UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

REFERAT
STRUCTURILE ADMINISTRATIEI
PUBLICE

Lector Universitar
SERBAN-BARBU SORINA-MARGARETA

Studenți:
Dvornic Narcis Daniel
Drăghici Andrei
 1. Introducere.
Administrația publică este cea care efectuează implementarea politicii publice
guvernamentale iar din punct de vedere al disciplinei academice studiază și pregătește
angajații publici pentru a lucra în serviciul public. Ca „domeniu de activitate are o sferă
diversă” al cărui scop fundamental este „de a dezvolta managementul și politicile astfel
încât guvernul să poată funcționa”. Unul dintre diferitele termene ca definiții este:
„managementul programelor publice” „traducerea politicii în realitatea pe care o văd
zilnic cetățenii” și „studiul luării deciziilor guvernamentale, analiza politicilor în sine, a
diferitelor politici alternative”.
Administrația publică este „preocupată în mod central de organizarea politicilor și
programelor guvernamentale, precum și de comportamentul funcționarilor responsabili
formal de conduita lor.
În 1947, Paul H. Appleby a definit administrația publică drept „conducerea publică
a afacerilor publice direct responsabilă de acțiunea executivă”. Într-o democrație, avem
de-a face cu o astfel de conducere și acțiune executivă în termeni care respectă și
contribuie la demnitatea, valoarea și potențialul cetățeanului. Un an mai târziu, Gordon
Clapp, pe atunci președintele Tennessee Valley Authority a definit administrația publică
„ca un instrument public prin care societatea democratică poate fi realizată”. Aceasta
implică faptul că trebuie să se raporteze la conceptele de dreptate, libertate și
oportunități economice mai complete pentru ființele umane și, prin urmare, este
preocupată de „oameni, idei și lucruri”.
Bazându-se pe tema democrației și renunțând la legătura cu puterea executivă,
Patricia M. Shields afirmă că administrația publică „se ocupă de administrarea și
implementarea produselor unei democrații vii”. Termenul cheie „produs” se referă la
„acele articole care sunt construite sau produse”, cum ar fi închisorile, drumurile, legile,
școlile și securitatea. „În calitate de implementatori, managerii publici angajează aceste
produse”. Ei participă la realizarea democrației „vii”. O democrație vie este „un mediu
în schimbare, organic”.

