UNIVERSITATEA “BOGDAN VODĂ” DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

LOVITURA DE DREAPTA (forehand)

ACOMODAREA CU MINGEA

Coordonator:

Lect.univ.Dr.

Student anul II:

 Introducere

Educația fizică și sportul ocupă un loc important în societatea contemporană datorat

faptului că ele reprezintă un fenomen social complex, multifuncțional cu valențe formative
complexe și cu funcții sociale multiple.
Educația fizică optimizează procesul de dezvoltare fizică, îmbunătățește capacitatea de
efort a organismului, perfecționează capacități motrice generale simultan cu influențarea sferei
psihice a individului în mod diferențiat pe vârste și sex în cadrul perioadei de formare a
personalității sale.
Educația fizică și sportivă se înglobează în sfera largă și generoasă a educației care se
diversifică corespunzător liniilor de perfecționare a laturilor și formelor de manifestare umană,
contribuie la eliminarea unor influențe nocive ca: monotonia habituală, stările de suprasolicitare
și stres, obezitatea, boli cardiovasculare sau profesionale. Prin efectul și finalitățile lor educația
fizică și sportul contribuie la îndeplinirea marilor sensuri ale actului educațional, care rămâne
unic prin efectul său total și diferit, prin varietatea formelor și procedeelor sale. Se poate afirma
cu temei că relația dintre obiectivele educației fizice și sportului și cele generale de educație este
directă și reciprocă (Siclovan, 1979)
Acțiunea educației fizice și sportului se încadrează într-un sistem convergent de mijloace
și măsuri care acționează concentric asupra omului, în vederea formării, educării, modelării și
încadrării lui sociale cu eficiență maximă, dar și în perspectiva educației permanente prin
asigurarea unei capacități fizice superioare, dezvoltarea și formarea la un nivel superior a
aptitudinilor motrice de bază, a mișcărilor așa-zis învățate, condiționate și, pe temeiul lor, a celor
specifice marii diversități de gesturi motrice, de tehnici proprii sporturilor individuale și de o
echipă, concomitent cu dezvoltarea calităților motrice de bază și combinate (viteză, îndemânare,
forță, rezistență, detentă, mobilitate, suplețe). Educația fizică și sportul contribuie de asemenea la
formarea personalității umane prin influențele pe care le are asupra calităților psihice cognitive
(senzații, percepții, reprezentări, gândire) a celor volitive (curaj, spirit de inițiativă, hotărâre,
perseverență) afective (sentimente, pasiuni) la care se adaugă și formarea unor trăsături de
personalitate cum sunt: caracterul, temperamentul, atitudinile și aptitudinile. (Dragnea 1984).

Finalitatea sportului: realizarea instruirii și educației sportive, creșterea continuă a

rezultatelor sportive, a prestigiului sportului românesc în lume, sporirea contribuției sale la mai
buna cunoaștere a tinerilor, competiții interne și internaționale sunt finalități și obiective de mare
răspundere pentru toți cei ce practică sportul.
Sportul reprezintă și un important fenomen social cu implicații în viața socială a
cetățenilor. Spectacolul sportiv, competițiile sunt urmărite ori direct, ori indirect prin
intermediul mass media de mii și chiar milioane de persoane de pe diferite continente.
Rezultatele competițiilor influențează profund opinia publică cu efecte favorabile sau
defavorabile asupra stării sufletești a acestora.
Dintr-un alt punct de vedere trebuie arătat încă un aspect care se referă în mai mică
măsură la funcțiile acestora cu activități special organizate de societate, deci ca proces deliberat
conceput și realizat sistematic în rândurile diferitelor pături ale populației ci mai mult
la substratul cultural al practicării exercițiilor fizice și al sportului fapt care constituie o
motivație tot mai evidentă în viața omului contemporan. Practicarea jocurilor, a diferitelor
ramuri de sport are loc și în afara procesului pedagogic, special organizat și în numeroase
cazuri, la baza exersării lor stau considerente de ordin recreativ, de destindere, de emulație.
Educația fizică și sportul au valențe deosebit de nuanțate pentru că îndeplinesc cerințe,
interese și năzuințe foarte diversificate și în aceste condiții esența lor socială nu poate fi limitată
la caracterul lor strict formativ ci la cel care are la bază favorizarea manifestării libere și
creatoare a posibilităților cetățenilor, a valorificării înclinațiilor și dorințelor lor de influențare a
capacității creatoare, a dorinței de afirmare și de autodepășire.
În condițiile societății contemporane se manifestă o amplificare a rolului și sarcinilor
educației fizice și de viață activă cu mijloace preventive și compensatorii de destindere și
agrement capabile să protejeze ființa umană față de fenomenele nocive ale vieții cotidiene.
Sportul optimizează dezvoltarea biologică a ființei umane, formează gustul specific al
omului pentru mișcare, contribuie la integrarea socială a omului.

