inițial să intre în
starea de faliment.
Autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii de reasigurare se acordă pentru una dintre următoarele
activităţi:
a)de reasigurare generală;
b)de reasigurare de viaţă;
c)de reasigurare compozită, care include atât reasigurare generală, cât şi reasigurare de viaţă.137
Contractul de reasigurare are următoarele caractere:
- Este un contract consensual
- Este un contaract sinalagmatic
- Este un contract oneros
- Este un contract aleatoriu
- Este un contract ce executare sucesivă
- Este un contract de adeziune
În contractele de reasigurare având în vedere că operațiunile se desfășoară pe plan internațional
primează principiul bunei credințe.
Trăsăturile specifice ale contractului de reasigurare sunt:
- Este un contract distinct de contractul de asigurare
- Este condiționat de contractul de asigurare
- Există simultan cu contractul de asigurare
Clauzele contractului de reasigurare sunt:
- Denumirea părților
137
Art. 20 alin. 4 din Legea nr. 237 din 2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi
reasigurare publicată în Monitorul Oficial nr. 800 din data de 28 octombrie 2015
82
- Sediul părților
- Tipul contractului
- Riscurile acoperite
- Limita valorică și teritorială a răspunderii
- Data intrării în vigoare
- Durata
- Cazurile de forță majoră
- Nivelul și modalitatea de plată a primei de reasigurare și a rezervelor de prime.
- Daunele în suspensie
- Reținerea societății cedente
- Comisionul
- Brokerajul
- Regularizarea contului
- Fondul de rezervă
- Modul de plată a despăgubirii
- Riscurile excluse
- Reglementarea litigilor
2.2. Efectele reasigurării față de asigurat
Efectele reasigurării față de asigurat sunt:
- Reasigurarea este o asigurare de răspundere civilă contractuală deoarece are la bază

contractul
- Nu se nasc raporturi juridice între asigurat și reasigurator
- Nu este posibilă subrogația reasigurătorului pentru a-și recupera sumele plătite de la
persoana responsabilă de daună.
- Reasigurarea poate fi unilaterală când numai una din părțile contractante preia o parte
din riscurile asumate prin contractul de asigurare de către cealltă parte și reciprocă
când fiecare dintre părți cedează și preia din asigurare, prin același contract sau
83
contracte distincte, o parte din rsicurile asumate de cealată parte prin contracte de
asigurare sau de reasigurare.138
2.3. Formele reasigurării
Pot exista două forme ale reasigurării și anume:
 Reasigurarea proporțională. Este foma de reasigurare care se caracterizează

prin faptul că răspunderea ce revine reasiguratului și reasigurătorului se
stabilește proporțional cu suma asigurată. Primele de asigurare și daunele care
se vor produce se repartizează între părți proporțional cu parte ape care fiecare
o preia din suma sigurată.139
Contractele de reasigurare proporțională se pot realiza în două variante:
- Contract cotă parte care se caracterizează prin aceea că participarea reasiguratului se

stabilește într-o cotă procentuală fixă din limita maximă a sumei asigurate prevăzute
în contract, iar reasiguratul preia o parte din această sumă tot sub forma unei cote
procentuale fixe.
- Excedent de sumă.Este cea mai obișnuită formă de reasigurare prin care
reasigurătorul preia o parte dintr-un risc peste o anumită limită a sumei asigurate,
numită plin de conservare sau linie limită în care răspunde reasiguratul.
 Reasigurarea neproporțională
Reasigurarea neproporțională se caracterizează prin partajarea rezultatelor, în sensul că

reasigurătorul va acoperi numai acele daune care depășesc o anumită limită monetară stabilită de
reasigurat.
Contractele de reasigurare neproproțională pot fi:
138
Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic, București, 2001 pag. 472 și uem.
139
84
- Contracte de reasigurare excedent de daună. Se caracterizează prin aceea că

răspunderea reasiguratului este limitată pentru fiecaredaună la un anumit plafon numit
prioritate sau prag iar reasigurătorii răspund numai pentru partea de daună care
depășește această prioritate
- Contracte de rasigurare excedent de rată a daunei sau oprire a daunei. Se caracterizeză
prin aceea că reasiguratul își asumă răspunderea de a acoperi daunele până la un
anumit nivel stabilit al ratei daunei urmând ca reasigurătorii să răspundă pentru partea
ce depășește acest nivel.140
2.4. Metodele de reasigurare
Se folosesc două metode:
- Metoda facultativă, prin care fiecare risc propus spre reasigurare este trata și analizat
separat, reasigurătorul nefiind obligat să încheie contractul în condițiile propuse se
reasigurat. Se folosește pentru incendii, accidente, riscuri maritime.
- Metoda contractuală
- Metoda facultativ-obligatorie. Este facultativă pentru reasigurat și obligatorie pentru
reasigurător
- Pool-rile de asigurare sunt formate din societăți de asigurare care participă fiecare cu
capital în scopul de a reasigura o parte din riscurile subscrise de aceste societăți.
3. RETROCESIUNEA
140
85
Retrocesiunea este o operație de asigurare a riscurilor reasigurate, prin care reasigurătorul

poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat.141
Prin operaţiunea de retrocesiune reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din
riscul
acceptat.142
Părțile contractului de retrocesiune sunt retrocedentul (reasigurătorul care are calitatea

de
asigurat) și retrocesionarul (asigurătorul reasigurătorului).
141
142
Art. 2241 Cod civil titlu marginal Retrocesiunea

DREPTUL ASIGURĂRILOR-note de Curs Bun

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DREPTUL ASIGURĂRILOR-note de Curs Bun

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Conf. univ.dr. George COCA

NOȚIUNI GENERALE DESPRE ASIGURARE ȘI REASIGURARE

3.7. Principiul bunei credințe

4.2.1. Asigurări obligatorii

4.2.2. Asigurări facultative

4.3. După domeniul asigurării

4.3.1. Asigurări de bunuri

4.3.2. Asigurări de răspundere civilă

4.3.3. Asgurări de persoane

4.3.4. Asigurări de credite și garanții, asigurări de pierderi financiare și alte asigurări

4.4. După teritoriul pe care se acordă acoperirea prin asigurare

4.4.1. Asigurări interne

4.4.2. Asigurări externe

4.5. După tipul raporturilor care se stabilesc între asigurator și asigurat

4.5.1. Asigurări directe

4.5.2. Asigurări indirecte

Prin contractul de reasigurare reasiguratul (asiguratorul din contractul de asigurare) cedează

Prin reasigurare 3 reasiguratorul primește prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie

Trebuie să reținem că reasigurarea nu stinge obligațiile asiguratorului și nu stabilește nici un

Activitatea de reasigurare se grupează în reasigurări de viață, reasigurări generale, reasigurări

Contractul de reasigurare este un contract:

Trăsăturile specifice ale contractului de reasigurare sunt:

 Este un contract disctinct față de contractul de asigurare

Obligatoriu acest contract trebuie să cuprindă următoarele clauze:

 Denumirea părților contractante

Există două forme:

 Reasigurare proporțională care însemană că răspunderea ce revine reasiguratului și

Metodele de reasigurare sunt:

1. Noțiune. Natura juridică a contractului de asigurare

Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o

În literatura juridică în ceea ce privește natura juridică a contractului de asigurare întâlnim

Condițiile generale de validitate a contractului de asigurare sunt:

 Capacitatea de a încheia un contract de asigurare. Calitatea de a contracta o poate avea

 Consimțământul părților contractante. Adică manifestarea intenției de a încheia un act

se angajează debitorul.12Așadar, obiectul contractului de asigurare este operațiunea de asigurare

 Cauza contractului de asigurare

2.2. Condiții speciale de validitate a contractului de asigurare

Condițiile speciale de validitate a contractului de asigurare sunt:

Este un element esențial al contractului de asigurare.

Trăsăturile riscului sunt:

▪ Riscul este un eveniment viitor

riscului asigurat a devenit imposibilă. Atunci când asiguratul sau contractantul

În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă,

✓ Riscul să fie măsurabil, adică să poată fi determinat probabilistic și să poată produce o

Persoana care contactează asigurarea primește informații privind riscul.

Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului,

împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i

Caracteristicile esențiale ale interesului asigurabil sunt:

3. Părțile contractului de asigurare

Părțile în contractul de asigurare sunt:

o Asigurați identificați prin nume cum ar fi asiguratul principal, 24 cesionarii 25

o Asigurații identificați în raport cu alt asigurat.

Este vorba despre persoanele menționate într-un act adițional la poliță.

Este persoana îndreptățită să primească indemnizația de asigurare.

Asiguratorul este persoana juridică autorizată și supravegheată de Autoritatea de Supraveghere

Legea distinge între asiguratori:

4. Caracterele juridice ale contractului de asigurare

Caracterele juridice ale contractului de asigurare sunt:

5. Încheierea contractului de asigurare

Încheierea contractului de asigurare are mai multe etape astfel:

✓ Informarea părților și realizarea acordului de voință. Este faza informării.

distribuție a rezultatelor financiare, procedurile de soluționare a eventualelor litigii,