L\\r

cAr.T::TNrr oq ro6
.pu

:1. $
t:: !:i

il

Ioan

@ubiti cftedrneiosi,
in lumea si modul in care tr?aim,g0ndim si lucrlm ca oameni, suntem inconjurali de un ocean de mistere
si intrebdri cu si frri rf,spuns. La tot pasul, in tot momentul, latoatdvoia Ei dorinta noastrh omeneasc[, apar
ciutate sau necf,utate, de aproape sau de departe, de demult sau de acum, mul{ime de probleme simple sau
complicate, cu una sau mai multe necunoscute, usoare sau grele, pentru prima sau pentru ultima oari. Unele
probleme sunt usoare gi plEcute, altele sunt grele si dureroase. Omul este neputincios in raport cu fortele naturii
Ei totuEi caut5 sd cuprindf, si s5le supun[. Omul este o individualitate, o unitate nerepetatf, si neimitabilb. Omul
se presupune invilat si nu-l cunoaste pe Creatorul s6u Ei nici pe sine. Se crede stip0n pe naturi si pe legile ei
si nu-;i cunoaste St[pinul (Dumnezeu) qi nici poruncile pe care acesta i le-a dat (Cele 10 porunci). Omul pune
fel de fel de probleme, dar nu-si pune problema de a sti sensul vielii sale p[mintesti (Mintuirea). Omul se
incAnt[ cf, vede departe, dar nu vede aproape. Omul este una din cele trei mf,rimi: Durnnezeu, lume om. Nici
Ei
o fiin{[ nu trlieste in adevlr la o diferen![ de nivel mai mare dec6t omul. Nici una nu se diferen\iazdmai mult
in manifestdri ;i st[ri ca omul; nici una nu se realiz eazdmaimult Ei mai pu{in ca omul: de la meschin, tic6lns,
bicisnic sau monstru ,plnd la eroic, genial, sublim sau divin, de la slulenie pAnI la perfecfiune. Fiecare om are
o fa\dvdzuti de ceilal{i, are g6nduri, sentimente, aptitudini, calit5li si defecte, virtuli gi picate cunoscute si are
totodat5 un chip nevdzut, ginduri nespuse, sentimente nemanifestate sau refuzate, dorinle nemdrturisite nirndnui,
niciodatd, unii au o in5lime pe care allii n-o ating sau un abis in care alqii nu privesc. Stim cit de mare este
soarele si c6t de fierbinte, cAt este de micf, lumea si cAt este de rece, dar nu stim cAt de mic este sufletul fiecdrui
om. Ad6ncurile qi piscurile sufletului omenesc trebuie s51e cunoascf, preotul pentru c[ el lucreazd cu sufleful
omului. Ydzut de jos, omul este ceea ce l-au socotit oamenii: un animal, un instrument de muncd, o marft, un
sclav, un prizonier, ttn neputincios, o trestie b[tut6 de v6nt, iarb[ ce se usucf,, floare ce se vestejeste. Privit de
sus, omul apare in realitatea sa spirituald, de esen![ divinf,, ca fipturd fbcutd dup[ chipul si asem[narea lui
afarl gi apoi imediat il impldntd din nou, ad0nc chiar deasupra pAntecului qi-l smulse ?n tlcere. Secundantul igi
trimise sabiainjos, intr-un singur arc nimicitor".
LA EVREI, citind cu aten(ie Vechiul si Noul Testament, putem observa cI dou6 personaje biblice
foarte cunoscute Iuda Iscarioteanul qi regele Saul s-au sinucis.
Iuda (prescurtare din ebraicul Iehuda - ,,Lludat si fie Domnul") este nume propriu care indicd in
Noul Testament opt persoane diferite. Vom vorbi aici doar despre Iuda Iscarioteanul, cel care L-atrddatpe
Iisus. A intrat Satana in inima lui Iuda gi ducAndu-se la arhierei ,rA zis: Ce voiti s5-mi dali 9i eu il voi da in
mflinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de argintio' (Mate126:15). ,, Atunci luda, cel ce L-a vffndut,
vdzindcl a fost osindit, s-a ciit si a adus inapoi arhiereilor si bltrinilor cei treizeci de arginti. Zicffnd:
Am greqit vinzAnd sflnge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveste pe noi? Tu vei vedea. Si el, aruncAnd
arginfiiin templu, a plecat si, ducindu-se, s-a spflnzurat"(Matei 27:2-3-4-5).
SauI, regele israelililor, rd.nit f,rind de s[gefi Ei vlzind cd cei trei fii ai sdi: Ionatan, Aminadae Ei Melchi;ua
au fost uciqi in lupta cu filistenii l-a rugat pe purl6torul lui de affne: ,,Scoate sabia ta si mI stripunge cu ea,
ca sE nu vinI acesti netliati imprejur si s[-;i bati joc de mine. Dar purtltorul de arme nu s-a hotirf,t la
aceasta, pentru cI se speriase foafte tare. Atunci Saul a luat sabia si s-a aruncatin ea" (1 Paralipomenai 0:4).
Apoi a doua zi au venit filistenii si ,,Armele lui le-au pus in templul zeilor lor, iar capul lui }-au
