In polemica interbelici provitoare la roman, anuntata de

nuvele precum: „Zestrea", .1 principile modernismului si ale Teoriei

sincronismului, in timp ce George Calineacu militeazi pentu romanul obiectiv, iar
samanatoristii pentra proza si poezia traditionala.

Liviu Rebreanu reia tema taranului roman, intr o maniera moderna. Taranul
este vazut in mijlocul framantarilor sale pentru pamant la inceputul secolului al 20-
lea.

Tema centrala este problematica pamantukui dublata de tema iubirii si a

familiei.

Viziunea despre lume a autorului poarta amprenta in articolul "Cred" din

1924 si in discursul cu privire la "Academia Romana" din 1934. " Pentru mine arta
inseamna creatie de oameni si de viata... Nu frumosul, o nascocire omeneasca
ilustrata in arta ci pulsatia vietii".

Apartenenta la tipul de creatie Realist-obiectiva, se oglindeste in relatarea

la persoana a 3-a de catre un narator omniscient omni-prezent.

Relatia incipit-final sustine specificul realist-obiectiv al operei:

Romanul incepe cu descrierea drumului catre satul Pripas la care se ajunge

prin: "Soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasand Somesul" pana la Cluj dun
care se desprinde "un drum alb mai sus de Armandia".

La intratea in sat " Te intampina o cruce stramba pe care e rasticnit un

Hristos cu fata spalata de ploi si cu o cununita de flori agatata de picior"

Imaginea drumului este reluata simbolic in desfasurarea actiunii, in scena

licitatiei la care se vindeau piesele de mobilier ale invatatorului, sugerand destinul
tragic al lui Ion si al Anei, precum si viata tensionata si necazurile celorlalte
personaje.

Romanul sferic cu structura echilibrata demonstreaza simetria dintre incipit

si final prin aceasi metafora a vieti.

margine, fetele nepoftite rad silit cu cate o nevasta mai tanara care asteapta
sa ii vina chef sotului sa o joace. Mai la o parte sunt nevestele si femeile mai
invarsta care isi admira copii, in vreme ce barbatii se afla mai departe , neinteresati
de jucatori.
 Abea dupa incheierea jocului apar intelectualii satului: Preotul Belciug,
Invatatorul Herdelea impreuna cu Sotia lui, Maria, si cei 3 copii ai lui: Titu, Laura
si Ghighi.

Maria Herdelea, desi fata de taran, umbla mereu in haine nemtesti si s-a
casatorit cu un invatator si se simte mult deasupra narodului, privind: "Cu o mila
cam dispretuitoare".

Prietenia lui Titu cu Ion s-a dovedit una adevarata, deoarece Titu trimite o
plangere impotriva judecatorului si se intoarce asupra amandurora cu repercursiuni
dureroase.

O a doua secventa semnificativa pentru tema apare in capitolul: "Sarutarea".

Ea ilustreaza patima taranului sarac prin nastere de obiectul existentei sale:
Pamantul.

E primavara si merge pentru prima oara sa vada pamantul pentru ca:

"Dragostea lui avea nevoie de inima mosiei".

Pamantul, personaj stihial, are in sine o uriasa "Anima". Ion il saruta "cu
voluptate" si in sarutarea acrasta grabita simti un fior rece.

Implinit, personajul isi vede puterile hiperbolizate: "Se vedea acuma mare si
puternic ca un urias din basme".

Viziunea realista a autorului se resfrange in constructia actiunii. Povestea are

la baza dorinta unui taran sarac, dar harnic de a-si depasi conditia si de a-si
satisface setea de pamant, pentru ca citez; "Toata istetimea lui nu plateste o ceapa
degerata faca n-are si el pamant mult, mult....". Ascultand glasul acestei dorinte
primordiale, el seduce o fata bogata, pe care nu o iube de e cu adevarat, facandu-l
pe tatal acesteia, Vasile Baciu sa permita casatoria lor.