Lovitura de dreapta (forehand)

• Pentru un jucator de mana dreapta, lovitura de dreapta este o lovitură ce începe în partea dreaptă
a corpului, continuă pe lângă corpul său și se termina pe partea stangă a corpului.
• Este considerata cea mai ușoară lovitură din tenis, datorită naturaleței sale. În majoritatea
cazurilor, lovitura de dreapta este arma principală a începătorilor dar și a jucătorilor avansați.
• Majoritatea loviturilor de dreapta sunt executate cu topspin deoarece ajută la mentinerea
mingii în interiorul terenului. Jucatorii ce poseda o lovitura de dreapta foarte bună, își construiesc
strategia de joc în jurul acesteia.
• Acestia joaca punctul până când se ivește o ocazie de a lovi mingea puternic cu dreapta, pentru
a-l caștiga.
• O tactica foarte cunoscută este aceea de a executa lovitură de dreapta, de pe partea de rever, și a
o trimite în cross. Lovitura de rever (backhand)
• Pentru un jucator dreptaci, lovitura de rever începe pe partea stangă a corpului, continuă
transversal pe corp pe măsură ce are loc contactul cu mingea și se termină pe partea dreaptă a
corpului, racheta fiind deasupra umarului drept.
• Lovitura de rever poate fi executata cu una sau doua mâini, deoarece mâna de bază a
jucatorului intervine în lovitură, reverul nu posedă aceeași putere și consistență ca lovitura de
dreapta, și este considerată mai dificil de stăpânit. Cu toate acestea, reverul executat cu două
mâini, oferă o stabilitate și putere sporită loviturii, de aceea este foarte des folosită în jocul
modern.
• Adesea, începătorii întâmpină dificultăți în executarea reverului, în mare parte datorată faptului
că nu posedă suficientă forță pentru a lovi. Lovitura de rever este, de obicei, considerată ”lovitura
slabă a adversarului”.

Ce importanță are lovitura de dreapta?

Denumit și forehand, acest procedeu tehnic implică trimiterea mingii peste fileu, după
momentul în care aceasta a atins terenul de joc, de pe partea mâinii în care jucătorul ține racheta.
La fel ca lovitura de pe partea stângă, în care mingea este trimisă peste fileu, de pe partea opusă
mâinii care ținea racheta, și ca serviciul, forehand-ul este una dintre loviturile de bază din acest
sport. Lovitura de pe partea dreaptă este folosită în schimburile de mingi, executate în partea din
spate a terenului, în trecerea adversarului pe lângă fileu, precum și ca lovitură pregătitoare a
venirii către fileu.
 Executată prin lovituri plate, tăiate sau liftate (trimise peste fileu), lovitura de pe partea dreaptă
implică mai multe etape, de-a lungul cărora jucătorul realizează câteva mișcări specifice.

Pregătirea loviturii
În această etapă, racheta este retrasă pe o traiectorie sub formă de semibuclă, până în
prelungirea axei umerilor, pe plan ușor înclinat. Orientat către fileu, brațul stâng este relaxat, în
timp ce piciorul stâng este fixat pe sol, perpendicular pe fileu, pe ceeași linie cu piciorul drept. Cu
genunchiul ușor îndoit, jucătorul își transferă greutatea pe piciorul drept, concomitent cu
răsucirea trunchiului spre dreapta.

Lovitura
Racheta este dusă spre minge cu vârful sub înălțimea maximă a ricoșeului mingii, iar
dacă se dorește un efect de liftare, aceasta va fi îndreptată spre înainte și în sus, înaintea
impactului. Racheta va lovi pe un plan orientat spre fileu, perpendicular pe sol, iar impactul
dintre minge și aceasta va avea loc în fața piciorului stâng. Concomitent, greutatea corporală se
mișcă pe piciorul din spate, iar genunchii se întind.

Finalizarea loviturii
Racheta este împinsă în față și ajunge deasupra umărului stâng, pe măsură ce greutatea
continuă să fie transferată pe piciorul aferent. În acest timp, piciorul drept se sprijină pe vârf si
este mutat în spatele piciorului stâng.
 ACOMODAREA CU MINGEA
Exerciții pregătitoare cu mingea și racheta
Învățarea mecanismului de lovire are ca obiectiv însușirea corectă a mecanismului de lovire
a mingii și conține următoarea succesiune de exerciții:

Lovirea mingii în sol cu palma: - de pe loc;

-din mers;
-din alergare;
-din săritură.
Exerciții de imitație: fixarea prizei semiînchise
Imitarea loviturii de pe partea dreaptă (fără minge), (după explicație, demonstrație) imitarea din
poziția finală a părții pregătitoarea loviturii propriu-zise și finalul mișcării de lovire (de pe loc)
imitație, execuție fragtmentară cu accent pe: - poziția finală a părții pregătitoare;
- lovitura propriu-zisă;
- terminarea (finalul) loviturii.
Exerciții la minge oferită:
- din poziția finală a părții pregătitoare, lăsarea mingii să cadă în fața
piciorului stâng și efectuarea loviturii propiuzise și terminarea
mișcării de lovire (se execută la gardul de sârma și pe terenul de
joc ;
- același exercițiu dar început din poziție fundamentală execuție
globală de pe loc;
- din poziția finală a părții pregătitoare, aruncarea mingii mai
departe și deplasare pentru găsirea punctului de lovire.

Exerciții la minge aruncată și lansată de antrenor:

- din poziția finală a părții pregătitoare, lovirea mingii
aruncată de antrenor: de pe loc, din deplasare, execuție
globală, de pe loc, din deplasare;
- schimb de lovituri cu antrenorul la mingi lansate de acesta -
lovituri sub formă de întrecere:cine lovește mai corect
mingea,cine lovește mai multe mingi peste fileu;
 - utilizarea aparatelor ajutătoare: coș, tun de mingi etc.

Exersarea procedeelor tehnice în condiții izolate de joc, are ca obiectiv capacitatea jucatorului
de a :
- dirija loviturile (diagonal, lung de linie, median);
- lovi din deplasare (de pe partea dreapta, stângă și de pe
centrul terenului);
- utiliza factorii de eficiență (direcție, lungime,efect,
traiectorie și viteză).