spinzurat in templul lui Dagon. Asa a murit Saul pentru nelegiuirea sa pe care o flcuse el inaintea
Domnului, pentru ci n-a plzit cuvAntul Domnului si pentru c[ a intretlat si cercetat pe vrfljitoareo'
(1 Paralipomena 10: 10- 13).
iN SOCrf1Arrr.n CONTEMPORANE MODERNE, cultele religioase continud sf, dezaprobe
actele suicidare, dar nu mai proclamd, in mod direct, pedepse pentru defunct. Prin urmare, fenomenul suicidar
este interpretat in mod diferit nu numai la nivelul general al societ5fii, ci Ei in analizele efectuate de specialigti.
interpretarea este ruportatd la o serie de factori, cum ar fi interesele autorit5lilor Ei influenlele
educafional-culturale receptate pe parcursul vielii q.a.
De aici rentltdEi demersuri de definire a sinuciderii, clasificdri, introducerea unor ca:uze determinante si
chiar manifestarea indirect[ a atitudinilor specialistului fa]d de acesti indivizi si, respectiv, comportamentele
autodistructive ale acestora. Din aceast5perspectivS, re{inem contribulia lui Emile Durkheimin lucrarea sa de
referinla, ,,Le Suicid e" (1897),in care realizeazdo analizdcomplexd a fenomenului prinprisma determinismului
social Ei al interpretdrii filosofico-sociologice. Autorul pomeste de 1a ideea cd dintre diferitele forme de moarte,
sinuciderea se deosebeste, in primul rind, prin aceea c[ ea este produsul personal al victimei care suportl
consecinlele faptelor sale. Se numeste sinucidere ,rorice ctz de moarte care rezulti direct sau indirect
dintr-un act pozitiv sau negativ, sivirsit de victima inslsi si despre care aceasta stie ce rezultat va
produceoo.
Prin conferirea calificativului de acte deliberate, E.Durkheim doreste sd facl distinctia, pe de o parte,
clintre sinuciderea omului sln5tos qi a celui bolnav psihic care nu este responsabil de actele sale qi, pe de alt[
parte dintre sinuciderile umane qi cele din lumea animald ce se produc prin intrarea in funcliune a unor instincte.
Dar, in principiu, sinuciderile utnane, indiferent de cauzele care le geneteazd, se incadrea zdin categoria morlii
voluntare. in lucrarea ,rsinuciderea", Durkheim reia tematica anomiei in contextul oferit de interpretarea
principalilor factori sociali care determin[ frecvenja sinuciderilor. tn acest scop, el i;i propune sd demonstreze
cd rata sinuciderilor caracteristicd unei anumite popula{ii poate fi explicatd nu prin atributele personale ale
indivizilor, ci prin influen{ele exercitate de societate asupra raporturilor lor de interac{iune si asupra gradului
lor de atagament fa\d de societatea din care fac parte. Pentru a evidenlia acest lucru, autorul elaborcazd,mai
intii, o rnetodd prin intermediul c[reia se pot pune in rela{ie doui variabile :
- Una independentd, exemplu.: caracterele rasiale, religioase, economice sau politice ale unei
popula{ii;
- Atta dependenti intre dou6 sau mai multe populalii.
Pe aceastd b azd el ajunge la concluziacd nu se pot infera corela{ii pozitive intre sinucidere, pe de o parte,
qi trlsdturil e ftzice sau geografice ale mediului, caracteristicile biologice sau psihologice ale indivizilor, pe de
altd.parte,de unde qi necesitatea de a recurgela factorii sociali ca fiind singurii in m6surd si explice frecvenla
qi varialiile sinuciderilor.in primul r0nd, Durkheim pleacl de la ideea c[ nici una din teoriile care incearcd sE
nu mai ajunge pentru ca sd-gi desfEsoare interpretarea lui delirant-depresiv5, in vreme ce viitorul nu-i mai
foloseste la nimic, decit pentru a-gi organiza c6t mai rapid sfArEitul. Acest fundal tipic depresiv devine penibil
prin componentele sale cinestezice proprioceptive, dar mai ales prin sentimentul de nenorocire, prin intensitatea
de catastrolEmoralf,pe care o triieste melancolicul. Aceasti malezdmoral5 rezultddintr-un sentiment general
ce se opune siguranlei, devenind un fel de ,,nesiguran!5 organizatd", dublata de un sentiment de neputin{i
pentru a intreprinde ceva menit sd-l smulg5, s6-l ridice deasupra nivelului de pr5buqire in care trdieste prin
evidenta sa neproductivitate (Eduard Pamfil, Doru Ogodescu, Psihozele,EdituraFacla,lg76).
D. SINUCIDEREA OBSESIVA

