Asistența Perinatală Întrebări

Centrul de excelență în medicină şi farmacie ”Raisa Pacalo”
Catedra Obstetrică și ginecologie
Lista subiectelor pentru examen

Unitatea de curs Asistența perinatală cu nursing specific
Calificarea Asistent medical, anul IV, semestrul I
Semionov Elena 416

Subiecte pentru examen
• 1. Asistenţa obstetrico-ginecologică în RM. Programul Naţional de îngrijire

perinatală.
Asistența Obstetrico-Ginecologică în Republica Moldova (RM):
• Serviciile de Obstetrică-Ginecologie: Republica Moldova oferă servicii de obstetrică și
ginecologie prin spitale, clinici, și unități de îngrijire primară.
• Acces la Îngrijire: În cadrul sistemului de sănătate, se asigură acces la îngrijirea
prenatală, asistență în timpul nașterii și îngrijire postnatală.
• Educație Prenatală: Programele de educație prenatală sunt deseori disponibile pentru a
informa femeile însărcinate și familiile despre îngrijirea adecvată în timpul sarcinii și
nașterii.
Programul Național de Îngrijire Perinatală:
• Scopul Programului: Un program național de îngrijire perinatală are ca scop
îmbunătățirea sănătății femeilor însărcinate și a nou-născuților, reducerea ratei de
mortalitate materno-infantilă și oferirea unei îngrijiri de calitate.
• Componente Principale:
o Îngrijire Prenatală: Monitorizare medicală regulată și consiliere pentru femeile
însărcinate.
o Asistență în Timpul Nașterii: Acces la facilități medicale pentru naștere sigură
și suport medical adecvat.
o Îngrijire Postnatală: Monitorizare și asistență medicală după naștere, atât pentru
mamă, cât și pentru copil.
o Educație și Informare: Promovarea educației prenatale și a comportamentelor
sănătoase pentru femei și familiile lor.
• Colaborare cu Profesioniști: Programul implică obstetricieni, ginecologi, asistente
medicale specializate și alți profesioniști medicali pentru a oferi o îngrijire holistică.
• Supervizare și Evaluare: Programul include sisteme de supervizare și evaluare pentru a
se asigura că standardele de calitate sunt îndeplinite și pentru a face ajustări în consecință.
• Acces la Servicii Esențiale: Asigurarea accesului echitabil la servicii esențiale de
sănătate, indiferent de locație sau statut socio-economic.
• 2. Anatomia şi funcţiile organelor genitale externe.

Organele genitale externe sint formate din:
⦁ muntele Venus
⦁ labiile genitale mari
⦁ labiile genitale mici
⦁ clitorisul
⦁ vestibulul vaginal
⦁ glandele Bartholin
- Muntele Venus
Este proieminența triungiulară care constă dintr-un strat adipos, situat anterior deasupra simfizei
pubiene
Limita superioară a muntelui Venus o formeaza plica cutanată transversală-plica suprapubiană
În dreapta și în stinga muntelui Venus se găsesc plicile inghinale, posterior el se contopește cu
labiile genitale mari.
Muntele Venus acoperit de pilozitate, limita superioară formează o linie dreaptă.
la copii muntele Venus este lipsit de pilozitate, la bătrâni pilozitatea este rară, creșterea părului
este legată de activitatea ovarului și în oarecare masură de activitatea cortexului suprarenal.
Hipertricoză – creşterea excesivă a pilozităţii în limitele normale ale organismului feminin
Hirsutism – pilozitate de tip masculin;
Virilism – pilozitate de tip masculin cu apariţia caracterelor secundare sexuale feminine (glasul,
tipul constituţional).
- Labiile genitale mari
Sunt două repliuri cutanate logitudinale,care delimitează lateral fanta vulvară.
Anterior labiile genitale mari continuă cu pielea muntelui Venus formând comisura anterioară,
posterior ele devin treptat mai înguste și formează comisura posterioară.
Pielea de pe fața externă a labiilor genitale mari este acoperită de pilozitate și conține glande
sudoripare și sebacee.
Fața internă a labiilor genitale mari este acoperită cu un strat fin de piele de culare roz-pal cu
aspect de mucoasă.
Spațiul dintre labiile genitale mari - fanta valvulară sau genitală. În 1/3 inferioară a țesutului
labiilor genitale mari sunt situate glandele Bartholini. Secretul glandelor este albicios, cu reacție
alcalină. Spațiul dintre comisura posterioară și orificiul anal se numește perineu. Perineul este
un planșeu musculo-fascial, acoperit la exterior cu piele.
- Labiile genitale mici
Sunt cea dea doua pereche de repliuri cutanate longitudinale.
Ele se găsesc înauntru labiilor genitale mari
Anterior labiile genitale mici se desfac și formează două perechi de pedunculi.
Posterior labiile genitale devin mai mici și se contopesc cu labiile genitale mari.
- Clitorisul
Este o formațiune conică, care constă din glandă, corpi cavernosi și penduculi.
Clitorisul conține numeroase vase și nervi, în pielea lui se găsesc numeroase terminații nervoase.
Clitorisul este un organ al simțului sexual.
În caz de excitare sexuală, se mărește și devine mai compact, din cauza afluxului de sânge
arterial și diminuarii refluxului venos
- Vestibulul vaginal
Este spațiul delimitat anterior de clitoris, posterior de comisura posterioară, lateral de fața internă
a labiilor genitale mici.
În vestibul se deschide orificiul extern al uretrei și canalele exterioare ale glandelor Bartholini.
În vestibulul vaginal sunt multe glande mici în formă de ciorchine și adâncituri în formă de cripte
sau lacune, acoperite cu epiteliu pavimentos stratificat.
• 3. Anatomia şi funcţiile vaginului.

Vaginul:
Descriere anatomică: Vaginul este un organ tubular situat în mijlocul bazinului mic. Are o
direcție oblică de la jos în sus, începând de la membrana himenală și se termină la inserția pe
colul uterin.
Dimensiuni: Vaginul poate varia în lungime și lățime. Peretele vaginal anterior are în medie o
lungime de 7-8 cm, iar cel posterior are o lungime de 1,5-2 cm. Lățimea vaginului variază în
funcție de elasticitatea sa și este în medie de 2-3 cm.
Structură: Peretele vaginal este format din trei straturi:

a. Tesutul conjunctiv lax care conține vase sangvine, vase limfatice și nervi.
b. Tunica musculară constă din două straturi, unul superficial longitudinal și unul profund
circular. Stratul muscular intern este mai dezvoltat și conține fibre elastice.
c. Tunica mucoasă, de culoare roz-pal, cu creste longitudinale compuse din cute transversale
care determină extensibilitatea pereților vaginali.
Mucoasa vaginală: Este acoperită de un epiteliu pavimentos stratificat în care se depune
glicogen. Producția de glicogen depinde de estrogeni. Vaginul nu conține glande, iar conținutul
vaginal este rezultatul transudării lichidului din vasele sangvine și limfatice, la care se adaugă
celule desprinse din epiteliu, microorganisme și leucocite.
Secreții vaginale: Conținutul vaginal are o culoare albicioasă și un miros caracteristic. Este
secretat în cantități mici, dar suficiente pentru umectarea mucoasei. pH-ul vaginal la femeile
adulte este cuprins între 3,8 și 4,5, datorită prezenței acidului lactic. Bacilii vaginali (bacilii
Doderlein) sunt reprezentanții caracteristici ai florei vaginale sănătoase, iar acidul lactic produs
în vagin contribuie la autocurățarea acestuia.
Puritatea conținutului sau flora vaginală-4 grade

⦁Gradul unu
În vagin se găsesc exclusiv bacili vaginali, celule epiteliale reacţia este acidă.
⦁Gradul doi
Bacilii vaginali se găsesc în cantitate mai mică, apar leucocite izolate şi bacterii de tip comensal
variabile (bacili anaerobi – condiţionat patogenă), multe celule epiteliale. Reacţia este acidă.
Primele două grade sunt considerate normale.
⦁Gradul trei
Bacilii vaginali puţini, predomină alte tipuri de bacterii (mai ales coci) multe leucocite. Reacţia
este slab alcalină.
⦁Gradul patru
Bacilii vaginali lipsesc, sunt mulţi microbi patogeni (coci, comensal variabile, trihomonas ) şi
leucocite. Reacţia este slab alcaină.
 4. Anatomia şi funcţiile trompelor uterine.
Trompele Uterine:
Descriere anatomică: Trompele uterine încep de la coarnele superioare ale uterului și se
întind în direcția peretilor pelvieni laterali. Ele se termină cu o ampulă sau pavilion al trompei.
Diviziunea trompei: Trompa uterină poate fi divizată în trei părți principale:

a. Porțiunea uterină: Se deschide în uter la nivelul cornului.
b. Porțiunea istmică: Este partea mijlocie a trompei.
c. Porțiunea ampulară: Este cel mai lung segment al trompei și aici are loc fecundarea.
Pavilion și fimbrii: Extremitatea superioară a trompei se termină cu un pavilion sau
infundibul care are fimbrii (mici extensii de țesut) care ajută la captarea ovulului eliberat din
ovar.
Structura pereților: Pereții trompei sunt compuși din trei straturi:
a. Tunica mucoasă: Este mucoasa care căptușește interiorul trompei.
b. Tunica musculară: Este stratul muscular al trompei, compus din mușchi longitudinali și
circulari.
c. Tunica seroasă: Este stratul extern care acoperă trompa.
Dimensiuni: Lungimea trompei uterine este de aproximativ 10-12 cm, iar lățimea variază pe
parcursul trompei, micșorându-se în apropierea uterului și mărindu-se către extremitatea liberă.
Lumenul trompei comunică cu cavitatea uterină, iar diametrul orificiului tubar la acest nivel este
de aproximativ 0,5-1 mm.
Fecundarea: Fecundarea (întâlnirea și contopirea ovulului și spermatozoidului) are loc în
porțiunea ampulară a trompei. Aici, ovulul este capturat de fimbrii și începe să migreze spre uter.
Transportul ovulului: Ovulul se deplasează de la extremitatea ampulară spre uter datorită
mai multor factori, inclusiv contracțiilor musculaturii tubare care generează mișcări peristaltice și
vibrațiilor cililor epiteliului tubar. Aceste mecanisme ajută la transportul ovulului spre uter.
 5. Anatomia şi funcţiile ovarelor.

Ovarele:
Descriere anatomică: Ovarele au forma unei migdale și dimensiuni specifice,:
• cu o lungime de aproximativ 3,5 - 4 cm
• lățime de 2 - 2,5 cm
• grosime de 1 - 1,5 cm.
• greutatea lor este în medie de 6 - 8 grame.
Cu înaintarea în vârstă, ovarele pot deveni mai dure, iar dimensiunile lor pot scădea, cu
dezvoltarea țesutului fibros în interiorul lor.
Structura internă: Ovarul are o structură complexă, care include următoarele straturi:
a. Epiteliu - care acoperă suprafața liberă a ovarului.
b. Tunica albuginea (tunica albuminoasă) - care reprezintă un înveliș fibros al ovarului.
c. Zona corticală - care este stratul exterior și conține foliculi ovarieni, care conțin ovule sau
ovocite.
d. Zona medulară - stratul intern al ovarului.
Funcția hormonală: Ovarele sunt implicate în secreția de hormoni sexuali, cum ar fi

estrogeni și progesteron, care au un impact semnificativ asupra organismului feminin. Acești
hormoni influențează dezvoltarea și funcționarea organelor genitale feminine, cum ar fi trompele
uterine, uterul, vaginul și organele genitale externe. De asemenea, acești hormoni sunt esențiali
în procesele ciclice legate de pregătirea organismului pentru sarcină în perioada de maturitate
sexuală.
 6. Anatomia şi funcţiile uterului.

Uterul:
Descriere anatomică: Uterul este un organ cavitar, situat în pelvisul feminin. Are forma unei
pere, este format din mușchi netezi și este ușor aplatizat în direcția antero-posterioară.
Diviziunea uterului: Uterul este compus din mai multe părți:

a. Corpul uterin: Este partea superioară și cea mai masivă a uterului. Fundul uterin se înalță ca o
boltă și se găsește superior nivelului de la care pleacă trompele uterine.
b. Istmul: Este porțiunea uterului situată între corp și col. În interiorul istmului se găsește un
canal care continuă în sus prin cavitatea uterină și în jos prin canalul cervical. Împreună cu partea
din porțiunea inferioară a colului uterin, formează segmentul inferior uterin în perioada sarcinii și
a nașterii.
c. Colul uterin (cervix): Este extremitatea inferioară a uterului care pătrunde în vagin. Colul este
compus din porțiunea vaginală și porțiunea supravaginală.
Dimensiuni:
• lungimea uterului este de aproximativ 8-9 cm, din care aproximativ 2/3 se referă la corpul
uterin, iar 1/3 la colul uterin.
• fundul uterin are o lățime de 4-5,5 cm
• grosimea pereților uterini este de 1-2 cm.
• greutatea uterului sănătos la o femeie care nu a născut (nulipară) variază între 50-100
grame.
Cavitatea uterină: Are o formă triunghiulară, cu vârful orientat spre canalul cervical și baza
îndreptată spre fundul uterin. Această cavitate este importantă în procesele menstruale și de
menținere a sarcinii.
Tunica mucoasă (endometrul): Este căptușită de un epiteliu prismatic ciliat care ajută la
direcționarea fluidelor în cavitatea uterină. Sub epiteliu, se găsește baza conjunctivă a mucoasei,
care conține vase sangvine, nervi și numeroase glande. Glandele corpului uterin produc o
secreție apoasă care umectează suprafața mucoasei și are un rol important în procesele
menstruale și de concepție.
Funcția: Uterul îndeplinește multiple funcții, inclusiv menținerea sarcinii, expulzia fătului și
a placentei în timpul nașterii, și are un rol esențial în ciclul menstrual.
 7. Anatomia şi funcţiile glandei mamare.

Anatomia Glandei Mamare:
• Lobulii: Glanda mamară este alcătuită dintr-o rețea complexă de lobuli. Fiecare lobul
conține alveole (structuri în formă de saculeț) care produc laptele.
• Ductele Mamare: Alveolele se conectează la ductele mamare, canale subțiri care
transportă laptele spre mamelon. Ductele se extind în țesutul mamar și converg către
mamelon, formând o rețea intricată.
• Țesutul Adipos: Glanda mamară conține, de asemenea, țesut adipos care asigură suport
structural și protejează glanda.
• Mamelonul și Areola: Mamelonul este o proeminență în centrul glandei, iar areola este
zona circulară pigmentată din jurul mamelonului. Acestea conțin glande sudoripare și
foliculi de păr.
• Vase de Sânge și Limfatice: Glanda mamară este bine vascularizată și are un sistem
limfatic dens pentru drenarea limfei.
Funcțiile Glandei Mamare:
• Producția Laptelui: Principalul rol al glandei mamare este producerea și secreția
laptelui. Aceasta este o funcție critică în hrănirea nou-născutului și oferirea nutrienților
esențiali pentru creșterea și dezvoltarea acestuia.
• Răspuns la Hormoni: Glanda mamară este influențată de hormoni precum estrogenul,
progesteronul și prolactina. Estrogenul și progesteronul pregătesc glanda pentru sarcină și
alăptare, iar prolactina stimulează producția de lapte după naștere.
• Contractarea Alveolelor: Atunci când nou-născutul sugă la sân, aceasta declanșează o
reacție hormonală care determină alveolele să se contracte și să elibereze laptele.
• Rol Imunologic: Laptele matern conține anticorpi și alți factori imunologici care oferă
protecție împotriva infecțiilor pentru nou-născut.
• Legătura Emoțională: Alăptarea are și un aspect emoțional și creează o legătură
puternică între mamă și copil.
• Schimbări în Timpul Ciclului Menstrual: Glanda mamară poate experimenta
schimbări ciclice în dimensiune și sensibilitate în timpul ciclului menstrual, sub influența
hormonilor.
• Diagnosticarea Afecțiunilor: Glanda mamară poate fi supusă la diverse afecțiuni,
inclusiv mastită, chisturi sau tumori benigne sau maligne. Autoexaminarea regulată a
sânilor este importantă pentru depistarea precoce a unor eventuale probleme.
 8. Ciclul ovarian, fazele, caracteristica lor.
Ciclul Menstrual:
Hormonii gonadotropi: În adenohipofiză (lobul anterior al hipofizei), se produc trei hormoni
gonadotropi esențiali pentru ciclul menstrual.
a. FSH (hormonul foliculostimulant): Stimulează maturizarea foliculilor ovarieni și
producerea hormonului folicular (foliculina). FSH contribuie la formarea estrogenilor și la
mărirea uterului. Nivelul său crește treptat începând cu prima zi a ciclului, atinge apogeul la ziua
a 7-a, apoi scade la ziua a 14-a.
b. LH (hormonul luteinizant): Asigură dezvoltarea corpului galben, ruperea foliculului,
expulzia ovulului, înaintarea și implantarea ovulului în endometru. Nivelul LH este constant în
prima fază a ciclului menstrual până la ziua a 12-a, crește brusc la ziua a 14-a și revine la nivelul
inițial la ziua a 16-a.
Relații hipofizo-ovariene: Hormonii gonadotropi FSH și LH au un efect de feedback asupra

ovarului și sunt esențiali pentru funcționarea sistemului reproductiv feminin. Această relație se
numește "mecanism de feedback" sau "retrocontrol."
Hormonii sexuali feminini: Estrogenii sunt produși neîntrerupt și au un impact semnificativ

