Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MODUL PSIHOPEDAGOGIC
NIVELUL I
EVALUARE FINALĂ
ABSOLVENTĂ:
Cenean Dea
CLUJ-NAPOCA
2023
PROIECT DIDACTIC Nr 1
IV.PARTEA DE 7.Revenirea
ÎNCHEIERE organismului -Mers cu exerciții de respirație 3 min În șir câte
pentru efort -Mers cu mișcări de relaxare unul
3-5 min
8.Aprecieri și -adunarea elevilor
recomandări -aprecieri asupra desfășurării orei 2 min În linie pe
2-3 min -recomandări pentru elevii care nu execută corect un rând
-alinierea, salutul
Test de evaluare
Testul de evaluare va fi compus din 10 întrebări, întrebările vor fi cu o singură variantă de
răspuns. Testul va fi pentru elevii clasei a VI- a la începutul orei de educație fizică și sport.
Întrebările vor fi din diferite sporturi dar și din educație fizică.
4. Ce este îndemânarea?
a. calitate motrică
b. aptitudine motrică
c. deprindere motrică
Evaluarea în educație fizică și sport sau evaluarea în general poate fi definită astfel, “evaluarea
este un proces prin care se măsoară şi se apreciază valoarea rezultatelor unui sistem de educaţie
sau a unei părţi a acestuia. eficacitatea resurselor, a condiţiilor şi operaţiilor folosite în
desfăşurarea unei activităţi.” Evaluarea permite compararea rezultatelor cu obiectivele propuse în
vederea luării unor decizii privind ameliorarea activităţii în etapele următoare sau pentru a
ierarhiza membrii unui grup în funcţie de valoarea performanţelor obţinute în activitatea
desfăşurată. Evaluarea în educație fizică și sport, constituie un moment necesar şi central al
procesului instructiv-educativ. Ea face ca acest proces să devină “un demers în spirală”, în sensul
că se realizează o reglare continuă, o ameliorare permanentă a funcţionalităţii sistemului.
Evaluarea în educație fizică și sport poate fi:
-evaluare inițială;
-evaluare cumulativă sau sumativă;
-evaluare continuă (formativă).
Verificarea
Verificarea este procesul sau actul prin care subiectul execută o probă. care poate avea natură
diferită ceea ce determină mai multe tipuri de verificare:
verificarea orală;
verificarea scrisă;
verificarea practică.
În educaţie fizică şi sport ar trebuie să existe atât verificarea orală, cât şi cea scrisă, care să aibă
menirea de a stabili nivelul cunoştinţelor teoretice de specialitate ale fiecărui subiect.
Verificarea practică, care predomină în educaţie fizică şi sport, este valabilă pentru aproape toate
componentele modelului, inclusiv pentru dezvoltarea fizică. Prin verificarea practică se
urmăreşte identificarea capacităţii de aplicare a ceea ce se dobândeşte sau se dezvoltă în procesul
instructiv-educativ şi în activitatea independentă de practicare a exerciţiilor fizice. Natura
probelor practice este diferită. La unele probe rezultatele obţinute de subiecţi se pot măsura,
apărând această operaţie “măsurarea”, care ajută orice ştiinţă pentru a-şi exprima obiectiv
categoriile proprii. Unele probe practice sunt însoţite de anumite norme sau baremuri, care
exprimă scala valorică de efectuare a probelor respective.
La alte probe practice, mai ales de tehnică sau tactică de execuţie a deprinderilor şi priceperilor
motrice, rezultatele execuţiei subiecţilor nu pot fi măsurate. Este vorba de acea verificare care se
dă şi la educaţia fizică şi sportivă şcolară pe bază de probe practice sau scrise, standardizate cel
puţin pe plan naţional (multe sunt standardizate pe plan internaţional).
Aprecierea
Este a doua fază a evaluării din punct de vedere cronologic/temporal. Chiar dacă mai este
numită şi “evaluare propriu-zisă”, aprecierea nu “acoperă” actul de evaluare.
Aprecierea se face fie prin folosirea unor expresii verbale (foarte bine, bine, rău, neconvingător
etc.), fie prin folosirea unor simboluri numite note. Aprecierea verbală este destul de frecvent
folosită, având rol dinamizator numai dacă va fi folosită permanent.
Este vorba de aprecierea curentă, continuă, cu rol de feed-back pentru orice exersare a
subiecţilor.
Aprecierea este condiţionată, deci dependentă, de natura probei la care este verificat subiectul.
Atunci când probele de verificare sunt măsurabile, rezultate, aprecierea presupune efort mic din
partea “examinatorului” (mai ales dacă există norme sau baremuri,dacă nu există norme sau
baremur, aprecierea solicită doar efort de scalare a rezultatelor).
Cu alte cuvinte, când rezultatele sunt măsurabile, aprecierea este obiectivă, adevărată, corectă,
lipsită de subiectivism.
Când rezultatele nu sunt măsurabile, ci doar observabile (ca la execuţiile tehnice şi tactice),
aprecierea poate avea mai multe sau mai puţine aspecte de subiectivism.
Cu cât competenţa profesională este mai bună, cu atât sunt mai reduse aspectele subiective ale
aprecierii.
Autoaprecierea presupune focalizarea atenţiei asupra propriilor prestaţii/execuţii, bune sau rele,
reuşite sau nereuşite.
Prin autoapreciere obiectivă, formată în timp, subiectul este conştient de capacitatea sa, de
disponibilităţile sale psihice sau fizice. Este ultima fază a evaluării, tot din punct de vedere
temporal şi nu al importanţei. Se afirmă că această fază este rezultatul unităţii dialectice dintre
primele două faze: verificarea şi aprecierea. Ea se materializează prin acordarea de note sau
calificative.
Când se acordă note, trebuie avute în vedere cele trei funcţii principale ale acestora
-funcția didactică;
-funcția educativă, funcția socială.
BIBLIOGRAFIE
https://profuldesport.ro/evaluarea-in-educatie-fizica-si-sport/