in acest caz, subiectul nu are un motiv real sau imaginar, sinuciderea obsesiv[, cauzatdde ideea fixd a
morlii, domind spiritul bolnavului fbrd vreun motiv palpabil. El este obsedat de dorin{a de a se omori, chiar
dacd Etie cd nu are nici un motiv rezonabil sd o fac5. Este o nevoie instinctivd asupra c[reia nici gindirea, nici
ra{ionamentul nu au vreo putere; este analog[ acelor nevoi de a fura, a ucide, a incendia din care a generat
conceptul de monomanie. Cum subiectul igi dA seama de caracterul absurd al dorinlei sale, el incearci la
inceput sS lupte. Darpe toati durata existen{ei sale este trist, chinuit si resirnte in cavitatea epigastricd o anxietate
care creste in fiecare zi. Din acest motiv se mai foloseste denumirea de sinucidere anxioasf,. Dar imediat ce
bolnavul a hotdr6t sf, renun{e la luptd si si se omoare, nelinistea inceteazd,;i calmul revine. Dacd tentativa
esueazf,, ea este suficient[ uneori pentru a micqora dorinla sa maladivd. S-ar putea spune, cd subiectul Ei-a
depSgit obsesia.
E. SINUCIDEREA IMPULSryA SAU AUTOMATA
Nu este motivatl mai mult decdt precedenta; nu este justificat5 nici in realitate, nici in imaginalia
bolnavului. Numai cd in loc sf, provinf, dintr-o idee fix[ care obsedeaz5 spiritul o perioadd mai scurtd sau mai
lungd de timp si care influenleazlprogresiv voinla, earezultd,acum dintr-un impuls brusc gi imediat irezistibil.
Apare intr-o clipitd, profundl deja, qi determind actul sau cel pulin debutul execuliei. Aici, inclina{ia spre
sinucidere izbucnegte ;i i;i produce efectele ca un adevdrat automatism, fErI sd fi fost precedat de vreun
antecedent intelectual.

Sinucide?ea c.a lenomen social

Sinuciderea nu a fost dintotdeauna un fenomen social demn de atenlie. Cuvintul ,rsinucidere" a fost
folosit mai intAi in latind de cdtre cazuiqtii secolului al XV[-lea. in francezd, de exemplu, el apare abiain1734,
dovedind faptul cd pesemne realitatea sociald nu impusese folosirea lui. in ,rBills of Mortality", John Graunt
men{ioneazFl 222 de sinucideri (din 229.250 de decese) prin spAnzurare. Se manifesta interes fald de latura
moral[ a fenomenului de sinucidere, problema debazd fiind dac6 omul are sau nu voie s[-qi ia via(a pe care el
nu;i-a ddruilo. Secolul al XIX-lea aduce o schimbare in disculiile asupra sinuciderii, incepe sd se discute mai
mult despre catzele fenomenului: sociale sau psihoiogice. <<Interesante discufii dar s-a omis esentialul,
adici problema credintei, respectiv a nldejdii in Dumnezeu care ne-a spus ,rFiri mine nu puteti
face nimic">> (loan 75:5). Problema responsabilit[lii individului este secundardin acest tip de abordare:
individul este vdzut ca fiind manipulat de factori sociali sau psihologici pe care nu-i poate controla (fIrI
perspectiva religioasdiatil unde se ajunge, la ciutarea cauzelor sinuciderii in afara vointei individului.
Se aruncl vina pe societate sau pe impulsuri interioare imposibil de stipflnit). Din perspectiva psihanalistE
(S.Freud, Karl Abraham) sinuciderea este o form6 de auto-agresiune, un potential agresiv care nu se poate
manifesta asupra unui obiect extern, se concentreazd" axtprapropriului eu gi il distruge. Cei care incearcd sd se
sinucid[ si nu reusesc, vor mai degrab[, sd atragd aten\ia asupra lor decAt s[ moard. Ei sunt disperafi, dar nu gi-au
pierdut orice speran{d.