în ciclul menstrual. Primele 7-10 zile ale ciclului au un nivel scăzut de estrogeni, iar apoi nivelul
crește, atingând apogeul la ziua a 14-a, care este momentul ovulației. Nivelurile de estrogen sunt
mai ridicate în faza a doua a ciclului menstrual.
Progesteronul: Progesteronul este produs de corpul galben format după ovulație. Acest
hormon pregătește endometrul uterin pentru implantarea ovulului fecundat și micșorează
excitabilitatea și contractilitatea uterului. Nivelul de progesteron crește după ovulație și atinge
maximul în faza a doua a ciclului menstrual.
Funcția oxitocinei: Oxitocina este un hormon care reglează activitatea contractilă a uterului
în timpul travaliului. De asemenea, joacă un rol în secreția de lapte în glandele mamare.
Modificări ciclice: Ciclul menstrual pregătește organismul feminin pentru sarcină și constă
în modificări periodice care afectează întregul organism. Aceste modificări sunt mai pronunțate
în ovare, uter și vagin. Durata ciclului menstrual variază de obicei între 21 și 35 de zile, dar
pentru majoritatea femeilor este de 28 de zile.
 9. Ciclul uterin, fazele. Caracteristicele ciclului menstrual fiziologic.
Ciclul Uterin:
Durata Ciclului Uterin: Ciclul uterin are, în mod obișnuit, o durată de 28 zile (dar poate
varia între 21 și 35 de zile).
Fazele Ciclului Uterin:

a. Faza Descuamării: În această fază are loc menstruația, care durează în general 3-5 zile, dar
poate ajunge la 7 zile. În această perioadă, stratul funcțional al mucoasei endometriale se
descuamează și se elimină din uter, însoțit de sânge.
b. Faza Regenerării: Începe imediat după menstruație și durează până la ziua a 5-a sau a 6-a a
ciclului. În această fază, stratul bazal al endometrului ajută la restabilirea stratului funcțional.
c. Faza Proliferării: Sub influența estrogenilor, stroma și glandele endometriale proliferează,

devenind mai lungi și sinuoase. Grosimea endometrului crește de 4-5 ori. Această fază
corespunde cu faza foliculară a ciclului ovarian.
d. Faza Secreției: Această fază coincide cu dezvoltarea și maturizarea corpului galben și durează
aproximativ 14 zile. Sub influența progesteronului, glandele uterine produc secreții care
pregătesc uterul pentru implantarea și dezvoltarea embrionului.
Menstruația: Faza de descuamare este însoțită de menstruație, care este perioada de

sângerare lunară care apare în mod normal la ziua a 14-a a ciclului, dacă nu a avut loc ovulația.
Aceasta reprezintă o eliminare a stratului funcțional al mucoasei uterine și durează aproximativ 4
zile.
Dezvoltarea Corpului Galben: După ovulație, apare corpul galben, un organ temporar de
secreție internă care secretă progesteron. Progesteronul are un rol esențial în pregătirea uterului
pentru sarcină. Dacă ovulul nu este fecundat, corpul galben involuează în aproximativ 14 zile.
Regenerarea și Dezvoltarea Mucoasei Uterine: Mucoasa uterină trece printr-un ciclu de

regenerare, proliferare și secreție pentru a pregăti uterul pentru implantarea ovulului fecundat.
Acesta este un proces necesar pentru ca mucoasa să fie pregătită pentru sarcină.
Rolul Hormonilor: Hormonii sexuali feminini, în special estrogenii și progesteronul, joacă

un rol esențial în controlul ciclului uterin și reglarea modificărilor mucoasei uterine în diferite
faze ale ciclului menstrual.
Cicluri Menstruale Fiziologice (Normale): Un ciclu menstrual fiziologic normal trebuie să

aibă o durată specifică, să fie regulat, să nu provoace dureri severe și să aibă o cantitate de sânge
menstrual în limite normale.
 10. Bazinul feminin. Pelvimetria externă şi internă.

Importanța bazinului osos în obstetrică:
Bazinul osos este un recipient solid pentru organele genitale feminine, rect, vezică și țesuturile
adiacente.
Formează canalul de naștere sau filiera genitală (pelvi-genitală), cale obstetricală prin care fătul
înaintează în timpul nașterii.
Compoziția bazinului osos:
Bazinul osos este format din patru oase principale: cele două coxale, sacrum și coccisul.
Oasele coccigiene formează pereții anteriori și laterali ai bazinului, în timp ce sacrul și coccisul
formează partea sa posterioară.
Descrierea oaselor bazinului:

Osul coxal (Os innominatum): Este format din trei oase separate (ileon, pubis și ischion)
care se unesc prin osificare. Aceste oase se sudează în cavitățile cotiloide: ileonul anterior,
pubisul și ischionul inferior.
Ileonul (Os ileum): Constituit din corp și aripă, terminându-se cu spina iliacă postero-
superioară și spina iliacă postero-inferioară pe fața sa internă.
Sacrul (Os sacrum): Format din cinci vertebre sudate, având o formă conică cu baza sa lată
orientată în sus și vârful în jos. Promontoriul este o proeminență pe fața anterioară a bazei
sacrului.
Coccisul (Os coccygis): Alcătuit din 4-5 vertebre nedezvoltate, care se fuzionează într-un os
mic.
Articulațiile bazinului:
Oasele bazinului se unesc prin articulații, inclusiv simfiza, articulațiile sacroiliace și
articulațiile sacro-coccigiene. Aceste articulații conțin straturi cartilaginoase.
Simfiza este o articulație semimobilă care unește cele două oase pubiene printr-un cartilaj
intercalat.
Diferențele între bazinul feminin și masculin:

• Bazinul feminin este mai lat și mai jos, în timp ce bazinul masculin este mai îngust și
mai înalt.
• Sacrul femeii este mai lat și mai puțin concav decât cel al bărbatului.
• Simfiza bazinului la femeie este mai scurtă și mai lată.
• Bazinul femeii prezintă o strâmtoare superioară mai largă și o strâmtoare inferioară mai
largă decât cel al bărbatului.
Măsurarea bazinului (pelvimetrie):

- Se pot măsura diverse diametre și dimensiuni ale bazinului folosind un instrument special
numit pelvimetru.
- Diametre importante ale bazinului includ diametrul bispinos, diametrul bicrest, diametrul
bitrohanterian, conjugata externă, conjugata diagonală, și conjugata vera.
- Pelvimetria este importantă în obstetrică pentru evaluarea dimensiunilor bazinului și
determinarea potențialelor dificultăți în procesul de naștere.
Unghiul pubian: Într-un bazin normal, unghiul pubian este de 90-100 de grade. Variații ale
acestui unghi pot indica anomalii în configurația bazinului.
Rombul Mihaelis: Unghiul superior al rombului Mihaielis, situat între fosa suprasacrală și
spinele iliace antero-superioare, este utilizat în evaluarea conjugatei externe.
 11. Fecundarea, dezvoltarea embrionului şi fătului. Perioadele critice în

dezvoltarea intrauterină.
Fecundația (Fertilizarea): Fecundația reprezintă contopirea celulei sexuale feminine (ovul) cu
celula sexuală masculină (spermatozoid) și are loc în porțiunea ampulară a trompei uterine.
De la momentul fecundației începe sarcina, care durează de obicei între 37 și 42 de săptămâni.
Etapele Embriogenezei:
 Segmentația: Imediat după contopirea nucleelor celulelor sexuale, începe procesul de
segmentație, în care oul se divide în două celule numite blastomere, care se segmentează
rapid.
 Morulă: Blastomerele formează un conglomerat de celule care, din exterior, aseamănă

cu o sferă compactă numită morulă.
 Ovoimplantația: În timp ce oul călătorește prin trompă și ajunge în cavitatea uterină la

aproximativ 6-8 zile de la fecundație, schimbări calitative apar în celulele oului.
 Trofoblastul și Embrioblastul: Stratul exterior al celulelor morulei devine trofoblast, în

timp ce celulele interne devin embrioblast. Din embrioblast se formează embrionul.
 Implantarea: Trofoblastul dizolvă epiteliul glandelor celulelor trompelor și vaselor

mucoasei uterine și se adâncește în stratul funcțional al mucoasei uterine, marcând astfel
procesul de implantare.
 Nidația: După implantarea completă, locul de pătrundere se cicatrizează, marcând

sfârșitul procesului de nidație.
 Rolul Trofoblastului: Trofoblastul este o membrană care asigură fixarea oului în

mucoasa uterină și îndeplinește funcții importante în alimentarea embrionului.
 Eliminarea de Substanțe: Celulele trofoblastului elimină substanțe asemănătoare

enzimelor care dizolvă țesutul mucoasei uterine pentru a facilita implantarea.
 12. Structura şi funcţiile placentei.
Placenta:
• Este un organ care îndeplinește funcții cruciale pentru viața fătului, precum respirația,
alimentația și eliminarea produselor metabolismului fetal. Placenta asigură schimbul de
substanțe dintre circulația maternă și cea fetală.
• Se formează din partea bazală a membranei deciduale (mucoasa uterină modificată
datorită sarcinii) și din vilozitățile dezvoltate ale corionului ramificat.
• Vilozitățile corionului care formează masa principală a placentei au un aspect de arbore
ramificat.
• Suprafața vilozităților este acoperită cu două straturi de epiteliu.
• Învelișul exterior al vilozităților, numit sincițiul, nu conține membrane celulare și are
proprietatea de a liza (dizolva) celulele și vasele sanguine din membrana deciduală
maternă.
• Placenta facilitează schimbul de substanțe între circulația maternă și cea fetală, inclusiv
oxigen, nutrienți și produșii de deșeuri ai metabolismului fetal.
• Are forma unui disc moale, rotund, cu o grosime de 2-3 cm. La sfârșitul sarcinii, poate
ajunge la un diametru de 15-18 cm și o greutate de 500-600 grame.
Placenta are două fețe:

o Fața maternă: Aderă la peretele uterin și este divizată în lobi sau cotiledoane
printr-o serie de șanțuri semiadânci. Are o culoare roșietică-cenușie, care se
datorează membranei deciduale subțiri care acoperă vilozitățile dezvoltate.
o Fața fetală: Este orientată spre interiorul cavității amniotice și este acoperită de o
membrană netedă și strălucitoare (amnios). Vasele sanguine ale placentei merg
radiar spre corion de la inserția cordonului ombilical la periferia placentei.
 13. Cordonul ombilical. Membranele fetale. Lichidul amniotic.

Cordonul Ombilical:
• Cordonul ombilical are forma unui șnur prin care trec două artere și o venă. Arterele
ombilicale transportă sânge venos de la făt la placenta, în timp ce vena ombilicală
transportă sânge arterial de la placenta la făt.
• Vasele sunt înconjurate de un țesut mucos numit jelatina Wharton, care conține celule
embrionare de țesut conjunctiv.
• Cordonul ombilical unește corpul fătului cu placenta, permițând schimbul de substanțe
dintre făt și mamă.
• Lungimea cordonului ombilical la un făt matur este, în medie, de aproximativ 50 cm, cu
un diametru de 1,5 cm. Cu toate acestea, lungimea cordonului ombilical poate varia și
poate fi mai lungă (60-80 cm) sau mai scurtă (35-40 cm).
• Uneori, cordonul ombilical se poate insera în centrul placentei, lateral sau pe marginea ei.
În cazuri rare, se poate insera pe membrană fără a ajunge la placenta, fenomen numit
inserție velamentoasă.
Dezvoltarea Membranelor Embrionare:

Corionul (membrana corială) se dezvoltă din trofoblast și mezoblast. Inițial, vilozitățile
corionului nu conțin vase, dar acestea se dezvoltă ulterior.
Corionul devine neted (corion laeve) într-o regiune și dezvoltă vilozități ramificate (corion
frondosum) în alta, care formează parte din placenta fetală.
Membrana amniotică protejează fătul și se dezvoltă din epiteliu și celule conjuctive din
mezenchim.
Funcțiile Lichidului Amniotic:

➢ Protejează fătul, placenta și cordonul ombilical de traumatisme.
➢ Menține temperatura constantă a fătului.
➢ Permite mișcările fătului.
➢ Are acțiune bacteriostatică și un rol minor în nutriția fătului.
➢ Favorizează evoluția normală a perioadei de dilatare în timpul nașterii.
 14. Fătul matur. Semnele maturităţii fătului.
Capul Fătului Matur:

• În majoritatea cazurilor, capul este prima parte care trece prin canalul de naștere.
• Capul este cea mai voluminoasă parte a fătului și poate întâmpina cele mai mari
dificultăți la trecerea prin canalul pelvigenital.
• Partea facială a capului este relativ mică, iar oasele feței sunt bine unite între ele.
• Partea craniană este formată din oase unite prin membrane fibroase numite suturi.
• Suturile sunt regiuni flexibile de conexiune între oasele craniului fetal.
• Fontanelele, niște porțiuni mari de țesut conjunctiv, se găsesc în locul de unire a suturilor
și permit oarecum schimbarea formei și volumului capului în timpul procesului de
naștere.
• Craniul fetal este format din mai multe oase, inclusiv două frontale, două parietale, două
temporale, un os occipital, un os sfenoidal și un os etmoidal.
Dimensiunile Capului la Nou-Născutul Matur:

• Diametrul drept sau antero-posterior, de la glabelă (rădăcina nasului) până la protuberanța
occipitală, este de aproximativ 12 cm, cu o circumferință a capului de 34 cm.
• Diametrul oblic mare sau mento-occipital, de la vârful bărbiei până la protuberanța
occipitală, variază între 13 și 13,5 cm, cu o circumferință a capului de 38-42 cm.
• Diametrul oblic mic sau suboccipito-bregmatic, de la fosa suboccipitală până la unghiul
anterior al fontanelei mari, măsoară în jur de 9,5 cm, cu o circumferință a capului de 32
cm.
• Diametrul oblic mediu sau suboccipito-frontal, de la fosa suboccipitală până la limita
părții păroase a frunții, are o lungime de aproximativ 10 cm, cu o circumferință a capului
de 33 cm.
• Diametrul vertical sau submentobregmatic, de la vârful regiunii parietale până la regiunea
sublinguală, variază între 9,5 și 10 cm, cu o circumferință a capului de 33 cm.
Semnele Maturității Fătului:

• Lungimea nou-născutului matur, măsurată de la vertex până la călcâie, variază între 48 și
52 cm, în medie fiind de 50 cm.
• Masa corporală a unui nou-născut matur este de aproximativ 3200-3400 grame, cu o
variație între 2500 și 5000 grame.
• Pielea unui nou-născut matur este de culoare roz pal, elastică și acoperită cu resturi de
sebum (vernix caseosa). Puful (lanugo) poate fi găsit încă pe umeri, brațe și partea
superioară a spatelui.
• Unghiile de la degetele mâinii depășesc, în general, pulpele degetelor. Unghiile de la
picioare au, de obicei, aceeași lungime cu degetele respective.
• Pieptul nou-născutului matur este bombat, iar inelul ombilical se găsește la jumătatea
distanței dintre simfiza pubiană și apendicele xifoid.
• Cartilajele nasului și urechilor sunt rezistente și elastice.
• La băieți, testiculele sunt coborâte în scrot, iar la fete, labiile genitale mari acoperă
clitorisul și labiile genitale mici.
• Nou-născutul matur are voce puternică, mișcări active, ochii deschiși și reflexul de supt
este viguros.
 15. Diagnosticul sarcinii precoce.