2. Principiile de bază ale structurii administrației publice.

In administrația publica principiile de baza sunt: principiul separației puterilor,
principiul descentralizării și subsidiarității si principiul eficienței și transparenței în
administrație.
Principiul separației puterilor.
Principiul separației puterilor este un concept fundamental al guvernării și al
organizării politice într-un stat democratic. Acest principiu este asociat în mod
tradițional cu filosoful iluminist francez Charles-Louis de Secondat, cunoscut sub
numele de Montesquieu, care l-a expus în lucrarea sa "Spiritul legilor" din 1748.
Conform acestui principiu, puterea politică într-un stat este împărțită în mod distinct
între diferite ramuri ale guvernului, astfel încât fiecare ramură să aibă atribuții și
responsabilități specifice, dar și să fie limitată de celelalte două. Aceste trei ramuri ale
puterii de stat sunt de obicei:
1. Puterea legislativă. legislativă.
2. Puterea executivă.
3. Puterea judiciară.
 Principiul separației puterilor are ca scop prevenirea concentrării excesive a puterii
în mâinile unei singure persoane sau instituții și, astfel, protejarea libertăților
individuale și a statului de drept. Prin separarea puterilor, se creează un sistem de
verificare și echilibru, în care fiecare ramură a guvernului poate exercita un control
asupra celorlalte, limitând abuzurile și asigurând responsabilitatea și transparența în
exercitarea puterii politice.
Principiul descentralizării și subsidiarității.
Principiul descentralizării și subsidiarității sunt concepte cheie în teoria guvernării și
organizarea instituțională a societății. Acestea pun accentul pe delegarea puterii și luarea
deciziilor la nivelurile inferioare ale guvernului sau în cadrul comunităților locale, în loc
să fie concentrate la nivel central.
1. Descentralizarea: Acest concept se referă la transferul puterii politice,
administrative și financiare de la autoritățile centrale către autoritățile locale sau
regionale. Prin decentralizare, se urmărește creșterea autonomiei și
responsabilității la niveluri mai mici ale guvernului, ceea ce permite o mai mare
adaptabilitate la nevoile și preferințele locale. Decentralizarea poate să se
manifeste prin delegarea unor responsabilități administrative, fiscale sau
legislative către unitățile subnaționale, cum ar fi statele, provinciile, regiunile
sau municipiile.
2. Subsidiaritatea: Acest principiu pledează pentru ca problemele să fie
soluționate la cel mai scăzut nivel posibil, adică la nivelul cel mai apropiat de
cetățeni. Ideea de subsidiaritate sugerează că o autoritate centrală ar trebui să
intervină doar atunci când acțiunea la nivel local este insuficientă sau ineficientă.
În esență, subsidiaritatea sugerează că responsabilitatea ar trebui să fie atribuită
celor mai mici și mai apropiate niveluri de guvernare sau de luare a deciziilor, cu
autoritatea centrală intervenind doar pentru a asigura susținerea și supravegherea
adecvată.
Principiul descentralizării și subsidiarității promovează o guvernare mai
responsabilă, mai eficientă și mai apropiată de nevoile reale ale cetățenilor. Aceste
concepte recunosc diversitatea și specificul local al comunităților și oferă posibilitatea
ca deciziile să fie luate într-un mod mai democratic și participativ. Totodată, ele pot
contribui la consolidarea coeziunii sociale și la reducerea inegalităților, oferind
oportunități mai mari pentru implicarea cetățenilor în procesul decizional și pentru
dezvoltarea sustenabilă la nivel local.
Principiul eficienței și transparenței în administrație.
Principiul eficienței și transparenței în administrație se referă la necesitatea ca
instituțiile guvernamentale să funcționeze într-un mod eficient, în care resursele sunt
utilizate în mod rațional și efectiv, și să fie transparente în acțiunile și deciziile lor.
1. Eficiența în administrație: Aceasta implică utilizarea rațională a resurselor,
precum timpul, banii și personalul, pentru a atinge obiectivele stabilite.
Administrarea eficientă înseamnă implementarea politicilor și programelor într-
un mod care maximizează rezultatele dorite, minimizând cheltuielile și evitând
risipa. Măsurile de eficiență pot include simplificarea procedurilor
administrative, utilizarea tehnologiei pentru a îmbunătăți procesele, evaluarea
periodică a performanței și adaptarea la schimbările din mediul înconjurător.
 2. Transparența în administrație: Acest principiu se referă la obligația
autorităților guvernamentale de a fi deschise și transparente în acțiunile lor.
Transparența implică furnizarea de informații relevante și accesibile publicului
cu privire la deciziile, procesele și cheltuielile guvernamentale. Aceasta permite
cetățenilor să înțeleagă mai bine modul în care este guvernată societatea lor și să
participe mai activ în procesul decizional. Măsuri pentru a asigura transparența
pot include publicarea de rapoarte și documente oficiale, organizarea de
dezbateri publice, facilitarea accesului la informații prin intermediul internetului
și implementarea legilor și regulamentelor care promovează deschiderea
guvernamentală.
Prin aplicarea principiilor eficienței și transparenței în administrație, se urmărește
îmbunătățirea calității guvernării și creșterea încrederii cetățenilor în instituțiile lor.
Administrarea eficientă și transparentă contribuie la reducerea corupției, la creșterea
responsabilității guvernamentale și la asigurarea unei distribuții mai echitabile a
resurselor publice. De asemenea, ele pot consolida statul de drept și promova
dezvoltarea economică și socială durabilă.