Suicidul - problema globala

Pe an ce trece, tot mai mul{i moldoveni aleg s[-qi sfirseascd, cu bund stiin!5, c[l[toria pe P[mAnt. tn
primele gase luni ale anului curent, numai tn Chisindu, au fostinregistrate 198 de canrirde intoxicalii intenlionate.
Statistica relevd cd in anul trecut, in Moldova, au fost inregistrate 5 83 de cazuide suicid. in 2001 , aceast[ cifr[
 de ani, afirma dr. Sintie Lazdr Doru, medic coordonator al Serviciului de Ambulanld. Ca metodf,, cel mai
adesea acestia au apelat la ingestia medicamentoasd, Diazepamul fiind cel mai frecvent medicament la
care au
recurso'. Niei combinaliile medicamentoase sau cu alcool nu au fost neglijate de sinucigasi. Doar la
Spitalul de
urgenli, patru persoane au fost internate, ?n trei ziTe,in com5, cu diagnosticul intoxicalie medicamentoasd
voluntari in combinatie cu heroinl sau alcool.

SI.A LUAT VIATA

DUPA CE I S.A SINUCISFIUL
Aflim din ziarul ,,Edi1ie special[ de Oltenia", marti,3 .08.2004.,pag.4, cdGheorghe Vochescu (43 de
ani) din Grddigtea - V61cea, s-a spdnzurat de un gard, ?n fala locuinlei sale, cu ajutorul unei curele. in urmd cu
I un an s-a sinucis si fiul sdu in vArstd de 74 ani. Din cercetdrile polilistilor a rezultat cd Gheorghe Vochescu a
mai avut 13 tentative de sinucidere, dar de fiecare datd a fost salvat de cineva din familie. (Cu siguranti cI
daci si-ar fi dus copilul in fiecare Duminicl Ia Sfinta Liturghie si ar fi ascultat amindoi, tatl si fiu,
Sff,nta Evanghelie, Apostolul si predica preotului, n-ar mai fi ascultat glasul diavolului care i-a dus la
osAndI vesnicl).

S-A SINUCIS SUB PRryTRILE SOTIEI

Lucia ;i Nicolae Streche erau cisdtorili de peste 30 de ani si aveau impreun[ doi copii. Din cauza
sir[ciei, in ultimii ani, certurile erau nelipsite in casa lor. Duminici diminea{a, cei doi so(i s-au luat la har![ din
nou, dupf, care Lucia a plecat la o vecind pentru a o ajuta la muncile c6mpului, urmdnd a primi ceva bani pentru
serviciile ei. inainte de a iesi pe poarta gospod[riei, bdrbatul i-a spus acesteia ci se va omori, ins[ Lucia nu l-a luat
in seam5... Bdrbatul a luat cablul de la televizor, a ieqit din bucdtdrie tr6ntind u;a gi bodogdnind intruna cd se
sp6nzurd. Dupd zece minute so{ia s-a dus dupd el s5-1 cheme la masd gi l-a gdsit at6rn6nd de bolta vitei
de
vie(Edilie specialS de Oltenia, 1uni,12.07 .2004,pag.4).

ix conr FENoMENUL DE surclD

A LUAT AMPLOARE
Conform datelor de la Direc{ia de Statistic5 din cadrul Spiiaiului Judefean Tirgu Jiu, pe parcursul anului
2003, au fost inregistrate 16 cazwi de sinucidere. Din plcate TINERII
$I CHIAR COpm u, uir^ sI recurgf,
la aceastd m5surf, extremd. in anul 2004 s-au inregistrat incd, 7 p.rrour" care s-au sinucis. Majoritatea
sinucigasilor au ales sd moard aruncAndu-se in fa{a trenului,spinzurAndu-se sau t6indu-si venele.