• Teste de sarcină de acasă:
o Teste de urină: Aceste teste detectează prezența hormonului hCG (gonadotropina
corionică umană) în urină. Acestea sunt disponibile fără prescripție medicală și
pot oferi rezultate rapide și fiabile în general după ce menstruația este întârziată.
o Teste de urină sensibile: Unele teste sunt mai sensibile și pot detecta sarcina
chiar înainte de întârzierea menstruației.
• Determinarea nivelului de hCG în sânge:
o Testul de sânge pentru hCG: Un test de sânge poate detecta nivelul exact de
hCG în sânge. Acest tip de test poate oferi informații mai detaliate și este adesea
utilizat în situații medicale specifice.
• Examinare clinică:
o Examinarea pelvină: Medicul poate realiza o examinare pelvină pentru a evalua
dimensiunea uterului și pentru a detecta eventuale schimbări la nivelul colului
uterin.
• Ecografia:
o Ecografia transvaginală: O ecografie transvaginală poate fi utilizată pentru a
vizualiza uterul și a detecta sarcina în stadii foarte timpurii, chiar înainte de a fi
vizibilă cu ecografia abdominală.
o Ecografia abdominală: După primele săptămâni ale sarcinii, ecografia
abdominală poate oferi imagini clare ale fătului și sacului gestațional.
• Nivelurile hormonale:
o Măsurarea nivelului de progesteron: Nivelul de progesteron poate fi evaluat
pentru a confirma susținerea inițială a sarcinii.
o Alte teste hormonale: Uneori, medicul poate recomanda alte teste hormonale
pentru a evalua starea generală a sarcinii.
 16. Diagnosticul sarcinii tardive.
La sfîrşitul lunii a III-a obstetricale de sarcină (12 săptămîni) volumul uterului atinge
dimensiunile caniului unui nou-născut sau a unui grappefruit.
La sfîrşitul lunii a IV-a obstetricale (16 săptămîni) fundul uterin se situiază la jumătatea
distanţei dintre simfiză şi ombilic.
La sfîrşitul lunii a V-a obstetricale (20 săptămîni) fundul uterin se găseşte la două laturi de
deget mai jos de ombilic.
La sfîrşitul lunii a VI-a (24 de săptămîni) fundul uterin se găseşte la nivelul ombilicului.
La sfîrşitul lunii a VII-a (28 de săptămîni) fundul uterului se găseşte cu 2-3 laturi de deget mai
sus de ombilic.
La sfîrşitul lunii a VIII-a obstetricale (32 de săptămîni) fundul uterin se situiază la jumătatea
distanţei dintre ombilic şi apofiza xifoidă.
Ombilicul începe să se netezească. Circumferinţa abdomenului la nivelul lui este de 80 - 85
cm.
La sfîrşitul lunii a IX-a obstetricale (36 de săptămîni) fundul uterin se ridică pînă la
apendicele xifoid şi rebordul costal. Acesta este nivelul cel mai ridicat, pe care-l poate ocupa
uterul gravid. Circumferinţa abdomenului este de aproximativ 90 cm. Ombilicul este şters.
La sfîrşitul lunii a X-a (40 de săptămîni) fundul uterin coboară pînă la nivelul la care se
găsea la sfîrşitul lunii a VIII-a, adică pînă la mijlocul distanţei dintre ombilic şi apendicele
xifoid. Ombilicul proemină.
Circumferinţa abdominală este de 95-98 cm,capul coboară, la femeile primipare fixîndu-se în
strîmtoarea superioară.
Lunile a VIII-a şi a X-a de sarcină în care înălţimea fundului uterin este identică, se
deosebesc între ele prin circumferinţa abdomenului (la opt luni circumferinţa abdomenului este
egală cu 80-85 cm, la zece luni – cu 95-98 cm), prin poziţia capului (la opt luni – sus deasupra
strîmtorii superioare, la zece luni coboară, la primipare este fixat în strîmtoarea superioară), prin
starea ombilicului (la opt luni- şters, la zece luni – bombat).
La sfîrşitul lunii a X-a la gravide se constată ptozarea abdomenului şi uşurarea respiraţiei.
Pentru determinarea vîrstei sarcinii au importanţă măsurarea înălţimii fundului uterin şi a
circumferinţei abdominale.
 17. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – prima vizită.

până la 12 săptămâni
Scopul primei vizite:
• Confirmarea diagnosticului de sarcină și stabilirea termenilor probabili ai acesteia.
• Înscrierea gravidelor în evidență în stadiile incipiente ale sarcinii.
• Examinarea, consilierea gravidelor și administrarea de remedii profilactice.
• Depistarea problemelor de sănătate, inclusiv factori de risc, și elaborarea unui plan
individual de supraveghere pe parcursul sarcinii.
• Eliberarea carnetului medical perinatal.
• Familiarizarea cu mediul social, familial și profesional al gravidei.
Obiective ale primei vizite:

• Confirmarea diagnosticului de sarcină și stabilirea termenilor probabili ai acesteia.
• Înscrierea gravidei în evidență în termenii incipienți ai sarcinii.
• Examinarea, consilierea gravidelor și administrarea de remedii profilactice.
• Depistarea problemelor de sănătate, inclusiv factori de risc, și elaborarea unui plan
individual de supraveghere pe parcursul sarcinii.
• Eliberarea carnetului medical perinatal.
• Familiarizarea cu mediul social, familial și profesional al gravidei.
Semnele prezumtive de sarcină:

• Modificări ale apetitului și gustului, grețuri sau vărsături matinale.
• Modificări ale senzațiilor olfactive.
• Modificări ale sistemului nervos, cum ar fi somnolența și irascibilitatea.
• Pigmentarea pielii pe față, abdomen, mameloane, și areole.
Semne probabile de sarcină:

• Lipsa menstruației.
• Colorația violacee (cianoză) a mucoasei vaginale și a colului uterin.
• Modificări ale formei, volumului și consistenței uterului.
• Apariția colostrului la apăsarea glandei mamare.
• Apariția mișcărilor fătului.
Determinarea vârstei sarcinii și datei nașterii:

Se poate stabili prin coabitarea fecundată, prima zi a ultimei menstruații, luarea în evidență a
gravidelor, înălțimea fundului uterin, mișcările active ale fătului și ultrasunete (USG).
Examenul la prima vizită:

• Măsurarea tensiunii arteriale.
• Examinarea glandei mamare și a glandei tiroide.
• Examenul vaginului pentru semnele sarcinii.
• Colectarea de secreții vaginale pentru examen bacterioscopic.
• Tactul vaginal pentru determinarea mărimii, formei și consistenței uterului.
• Recomandări privind administrarea de suplimente cu fier și sare iodată în alimentație.
• Evaluarea riscului de violență domestică.
• Informații privind prevenirea infecțiilor și toxoplasmoza.
• Identificarea semnelor de urgență și stabilirea unui plan de urgență.
• Recomandări pentru consultații la medic în cazul anumitor semne de pericol.
Recomandări pentru teste de laborator:

• Analiza generală a sângelui și a urinei.
• RW (sifilis).
• Test HIV/SIDA.
• Grupa de sânge și factorul Rh.
• HbsAg pentru gravidele nevaccinate.
Recomandări de urgență: În cazul unor semne specifice sau de pericol, se fac recomandări
pentru solicitarea de ajutor medical de urgență sau consultații de specialitate. La finalul primei
vizite, se stabilește data celei de-a doua vizite și se oferă gravidei informații relevante.
 18. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – a doua vizită.

16-18 săptămâni
Scopul celei de-a doua vizite:
• Verificarea evoluției bune a sarcinii și asigurarea bunăstării mamei și copilului.
• Depistarea malformațiilor congenitale și elaborarea unui plan individual de conduită în
continuarea sarcinii.
• Luarea măsurilor necesare în cazul apariției unei patologii.
Obiective ale celei de-a doua vizite:

• Verificarea evoluției bune a sarcinii și asigurarea bunăstării mamei și copilului.
• Depistarea malformațiilor congenitale și elaborarea unui plan individual de conduită în
continuarea sarcinii.
• Luarea măsurilor necesare în cazul apariției unei patologii.
Definiție:
Malformația congenitală este o dereglare a formării normale a organelor sau sistemelor
embrionului sub acțiunea factorilor mediului extern sau intern.
Echipament:
• Tonometru.
• Fonendoscop.
• Cântar.
• Panglică centimetrică.
• Carnet medical perinatal.
• Mănuși de unică folosință.
Activități:
• Colectarea de date pentru introducerea în Fișa individuală a gravidei și a lăuzei și în
Carnetul medical perinatal, inclusiv modificările în starea de sănătate survenite de la
vizita precedentă și acuzele actuale ale gravidei.
• Determinarea masei corporale a gravidei și înregistrarea adaosului ponderal de la debutul
sarcinii în Gravidogramă.
• Măsurarea tensiunii arteriale și înregistrarea rezultatelor în Gravidogramă.
• Măsurarea înălțimii fundului uterin pentru evaluarea dezvoltării intrauterine a fătului și
detectarea retardului de creștere fetală. Datele se introduc în Gravidogramă.
• Recomandarea gravidei pentru un examen ultrasonografic și furnizarea unei trimiteri
pentru această examinare.
• Sugerarea gravidei să revină pentru discuții după obținerea rezultatelor examenului
ultrasonografic.
• Explicarea necesității tratamentului antihelmintic și recomandarea administrării unei doze
de Mebendazol (Vermox) - 500 mg o singură doză.
• Eliberarea trimiterilor pentru examenele de laborator la viitoarea vizită.
• Furnizarea unei trimiteri pentru determinarea titrului anticorpilor anti-Rh, în cazul în care
gravida este Rh-.
• Stabilirea datei următoarei vizite și înregistrarea acesteia în Carnetul medical perinatal.
• Înregistrarea tuturor informațiilor relevante în Carnetul medical perinatal și
Gravidogramă.
• Verificarea cunoștințelor gravidei privind semnele de pericol și răspuns la întrebările ei.
 19. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – a treia vizită.

22-24 săptămâni
Scopul celei de-a treia vizite:
• Supravegherea sarcinii pentru depistarea semnelor complicațiilor și tratamentul sau
trimiterea pentru tratament.
• Depistarea gravidelor aflate în grup de risc sau care au dezvoltat anemie sau gestoză
tardivă.
• Profilaxia și tratamentul precoce al complicațiilor sarcinii.
• Diagnosticul precoce al pielonefritei gestaționale și altor infecții ale tractului urinar.
• Inițierea tratamentului precoce al hipertensiunii arteriale induse de sarcină.
• Consiliere și informare a gravidei cu privire la comportamentele în timpul sarcinii și
semnele de pericol pentru a permite decizii informate.
Obiective ale celei de-a treia vizite:

• Supravegherea evoluției sarcinii și asigurarea bunăstării mamei și copilului.
• Supravegherea creșterii și stării fătului intrauterin.
• Monitorizarea tensiunii arteriale la gravide.
• Urmărirea indicilor de bază de laborator (screening-ul carenței de fier și urina pentru
proteinurie, analiza generală a urinei).
Definiții:
• Screening-ul anemiei este o selecție a femeilor gravide care au semne clinice de anemie
sau nivelul de hemoglobină mai mic de 110 grame per litru.
• Screeningul proteinuriei este o selecție a femeilor gravide care au un nivel al proteinuriei
egal sau mai mare de 30 grame per litru, semn al preeclampsiei.
Echipament:
• Tonometru.
• Fonendoscop.
• Cântar.
Activități:
• Colectarea de date pentru introducerea în Fișa individuală a gravidei și lăuzei și în
vizita precedentă, acuzele actuale ale gravidei și respectarea recomandărilor de la vizita
anterioară.
• Consilierea gravidei la a treia vizită și explicarea necesității examenelor de laborator
pentru screening-ul anemiei și screening-ul proteinuriei.
• Examinarea clinică a gravidei pentru detectarea edemelor și varicelor.
• Determinarea masei corporale și înregistrarea adaosului ponderal de la vizita precedentă
în Gravidogramă.
• Măsurarea tensiunii arteriale la ambele mâini și referirea gravidei la consultație la
obstetrician în cazul tensiunii arteriale egale sau mai mari de 140/90 mm Hg.
• Măsurarea înălțimii fundului uterin și a circumferinței abdominale la nivelul ombilicului
și înregistrarea datelor în Gravidogramă.
• Evaluarea mișcărilor fătului.
• Evaluarea bătăilor cordului fetal, care se pot ausculta începând cu a doua jumătate a
sarcinii.
• Examinarea și evaluarea rezultatelor testelor de laborator (nivelul de hemoglobină și
analiza generală a urinei).
• În caz de anemie, încurajarea gravidei să ia preparate de fier.
• În caz de proteinurie, trimiterea gravidei la obstetrician pentru consultație.
• Determinarea titrului de anticorpi la gravidele Rh-negative, după indicații.
• Aprecierea evoluției sarcinii, confirmarea schemei de îngrijire planificate și identificarea
femeilor care necesită îngrijire suplimentară.
• Discuția planului de îngrijire antenatală cu gravida și administrarea tratamentului la
nevoie.
• Oferirea de examene de laborator pentru vizita următoare.
• Discuția cu privire la semnele de urgență și unde să se adreseze în cazul apariției
acestora.
• Calcularea datelor pentru următoarea vizită.
• Înregistrarea tuturor informațiilor relevante în Carnetul medical perinatal.
• Furnizarea de informații verbale susținute privind clasele antenatale și furnizarea de
informații scrise.
Această a treia vizită are un rol important în supravegherea și îngrijirea gravidei, asigurând atât
sănătatea mamei, cât și a copilului în dezvoltare.
 20. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – a patra vizită.

26-28 săptămâni
Scopul celei de-a patra vizite:

• Supravegherea sarcinii pentru depistarea semnelor complicațiilor și tratamentul sau
trimiterea pentru tratament.
• Depistarea gravidelor care au dezvoltat anemie sau gestoză tardivă.
• Screening-ul infecțiilor urogenitale, testarea RW și HIV repetate.
• Depistarea și tratamentul infecțiilor urogenitale și celor cu transmitere sexuală, inclusiv
HIV, pentru prevenirea transmiterii pe verticală a acestor infecții de la mamă la copil și
protejarea copilului de aceste infecții.
• Profilaxia și tratamentul precoce a altor complicații ale sarcinii, cum ar fi iminența de
naștere prematură.
• Examen repetat al glandelor mamare pentru pregătirea pentru alăptare.
• Sesiunea de pregătire psiho-emoțională a gravidei și familiei pentru naștere.
• Oferirea concediului de maternitate.
Obiective ale celei de-a patra vizite:

• Monitorizarea tensiunii arteriale la gravide.
• Urmărirea indicilor de bază de laborator (screening-ul carenței de fier și urina pentru
proteinurie).
• Efectuarea screening-ului infecțiilor urogenitale, testarea RW și HIV repetate.
• Pregătirea pentru alăptare.
• Pregătirea psiho-emoțională a gravidei și familiei.
• Oferirea concediului de maternitate.
Definiții:
• Screening-ul infecțiilor urogenitale este o selecție a femeilor gravide care au dezvoltat
infecții urogenitale pe parcursul sarcinii.
• Iminența de naștere prematură este o complicație a sarcinii caracterizată prin debutul
travaliului înainte de 37 de săptămâni de sarcină.
Echipament:
• Tonometru.
• Fonendoscop.
• Cântar.
• Specul vaginal pentru examinarea ginecologică.
• Prelavatoare pentru recoltarea secrețiilor.
• Sticluțe pentru recoltarea probelor.
Activități:
• Colectarea datelor pentru introducerea în Fișa individuală a gravidei și lăuzei și în
vizita precedentă, acuzele actuale ale gravidei și respectarea recomandărilor de la vizita
anterioară.
• Consilierea gravidei la a patra vizită și explicarea necesității examenelor de laborator
• Consilierea gravidei cu privire la necesitatea screening-ului infecțiilor urogenitale, testării
repetate RW și HIV.
• Consilierea gravidei cu privire la alimentația naturală a copilului.
• Oferirea informațiilor pentru posibilitatea de a formula și de a înainta întrebări.
• Examinarea clinică a gravidei pentru detectarea edemelor și varicelor, precum și
examinarea glandelor mamare.
• Determinarea masei corporale, atunci când acest lucru are o influență asupra conduitei
sarcinii.
• Măsurarea tensiunii arteriale la ambele mâini și înregistrarea datelor în Gravidogramă.
Diagnosticarea hipertensiunii arteriale induse de sarcină și trimiterea la consultație la
obstetrician în cazul tensiunii arteriale egale sau mai mari de 140/90 mm Hg.
• Măsurarea înălțimii fundului uterin și a circumferinței abdominale la nivelul ombilicului,
înregistrarea datelor în Gravidogramă.
• Numărarea bătăilor cordului fătului și înregistrarea datelor în Gravidogramă. Trimiterea
gravidei la obstetrician în cazul în care numărul bătăilor cordului fătului nu se află în
limitele normale.
• Examinarea în valve și recoltarea frotiului vaginal pentru testarea la gonoree și
trichomoniază.
• Examinarea și evaluarea rezultatelor testelor de laborator (nivelul de hemoglobină și
analiza generală a urinei) și informarea gravidei cu privire la acestea. Comunicarea
termenelor de așteptare pentru rezultatele frotiului vaginal și RW-2.
• Determinarea titrului de anticorpi la gravidele Rh-negative, atunci când este indicat.
• Evaluarea dezvoltării sarcinii. Administrarea pastilelor de fier în cazul anemiei, trimiterea
la obstetrician atunci când este necesar.
• Confirmarea schemei de îngrijire planificate și identificarea femeilor care necesită
îngrijire suplimentară. Discuția planului de îngrijire antenatală cu gravida și
administrarea tratamentului la nevoie.
• Oferirea informațiilor verbale susținute prin intermediul claselor antenatale, în cadrul
sesiunii a doua de pregătire psiho-emoțională, precum și furnizarea de informații scrise.
• Oferirea concediului de maternitate începând cu 30 de săptămâni de sarcină, pentru o
durată de 126 de zile calendaristice.
• Amintirea gravidei cu privire la semnele de urgență și discutarea modului în care va
proceda în cazul apariției acestora.
• Oferirea de examene de laborator pentru vizita următoare.
• Calcularea datelor pentru următoarea vizită.
• Înregistrarea tuturor informațiilor relevante în Carnetul medical perinatal.
• Instruirea gravidei cu privire la importanța revenirii la medicul de familie sau la cererea
asistenței medicale de urgență în caz de probleme de sănătate sau de altă natură.
Această a patra vizită în cadrul asistenței medicale prenatale are ca scop continuarea
supravegherii sarcinii și pregătirea gravidei pentru naștere și alăptare, precum și oferirea de
asistență și informații necesare pentru o sarcină sănătoasă și o naștere sigură.
 21. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – a cincea vizită.