3. Structurile administrației publice.

Administrația publica pot fi împărțite in doua categorii: administrația centrala si
locala.
A. Administrația centrală.
Administrația centrală poate fi împărțită in: „guvern si ministere” si „agenții și
instituții guvernamentale”.
Guvernul și ministerele sunt componente esențiale ale administrației centrale într-
un stat. Aceste entități își desfășoară activitatea în cadrul ramurii executive a guvernului
și sunt responsabile pentru implementarea politicilor și a deciziilor guvernamentale.
Guvernul: Guvernul reprezintă organul central al puterii executive într-un stat. El
este condus de către șeful executivului, care poate fi un prim-ministru, un președinte sau
un alt lider desemnat conform constituției și legilor țării respective. Guvernul are
autoritatea de a elabora și de a pune în aplicare politicile publice, de a administra
resursele statului și de a gestiona afacerile interne și externe ale țării. Guvernul este, de
obicei, compus din membri numiți, cum ar fi miniștrii și secretarii de stat, care conduc
diferitele departamente și agenții guvernamentale.
Ministerele: Ministerele sunt entități administrative specializate responsabile pentru
gestionarea și coordonarea unor domenii specifice ale afacerilor guvernamentale.
Fiecare minister se ocupă de un sector sau un domeniu specific, cum ar fi educația,
sănătatea, finanțele, justiția, agricultura, mediu etc. Rolul principal al unui minister este
de a dezvolta și implementa politici și programe în domeniul său de competență, de a
furniza servicii publice relevante și de a reglementa și supraveghea activitățile din
sectorul său respectiv. Miniștrii sunt, de obicei, responsabili de conducerea și
supravegherea activităților ministerului lor, sub coordonarea și direcția generală a
guvernului.
Ministerele și guvernul lucrează împreună pentru a asigura buna funcționare a
statului și pentru a răspunde nevoilor și intereselor cetățenilor. Ele desfășoară activități
de planificare, elaborare a politicilor, implementare, monitorizare și evaluare a
programelor guvernamentale în vederea promovării bunăstării și dezvoltării sociale și
economice. De asemenea, aceste entități sunt responsabile de gestionarea resurselor
publice într-un mod eficient și transparent, precum și de menținerea ordinii și stabilității
în cadrul societății.
În cadrul administrației guvernamentale, agențiile și instituțiile reprezintă structuri
specializate responsabile pentru gestionarea unor domenii specifice de politică publică
sau pentru furnizarea anumitor servicii și facilități către cetățeni. Aceste entități sunt
subordonate guvernului și își desfășoară activitatea conform mandatului și
competențelor stabilite de lege sau de către autoritățile superioare.
Iată câteva caracteristici și exemple de agenții și instituții guvernamentale:
Caracteristici:
o Specializare: Agențiile și instituțiile sunt specializate în anumite
domenii de activitate, cum ar fi sănătatea, educația, mediu, agricultura,
transporturi etc.
o Autoritate: Ele au autoritatea de a elabora și implementa politicile și
programele relevante în domeniul lor de competență.
o Administrare: Agențiile și instituțiile gestionează resursele alocate
pentru activitățile lor, inclusiv bugetul, personalul și alte resurse
necesare.
o Monitorizare și reglementare: Ele supraveghează și reglementează
activitățile din domeniul lor, asigurând conformitatea cu legislația și
standardele relevante.
o Furnizare de servicii: Multe agenții și instituții sunt responsabile pentru
furnizarea de servicii și facilități către cetățeni, cum ar fi serviciile de
sănătate, educație, asistență socială etc.
Exemple de agenții și instituții guvernamentale:
o Agenția pentru Protecția Mediului.
o Agenția Națională pentru Sănătate.
o Instituția Națională de Statistică.
o Instituția Națională pentru Educație
Acestea sunt doar câteva exemple, iar numărul și diversitatea agențiilor și
instituțiilor guvernamentale pot varia în funcție de specificul fiecărui stat și de structura
sa administrativă. Rolul acestor entități este esențial în asigurarea funcționării eficiente a
guvernului și în satisfacerea nevoilor și intereselor cetățenilor în diverse domenii de
activitate.
B. Administrația locală.
Administrația locală este împărțită in: primari si consilii.
Primăria este instituția centrală a administrației publice locale în majoritatea țărilor.
Ea reprezintă autoritatea executivă la nivelul unei unități administrative locale, cum ar fi
un oraș, o comună sau un municipiu, și este responsabilă pentru gestionarea afacerilor
administrative și executarea deciziilor luate de consiliul local sau municipal.
 Câteva aspecte cheie legate de funcționarea și rolul unei primării sunt:
Conducere și structură: Primăria este condusă de către primar, care este ales prin
vot popular sau poate fi desemnat în funcție de specificul sistemului politic al unei țări.
Primarul este șeful executivului local și are autoritatea de a reprezenta orașul sau
comuna în relațiile oficiale și de a lua decizii administrative în numele administrației
locale. Împreună cu primarul, în cadrul primăriei, există de obicei un set de
departamente sau direcții care gestionează diferite aspecte ale vieții locale, cum ar fi
urbanismul, infrastructura, finanțele, serviciile sociale, cultura etc.
Gestionarea resurselor locale: Primăria administrează resursele locale, inclusiv
bugetul municipal sau comunal, și este responsabilă pentru alocarea și utilizarea
eficientă a acestor resurse pentru satisfacerea nevoilor și cerințelor comunității. Ea
coordonează și supervizează diferitele proiecte și servicii publice locale, cum ar fi
infrastructura rutieră, apa și canalizarea, iluminatul stradal, gestionarea deșeurilor,
parcurile și spațiile verzi etc.
Servicii pentru cetățeni: Primăria furnizează o serie de servicii și facilități către
cetățeni și întreprinderile locale. Acestea pot include eliberarea de acte de identitate,
certificări și autorizații, gestionarea registrului civil, administrarea școlilor și serviciilor
sociale, organizarea de evenimente culturale și recreative, gestionarea piețelor și a
cimitirelor etc.
Participarea cetățenilor: Primăria facilitează participarea și implicarea cetățenilor
în procesul decizional și în gestionarea afacerilor locale prin intermediul consultărilor
publice, audierilor, dezbaterilor și alte mecanisme de consultare. Ea este responsabilă să
răspundă nevoilor și intereselor comunității și să asigure transparența și
responsabilitatea în acțiunile sale.
Primăria joacă un rol esențial în gestionarea și dezvoltarea comunității locale și în
promovarea bunăstării și calității vieții pentru locuitorii săi. Este o instituție cheie în
sistemul de guvernare democratică, reprezentând o legătură directă între administrația
centrală și cetățenii săi.
Consiliile sunt instituții legislative și de conducere în cadrul administrației publice
locale. Ele sunt responsabile pentru luarea deciziilor, elaborarea politicilor și
reglementarea afacerilor locale într-o anumită unitate administrativă, cum ar fi un oraș,
o comună sau un municipiu.
Câteva aspecte cheie legate de consiliile locale sunt:
Compoziție și conducere: Consiliile locale sunt alcătuite din consilieri locali care
sunt aleși de către cetățeni prin vot democratic. Numărul și modul de alegere a
consilierilor pot varia în funcție de legea și sistemul electoral al fiecărei țări sau unități
administrative locale. Consilierii aleg, de obicei, un președinte al consiliului sau un
primar, care conduce ședințele și reprezintă consiliul în relațiile oficiale.
Atribuții și responsabilități: Consiliile locale au puteri legislative și executive în
cadrul jurisdicției lor locale. Ele sunt responsabile pentru adoptarea și implementarea
politicilor publice locale, elaborarea și aprobarea bugetului local, adoptarea
reglementărilor și deciziilor administrative, supravegherea activității primăriei și a altor
instituții locale, precum și reprezentarea intereselor comunității locale în fața
autorităților centrale.
 Luarea deciziilor: Deciziile în cadrul consiliilor locale sunt luate în cadrul
ședințelor consiliului, în care consilierii discută și votează asupra diferitelor chestiuni și
probleme locale. Aceste ședințe sunt deschise publicului și pot implica participarea și
contribuția cetățenilor sau a altor părți interesate.
Participarea cetățenilor: Consiliile locale facilitează participarea și implicarea
cetățenilor în procesul decizional prin intermediul consultărilor publice, audierilor,
dezbaterilor și alte mecanisme de consultare. Ele sunt responsabile să răspundă nevoilor
și intereselor comunității și să asigure transparența și responsabilitatea în acțiunile lor.
Consiliile locale reprezintă un element esențial al guvernării locale și democratice,
asigurând reprezentarea și participarea cetățenilor la procesul de luare a deciziilor și
guvernarea în interesul comun al comunității locale. Prin intermediul lor, se promovează
autonomia locală și se asigură gestionarea eficientă și responsabilă a afacerilor locale.