VARA - SEZONUL SINUCIDERILOR

Ratele de sinucidere confirmi faptul cd intensitatea fenomenului este diferitala cele doud sexe, astfel
cd
bdrba(ii se sinucid in numdr tot mai mare comparativ cu femeile. Specialigtii suslin c[ actul sinuciderii la
bdrba{i
este determinat de participarea intensd lavia\asocial5. Femeile reac\ioneazd la schimb6rile
care au influen![
asupra familiei, avieliiprivate. Conform statisticilor rcalizateinanul2003, injudeful Dolj, din239
de sinucideri,
1 89 au fost blrba{i. Din acestia 70 si-au pus cap5t zilelor prin
sp6nzurare ,21 prininecare, 22 prinotrlvire, 20
prin incendiere, I 6 prin electrocutare, 2 prinpldgitdiate si 3 8 prin metode rapide. Cele mai
des int6lnite metode
de sinucidere: vene tdiate,otrivire, spanzurare, electrocutare, incendiere.
I

SINUCIGASIINSISTENTI
I
Greutdlile vielii ii determind pe unii oameni sd recurg[ la gesturi necugetate. De cele mai multe
ori,
unndrile acestor fapte se conctetizeaza in interndri la Spitalul de Urgenle. De exemplu, medicii
Unitdlii de
Primire a Urgen{elor (UPU) din cadrul spitalului din Iasi s-au confruntat cu canxrle a doi b6rba}i
care au vrut
s[ o termine cu viata inghi{ind mai multe comprimate de Diazepam. Cei doi ie;eni nu se afli la prirna
tentativd
de sinucidere, fiind pacienli fideli ai unitdlii. Ei au ajuns in stare de inconsti en\d,laupu.
Datoiita ingrijirilor
primite se simt trine si au f,ost transferali la Spitalul de psihiatrie o,Socola,,.
 .!

etc.. Dac[ in \dile civilizate sinuciderea poart6 preponderent un caracter intrapersonal - deficienle de dezvoltare
a personalitdfii, nereusita in carier5, boli psihice, droguri etc., in Est cauzele acestui fenomen sunt:
> 5oh - deficienlele de dezvoltare a personalitalii, rela(iile ostile;
> 45% - sf,rf,cia ce provoaci disperare si depresie;
> 35% - neincrederea in ziua de m6ine, oboseala de via!5 - se observi mai frecvent la adolescen(i;
> l5o/o - relaliile tensionate in familie, la locul de muncf,, in comunitate, in societater6.