30-32 de săptămâni
Scopul vizitei a cincea:

• Supravegherea gravidelor în ultimele luni de sarcină.
• Depistarea hipertensiunii induse de sarcină sau a altor complicații care pot apărea în
această etapă.
• Determinarea prezentației fătului în uter și evaluarea poziției acestuia.
• Pregătirea gravidei pentru naștere.
• Depistarea retardului intrauterin al fătului.
Obiective ale vizitei a cincea:

• Verificarea evoluției sarcinii și asigurarea bunăstării mamei și copilului.
• Determinarea poziției și prezentației fătului.
• Luarea măsurilor necesare în cazul apariției patologiilor, precum hipertensiune indusă de
sarcină sau retard intrauterin al fătului.
• Pregătirea gravidei pentru naștere și discuția asupra semnelor începutului nașterii.
• Oferirea de sfaturi privind prezența unei persoane de suport în timpul nașterii.
• Instruirea gravidelor în privința semnelor de urgență și unde să se adreseze în caz de
probleme de sănătate sau alte situații critice.
Definiții:
• Prezentația fătului este poziția părții fătului care se află la intrarea în bazin. Aceasta poate
fi craniană, pelviană sau transversală, în funcție de cum se prezintă capul sau pelvisul
fătului.
• Poziția fătului se referă la orientarea spatele fătului și poate fi anterioară sau posterioară
în funcție de relația cu peretele anterior sau posterior al uterului.
Echipament:
• Tonometru.
• Fonendoscop.
• Cântar.
• Stetoscop obstetrical.
Activități:
• Colectarea datelor necesare pentru a fi introduse în Fișa individuală a gravidei și lăuzei și
în Carnetul medical perinatal, inclusiv acuzele și modificările stării de sănătate survenite
de la vizita precedentă.
• Determinarea masei corporale a gravidei și calculul adaosului ponderal de la debutul
sarcinii.
• Măsurarea tensiunii arteriale și înregistrarea acesteia.
• Măsurarea înălțimii fundului uterin și înregistrarea datelor.
• Auscultarea bătăilor cordului fetal și înregistrarea acestora.
• Examinarea rezultatelor testelor de laborator și informarea gravidei despre acestea.
• Consilierea gravidei cu privire la semnele începutului nașterii, necesitatea internării în
maternitate la debutul nașterii și importanța prezenței unei persoane de suport în timpul
nașterii.
• Oferirea de informații privind semnele de urgență și locurile la care se poate adresa
pentru a primi ajutor.
În plus, în cadrul acestei vizite, medicul sau asistentul medical trebuie să examineze prezentația
și poziția fătului, precum și să palpeze abdomenul gravidei pentru a determina aceste aspecte. De
asemenea, se explică gravidei circumstanțele legate de evoluția sarcinii și se acordă sfaturi pentru
o naștere sănătoasă.
 22. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – a șasea vizită.

32-34 săptămâni
Scopul vizitei a șasea:
• Discuții și luarea deciziilor finale legate de locul unde va avea loc nașterea.
• Identificarea persoanei de suport pentru gravida în timpul nașterii.
• Planificarea modului de alimentare a nou-născutului.
• Alegerea metodei de contracepție care va fi folosită după naștere.
• Continuarea supravegherii sarcinii și a stării de bine a mamei și copilului.
Obiective ale vizitei a șasea:

• Evaluarea evoluției sarcinii și stării de bine a mamei și copilului.
• Pregătirea gravidei pentru naștere, îngrijirea și alimentația naturală a nou-născutului.
• Luarea măsurilor necesare în cazul apariției unor stări patologice sau complicații.
Definiții:
• Nașterea la termen este cea care a survenit după săptămâna a 37-a de sarcină.
Echipament:
• Fișa individuală a gravidei și lăuzei.
• Carnetul medical perinatal.
• Tonometru.
• Fonendoscop.
• Cântar.
Activități:
• Colectarea datelor necesare pentru a fi introduse în Fișa gravidei și în Carnetul medical
perinatal, inclusiv modificările survenite în starea de sănătate de la vizita precedentă,
acuze, semne ale problemelor minore și semne ale complicațiilor.
• Determinarea masei corporale a gravidei și calculul adaosului ponderal de la debutul
sarcinii, apoi introducerea datelor în Gravidogramă.
• Măsurarea tensiunii arteriale și menționarea oricăror cazuri de hipertensiune (HTA) și
verificarea nivelului de proteinurie.
• Măsurarea înălțimii fundului uterin (ÎFU) și înregistrarea acesteia în Gravidogramă, apoi
evaluarea dacă creșterea ÎFU se află în limite normale.
• Palparea abdomenului gravidei pentru a determina poziția fătului și partea prezentată. În
caz de prezentare anormală, se referă gravida la medicul ginecolog-consultant sau se ia în
considerare internarea în maternitate.
• Auscultarea bătăilor cordului fetal și înregistrarea acestora.
• Examinarea rezultatelor ultimelor teste de laborator.
maternitate la apariția acestora și adresarea la maternitate în cazul scurgerii lichidului
amniotic, chiar și în absența contracțiilor uterine.
• Asigurarea că gravida are Carnetul medical perinatal și îi reamintește să nu-l uite la
maternitate.
• Discuții și ajutor pentru alegerea unei metode de contracepție care va fi folosită după
naștere, cu oferirea acesteia dacă este disponibilă.
• Informarea gravidei despre îmbrăcăminte necesară pentru copil la maternitate.
• Consilierea gravidei cu privire la alimentația la sân și îngrijirea nou-născutului.
• Informarea gravidei că, dacă nașterea nu începe în următoarele 1-2 săptămâni, trebuie să
revină pentru control.
• Răspuns la întrebările gravidei.
Această vizită este crucială pentru a asigura că gravida este bine pregătită pentru naștere, că este
conștientă de opțiunile și deciziile care trebuie luate, și că este informată cu privire la îngrijirea
postpartum și contracepție. De asemenea, continuarea supravegherii sarcinii este esențială pentru
a monitoriza evoluția sarcinii și pentru a răspunde la eventualele probleme sau complicații care
ar putea apărea în această etapă a sarcinii
 23. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – a șaptea vizită.
36 săptămâni
Scopul vizitei a șaptea:
• Supravegherea stării de bine a mamei și copilului în ultimele luni de sarcină.
• Depistarea potențialelor complicații, cum ar fi hipertensiunea indusă de sarcină și retardul
intrauterin al fătului.
• Evaluarea prezentației fătului.
Obiective ale vizitei a șaptea:

• Depistarea situației fătului în uter și a părții prezentate.
• Luarea măsurilor necesare în cazul apariției patologiilor, cum ar fi hipertensiunea sau
retardul intrauterin al fătului.
• Pregătirea femeii pentru naștere.
Definiție:
• Prezentația fătului este determinarea părții fătului care se află la intrarea în bazin. Poate
fi:
o Prezentație craniană (dacă la intrarea în bazin este craniul fetal).
o Prezentație pelviană (dacă este partea pelvină).
o Poziție transversă a fătului sau prezentație a umărului (dacă nu se determină nicio
parte fetală la intrarea în bazin sau este prezent umărul).
Preparare/echipament:
• Tonometru.
• Fonendoscop.
• Cântar.
Activități:
în Carnetul medical perinatal, inclusiv acuze și modificări în starea de sănătate de la
vizita precedentă.
• Determinarea masei corporale a gravidei și a adaosului ponderal de la debutul sarcinii,
apoi introducerea datelor în Carnet și Gravidogramă.
• Măsurarea tensiunii arteriale și înregistrarea acesteia în Gravidogramă.
• Măsurarea înălțimii fundului uterin și înregistrarea datelor în Gravidogramă, apoi
evaluarea creșterii înălțimii fundului uterin. În caz de reținere a creșterii, se evaluează
ceilalți parametri și se decide conduita ulterioară a sarcinii.
• Auscultarea bătăilor cordului fetal și înregistrarea acestora în Gravidogramă.
• Examinarea rezultatelor testelor de laborator și informarea gravidei despre ele.
maternitate la debutul nașterii, riscurile nașterii la domiciliu și importanța prezenței unei
persoane de suport la naștere.
• Reamintirea gravidei să își ia Carnetul medical perinatal la naștere și să-l prezinte
medicului de familie după naștere.
• În cazul semnelor problemelor minore, cum ar fi durerile în spate, dilatarea varicoasă sau
pirozisul, explicați mecanismul apariției lor și oferiți sfaturi pentru a diminua efectele lor.
• Reamintiți gravidei semnele de urgență și unde se poate adresa pentru a primi ajutor.
• Palparea abdomenului gravidei pentru a determina prezentația fătului.
• Oferirea trimiterilor pentru examenele de laborator pentru vizita următoare.
• Stabilirea datelor următoarei vizite și înregistrarea lor în Carnet. Gravida trebuie
informată că poate reveni oricând dacă are probleme sau întrebări.
• Înregistrările în Carnetul medical perinatal și Gravidogramă.
Această vizită este importantă pentru depistarea și gestionarea potențialelor complicații ale
sarcinii, precum și pentru evaluarea poziției și prezentației fătului în vederea pregătirii pentru
naștere. De asemenea, continuarea consilierii și educației cu privire la naștere și postpartum este
crucială pentru pregătirea gravidei.
 24. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – a opta vizită.

38 săptămâni
Scopul vizitei a opta:
• Pregătirea gravidei pentru naștere, deoarece la acest termen nașterea poate începe în orice
moment.
• Informarea și consilierea privind nutriția gravidei, activitatea fizică și beneficiile alăptării.
• Evaluarea acuzelor gravidei și reamintirea semnelor de pericol.
• Evaluarea caracterului mișcărilor fătului și a tensiunii arteriale (auto-măsurată).
• Consiliere privind sarcina prelungită, cu referire la 41 săptămâni pentru spitalizare și
inducție (controlul spitalizării).
Obiective ale vizitei a opta:

• Informarea și consilierea privind nutriția gravidei, activitatea fizică și beneficiile alăptării.
• Evaluarea acuzelor gravidei și reamintirea semnelor de pericol.
• Evaluarea caracterului mișcărilor fătului și a tensiunii arteriale auto-măsurată.
• Alte măsuri de supraveghere, inclusiv administrația de acid folic și preparate de fier, și
evaluarea rezultatelor testelor de laborator.
• Consiliere privind sarcina prelungită și pregătirea pentru naștere.
• Tonometru.
• Fonendoscop.
• Cântar.
• Specul.
• Prelevator pentru secreții și sticluțe.
Activități:
• Colectarea datelor pentru a fi introduse în Fișa individuală a gravidei și lăuzei și în
Carnetul medical perinatal, inclusiv modificările în starea de sănătate de la vizita
precedentă și acuzele gravidei.
• Consiliere pentru vizita viitoare, inclusiv explicarea necesității examenului de laborator
• Consiliere privind necesitatea screening-ului infecțiilor urogenitale și testelor repetate
RW-2 și HIV.
• Consiliere privind alimentația naturală a copilului.
• Oferirea gravidei de informații pentru posibilitatea de a formula și de a înainta întrebări.
• Examen clinic, cu monitorizarea edemelor și varicelor, precum și examinarea glandelor
mamare.
• Determinarea masei corporale atunci când rezultatul influențează conduita sarcinii.
• Măsurarea tensiunii arteriale la ambele mâini și înregistrarea datelor în Gravidogramă. În
caz de tensiune arterială mare, referirea la obstetrician.
• Măsurarea înălțimii fundului uterin și a parametrului abdominal, înregistrarea datelor în
Gravidogramă.
• Numărarea bătăilor cordului fătului și înregistrarea lor în Gravidogramă. Referirea la
obstetrician în caz de abateri de la normal.
• Confirmarea schemei de îngrijire planificate și identificarea femeilor care necesită
îngrijire suplimentară.
• Oferirea de informații, verbal și susținut de clasele antenatale și informații scrise.
• Reamintirea gravidei despre semnele de urgență și discuția despre cum să procedeze în
cazul apariției acestora.
• Calcularea datelor următoarei vizite.
• Înregistrarea în Carnetul medical perinatal.
Această vizită marchează un moment critic în pregătirea pentru naștere și asigurarea unei bune
evoluții a sarcinii și a stării de sănătate a mamei și copilului. De asemenea, gravida trebuie să fie
conștientă de semnele de urgență și de faptul că poate apela la asistență medicală urgentă în orice
moment în caz de probleme.
 25. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – a noua vizită.

40 săptămâni
Scopul vizitei a noua:
• Supravegherea finală a sarcinii înainte de naștere.
• Determinarea prezentației fătului și stabilirea indicatorilor importanți pentru naștere.
• Depistarea problemelor de sănătate potențiale, precum retardul intrauterin și
hipertensiunea indusă de sarcină.
Obiective ale vizitei a noua:

• Depistarea prezentației fătului și a părții prezentate.
• Depistarea potențialelor patologii, cum ar fi hipertensiunea arterială și retardul intrauterin
al fătului.
• Tonometru.
• Fonendoscop.
• Cântar.
Activități:
în Carnetul medical perinatal, inclusiv modificările în starea de sănătate de la vizita
precedentă și acuzele gravidei.
• Determinarea masei corpului gravidei și adaosului ponderal de la debutul sarcinii,
înregistrarea datelor în Carnet și Gravidogramă.
• Măsurarea tensiunii arteriale și înregistrarea acestora în Gravidogramă.
• Măsurarea înălțimii fundului uterin și parametrului abdominal, înregistrarea datelor în
Gravidogramă și evaluarea creșterii înălțimii fundului uterin.
• Auscultarea și înregistrarea frecvenței bătăilor cordului fetal în Gravidogramă.
• Examinarea rezultatelor testelor de laborator și informarea gravidei, în special în cazul
depistării proteinuriei, care poate indica hipertensiune indusă de sarcină.
• Consiliere privind semnele începutului nașterii, necesitatea internării în maternitate la
debutul nașterii, importanța prezenței persoanei de suport în timpul nașterii și amintirea
gravidei să ia Carnetul medical perinatal la naștere.
• Abordarea semnelor problemelor minore, explicarea mecanismului apariției lor și oferirea
de sfaturi pentru diminuarea efectelor acestora.
• Reamintirea gravidei despre semnele de urgență și informarea cu privire la locurile unde
poate primi ajutor.
• Palparea abdomenului gravidei pentru determinarea prezentației fătului.
• Furnizarea de informații privind ce îmbrăcăminte să ia pentru nou-născut când merge la
maternitate.
• Consiliere gravidei privind alimentația la sân și îngrijirea nou-născutului.
• Informarea gravidei că, dacă nașterea nu începe în următoarele 1-2 săptămâni, trebuie să
revină pentru control.
Această vizită marchează finalul sarcinii și pregătirea pentru momentul nașterii. De asemenea,
este un moment important pentru a evalua starea de sănătate a gravidei și a copilului înainte de
naștere. Gravida trebuie să fie pregătită pentru naștere și să fie conștientă de semnele de urgență
pentru a putea acționa rapid, în caz de nevoie.
 26. Atitudinea fătului în cavitatea uterină.

Prin examenul gravidelor şi parturienelor se determină atitudinea, prezentaţia, poziţia,
varietăţile de poziţie şi partea prezentată a fătului.
Atitudinea fătului este determinată de raportul dintre extremităţile şi capul lui faţă de trunchi. În
atitudinea tipică sau normală trunchiul fetal este flectat, capul înclinat pe torace, picioarele
flectate în articulaţiile coxale şi ale genunchilor, aduse la abdomen, mîinile încrucişate pe cutia
toracică. În atitudinea normală, în flexie, fătul capătă formă de ovoid, lungimea căruia la sfîrşitul
gravidităţii constituie în medie 25 cm. Partea lată a ovoidului (extremitatea pelviană) se situiază
către fundul uterin, partea îngustă (ceafa) este orientată spre strîmtoarea superioară a micului
bazin. Mişcările fătului în uter provoacă modificări temporare în poziţia extremităţilor, fără să
tulbure caracterul atitudinii.
Prezentaţia fătului (situs) este raportul dintre axul longitudinal fetal şi axul longitudinal uterin.
Se disting următoarele prezentaţii fetale:
Prezentaţia longitudinală – axul longitudinal fetal şi axul longitudinal uterin coincid.
Prezentaţia longitudinală fetală poate fi craniană sau pelviană după raportul care se stabileşte
între partea mai voluminoasă a fătului (capul sau pelvisul) şi strîmtoarea superioară a bazinului.
Dacă de asupra strîmtorii bazinului se găseşte capul fătului, prezentaţia este craniană, iar dacă de
asupra extremitatea pelviană – prezentaţia este pelviană. Frecvenţa prezentaţiei craniene este de
96 %, iar a celei pelviene – de 3,5 %.
Prezentaţia transversală – axul longitudinal fetal este perpendicular pe axul longitudinal uterin;
Prezentaţia oblică – axul longitudinal se întretaie cu axul longitudinal uterin sub un unghi ascuţit.
Repartiţia procentuală a diferitelor prezentaţii este următoarea: prezentaţiile craniene constituie
96 %, prezentaţiile pelviene – 3 %, prezentaţiile transversale şi oblice – 1 %.
Poziţia fătului este determinată de raportul dintre spatele fătului şi partea dreaptă sau stîngă a
uterului.
Se disting două poziţii: prima şi a doua.
În prima poziţie spatele fătului este orientat spre partea stângă a uterului, în a doua – spre cea
dreaptă.
Prima poziţie se întâlneşte mai frecvent, fapt care se explică prin rotaţia uterului cu partea stângă
înainte.
În prezentaţiile transversale şi oblice poziţia se determină după orientarea capului fătului. În
prima poziţie capul este orientat spre stînga, în a doua poziţie – spre dreapta.
Spatele fetal nu este întotdeauna orientat strict în dreapta sau în stânga, fiind de regulă rotit puţin
înainte sau înapoi. În legătură cu aceasta se disting şi varietăţile de poziţie.
Varietatea poziţiei (visus) este raportul dintre spatele fătului şi peretele anterior sau posterior al
uterului.
dacă spatele uterului este orientat spre peretele anterior al uterului este vorba depoziţii anterioare;
dacă el este orientat spre peretele posterior este vorba de poziţii posterioare.
Partea prezentată este partea fetală, care se găseşte mai aproape de strîmtoarea superioară a
micului bazin şi trece prima prin canalul de naştere.
În prezentaţiile craniene spre strâmtoarea superioară poate fi orientat osul occipital (prezentaţia
occipitală), fontanela mare (prezentaţia bregmatică), fruntea (prezentaţia frontală) sau faţa fătului
(prezentaţia facială).
Prezentaţia occipitală (capul în flexie) este tipică şi se întîlneşte în 95 % din prezentaţiile
longitudinale.
În prezentaţiile bregmatică, frontală şi facială capul se găseşte în diferite grade de deflexie. Ele
fac parte din tipul prezentaţiilor deflectate. Frecvenţa tipului de deflexie al prezentaţiilor craniene
este de 1 % dinprezentaţiile longitudinale.
În prezentaţiile pelviene înspre strîmtoarea superioară pot fi orientate fesele fătului (prezentaţia
pelviană decompletă,modul feselor), picioarele (prezentaţia podalică sau prezentaţia pelviană –
modul picioarelor), fesele împreună cu picioarele (prezentaţia pelviană completă).
Prezentaţiile craniene pot varia şi în raport cu poziţia suturii sagitale faţă de simfiză şi
promontoriu (înclinaţia). Distingem prezentaţii craniene regulate sau asinclitice.
 27. Sfaturi gravidelor la înmânarea Carnetului Medical Perinatal.
Scopurile îngrijirilor antepartum, care sunt îngrijiri acordate în timpul sarcinii, au ca obiectiv
asigurarea unei stări de sănătate fizică și emoțională optime atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Acestea implică adaptări fiziologice și psihologice necesare.
Scopurile îngrijirilor antepartum:
• Asigurarea unei stări de sănătate fizică și emoțională optime pentru mamă și copil
pe perioada sarcinii: Îngrijirile antepartum au ca prim obiectiv menținerea și
îmbunătățirea stării de sănătate a gravidei și a dezvoltării sănătoase a copilului pe durata
sarcinii. Aceasta implică gestionarea adaptărilor fiziologice și emoționale necesare pe
parcursul sarcinii.
• Furnizarea informației adecvate femeii însărcinate și familiei privind procesul de

