Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Activitate integrată
“Exploratori
ai corpului uman”
Profesorînvățământ preșcolar
STAN IOANA MARIA
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ
„Exploratori ai corpului uman”
Data:
Grupa:MARE
Tema anulă de studiu:„Cine sunt/suntem?”
Subtema:„Corpul meu”
ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE:
ADP:Întâlnirea de dimineață (Noutatea zilei - Personajul Doctorița Plușica, Tranziții – ”Fie soare,
fie nor/Pe fereastră ne uităm/Vremea vrem să o aflăm”, ”Bat din palme clap, clap, clap”, “Părțile
corpului”.”Și acum să ne jucăm drumul jocului să-l luăm”.
Deprinderi specifice primirii copiilor și servirii mesei, activitate individuală de exploarare a unui
subiect de care este interesat copilul, gimnastica de învioarare.
ALA1: Joc de masă-Scheletul uman;
Știință- Pacientul julit;
Joc de rol- La cabinetul medical;
ADE:“Corpul meu ocupat”-autor popular (povestire și pictură)
ALA2:Joc de orientare: „Labirint în corpul uman”
DIMENSIUNI ALE DEZVOLTĂRII:
Mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
Activare și manifestare a potențialului creativ
COMPORTAMENTE VIZATE:
Demonstrează înțelegerea unui mesaj oral, ca urmare a valorificării ideilor, emoțiilor,
semnificațiilor etc. (comunicare expresivă)
Demonstrează creativitate prin activități artistico-plastice, muzicale și practice, în conversații
și povestiri creative
Bibliografie:
- Curriculum pentru educație timpurie 2019;
SCENARIUL ZILEI
CENTRUL ȘTIINȚĂ
Denumirea activității:,,Pacientul julit"
Mijloc de realizare:joc de asociere
Obiective operaționale:
-să asocieze fiecărei răni, plasturele potrivit, analizând modelul
acesteia.
Metode și procedee:conversația, explicația, demonstrația.
Mijloace de învățământ:siluetă umană, pansamente.
Desfășurarea activității:Copiii pansează pacientul julit, utilizând
plasturii potriviți.
Tranzițiacătre joc este realizată prin versurile: ,,Și acum să ne jucăm/ Drumul jocului să-l luăm.”
Era miezul nopţii, dormeam în patul meu, când deodată am auzit un zgomot ciudat. Se auzea ca
şi cum vorbea cineva! M-am dat jos din pat şi am aprins lumina. Nu era nimeni. Confuză, am stins
lumina şi m-am întors în pat. Apoi, am auzit iar vocea... De data asta am rămas jos şi am ascultat cu
atenţie...
-Eu sunt cel mai bun!
Apoi, am auzit un alt glas:
-Nu, eu sunt cel mai bun!
Aceste voci, parcă se auzeau chiar din înăuntrul corpului meu!
-Bunăăă! am strigat. Cine vorbeşte?
-Ne cerem scuze că te-am trezit! a spus una dintre voci. Noi, doar discutăm despre care dintre noi
este cel mai important organ al corpului.
-Cel mai bun organ al corpului? am întrebat confuză.
-Da! a zis vocea. Eu sunt stomacul tău şi cred că sunt cel mai bun. Dar inima ta, nu este de acord.
Ea crede ca ea este cea mai bună! Poate decizi tu care dintre organele corpului este cel mai bun.
Era ciudat că organele corpului vorbesc, dar m-am hotărât să le ajut.
-Binee! am zis. Fiecare dintre voi trebuie să îmi spună, de ce crede că e cel mai bun apoi voi
decide.
-Suuper! a spus creierul. Eu voi începe. Eu sunt creierul şi mă mai numesc şeful întregului
organism. Mă aflu la nivelul capului şi eu controlez tot ce se întâmplă în corpul tău, de le
vorbire, la mers, de la creier pleacă toate acţiunile tale. Aşa că, vezi tu, eu sunt cel mai important, a spus
mândru creierul.
-Binee, binee. Ia, aşteaptă să auzi cât de uimitoare este munca mea, a spus inima. Eu, mă mai
numesc şi motorul vieţii. Eu asigur circulaţia sângelui în tot corpul prin vasele de sânge. Astfel, la
fiecare bătaie a inimii ( tica-taca, tica-taca), sângele încărcat cu oxigen ajunge la toate celelalte organe şi
părţi ale corpului asigurând buna funcţionare a lor. Pe mine mă găseşti în partea stângă, sus, a
trunchiului tău, continuă inima. Dacă aşezi mâna pe pieptul tău în locul indicat de mine, mă poţi şi simţi.
Hai, aşează-ţi mâna pe piept! Mă simţi?
-Daa! Spuse fermecată fetiţa. Eşti cu adevărat minunată!
-Nu te grăbi, fetiţă dragă, să ne prezentăm şi noi! spuseseră cei doi plămâni roz și grăsuni. Noi,
plămânii, ne aflăm în zona pieptului, lângă inima ta. Noi te ajutăm să respiri. Adică să inspiri aer ce
conţine oxigen şi să expiri un alt gaz ce nu îți foloseşte corpului. Cum funcționează repirația? Pe nas
inspiri aerul curat, care intră în plămâni, în sânge şi în tot corpul. Apoi expriri aerul care nu este bun
pentru organism. Încearcă și tu! Inspiră până numeri la 3 și expiră, suflând ușor aerul afară din plămâni.
-Bravo! Felicitări!
-Ehee... Nu uitaţi de minee! a mormăit și stomacul. Stați să aflați și povestea mea! Alimentele
mestecate cu ajutorul dinţilor, trec printr-un tub şi ajung la mine, în stomac. Eu am rolul de a transforma
alimentele într-o pastă lichidă, hrănitoare pentru întregul corp. Fără hrană, corpul nu ar avea energie să
funcţioneze. Vezi tu, de ce sunt eu cel mai important?
-Lasă-ne cu prostiile tale. Eu sunt cea mai harnică, spuse inima. În cursul vieții, eu nu mă opresc
ni-cio-da-tă!
-Nimeni nu mă poate învinge, spuse creierul.
-Ba, noi te putem învinge! Au strigat în cor plămânii. Și disputa era în toi.
-Stop! am strigat. Nu pot să decid care dintre organele corpului este cel mai bun! Toate sunteţi
importante! Am nevoie de CREIER ca să pot hotărî cum să mă comport; am nevoie de INIMĂ ca să
bată tica-tica, să îmi trimită sângele în întregul organism, de PLĂMÂNI am nevoie să pot respira, iar
STOMACUL, transformă mâncarea cea bună a mamei în energie și putere.
-Dar, cu siguranţă, unul dintre noi este mai important decât celelalte! a spus creierul.
-Nu, am zis! Toate faceţi parte din aceiaşi echipă şi fiecare dintre voi are un rol important şi îmi
ajutați corpul să lucreze şi să fie ocupat. Este vremea să vă opriţi din ceartă şi să începeţi să colaboraţi.
După câteva momente, organele corpului s-au oprit din mormăit.
-Are dreptate! au spus... Suntem o echipă! Haideţi să o ajutăm să fie cea mai bună fetiţă.
-La treabă, corp ocupat!