Faeafele impofriva Duhului Elanf

Pdcatele impotriva Duhului Sffint sunt acelea care se opun virtulilor teologice. Ele au temeiul ln urm6toarele
texte din Biblie: ,,AdevIrat grliesc voui ci toate vor fi iertate fiilor oamenilor (prin spovedanie), picatele
si hulele cite vor fi hulit. Dar cine va huli impotriva Duhului Sfint nu are iertare in veac, ci este vinovat
de osinda vesnicS" (Marcu 3:28-29)rpentru ci ,,Cu neputintd este pentru ei, daci au cizut si se innoiascl
iarisi spre poclint:i, fiindci ei ristignesc Iorusi (pe seama lor itisisi), a doua oari, pe Fiul lui Dumnezeu
si-l fac de batjocuri"(Evrei 6:6). ,,Cici claci picituim de voia noastr[,, dupl ce anl luat cunostinti
despre adevir, nu mai rlmine pentru picate nici o jertfi. Ci o infricosati asteptare a judecitii si
iutimea focului care va mistui pe cei potrivnici,,(Evrei l0:26-27).
Din aceste texte biblice de mai sus rezultd cd pdcatele contra Duhului SfAnt, constituie culmea urii
impotriva lui Hristos. De ele se fac vinovati cei ce au avut in inima lor pe l{ristos si au primit harul Duhului
SfAnt si, totusi, din urf, fa!5 de Hristos, precurn a ficut ludavlnzdtorul, dispreluiesc darul Duhului Sf6nt gi se
leapidi de Hristos. Pdcatul impotriva Duhului Sf6nt, in manifestdrile sale, imbraca sase forme. Astfel, la
Fericitul Augustin gi in Mdrturisirea ortodox6 se numird sase pdcate contra Duhului Sfdnt: c6te doui contra
virtulilor teologice.
r CONTRA CREDINTEI:1. impotrivirealaadevdrul invederat si dovedit al credinlei crestine;
2.lepddareade Hristos Ei de Sffiita lui Bisericl crestinl (apostazia) si prigonirea ei. Se impotrivesc adevlrului
invederat si dovedit, adici celui limpede ca lumin a zileipentru mintile neorbite de patimi, toti cei care,
desi sunt convinsi de temeinicia acestui adevlr, nu voiesc totusi si-l imbritiseze, pentru ci Ie place sI
picltuiascS, iar adevirurile crestine le stau impotrivl.
r CONTRA NADEJDII: 3. increderea semeald ;i nemdsurati in harul si indurarea lui Dumlezeu;
4. pierderea nadejdii in mila si bundtatea lui Dumnezeu. Se increrl nemlsurat si semet in harul si indurarea
lui Duxnnezetl cei ce au constiinta laxl si socotesc ci oricflt de multe si grele plcate ar face, in trunlfatea
Sa nemirginitl, Dumnezeu ii va ierta, f[r5 ca ei si dea vreun semn de indreptare. Da, este adev5rat cE
I)umnezeu iartl orice picat, dar cu conditia si te spovedesti, sI te lepezi de picat si si te indrepti.
Disperl de ?ndurarea si Lrunltatea lui Dumnezeu cei care au constiinta scrupuloasi, adic5 isi ?nchipuie
cI plcatele lor sunt atit de mari, incit Dumnezeu, care este nu numai bunltate dar si dreptate si
sfintenie absolutr, nu-i va ierta niciodati, chiar daci ar face fapte bune"
r CONTRA DRAGOSTEI: 5. nepociin\apdnd,la moafie si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu;
6. pizmuirea aproapelui pentm harul dumnezeiesc primit
Ei faptele bune sav6rsite. Nepociinta pini la moarfe
si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu se caractertzeazd prin impietrirea inimii, din pricina cilreia
credinciosul nu vrea sd foloseasci mijloace sfinte si mintuitoare pentru indreptarea sa, amflnffndu-le
pAnI la sf6rsitul vietii.Invidia harului fritesc se numeste picatul prin care pizmuim pe fratele sau pe
aproapele nostru pentru harul primit de la Durnnezeu si faptele trune pe care Ie face.
Fe pf,mAnt, intdrirea inpd'catnu este absoiuti, ci ea poate f,r neincetat nimicit[ prin har si cgnvertire. F6rE
indoial[ c5 p6catele impotriva Duhului Sfint constituie gradul cei mai mare al starii pdcltoase ?mpiedicl
;i
foarte mult convertirea. Ele pot fi totusi iertate printr-o poc[in!6 adevdratd,prin care acestea isi schimbl atributul
de plcate conffa Duhului Sf0nt qi devin picate ce se iartd. CIci noi stim cd nu existd nici un pd"cat care sd,
cov6rseascd indurarea lui Dumnezeu, ci, dupi curn spune Fericitul Augustin, pentru medicul atotputernic, nu
existd nici o boal5 care sd ntt se poatd vindeca. Acelasi Fericit Augustin spune ci, in sens strict, un iingurp[cat
ntt poate fi iertat si anume nepocdinta fina16. SfAntul Ioan Guri de Aur spune: ,rMulti din cei ce au hulit
irnpotriva Duhului Sfint au crezut mai pe urmi si li s-au iertat toate'6. Este cazul Sffintului Apostol petru.
Aceastd plrere se intemeiazl.pe faptul ci Mdntuitorul a dat Apostolilor gi prin ei preolilor puterea de a lega gi
a dezlega toate pdcatele fErd nici o excep{ie. Dacd sunt spovedite si se face canon pentru ele, toate aceste
plcate cu siguranldle iartdHristos prin preot in Duhul Sf6nt, cu excep{ia a doud dintre ele: sinuciderea
(cel ce-gi curm[ fiml vie{ii) ;iateisrnul (cel ce moare susjinind cI nu exist[ Dumnezeu).
Grav este ins6 c[ voinla celor ce cad in aceste p6cate este ca paralizatd gi nu mai sunt capabili de nici o
sfor{are spre indreptare, nu se mai pot pocdi in afar6 de rare excepfii, iar unii nu voiesc nicidecum s[ se
pocdiascd. Acesta este motivul pentru care MAntuitorul spune despre aceste pdcate c5: ,rnu se va ierta lui, nici
in veacul de acum, nici in cel ce va sI fie"(Mateil2z32).

De ee nu se iarfa paeafele aeestea?