adaptare în sarcină și travaliu: În cadrul îngrijirilor antepartum, se oferă informații și
educație gravidei și familiei sale pentru a-i ajuta să înțeleagă procesul sarcinii, nașterii și
perioadei postpartum. Scopul este de a insufla încredere în capacitatea lor de a face față
stresului puerperal.
• Acordarea de sprijin femeii gravide și întregii familii în obținerea cunoștințelor și

aptitudinilor necesare pentru a iniția îngrijirea copilului: Îngrijirile antepartum nu se
limitează doar la sarcină, ci se extind și la pregătirea mamei și familiei pentru a-și îngriji
noul-născut. Furnizarea de informații și sprijin pentru a capăta încredere în propriile lor
abilități de îngrijire a copilului este unul dintre obiective.
• Consilierea bazată pe dovezi și suport pentru luarea deciziilor informate referitoare

la îngrijirea gravidei: Consilierea gravidelor este un aspect esențial al îngrijirilor
antepartum. Acesta se concentrează pe satisfacerea nevoilor individuale ale gravidei,
oferind informații precise, susținând-o în procesul de luare a deciziilor pentru propria
sănătate și naștere. Este important ca aceasta să fie construită pe baza unei atitudini de
respect și considerație față de femeie.
• Informația privind locul, momentul și persoana care va oferi îngrijirea: În cadrul

îngrijirilor antepartum, este esențial ca gravida să primească informații clare și detaliate
despre locul unde va primi îngrijirea, programul de vizite și persoanele implicate în
furnizarea acesteia. Aceasta asigură o comunicare deschisă și transparentă între
personalul medical și gravida.
 28. Gravidograma, rolul ei în conduita sarcinii.

Gravidograma este un instrument medical utilizat pentru a urmări și evalua evoluția sarcinii unei
femei însărcinate. Acesta este un termen mai puțin utilizat și poate varia în semnificație, dar în
general se referă la un grafic sau o diagramă care evidențiază diverse aspecte ale stării de
sănătate a unei femei în timpul sarcinii. Acest instrument poate fi utilizat de medici și personal
medical pentru a monitoriza progresul sarcinii și pentru a interveni în mod corespunzător în cazul
apariției unor eventuale complicații.
Rolul gravidogramei în conduita sarcinii include:
• Monitorizarea greutății: Gravidograma poate urmări câștigul în greutate al femeii
însărcinate pe parcursul sarcinii. O creștere în greutate adecvată este esențială pentru
sănătatea atât a mamei, cât și a fătului.
• Măsurarea tensiunii arteriale: Tensiunea arterială crescută poate fi o problemă în
timpul sarcinii și poate duce la complicații. Prin urmare, gravidograma poate include
înregistrări regulate ale tensiunii arteriale pentru a monitoriza orice variații.
• Verificarea nivelului de zahăr din sânge: În cazul femeilor cu diabet gestațional sau cu
risc crescut de a dezvolta diabet în timpul sarcinii, gravidograma poate implica
monitorizarea nivelului de zahăr din sânge.
• Evaluarea stării de sănătate generală: Gravidograma poate include și informații despre
simptomele, disconfortul sau orice altă problemă de sănătate pe care o femeie însărcinată
le poate experimenta.
• Monitorizarea dezvoltării fătului: Gravidograma poate conține informații despre
evoluția fătului, cum ar fi măsurători ale creșterii uterine, bătăile inimii fătului și alte
parametri relevanți.
• Evaluarea oricăror complicații potențiale: Prin monitorizarea regulată a diverselor
aspecte ale sănătății, gravidograma poate ajuta la identificarea și gestionarea precoce a
oricăror complicații potențiale, cum ar fi preeclampsia sau restricția de creștere
intrauterină.
 29. Alimentația gravidei. Sfaturi gravidelor.

vechea idee conform căreia viitoarea mamă trebuie să mănânce "pentru doi" nu mai este
considerată valabilă. În schimb, se pune accentul pe calitatea alimentației, nu pe cantitatea de
alimente consumate.
Calitatea Alimentației: Se subliniază că o alimentație corectă contribuie la sănătatea gravidei și
furnizează elementele nutritive necesare pentru o bună creștere și dezvoltare intrauterină a
copilului. Se subliniază importanța evitării excesului de alimente și a menținerii unei greutăți
sănătoase în timpul sarcinii.
Termenul Gravidei și Alimentația: Se menționează că necesitățile nutriționale pot varia în
diferitele trimestre ale sarcinii. În prima jumătate de sarcină, se recomandă o dietă bogată în
legume, fructe, sucuri și verdețuri. În trimestrul doi, hrana poate fi mai calorică și trebuie să
includă carne, produse lactate, nuci, ouă și alte alimente bogate în nutrienți. În trimestrul trei,
când copilul crește rapid, alimentația ar trebui să fie mai puțin calorică.
Piramida Alimentației: Articolul propune o piramidă alimentară care indică frecvența optimă
de consum pentru diferite categorii de alimente, precum grăsimi, dulciuri, carne, produse lactate,
fructe, legume, pâine, cereale și paste făinoase, și sucuri proaspete.
Suplimente de Vitamine și Minerale: Se discută despre importanța sărurilor minerale și a
vitaminelor în timpul sarcinii și se menționează că, deși suplimentele pot fi necesare în anumite
cazuri, trebuie utilizate cu discernământ și sub supravegherea medicului.
Acidul Folic: Acidul folic este evidențiat ca fiind esențial în primele 12 săptămâni de sarcină
pentru formarea organelor și sistemelor viitorului copil. Se subliniază sursele naturale de acid
folic din alimente, precum conopida, varza, fasolea verde, ouăle, nucile, peștele, și se recomandă,
în anumite situații, suplimente.
Fierul: Necesarul crescut de fier în timpul sarcinii este explicat, iar sursele naturale de fier, în
special carnea roșie și alte surse proteice, sunt prezentate ca esențiale pentru prevenirea anemiei.
Calciul și Vitamina D: Importanța calciului pentru formarea oaselor și dinților fătului este
subliniată, iar vitamina D este menționată pentru rolul său în metabolismul calciului. Sursa
principală de calciu este reprezentată de produsele lactate.
Vitamina B12: Gravidele cu o dietă deficitară în vitamina B12 sunt sfătuite să ia suplimente
pentru a evita deficiențele.
Reguli de Bază pentru Alimentație Sănătoasă: Sunt oferite sfaturi privind alegerea unei diete
variate, consumul suficient de lichide, evitarea alimentelor conservate, igiena în prepararea
alimentelor, și evitarea excesului de sare și cafeină.
•
•
 30. Vestimentația gravidei. Sfaturi gravidelor.

Hainele gravidei nu trebuie să comprime cutia toracică şi abdomenul, mai ales în a II-a jumătate
a sarcinii.Nu se poartă centuri şi sutien stramt. Ce-a mai bună haină
– rochia cu talie liberă.Fustele se recomandă de purtat pe bretele. Iarna gravida trebuie să
îmbrace lenjerie caldă.În timpul sarcinii la majoritatea femeilor se observă o transpiraţie
abundentă, în viziunea acestui fapt lenjeria se murdăreşte mai repede.
De aceea gravida se spală şi schimbă lenjeria de corp şi de pat mai frecvent ca de
obicei.Începand cu luna a V-a de sarcină e necesar de a purta bandaj. Cu inaintarea
termenului de sarcină, uterul face presiune asupra peretelui abdominal anterior. Bandajul
protejează muşchii peretelui abdominal de supraextindere şi favorizează poziţia la care după
sarcinile anterioare, în rezultatul polihidramniosului, sarcină gemelară, făt macrosom etc.
peretele abdominal a devenit flasc.Se imbracă bandajul din poziţie culcată deasupra lenjeriei; pe
noapte se scoate.
Bandajul poate fi procurat țn farmacie sau poate fi comandat în ateliere speciale. În cazurile cand
bandajul nu poate fi procurat, se inlocuieşte cu 2 prosoape cusute. Bandajul poate fi cusut de sine
stătător din ţesătură densă, cu lăţimea ≈ 35 cm; nodul se recomandă de făcut lateral. În partea
superioară a bandajului din ambele părţi se efectuează nişte suturi fi gură.În timpul sarcinii nu se
recomandă de purtat încălţăminte pe toc înalt. Concomitent cu creşterea intrauterină a fătului şi
mărirea în volum a abdomenului, gravida puţin işi schimbă mersul.
Purtarea în această perioadă a încălţămintei pe toc înalt îngreunează menţinerea echilibrului,
provoacă încordarea excesivă a muşchilor membrelor inferioare şi spatelui.Încălţămintea
gravidei trebuie să fi e liberă, pe toc jos şi lat.
 31. Igiena gravidei. Sfaturi gravidelor.

Igiena personală
O importanţă deosebită pentru femeia gravidă o are pielea curată. Pielea – stratul extern care
participă în reglarea temperaturii, apără corpul de acţiunea nocivă a mediului extern, de
pătrunderea microbilor în organism. Prin piele din organismul omului se elimină transpiraţia –
lichid de substanţe metabolice dăunătoare. Pielea ca şi plămanii este un organ de respiraţie: prin
porii ei se inglobează O2 şi se elimină CO2. Pielea omului este alcătuită din glande care işi
deschid ducturile la suprafaţă, ele sunt de 2 tipuri: sebacee şi sudoripare. Acumulandu-se pe
suprafaţa corpului transpiraţia, sebumul se descompun şi capătă un miros neplăcut, ele pot obtura
ducturile glandelor.In afară de aceasta, pe piele se aşează praful care conţine microbi.
Neăngrijirea pielii dereglează funcţia ei, provoacă iritaţia ei, formanduse pe ea acnee ce prezintă
pericol mare in special pentru femeia gravidă. În fiecare dimineaţă şi seara femeii gravide se
recomandă să-şi spele nu numai mainile, faţa şi gatul, dar să facă un duş general cu apă de
temperatura 37. C şi frecarea cu un prosop aspru. Acest duş favorizează întărirea sistemului
nervos, imbunătăţirea circulaţiei sanguine, respiraţiei şi ameliorează starea generală a gravidei.
Cum să îngrijim de sine în timpul sarcinii?
Gravidei îi sunt contraindicate temperaturile prea reci sau prea fierbinţi.Pentru copil în primele
luni de sarcină este periculoasă temperatura mai mare de 38,5.C, de aceea nu se recomandă duş
foarte fierbinte sau insolaţie. Un duş cald sau în contrast şi băi solare de scurtă durată poate fi
numai de folos.Nu se recomandă înotul în bazin, sauna sau spălatul în baie. Înainte de somn
urmează să fi e spălate mainile, faţa, gatul şi picioarele.Gravida trebuie să-şi taie unghiile scurt,
fiindcă unghiile lungi pot uşor leza pielea, care poate fi asociată cu introducerea infecţiei.
Igiena organelor genitale
Femeia gravidă trebuie permanent să respecte igiena organelor genitale externe. Toaleta
organelor genitale externe se recomandă să se efectueze minimum de 2 ori pe zi – dimineaţa şi
seara – cu apă fi artă sub get curgător. Înainte şi după procedură e bine să-şi spele maniile.
Organele genitale externe se şterg cu un prosop special, care se spală mai frecvent, se fierbe şi se
calcă. Lavajul vaginal în timpul sarcinii fără indicarea medicului nu se recomandă. Se recomandă
săptămanal de schimbat lenjeria de pat, iar cea de corp mai frecvent.
Igiena glandelor mamare
Laptele matern este unica hrană pentru nou-născut in primele luni de viaţă. El rămane
compartimentul de bază în alimentaţia copilului şi în continuare – pană la 12 luni de viaţă.
Alimentaţia la san determină mult dezvoltarea copilului şi care la randul său depinde de starea
generală a mamei şi glandelor mamare.
De obicei sanul începe a creşte şi a se pregăti de ulterioara producţie a laptelui chiar din primele
săptămani de sarcină. La multe femei pe glandele mamare se evidenţiază plexul venos, din cauza
circulaţiei intensive a sangelui pielea în jurul mameloanelor devine considerabil mai întunecată şi
mare.
Gravida trebuie să-şi aleagă un sutien comod, de dorit de bumbac. E dedorit brete- lele să fi e
destul de largi: deoarece greutatea care se ţine de ele, nu este ca de obi-cei (sanul poate să se
mărească cu cateva numere). Mameloanele şi regiunea perimamilară nu se spală cu săpun!
Mameloanele trebuie spălate şi şterse atent pentru ca să nu fi e lezată pielea. Este bine o dată în zi
timp de 10 min ca glandele mamare să fie supuse acţiunii băilor de aer – dezbrăcată pe jumătate
gravida să se afl e intr-o odaie caldă şi bine aerisită.
Uneori la femeia gravidă, din motivul eliminării colostrului, pe mameloane se formează cruste.
Este interzisă inlăturarea lor, aici trebuie de adresat la medic unde vor fi inlăturate după metoda
recomandată.
Igiena cavităţii bucale
Pentru femeia gravidă starea cavităţii bucale şi a dinților au o importanţă mare. În dinţii bolnavi
se reţin resturi de hrană, care discompunandu-se provoacă procesul de putrifi caţie şi este un
mediu nutritiv pentru diverşi microbi.
Ultimii pot pătrunde în vasele sanguine şi limfatice şi provoacă în continuare maladii post-
partum grave.
Se cunoaşte, că femeia în timpul sarcinii are necesitate în săruri minerale (în special calciu şi
fosfor), din care este constituită masa dentară. În cazurile cand alimentele conţin puţine săruri
minerale, rezervele calciului şi fosforului în organismul femeii se micşorează. În rezultat la
femeie în timpul sarcinii cate odată se strică dinţii. Aceasta are loc cand nu se respectă regimul
igienic şi în special regimul alimentar.
În timpul sarcinii este necesară igiena riguroasă a cavităţii bucale: dimineaţa şi inainte de somn
dinţii trebuie curăţiţi cu peria şi pastă de dinţi. Trebuie de clătit cavitatea bucală după mancare,
pentru a înlătura resturi rămase. Gravida trebuie regula să frecventeze cabinetul stomatologic.
Dinţii bolnavi se tratează, cei stricaţi se extrag.
 32. Regimul de muncă și odihnă în sarcină. Sfaturi gravidelor.

Multe femei lucrează pană în săptămana a 30-a de sarcină sau chiar mai mult şi se simt foarte
bine. Se ştie, însă, că există anumite ocupaţii, care sunt periculoase pentru făt. Există un risc
crescut de avort spontan, naştere de făt mort sau malformaţii congenitale ale copilului la femeile
care, la locul de muncă, vin în contact cu substanţe toxice de tipul: clorură de vinil, mercur, gaze
anestezice, sau care sunt expuse la niveluri crescute de radiaţii, etc.
Multe femei gravide sunt ingrijorate de pericolul iradierii in cazul în care lucrează cu aparate
care a ecrane vizuale. Cercetările efectuate nu au constatat existenţa riscului de iradiere pentru
persoanele care lucrează cu aceste aparate.
Dacă gravida este ingrijorată de existenţa unei expuneri nocive la locul de muncă, după sfatul cu
medicul ea trebuie să insiste să i se permită indeplinirea unor munci mai uşoare.
Dacă apar probleme medicale, cum ar fi creşterea tensiunii arteriale, veţi fi sfătuită să staţi acasă.
În lipsa problemelor medicale puteţi lucra pană în săptămana a 30-a de sarcină sau chiar mai
mult.În general, femeilor le vine greu să lucreze în primele trei luni de sarcină, mai ales dacă au
greaţă matinală, o stare de oboseală şi somno- lenţă.
Pe măsură ce sarcina progresează şi devine tot mai vizibilă, oamenii din jur incearcă să sară in
ajutor şi totul merge parcă mai bine. Dacă gravida indeplineşte o muncă ce necesită efort fi zic,
mers pe jos la distanţe mari sau statul in picioare timp indelungat, revenind acasă s-ar putea culca
cu punerea picioarelor pe nişte perne.
Gravida trebuie să evite camerele în care există emanaţii toxice de la vopsea sau alte produse;
contactul cu orice persoană care are o boală infecţioasă, în special rubeolă sau varicelă; contactul
cu animalele,mai ales dacă există pericolul de infecţie (ex. toxoplasmoză);contactul cu oile şi
mieii, mai ales în sezonul fătatului.
Sfaturi pentru mamele care lucrează:

⦁ Verifi caţi dacă există substanţe nocive la locul de muncă;
⦁ Cand ajungeţi acasă, odiniţi-vă puţin în poziţie orizontală;
⦁ Schimbaţi-vă des poziţia;
⦁ Purtaţi dresuri “suport” in cazul in care trebuie să staţi mult în picioare;
⦁ Evitaţi incăperile în care se fumează;
⦁ Încercaţi să vă aranjaţi programul astfel incat să veniţi mai taziu şi să plecaţi mai devreme
de la serviciu;
⦁ Cereţi sfatul medicului dacă vre-un aspect al muncii dvs. vă provoacă îngrijorarea.
 33. Daunele fumatului în sarcină. Sfaturi gravidelor.