4. Concluzie.
În concluzie, structurile administrației publice sunt esențiale pentru funcționarea
corespunzătoare a unui stat și pentru asigurarea guvernării eficiente și responsabile.
Aceste structuri includ o varietate de entități și instituții, fie la nivel central, fie la nivel
local, care își desfășoară activitatea în diferite domenii și subordonări.
La nivel central, administrația guvernamentală este condusă de guvern și ministerele
sale, care sunt responsabile pentru elaborarea și implementarea politicilor publice la
nivel național. Principiile fundamentale ale administrației guvernamentale la acest nivel
includ eficiența și transparența în utilizarea resurselor și luarea deciziilor.
La nivel local, autoritățile locale și județene, împreună cu primăriile și consiliile
locale, joacă un rol crucial în gestionarea afacerilor locale și în asigurarea satisfacerii
nevoilor comunităților locale. Ele promovează participarea cetățenilor și implicarea
acestora în procesul decizional și asigură transparența și responsabilitatea în activitățile
lor.
În plus, agențiile și instituțiile guvernamentale, fie la nivel central, fie la nivel local,
sunt responsabile pentru gestionarea și coordonarea unor domenii specifice de politică
publică și pentru furnizarea de servicii și facilități către cetățeni. Ele sunt specializate în
diferite domenii, cum ar fi sănătatea, educația, mediu etc., și joacă un rol crucial în
promovarea bunăstării și dezvoltării sociale și economice.
În ansamblu, structurile administrației publice sunt concepute pentru a asigura buna
funcționare a statului și pentru a răspunde nevoilor și intereselor cetățenilor într-un mod
eficient, transparent și responsabil. Prin intermediul acestor structuri, se promovează
guvernarea democratică, participarea cetățenilor și dezvoltarea durabilă a societății.

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Administrație_publică#cite_note-2
Codul administrativ
Verginia Vedinaș, Codul administrativ adnotat. Noutati. Examinare comparativa. Note
explicative. 2023, Editia a III-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, 2021
Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Ediţia a XIV-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul
Juridic, 2023.
Dana Apostol-Tofan, Drept administrativ, Editura C.H.Beck, Bucureşti, vol. I şi vol. II, 2020