Pricina pentru care aceste plcate nu se iartd de c[tre Dntnnezeu nici in veacul de acum nici in cel viitor
este ,,indXrltnicia omului de a nu se pocli cle aceste plcate in toat[ r'iata si impietrirea inimii Iui". Cel ce
s[vflrseste astl'el cle p5cate, nu primeste iertare de la Dumnezetl pentru cir nu voieste si lie iertat si s[
ascuife porupcile lui Dulnnezeu. Daci un astlel de vinor..at se clieste dirt adincLrl sr-rt1etului, se mirtttriseste
si se hotdraste sd nu mai picitLriasci qi cere indurare 1ui Dumnezeu cu stiruintd si cu lacrimi, atunci prin Taina
sfintei Spovedanii el va primi iertare, caci ,,NU ESTE pACer ORICAT DE GREU AR FI EL, CARE
SA COVARSEASCA BUNATATEA SI DRAGOSTEA DE OAMENI A LUI D{JMNEZEU.

Radejdea cresfinA
Din ce se naqte nddejdea crestind? Nidejdea crestinfi se naste din credinti: ,,CIci noi asteptim in
Duh nldejtlea dreptlfii din credinti6'(Galateni 5:5) ; ,,SI tinem mirturiserea nidejdii cu neclintire,
pentru ci credincios este Cel ce a figlduit"( Evrei l0 23): Nidejdea se naste si din rlbdare: ,,Ne liudflm
intru nftlejdea slavei lui Dumnezeu. !i nu numai atit, ci ne liudim siin suferinte, bine stiind cI suferinta
aduce ribdare. Si rlbdarea incercare, si incercarea nidejde" (Romani 5: 4).

etmt pufem si sporim

in inima noasfra nadejdea manfuirii ?
Pgtem spori in inima noastr[ n5clejdea rnintuirii prin credin\a cealucrdtoare, aclici prin credinqa ce
lucreazf, clin dragoste ( Gatrateni 5, 5:6 ; lTesaloniceni 1-3; lTimotei l:14.2 Timotei 1:13; lloan 3:23;Tit3:15;
Filimon 1: 5). Aceastd credini5 lucrltoare prin dragoste o are cel ce se sileste a lucra in toatd vremea fapteie cele
bune: ,,Cine nldiiduieste rnintuirea flri a face fapte bune dupl a sa putere, unul ca acela are o nldejde
nelrun5" ( Filocalia, vol. X, Cuvdntul 22,pag. ll7 -l2l ). $i in ait loc zice: ,,Nidijduieste in Domnul si fI
bunitate si locuieste pimintul si hrlneste-te cu boglfia lui" (Psalm 36:3).

3'n eine ne punsm nadejdea:

in om sau in Durrlrnrezetfr
Cum trebuie sd in{eiegem cuvdntul din SfAnta Scriptur5, care zice'.,rBlestemat fie omul care se tncrede
in om si igi face sprijin in trup omenesc si a cirui inimi se depirte azd de Domnul"( Ieremia 17:5 ). in
veclerea mintuirii, a dobindirii vielii vesnice, n[dejdea noastrd trebuie s-o punem numai in Dumnezeu: ,,Mai
krine este a te increde in Domnul, dec0t in om. Mai trine este a nidijdui in Domnul, dec6t a nldijdui in
cipetenii'o(Psalm 1 17: 8-9). NSdejdea nu trebuie pusl in om (Psalm 145:3;Isaia2:22 ). Nadejdea celui credincios
nn trebuie pusd in trup (Filipeni3 4 ) ; nici in noi insine (2 Corinteni 1:9). Nu trebuie s5 nlddjduim in dreptatea
noastrd (Luca 18: 19). Omul se aseamanf, cu iarba (Psalm 102:15 ), cu floarea c6mpului, cu tmbra, cu trestia
cea frAntd de vAnt, ctpAnzapdianjenului (Isaia 36:6; Ior,1 8:14). Deci, este blestemat omul care ndddjduieEte in
om, cdci unul ca acela niddjduie;te in zidirea iui Dumnezeu cea prea mic[ gi slabd si nu in Dummnezeul
puterilor. ,,Bunivointa Domnului este in cei ce se tem de El si in cei ce nldljduiesc in mila Lui'o (Psalm
14(t:tI), iar cine ndd[jduiegte in om, nldljduieqte in degertdciune. deoarece,,omul cu deserticiunea se
asearninll zilele lui ca umlrra trec" (Psahn 143:4 ; Ecclesiast 6:12;8:13). Blestemat este omul care lasd pe
Zidrtorul sdu Ei ndd6jduieEte in cele desarte gi striclcioase si in om care este rob al pdcatelor (Ioan 8:34;
Romani l:24;3:9; l: 5; 14:23; Efeseni2:3). Deci , in afard de nddejdea in Hristos orice nddejde duce la
deznldejde.