Riscurile fumatului
Fumătorii au un risc crescut de a face cancer pulmonar sau de a muri în urma unui atac de
cord.S-a demonstrat că fumatul este periculos pentru sănătatea copilului atat în timpul sarcinii,
cat şi după naştere. Dacă mama fumează în timpul sarcinii,nicotina nimereşte în circuitul sangvin
al fătului şi educe substanţial cantitatea de oxigen şi substanţe nutritive pe care acesta le primeşte
din sangele matern.Dacă gravida va lăsa de fumat în primele luni de sarcină, se reduce mult
riscul complicaţiilor. Soţul trebuie să se lase de fumat şi în felul acesta copilul nu va fi expus
“fumatului pasiv” după naştere.Copiii din părinţi care fumează tind să fi e mai scunzi şi mai
sensibili laafecţiunile respiratorii.
 34. Daunele alcoolului în sarcină. Sfaturi gravidelor.
Ca şi fumul de ţigară, alcoolul poate depăşi bariera placentară şi ajunge în sangele fătului.
Alcoolul exercită o acţiune negativă asupra sănătăţii copilului. Cercetările au arătat că copiii din
părinţi alcoolici se pot naşte cu multiple handicapuri.Nu se cunoaşte limita de siguranţă in
privinţa consumului de alcool in timpul sarcinii. În orice caz, cu cat mama consumă mai mult
alcool,cu atat cresc riscurile pentru copil. Se recomandă ca femeile insărcinate să nu consume
deloc alcool.
 35. Drogurile și sarcina. Sfaturi gravidelor.

• Naștere prematură: Consumul de droguri, inclusiv marijuana, cocaină și opiacee, este
asociat cu un risc crescut de naștere prematură. Nașterea prematură poate avea consecințe
serioase asupra sănătății și dezvoltării fătului.
• Greutate mică la naștere: Drogurile pot afecta creșterea și dezvoltarea fătului,
contribuind la nașterea unui copil cu greutate mică la naștere. Greutatea mică la naștere
este asociată cu riscuri mai mari pentru sănătatea bebelușului, inclusiv probleme
respiratorii și complicații pe termen lung.
• Sindromul de abstinență neonatală: Drogurile precum opiaceele (de exemplu, heroina
sau medicamentele opioide) pot duce la dependență la făt. Bebelușii născuți din mame
dependente de droguri pot dezvolta sindrom de abstinență neonatală, care implică
simptome precum iritabilitate, tremurături, vărsături și dificultăți de hrănire.
• Probleme neurologice: Drogurile pot afecta sistemul nervos central al fătului, având
potențialul de a provoca probleme neurologice și de dezvoltare a creierului. Aceasta
poate afecta funcțiile cognitive ale copilului și poate duce la tulburări de învățare și
comportament.
• Tulburări de comportament și de învățare: Copiii născuți din mame care consumă
droguri în timpul sarcinii au un risc crescut de tulburări de comportament și de învățare.
Aceste probleme pot persista pe termen lung și pot afecta performanța școlară și calitatea
vieții.
• Risc crescut de malformații congenitale: Anumite droguri, în special cele utilizate în
primele săptămâni de sarcină (perioada critică de dezvoltare), pot crește riscul de
malformații congenitale la făt.
• Riscuri de moarte subită a sugarului (SMSL): Consumul de droguri în timpul sarcinii
poate crește riscul de SMSL la nou-născuți.
• Probleme respiratorii: Drogurile pot afecta dezvoltarea plămânilor fătului, ceea ce
poate duce la probleme respiratorii la naștere și la un risc crescut de infecții respiratorii la
copil.
• Riscuri pentru sănătatea mamei: Consumul de droguri în timpul sarcinii crește, de
asemenea, riscul de complicații de sănătate pentru mamă, inclusiv hipertensiune arterială,
sângerări și alte probleme obstetricale.
 36. Medicamentele și sarcina. Sfaturi gravidelor.

Unele medicamente pot cauza malformaţii sau alte complicaţii, mai ales in primele luni de
sarcină. De aceea nu este bine ca gravida să primească nici un medicament care nu a fost prescris
special.Multe probleme minore de sănătate pot fi rezolvate fără medicamente.De exemplu,
constipaţia poate fi combătută prin mai multă mişcare, consumcrescut de lichide şi alimente
bogate in fibre.Uneori trebuie să luaţi medicamente, de exemplu, antibiotice cand aveţi o
infecţie. Antibioticele obişnuite cum ar fi penicilina nu sunt periculoase.Tetraciclinele pătrund in
circuitul sangvin fetal şi pot produce malformaţii osoase sau pătarea permanentă a dinţilor.
Vitaminele luate cu exces pot fi de asemenea dăunătoare.
Orice medicament utilizat in timpul sarcinii trebuie să fie recomandat sau prescris de către
medic.
 37. Relațiile sexuale în sarcină. Sfaturi gravidelor.

Relaţiile sexuale – sfera intimă a omului, suportă schimbări în timpul sarcinii.
Multe femei îşi pierd interesul sexual în primele trei luni de sarcină, ca
o reacţie normală la schimbările hormonale din această perioadă. Interesul
sexual este de asemenea înfluenţat de starea de oboseală şi de greţuri, care
sunt probleme obişnuite la începutul sarcinii. Interesul sexual poate descreşte
din nou în ultimele trei luni. Spre sfarşitul sarcinii, relaţiile sexuale pot deveni
difi cile şi din cauza abdomenului crescut al gravidei.
Relaţiile sexuale în primul trimestru

În acest timp caracterul şi intensitatea vieţii sexuale practic total depinde de starea generală a
femeii.
Recomandaţii pentru primul trimestru:
⦁ în iminenţa de intrerupere a sarcinii urmează limitarea sau evitarea contactului sexual
⦁ gravidei şi soţului sunt necesare de efectuat analize la portajul microbilor
nedoriţi din căile genitale, ce micşorează riscul complicaţiilor infecţioase
pentru mamă şi copil.
Relaţiile sexuale în trimestrul doi

Frecvent este numit “perioada de aur a sarcinii”. În această perioadă majoritatea viitoarelor
mame încep să manifeste un interes ridicat faţă de dragostea fizică.
Actul sexual ca atare nu are nici un efect negativ asupra copilului. Nu provoacă nici avortul,
deoarece fătul este bine protejat in sacul amniotic. Însă gravida obligator trebuie să se intereseze
la medicul său despre caracterul relaţiilor sexuale ulterioare.
Recomandaţii pentru trimestru doi:
⦁ de urmărit minuţios igiena personală, deoarece eliminările din căile
genitale capătă miros specifi c.
⦁ nu se foloseşte lavajul, e suficientă tualeta externă a organelor genitale externe.
Relaţiile sexuale în trimestrul trei
Intensitatea vieţii sexuale la majoritatea perechilor diminuează.
Menţinerea unei vieţi sexuale active în timpul sarcinii este foarte importantă
pentru o relaţie apropiată şi drăgostoasă cu soţul. Dacă gravida are probleme
sexuale este foarte important să le discute cu soţul.
Recomandări pentru trimestrul trei
⦁ gravida poate încerca diferite poziţii mai comode în timpul sarcinii. De
exemplu, ambii soţi pot sta pe o parte, sau femeia poate sta deasupra.
Poziţia în genunchi poate fi preferată, mai ales în ultimele luni, deoarece
evită presiunea pe abdomenul femeii.
⦁ în mod normal, dacă nu există motive medicale pentru reţinerea de la actul sexual,
gravida poate avea o viaţă sexuală normală pană în momentul în care se rup membranele sau se
declanşează naşterea.
⦁ la sfarşitul, cand copilul este maturizat, relaţiile sexuale pot grăbi declanşarea travaliului,
deoarece lichidul seminal conţine prostoglandine, care pot stimula contracţiile uterine.
⦁ dacă frotiul din căile genitale masculine sau feminine are caracter infl amator, se
recomandă utilizarea prezervativelor in ultimele 1-1,5 luni înainte de naştere.
Restricţii maxime a contactelor sexuale sunt necesare in următoarele cazuri:
1. Dacă există pericol real de intrerupere a sarcinii (inclusiv naşteri premature in anamneză)
2. Placenta previa
3. Sarcină gemelară
4. Manifestări de amnionită
La orice termen de sarcină viaţa sexuală necesită consultarea urgentă a specialistului, dacă
femeia după actul sexual acuză senzaţii dureroase sau eliminări sanguinolente din căile genitale.
 38. Deplasările în sarcină. Sfaturi gravidelor.
Consultă medicul: Înainte de a începe orice plan de călătorie sau deplasare, discută cu medicul
tău obstetrician pentru a te asigura că este în regulă să călătorești, mai ales dacă ai o sarcină
considerată de înalt risc.
Îmbracă-te confortabil: Alege haine lejere și confortabile, în special atunci când calci o distanță
mai mare sau stai mult timp pe scaun.
Hydratare: Asigură-te că bei suficientă apă, mai ales dacă călătorești într-un climat cald.
Deshidratarea poate afecta negativ atât mama cât și fătul.
Efectuează pauze regulate: Dacă călătorești cu mașina sau avionul, asigură-te că iei pauze
regulate pentru a te întinde și a face mișcare. Acest lucru ajută la prevenirea umflăturilor și a
disconfortului.
Folosește centura de siguranță: Dacă călătorești cu mașina, asigură-te că folosești centura de
siguranță. Pune centura sub burtă, peste șolduri, pentru a proteja atât tine cât și copilul.
Evită călătoriile prelungite: În special în trimestrul trei al sarcinii, poate fi util să eviți
călătoriile lungi sau extenuante.
Alege destinații sigure: Dacă planifici o vacanță, alege destinații care sunt considerate sigure
pentru femeile însărcinate și care au facilități medicale bune în caz de nevoie.
Păstrează-ți dosarul medical la îndemână: În cazul în care trebuie să mergi la un furnizor de
îngrijire medicală în timpul călătoriei, asigură-te că ai la tine dosarul medical și informațiile
relevante despre sarcină.
Fii atentă la semnalele corpului tău: Dacă simți oboseală excesivă, disconfort sau orice altceva
neobișnuit, ia o pauză și acordă atenție semnalelor corpului tău.
Evită activități riscante: Abține-te de la activități care ar putea pune în pericol sănătatea sau
siguranța ta și a copilului.
 39. Sfaturi gravidelor în caz greață și vomă dimineața.
Dacă gravidei îi este greaţă
Accesele de greaţă sunt legate cu restructurarea hormonală a organismului şi cu
oscilarea nivelului de conţinut de zahăr în sange în timpul sarcinii.
⦁ Pentru a evita oscilarea zahărului in sange şi senzaţia de greutate în stomac gravida
trebuie să se alimenteze cate puţin de 5-6 ori pe zi.
⦁ Dacă greaţa deranjează dimineaţa, e necesar primul dejun mic de luat în pat.
⦁ Gravida nu trebuie să se impună să mănance dacă nu doreşte.
Alimentaţia se alege după gust. Greifructul şi kiwi intrerup greaţa la majoritatea femeilor. Merele
conţin acizi care curăţă sangele, eliberează organismul de produse metabolice in plus şi
dăunătoare, astfel inlătură manifestarea toxicozei.
⦁ Gravida trebuie să se afl e cat mai mult timp la aer liber. El tot conţine “vitaminele” sale,
aceştia sunt ionii negative care sunt necesari ca şi vitaminele alimentare.
Sunt o urmare a reacţiei organismului la prezenţa fătului in uter. Greţurile pot apărea şi în cursul
zilei dacă stomacul este gol. Voma puternică nu este normală în timpul sarcinii, in astfel de
cazuri gravida trebuie să se adreseze la medic. Necesită un diagnostic diferenţial de patologia
gastro-intestinală.
Ce va face gravida? Se recomandă ca gravida să mănance cate puţin in
cursul zilei, insă nu dulciuri
 40. Pirozisul la gravide. Sfaturi gravidelor în caz de pirozis.
Cum să ne isprăvim cu pirozisul?

Multe gravide fac cunoştinţă cu aceasta în termenii tardivi de sarcină.
Fătul în creştere impinge stomacul de jos, schimbările hormonale acţionează asup ra funcţiei
motorice ale stomacului. “Portiţa” intre stomac şi esofag se relaxează, conţinutul de acid gastric
regurgitează în esofag.
Suprafaţa internă a stomacului este protejată de acid, iar esofagul – nu, de aceea şi este iritat,
apare senzaţia de ardere sau de frigere.
⦁ Pentru a evita pirozisul trebuie de mancat cate puţin, nu de provocat stomacul la valuri
inverse.
⦁ După mancare gravida trebuie să se plimbe prin cameră, dar nu să se culce sau să fi e
aşezată.
⦁ Bine ajută în pirozis remediile populare:
⦁ de a manca puţin morcov
⦁ de a lua în gură o bucăţică de fagure de miere şi de mestecat ceara încet şi mult ca o gumă
de mestecat
⦁ uşurinţă aduce apa minerală alcalină, numai nu gazată.
In prezent au apărut multe preparate medicamentoase efective. Dar în sarcină administrarea lor
este nedorită. Chiar aşa preparat inofensiv ca “Almagel” poate provoca la gravide constipaţie şi
să micşoreze î n organism cantitatea calciului atat de necesar pentru scheletul fetal.
 41. Constipațiile la gravide. Sfaturi gravidelor în caz de constipații.

Constipaţia este frecventă în sarcină chiar şi la cei care nu au cunoscuto înainte.
Cauza principală se ascunde în acţiunea asupra intestinului a progesteronului, elaborarea căruia
in sarcină este mărită. Acest hormon micşorează peristaltica intestinului, astfel şi capacitatea lui
de a mişca conţinutul spre rect. De aceea trebuie de inclus în meniu produse ce stimulează
peristaltica.
⦁ În primul rand: păine, paine cu tăraţe.
⦁ E necesar de a folosi terciul din crupe integrale: frişcă, grau, ovăs,mălai.
⦁ Între mese se bea un pahar cu compot din smochine sau se mănancă cateva pomuşoare
⦁ Bine acţionează sfecla.
⦁ Înainte de masă e bine de băut un pahar de suc proaspăt din portocale, struguri, mere sau
greifructe.
⦁ Favorizează eliberarea intestinului bioprodusele lactoacide, în special
bifidumbacterin, bio-iaurturi vii şi cel mai simplu chefi r.
⦁ Bine stimulează intestinul apă de miere.
 42. Sfaturi gravidei în caz de micțiuni frecvente.

La inceputul sarcinii şi, în special, atunci cand ar fi fost menstruaţia, femeia gravi- dă adesea are
senzaţia de o greutate nedefi nită in partea inferioară a abdomenului cauzată de dilatarea vaselor
sanguine şi accelerarea fl uxului sanguin. Micţiunea devine deosebit de frecventă in ultimele luni
de graviditate, cand uterul mărit apasă pe vezica urinară. O mişcare a fătului poate provoca
micţiunea involuntară. Transpiraţia devine şi ea mai abundentă in timpul gravidităţii.
Ce va face gravida? Va acorda mai multă atenţie igienei personale.
 43. Exercițiul fizic în sarcină. Sfaturi gravidelor.

Exerciţiul fizic moderat şi regulat este considerat nepericulos şi chiar binevenit pentru
majoritatea femeilor gravide. Exerciţiul fizic imbunătăţeşte circulaţia sanguină, intăreşte muşchii,
relaxează şi face ca gravida să arăte şi să se simte mai bine. Dacă gravida va fi intr-o formă fizică
bună, va suporta mai bine sarcina şi va avea o naştere mai uşoară. Dacă gravida se simte mai
bine şi este activă, poate continua, în limite rezonabile,sporturile pe care le practica inainte de
sarcină. Înotul este un exerciţiu excelent,care vă solicită mai multe grupe musculare diferite, în
timp ce greutatea este susţinută in apă. Chiar dacă gravida nu practică nici un sport, ea poate să
facă plimbări zilnice.
Indrumări pentru exerciţiul fi zic

⦁ Exerciţiul fi zic, uşor pană la moderat, este benefic în timpul sarcinii
⦁ Dacă nu sunteţi obişnuită să exersaţi, începeţi cu mişcări uşoare,
crescand gradat complexitatea exerciţiului
⦁ Exerciţiul fi zic regulat (de cel puţin trei ori pe săptămană) este mai bun
decat eforturile ocazionale
⦁ Nu incepeţi un sport nou; continuaţi sportul care va place, dacă nu este
periculos pentru Dvs.
⦁ Incepeţi o “incălzire” uşoară a muşchilor şi apoi treceţi la exerciţiile mai solicitante
⦁ Beţi apă din belşug, pentru a evita deshidratarea
⦁ Purtaţi un sutien bun şi comod
⦁ Evitaţi săriturile inalte, zguduiturile şi mişcările violente
⦁ Nu exersaţi cand este foarte cald
⦁ Nu ignoraţi semnele de oboseală
⦁ Odihniţi-vă sufi cient
 44. Metode de relaxare în sarcină. Sfaturi gravidelor.

Odihna este una din cele mai simple metode de relaxare. Gravida trebuie să meargă la o mică
plimbare, inot, asculte muzică, toate aceste activităţi pot ajuta să “intrerupă” stresul. Pentru
reducerea efi cientă a stresului, gravida trebuie să facă un program zilnic echilibrat. Se includ în
programul zilnic exerciţii fi zice, mese regulate,odihnă şi somn suficient.Exerciţiile de relaxare
pe care le va invăţa în timpul şedinţelor de pregătire pentru naştere vor ajuta gravida să fie mai
relaxată pe parcursul sarcinii, dar vor invăţa şi cum să respecte corect şi să se descurce mai uşor
în timpul naşterii.
Faceţi exerciţii de relaxare
• Aşezaţi-vă confortabil cu capul şi gatul sprijinite pe pernă.
• Lăsaţi braţele libere şi relaxate.
• Închideţi ochii şi incercaţi să nu vă gandiţi la nimic.
• Lăsaţi muşchii să se relaxeze.
• Lăsaţi umerii moi şi relaxaţi muşchii feţei.
• Cu gura inchisă, trageţi aer pe nas incet şi profund, pană cand simţiţi
plămanii plini cu aer.
•Înainte de apariţia unei senzaţii de încordare, daţi aerul afară pe fură,
încet, ca un oftat profund.
• Repetaţi pană cand vă simţiţi complet relaxată.
 45. Probleme minore de disconfort și stări de urgență în sarcină. Consilierea

gravidelor.
Deşi o sarcină fără complicaţii este considerată in general, ca o stare de sănătate, mai degrabă
decat o boală, ea este frecvent insoţită de simptoame, care în alte momente sau circumstanţe, ar
putea fi interpretate drept semne de boală. Greţurile şi vărsăturile, starea de oboseală, arsurile
epigastrice, constipaţia, hemoroizii, spasmele musculare, gambiere (carceii), varicele şi
vaginitele, pot fi cauza unor senzaţii puternic supărătoare şi de disconfort; conducand la modifi
cări ale modului obişnuit de comportament.
Alinarea acestor simptoame este un aspect important al ingrijirilor medicale ante -natale. De
asemenea pe parcursul sarcinii pot apărea un şir de stări ale gravidei sau parturientei care
necesită o intervenţie medicală de urgenţă.
Care probleme pot apărea pe parcursul sarcinii?Cum se va acorda primul ajutor?

Răul de dimineaţă
poate fi cauzat de schimbările hormonale. Aproximativ 50 la sută din gravide
în primele luni de sarcină suferă de greţuri, în special dimineaţa, cand stomacul
este gol. Pot apărea slăbiciuni şi leşin in momentul sculării din pat. Senzaţia
de greaţă, de obicei, dispare după trei luni de sarcină.
Cum se pot evita: se recomandă de băut o ceaşcă de ceai sau de mancat un biscuit înainte ca
femeia să se scoale din pat, dimineaţa; un alt sfat dat femeii este ca dansa să se scoale lent şi să
stea puţin aşezată pe marginea patului; gravida poate să ia gustări mici, bogate in carbohidrate, la
fi ecare două, trei ore; se recomandă ca gravida să evite să bea suc de citrice, cafea, lapte sau apă,
dacă observă că-i face rău, in schimb poate folosi băuturi gazoase; nu se recomandă să gătească
mancăruri cu arome puternice şi să evite mirosurile neplăcute.
Cum pot fi prevăzute complicaţiile grave,care pot apărea pe parcursul sarcinii şi naşterii?
La o supraveghere atentă a gravidei medicul poate observa la timp orice abatere de la evoluţia
normală a sarcinii. Adresarea la medic cat mai devreme, pană la 12 săptămani de gestaţie, face
posibil un lucru efectiv de profi laxie a complicaţiilor posibile. În prezent cea mai justă soluţie
pentru familie este sarcina planificată.
În caz de prezenţă a unei patologii preexistente sarcinii sau in cazul depistării unei patologii pe
parcursul sarcinii gravida va fi supravegheată impreună cu specialiştii necesari in “grupul de
risc” şi va primi la timp ajutorul adecvat califi cat.
!!! Important. Gravida se va deplasa urgent la spital in caz de:
⦁ eliminări sangvinolente din vagin
⦁ scurgerea lichidului fetal
⦁ dureri in abdomen
⦁ edeme care progresează rapid
⦁ dereglări ale vederii
⦁ eliminări abundente nesanguinolente din vagin febră
⦁ vomă pronunţată, frecventă
⦁ dureri şi usturimi la urinare
⦁ lipsă sau mişcări rare şi slabe ale fătului intrauterine.
 46. Legea N 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în

familie.
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
violenţă în familie – acte de violenţă fizică, sexuală, psihologică, spirituală sau
economică, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare ale altei persoane, inclusiv
ameninţarea cu asemenea acte, comise de către un membru de familie în privinţa altui membru al
aceleiaşi familii, prin care s-a cauzat victimei prejudiciu material sau moral;
violenţă fizică - vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii prin lovire,
îmbrîncire, trîntire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi
de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar;
violenţă sexuală - orice violenţă cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală în
cadrul familiei sau în alte relaţii interpersonale, cum ar fi violul conjugal, interzicerea folosirii
metodelor de contracepţie, hărţuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea
practicării prostituţiei; orice comportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie
minor, inclusiv prin mîngîieri, sărutări, pozare a copilului şi prin alte atingeri nedorite cu tentă
sexuală; alte acţiuni cu efect similar;
violenţă psihologică - impunere a voinţei sau a controlului personal, provocare a
stărilor de tensiune şi de suferinţă psihică prin ofense, luare în derîdere, înjurare, insultare,
poreclire, şantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin ameninţări verbale, prin afişare
ostentativă a armelor sau prin lovire a animalelor domestice; neglijare; implicare în viaţa
personală; acte de gelozie; impunere a izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială; izolare
de familie, de comunitate, de prieteni; interzicere a realizării profesionale, interzicere a
frecventării instituţiei de învăţămînt; deposedare de acte de identitate; privare intenţionată de
acces la informaţie; alte acţiuni cu efect similar;
violenţă spirituală - subestimare sau diminuare a importanţei satisfacerii necesităţilor
moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de
familie, prin interzicere, limitare, luare în derîdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale,
etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile; alte
acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
violenţă economică - privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de
existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate; abuz de variate
situaţii de superioritate pentru a sustrage bunurile persoanei; interzicere a dreptului de a poseda,
folosi şi dispune de bunurile comune; control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune;
refuz de a susţine familia; impunere la munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv a
unui membru de familie minor; alte acţiuni cu efect similar;
prejudiciu moral – cauzare a suferinţelor fizice şi/sau psihice, care conduce la umilire,
frică, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenţei, la sentimente de frustrare şi la alte
consecinţe cu caracter similar;
prejudiciu material - daune materiale, susceptibile de evaluare sau estimare
financiară/pecuniară, rezultînd din orice act de violenţă în familie, în concubinaj, precum şi
costurile pentru instrumentarea cazurilor de violenţă în familie;
agresor - persoană care comite acte de violenţă în familie, în concubinaj. În cazul
plîngerilor din partea mai multor membri de familie, cu învinuiri reciproce de comitere a actelor
de violenţă, agresorul va fi identificat luîndu-se în considerare următoarele circumstanţe: care
dintre subiecţii implicaţi a acţionat în apărarea sa ori a altei persoane; probabilitatea survenirii
unor situaţii critice pentru fiecare persoană; modul de acţionare în cadrul scenei de violenţă şi
gravitatea leziunilor provocate de fiecare persoană; plîngerile anterioare de violenţă în familie,
alte împrejurări care indică la iniţiatorul actelor de violenţă;
victimă - persoană, adult sau copil, supusă actelor de violenţă în familie, în concubinaj;
ordonanţă de protecţie - act legal prin care instanţa de judecată aplică măsuri de
protecţie a victimei;
situaţie de criză/situaţie critică – totalitate a circumstanţelor ce prezintă pericol
iminent pentru viaţa şi/sau integritatea fizică şi/sau psihică a persoanei, necesitînd intervenţie în
regim de urgenţă cu măsuri de protecţie;
ordin de restricţie de urgenţă – măsură provizorie de protecţie a victimei violenţei în
familie, aplicată de poliţie, prin care are loc înlăturarea imediată a agresorului din locuinţa
familiei şi stabilirea unor interdicţii prevăzute de lege, în vederea prevenirii repetării/comiterii
acţiunilor violente, asigurînd astfel victimei şi altor membri ai familiei siguranţă în locuinţa lor.
 47. Semnele specifice pentru violența în sarcină.
• Leziuni fizice: Femeile gravide care sunt victime ale violenței pot prezenta leziuni fizice
evidente, cum ar fi vânătăi, fracturi sau alte traume.
• Complicații obstetricale: Violența poate duce la complicații obstetricale, cum ar fi avort
spontan, travaliu prematur sau creșterea riscului de naștere a unui copil cu greutate mică
la naștere.
• Probleme de sănătate mentală: Femeile care suferă de violență în sarcină pot prezenta
semne de stres posttraumatic, anxietate sau depresie.
• Acces limitat la îngrijirea prenatală: Femeile care trăiesc într-un mediu violent pot
avea acces limitat la îngrijirea prenatală adecvată, ceea ce poate afecta negativ sănătatea
lor și a copilului.
• Refuzul de a căuta îngrijire medicală: Femeile care sunt victime ale violenței pot ezita
să caute îngrijire medicală din frica represaliilor sau din cauza manipulării emoționale.
 48. Factorii care generează şi menţin violenţa în sarcină.

• Controlul și Puterea: Violenta în sarcină poate fi o expresie a dorinței de a exercita
control și putere asupra partenerei. Agresorul poate folosi sarcina ca un mijloc de a-și
întări dominația.
• Stresul Financiar: Problemele legate de resursele financiare pot genera tensiuni în cuplu
și pot contribui la creșterea violenței. Stresul financiar poate crește frustrările și
conflictele în relație.
• Tulburări de Personalitate: Unele tulburări de personalitate, cum ar fi tulburarea de
control impulsiv sau tulburările de agresivitate, pot contribui la comportamente violente.
• Experiențe Traumatice Anterioare: Persoanele care au experimentat violență în
copilărie sau au fost expuse la medii violente pot avea o predispoziție crescută la
comportamente violente în relațiile lor ulterioare.
• Probleme cu Substanțele: Abuzul de substanțe poate crește riscul de violență în sarcină,
afectând judecata și controlul emoțional al agresorului.
• Norme Culturale: Normele culturale și sociale care tolerează sau minimizează violența
în familie pot contribui la menținerea acestui comportament.
• Izolare Socială: Izolarea socială poate face ca victima să se simtă mai puțin îndreptățită
să caute ajutor și să-i ofere agresorului oportunitatea de a-și intensifica controlul.
• Lipsa de Educație și Conștientizare: Lipsa de educație și conștientizare cu privire la
consecințele violenței în sarcină poate face ca victimele să nu recunoască
comportamentele abuzive sau să nu știe cum să ceară ajutor.
• Inegalitatea de Gen: Normele sociale și stereotipurile de gen care promovează
inegalitatea pot contribui la violența în relații.
• Lipsa de Sprijin Social: Absența rețelei sociale de sprijin poate face ca victima să se
simtă izolată și mai puțin dispusă să caute ajutor.
 49. Cauzele care opresc gravida de a recunoaşte actul de violenţa domestică.

• Rușinea și Stigma: Gravidele pot simți rușine și stigmatizare legate de violența
domestică. Ele pot avea teama că vor fi judecate sau criticate pentru situația lor și pot
ezita să vorbească deschis despre experiențele lor.
• Dependența Economică: Gravidele pot fi dependente economic de partenerii lor și pot
avea teama că vor suferi consecințe financiare severe dacă dezvăluie violența. Aceasta
poate include teama de pierdere a sprijinului financiar sau a locuinței.
• Frica de Răzbunare: Gravidele pot experimenta frică intensă de răzbunarea partenerului
violent. Teama de represalii poate împiedica recunoașterea publică a violenței.
• Manipularea Emoțională: Agresorii pot utiliza tactici de manipulare emoțională pentru
a controla și submina încrederea victimei. Gravidele pot avea dificultăți în a recunoaște
că sunt victime ale violenței, deoarece agresorul le-a afectat percepția asupra realității.
• Încrederea în Schimbare: Gravidele pot să creadă că partenerii lor vor renunța la
comportamentul violent după naștere sau că situația se va îmbunătăți. Această încredere
în schimbare poate împiedica recunoașterea necesității de ajutor.
• Izolarea Socială: Persoanele care trăiesc în izolare socială pot avea acces redus la
informații și sprijin. Gravidele izolate social pot să nu conștientizeze că există resurse
disponibile pentru a le ajuta să iasă dintr-o relație abuzivă.
• Manipularea Informației: Agresorii pot controla accesul la informații și pot limita
posibilitățile victimei de a căuta sprijin extern. Aceasta poate include monitorizarea
comunicațiilor și limitarea interacțiunii cu familia și prietenii.
• Perspective Culturale: Perspectiva culturală asupra rolurilor de gen și a violenței
domestice poate influența recunoașterea actelor de violență. Normele culturale pot sugera
că astfel de comportamente sunt acceptabile sau că femeile ar trebui să suporte astfel de
situații.
 50. Întrebările discutate cu victima despre violență în sarcină. Managementul cazului

de violență.
Întrebări și Discuții:
• Evaluarea Siguranței:
o "Simțiți că sunteți în pericol?"
o "Aveți un plan de siguranță în cazul în care situația devine periculoasă?"
o "Există un loc sigur unde vă puteți retrage?"
• Istoricul Violentei:
o "De când ați început să experimentați violența?"
o "Ați discutat cu cineva despre asta înainte?"
• Impactul Asupra Sarcinii și Sănătății:
o "Cum vă simțiți în legătură cu sarcina în acest context?"
o "Ați observat vreun impact asupra sănătății dumneavoastră sau a sarcinii?"
• Resurse și Sprijin:
o "Există persoane în viața dumneavoastră cărora le-ați vorbit despre această
situație?"
o "Ați căutat sprijin din partea unor organizații sau profesioniști?"
Managementul Cazului:
• Confidențialitate:
o Asigurarea victimei că informațiile vor fi tratate cu confidențialitate și că nu vor fi
divulgate fără consimțământul său, cu excepția situațiilor de risc iminent.
• Educație și Informare:
o Oferirea de informații cu privire la violența în sarcină, impactul său asupra
sănătății și opțiunile disponibile.
• Planificarea Siguranței:
o Dezvoltarea unui plan de siguranță personalizat pentru victima, inclusiv
identificarea unor locuri sigure, contactarea de persoane de încredere și stabilirea
unor modalități de comunicare în situații de urgență.
• Conectarea cu Resursele:
o Facilitarea accesului victimei la resurse precum linii telefonice de ajutor, centre de
consiliere, adăposturi și organizații de sprijin.
• Colaborarea Interdisciplinară:
o Implicarea altor profesioniști, cum ar fi asistenți sociali, consilieri, avocați sau
membri ai forțelor de ordine, în funcție de nevoile individuale ale victimei.
• Monitorizarea și Sprijin Continuu:
o Monitorizarea situației victimei și oferirea de sprijin continuu în cadrul unui plan
de intervenție.
• Încurajarea Autonomiei:
o Încurajarea victimei să ia decizii informate și să devină autonomă în gestionarea
propriei sale siguranțe și bunăstări.
 51. Cercul violenței în sarcină. Factorii care anticipează violența în sarcină.

Cercul Violentei în Sarcină:
• Tensiuni și Stres:
o Creșterea nivelului de stres în viața de cuplu sau familială poate contribui la
intensificarea comportamentelor violente în timpul sarcinii.
• Istoric de Violentă Domestică:
o Femeile care au experimentat violență în relațiile anterioare sau au un partener cu
un istoric de comportament violent sunt mai susceptibile la violență în sarcină.
• Consum de Substanțe:
o Abuzul de alcool sau drogurile în cadrul relației poate crește riscul violenței, mai
ales într-un context de vulnerabilitate, cum ar fi sarcina.
• Control și Dominare:
o Partenerii care manifestă un comportament abuziv pot avea un puternic sentiment
de control și dominare asupra partenerei, iar aceasta poate crește în timpul
sarcinii.
• Tulburări Mintale:
o Prezența unor tulburări mintale la unul dintre parteneri poate contribui la
comportamente violente în cadrul relației.
Factori care Anticipează Violenta în Sarcină:
• Istoric de Violentă în Sarcină:
o Femeile care au experimentat violență în sarcină anterior sunt expuse la un risc
crescut de recurență.
• Lipsa de Sprijin Social:
o Femeile care se confruntă cu izolare socială și lipsesc de sprijinul unei rețele
sociale pot fi mai vulnerabile la violența în sarcină.
• Dependență Economică:
o Femeile dependente economic de partenerii lor pot găsi dificil să se elibereze
dintr-o relație abuzivă, mai ales în timpul sarcinii.
• Lipsa Resurselor:
o Accesul limitat la resurse financiare sau de sprijin poate face dificilă plecarea
dintr-o relație abuzivă.
• Probleme de Sănătate Mentală:
o Starea de sănătate mentală precară poate contribui la vulnerabilitatea unei femei
în fața violenței, iar sarcina poate accentua aceste probleme.
• Prezența Copiilor în Cadrul Relației:
o Femeile însărcinate care au și alți copii în relație pot găsi dificil să plece din cauza
preocupărilor legate de bunăstarea copiilor.
 52. Portretul agresorului și portretul victimei în caz de violență în sarcină.