9e este deznideidea;i eare sunf urmarile ei

in viafa omului ?
Dezrddej dea este pierderea increderii in bundtatea ;i milostivirea lui Dumnezeu. Ea este un pdcat impotriva
Duhului Sfint. Deznadejdea este a unsprezeceatreaptd a picatului, dupi inv6ldtura Sfdntului Nicodim
Aghioritnl. UrmSrile demddejdii il fac pe om asemenea lui Iuda, duc6ndu-l la a doudsprezeceatteaptd a p[catului,
care este sinuciderea.

i;i pierd unii qameni

De ee
nadajdea m&nfuirii ;i qiung la sinueidere ?
Omul ajunge la sinucidere mai ales din cauza necredinlei, a mAndriei, a dezn5dejdii, a fricii, ardzbwdtii
qi mai ales din cauza lipsei unui duhovnic bun.

Fravila bisericeaseA despre sinucidere

in pravila bisericeascd a c[rui autor este Arhimandritul Nicodim Sachelarie, referitor la sinucidere
scrie:
@<Sinucidereaestecurnareavie!iiproprii.Anima1elenusepotsinucide,c5ciele
n-au trup incredint,at spre pistrarea unei raliuni, adic[ un suflet congtient de misiune a fa\6 de trupul in
care trdieste , rostul sdu in aceastd lume gi in viala viitoare. Sinuciderea este cel mai mare pScat fa!6 de
sine, cdci prin ea omul iqi inchide definitiv calea spre poc[inli. SinucigaEul dd dovadl de necredin{d
sau de o credinld bolnavd: ,,Deci acesta (Iuda Iscarioteanul) a dob0ndit o tarini din plata nedreptltii
(L-a vindut pe Iisus Hristos pentru 3 0 de arginf i) ;i, clzflnd cu capul inainte (dup[ ce s-a sp6nzurat),
a cripat pe la mijloc si i s-au virsat toate mlruntaiele"(Faptele Apostolilor 1:18). Sinucigagul
pdcdtuieste contra trupului sdu care este templu al Duhului Sfint: ,,Sau nu stiti ci trupul vostru este
templu al Duhului Sf6nt care este in voi (primit prin SfAnta Taind a Mirungerii care se face imediat
dupd Taina Sf6ntului Botez), si cI voi nu sunteti ai vostri? ( 1 Corinteni 6:19). Deci cei care se sinucid
nu au iertare nici in lumea aceasta nici in cea viitoare, de aceea, SINUCIGASULUI NU I SE MAI
poArE FACE NrCr uN FEL on Siurni ;l Nicl xu dr iNcno.q.fi iN CIMITIR CU
CEI CREDINCIOSI.
(ffirlili--_.lEl,,orice om care de voia lui se va arunca pe sine de pe o in[l1ime si va muri, sau
?ntr-o apd, sau dlntr-o piatrd, sau se va junghia pe sine insuqi sau in orice fel de moarte, sau cu o funie se
va sptnzura, unul caacela sI nu se ingroape crestineste nici s5 se prohodeasci (sI i se facd slujba de
inmorm0ntare), ci s[-l lepede pe ddnsul ca pe un spurcat - fiidcd acel fel de moarte n-a invdlat Dumnezeu
pe nimenit'.

8r"un frebuie eombafufe picalele deznadejdii gi sinueiderii ?

ee ne invafa Slinfii Parinfi in aeeasfa privinfa ?
Fof tri pomenifi la Slintele slqibe asemenea oameni ?
Clnd cineva igi ia viala, acesta este un semn al ruperii totale de Dumnezeu. Pdcatul deznidejdii gi g6ndul
sinuciderii se vindeclprinrugdciuneaceast[ruitoare (Iacob 5:13 ;l:uda20 ). ,,Orice ruglciune stiruitoare este
lecuirea deznidejdii si intirirea nEdejdii" (Sf6ntul Ioan Scdrarul, Cuvdntul 28). Iaraqi, omul se int6reqte
impotriva deznidejdii prin spovedanie qi impdrt6qanie. Cei sinuciqi nu pot fi pomenili la nici un fel de rug6ciune,
nici acasd, nici la Sf6nta Biseric5, afard de cazll cd au fost demen{i, bolnavi grav de nervi (Arhimandrit
Nicodim Sachelarie, Pravila Bisericeascd., pag. 291'292).