Portretul Agresorului:
• Control și Dominare:
o Agresorul prezintă adesea un comportament de control excesiv și dorință de
dominare asupra victimei.
• Tulburări de Comportament:
o Uneori, agresorul poate avea probleme de sănătate mentală sau tulburări de
comportament care contribuie la comportamentul violent.
• Istoric de Violentă:
o Mulți agresori au un istoric de comportament violent sau au fost expuși la violență
în copilărie.
• Consum de Substanțe:
o Abuzul de alcool sau drogurile poate accentua comportamentul agresiv al
partenerului.
• Stima de Sine Redusă:
o Agresorii pot avea o stima de sine redusă și pot încerca să compenseze prin
exercitarea controlului asupra altora.
• Tendințe Narcisiste:
o Uneori, agresorii pot avea tendințe narcisiste și pot căuta să-și mențină imaginea
de putere și control în relație.
Portretul Victimei:
• Izolare Socială:
o Victimele pot să se simtă izolate și să aibă un acces limitat la sprijin social din
cauza comportamentului agresiv al partenerului.
• Dependență Economică:
o Femeile care sunt dependente economic de partenerii lor pot găsi dificil să
părăsească o relație abuzivă.
• Fracturi în Stima de Sine:
o Victimele pot prezenta adesea stima de sine redusă și pot avea dificultăți în a-și
recunoaște propria valoare.
• Teama de Represalii:
o Temerea de represalii și consecințe grave poate împiedica victima să caute ajutor
sau să părăsească relația.
• Istoric de Abuz:
o Unii oameni care devin victime ale violenței în sarcină pot avea un istoric de abuz
sau traume din trecut.
• Preocupări pentru Copii:
o Dacă există copii în cadrul relației, victimele pot avea îngrijorări și teama pentru
bunăstarea copiilor poate influența decizia de a pleca sau nu.
 53. Naşterea fiziologică, noţiune. Clasificarea. Forţele de expulzie. Perioadele şi

durata naşterii.
Nașterea:
• Definiție: Actul fiziologic prin care fătul și placenta sunt expulzați pe căile naturale la
sfârșitul gestației.
• Termen: De regulă, la 39-40 săptămâni (eventual între 37-41 săptămâni conform OMS).
Semne premergătoare nașterii:
• Coborârea fundului uterin: Cu respirație ușurată.
• Angajarea corectă: La primipare, la intrarea în bazin; la multipare, fixare la intrarea în
bazin.
• Eliminarea dopului mucos: Din canalul cervical.
• Scăderea ponderală: Și diminuarea cantității de lichid amniotic.
• Dureri discrete: În regiunea lombară, suportabile.
• Modificare structurală: "Col maturizat" în colul uterin.
Perioada preliminară:
• Fiziologică: 6-8, 10 ore.
• Patologică: Durată mai mare de 10 ore (potențial 1-2 săptămâni).
• Alte diferențe: Intensitatea contracțiilor, eliminarea dopului mucos, excitație
neuropsihică.
Perioadele travaliului:
• Perioada de dilatare.
• Perioada de expulzie a fătului.
• Delivrența.
• Durată travaliu fiziologic: Până la 15 ore la primipare, 8-10 ore la multipare.
Forțele de expulsie:
• Contracții uterine: Involuntare, dureroase, variabile în intensitate.
• Scremete: Reflexe, apar pe cale reflexă, intensificând contracțiile.
Evoluția perioadei de dilatare:
• Faza I (Faza latentă): 6.5 ore la primipare, 5 ore la multipare. Depinde de pregătirea
căilor de naștere.
• Faza II (Faza activă): Travaliu intens, dilatare 3-8 cm la primipare (viteza 1.5-2 cm/oră)
și 2-2.5 cm/oră la multipare.
• Faza III: Travaliu mai lent, durează 1-2 ore, începe la dilatarea colului uterin peste 8 cm,
se finalizează cu dilatarea completă 10-12 cm.
Procesul de ștergere a colului uterin:
• Primipare: Ștergere, dilatare, și fixare simultane la dilatarea completă.
• Multipare: Sunt simultane.
• Modificări structurale: Mărginile colului, cicatrice, rupturi.
Punga amniotică:
• Formare: La fixarea părții prezentate și a inelului de contact.
• Rol: Tensionează colul uterin, excită receptorii, intensifică contracțiile, contribuind la
dilatarea colului.
Complicații legate de punga amniotică:
• Ruperea prematură: Înaintea contracțiilor regulate.
• Scurgere precoce: Până la deschiderea colului de 6 cm.
• Scurgere tardivă: În perioada de expulzie.
Dilatarea colului uterin:
• Dependență: De contractilitatea miometrului, rezistența colului uterin, și combinația
acestor factori.
• Mecanism: Închidere musculatură colului uterin neutralizată în timpul contracțiilor, cu
ștergere și deschidere ulterioare.
Contracțiile uterine și Scurmetele:
• Contracții: Involuntare, periodice, dureroase, cu intensitate variabilă.
• Scurmete: Reflexe, apar ca răspuns la presiunea fătului în canalul de naștere.
 54. Prodroamele naşterii. Noţiune de perioada preliminară fiziologică şi patologică.

Perioada Preliminară (Prodroame Fiziologice):
• Descărcarea Dopului Mucos:
o Este eliminarea dopului mucos din canalul cervical. Acesta poate avea o culoare
ușor sângerie și este un semn că colul uterin se pregătește pentru deschidere.
• Contracții Braxton Hicks:
o Contracțiile neregulate și nedureroase care apar în mod obișnuit în ultimele
săptămâni de sarcină. Acestea pot deveni mai regulate și mai intense în perioada
preliminară.
• Schimbări în Colul Uterin:
o Colul uterin începe să se maturizeze și să se deschidă. Aceasta poate fi detectată
prin examenul fizic efectuat de medicul sau moașa.
• Scăderea Ponderală:
o Gravida poate experimenta o ușoară scădere a greutății, indicând începutul
procesului de naștere.
• Durere în Partea Inferioară a Abdomenului:
o Pot apărea dureri sau disconfort în partea inferioară a abdomenului, semn că
organismul se pregătește pentru naștere.
• Durere Lombară:
o Durerea în regiunea lombară poate indica începutul procesului de naștere.
• Modificări la Nivelul Colului Uterin:
o Colul uterin începe să se dilate și să se subțieze în pregătirea pentru naștere.
Perioada Preliminară Patologică:
• Contracții Dureroase și Neregulate:
o Contracțiile pot deveni dureroase și neregulate într-un mod care nu corespunde
evoluției normale a travaliului.
• Hipoxie Fetala:
o Dacă există o reducere a aportului de oxigen către făt, poate apărea hipoxie fetală,
ceea ce reprezintă o situație patologică.
• Surmenajul Gravidei:
o Contracțiile excesive și dureroase pot duce la surmenajul fizic și psihic al
gravidei.
• Insuficiență Primară a Forțelor de Contracție:
o Contracțiile slabe sau ineficiente pot duce la insuficiența primară a forțelor de
contracție, întârziind travaliul.
• Excitație Neuropsihică Excesivă:
o Stările neuropsihice intense, neliniștea și excitația pot indica o perioadă
preliminară patologică.
 55. Evoluţia și conduita perioadei de dilatare.

• De regulă, naşterea este asistată de medic şi moaşă.
⦁ De obicei femeile se internează de la inceputul perioadei de dilatare având cu sine
Carnetul Medical Perinatal.
⦁ Examenul primar al parturientelor în momentul internării este efectuat de moaşă care ia
cunoştinţă cu anamneza şi informaţia din CMP, măsoară temperatura corpului, efectuiază
examenul obsterical extern inclusiv pelvimetria, înălţimea fundului uterin, circumferinţa
abdomenului, tensiunea arterială la ambele braţe, frecvenţa pulsului şi auscultaţia bătăilor
cordului fetal.
⦁ Determinarea grupei sânguine şi Rh(–) factor al parturientei în momentul internării se va
repeta, apoi moaşa se găseşte permanent în salonul de travaliu şi supraveghează în contiuare
parturienta.
⦁ Parturienta internată în secţia pentru naştere este consultată în mod obligatoriu de medic,
care organizează o supraveghere permanentă mai apoi pe parcursul întregii perioade de dilatare,
în timpul căreia femeia se consultă de mai multe ori.
⦁ În procesul dinamic de supraveghere a parturientei o importanţă deosebită are
interpretarea corectă a acuzelor femeii, aprecierea justă a stării generale, frecvenţa, durata şi
intensitatea contracţiilor uterine, dinamica mişcărilor fătului prin canalul de naştere, a părţii lui
prezentate, starea fătului intrauterin a pungii amniotice, indicii pulsului, tensiunii arteriale etc.
⦁ Toată informaţia obţinută din anamneză, din explorările generale şi obstericale se
consemnează în fişa de naştere, se interpretează corect şi pe această bază se stabilește
diagnosticul obstetrical.
⦁ Când capul este mobil (bazin strâmtat anatomic, dimensiuni mari ale capului, prezentaţii
deflectate) parturienta este culcată pe acea parte a corpului în care este îndreptat occipitul fătuluii
(în prima poziţie în partea stângă, în poziţia a II pe partea dreaptă a corpului). În această poziţie
trunchiul fetal se redresează spre partea poziţiei, iar partea capului – spre partea contrapusă
ameliorând astfel angajarea occipitului în intrarea superioară a micului bazin.
⦁ După ce capul se va angaja poziţia parturientei în pat este liberă. Când lichidul amniotic
se va scurge parturienta va ocupa în pat o poziţie pe spate cu trunchiul ridicat.
⦁ Dacă ea va sta în picioare, va umbla sau va ocupa o altă poziţie naşterea poate să se
complice cu prolabarea cordonului ombilical sau a părţilor mărunte ale fătului în legătură cu
fixarea insuficientă a părţii prezentate la intrarea în micul bazin.
⦁ Poziţia pe spate cu trunchiul ridicat până aproape pe poziţie semişezândă este cea mai
fiziologică poziţie a parturientei, ce ameliorează mişcarea mai rapidă a fătului prin canalul de
naştere. Puterea formată ca rezultat al contracţiilor muşchilor uterini sumată pe axa longitudinală
fetală ameliorează mişcările lui prin canalul de naştere, deoarece axele longitudinale ale fătului şi
ale canalului de naştere se suprapun.
⦁ Prin coincidenţa axelor perderea de energie a contracţiilor de miometru pentru învingerea
forţei cotrapuse mişcării fătului va fi minimală şi forţa de naştere va fi folosită cu un efect mai
evident dar dacă axa fătului se deplasează într-o parte se pierde o mare o parte din energia de
contracţie. Pe parcursul întregii perioade de dilatare a colului uterin personalul medical ce asistă
naşterea suprapveghează minuţios starea mamei şi a fătului, apreciind caracterul activităţii
contractile.
⦁ La ora actuală matenităţile sunt înzestrate cu aparate speciale – monitoare, ce permit
înregistrarea concomitentă a activităţii cordului fetal (frecvenţa, ritmul, electrocardiograma), şi
contractibilitatea uterului (histerograma).
Pe parcursul supravegherii parturientei de mai multe ori se repetă examenul obstetrical extern şi
numai după indicaţii strict determinate – tactul vaginal.
 56. Parteneriat la naştere. Rolul persoanei de suport în naştere.

• Emoțional:
o Partenerul poate oferi susținere emoțională continuă, asigurându-se că femeia
gravidă se simte sprijinită și încurajată pe tot parcursul travaliului și nașterii.
• Informativ:
o Persoana de suport poate fi informată și pregătită în prealabil, având cunoștințe
despre procesul de naștere, intervențiile medicale posibile și opțiunile disponibile.
Astfel, ea poate oferi informații utile și sprijin în luarea deciziilor.
• Fizic:
o Partenerul poate ajuta la menținerea confortului fizic al femeii gravide, oferind
masaj, susținând poziții confortabile, oferind apă sau ajutând la schimbarea
pozițiilor în timpul travaliului.
• Advocacy:
o Persoana de suport poate acționa ca un avocat pentru femeia gravidă, asigurându-
se că dorințele și preferințele acesteia sunt respectate și comunicând eficient cu
personalul medical.
• Motivare:
o Motivarea și încurajarea sunt aspecte esențiale. Travaliul poate fi epuizant și
solicitant, iar prezența unui partener care încurajează poate contribui semnificativ
la păstrarea stării de spirit pozitive.
• Implicare în Luarea Deciziilor:
o Participarea activă a partenerului în procesul de naștere îi permite să fie implicat
în luarea deciziilor și să contribuie la crearea unei experiențe de naștere pozitive.
• Comunicare cu Personalul Medical:
o Persoana de suport poate facilita comunicarea între femeia gravidă și personalul
medical, asigurându-se că informațiile sunt transmise clar și că întrebările sunt
adresate.
• Postpartum:
o Sprijinul nu se oprește odată cu nașterea. Partenerul poate continua să ofere
susținere și îngrijire postpartum, ajutând la stabilirea legăturii cu nou-născutul și
la gestionarea tranziției către viața de părinți.
 57. Metode nemedicamentoase de analgezie în naştere.

• Respirația și Relaxarea:
o Tehnicile de respirație controlată și relaxarea musculară pot ajuta la gestionarea
durerii și pot contribui la menținerea calmului în timpul travaliului.
• Masaj:
o Masajul poate fi eficient pentru relaxare și ameliorarea tensiunii musculare. Se pot
folosi tehnici de masaj pentru spate, umeri, gât și alte zone tensionate.
• Acupunctura și Acupresura:
o Aceste tehnici se bazează pe stimularea anumitor puncte ale corpului pentru a
elibera endorfine, care sunt substanțe chimice naturale cu efect analgezic.
• Hidroterapie:
o Baile calde sau dușurile pot fi relaxante și pot contribui la ameliorarea durerii.
Hidroterapia este adesea utilizată în timpul travaliului.
• Utilizarea Baloanelor și a Mingilor de Fitness:
o Stând sau aplecându-se pe un balon sau pe o minge de fitness poate oferi sprijin și
poate ajuta la alinierea fetală, facilitând progresul travaliului și reducând durerea.
• Ipnoza și Tehnicile de Imaginație:
o Antrenamentul în tehnici de auto-hipnoză sau tehnicile de imaginație pot contribui
la schimbarea percepției durerii și la menținerea unui stat mental calm.
• Utilizarea Tensometrului (TENS):
o TENS implică utilizarea unui dispozitiv care livrează impulsuri electrice ușoare la
nivelul pielii pentru a bloca sau a modifica modul în care durerea este transmisă la
nivelul sistemului nervos central.
• Muzică și Tehnicile Audio:
o Ascultarea muzicii relaxante sau a ghidurilor audio pentru relaxare și vizualizare
poate fi benefică pentru a crea un mediu calm și pentru a distra atenția de la
durere.
• Poziționarea Corectă:
o Schimbarea poziției în timpul travaliului poate afecta modul în care gravitația
ajută fătul să progreseze prin canalul de naștere. Stând, aplecată, pe genunchi sau
pe toate patru pot fi poziții utile.
• Susținerea și Comunicarea:
o Prezența unui partener sau a unei persoane de încredere, precum și susținerea
continuă din partea echipei medicale, pot avea un impact semnificativ asupra
modului în care o femeie percep și gestionează durerea în timpul travaliului.
 58. Evoluţia şi conduita perioadei de expulzie.

• Faza Preliminară a Expulziei:
o După perioada de dilatare, când colul uterin s-a dilatat suficient, fătul începe să
coboare în canalul de naștere.
o Presiunea exercitată de capul fătului asupra colului uterin și a vaginului
declanșează reflexele de expulzie.
• Contracţiile Uterine Eficiente:
o Contracțiile uterine devin intense și eficiente, exercitând o presiune semnificativă
asupra capului și corpului fătului, împingându-l în jos și în afară.
• Deschiderea Pernă Uterină:
o Spre deosebire de perioada de dilatare, în care uterul s-a ocupat de deschiderea
colului, acum perineul uterin se deschide pe măsură ce capul fătului trece prin el.
• Flexia și Rotaţia Capului Fetal:
o Pe măsură ce fătul progresează în canalul de naștere, capul său se află într-o
poziție flexată pentru a facilita trecerea mai ușoară.
o Rotația capului se poate produce pentru a se alinia cu pelvisul mamei.
• Capul Începe Să Iasă:
o Odată ce capul fătului atinge vestibulul vaginal, mama simte o senzație de
presiune intensă și poate apărea senzația de arsură („coroana”).
• Coroana și Epiziotomie (dacă este necesar):
o „Coroana” reprezintă momentul când capul fătului este vizibil în timpul expulziei.
o În unele cazuri, medicul poate decide să efectueze o epiziotomie (o tăietură
controlată în perineu) pentru a facilita eliberarea capului și a preveni lacerațiile
nedorite.
• Expulzia Capului și a Restului Corpului:
o După coroană, capul fătului este complet expulzat.
o Urmează corpul fătului, iar expulzia se finalizează atunci când întregul corp a ieșit
din canalul de naștere.
• Contactul Pielii cu Pielea și Stabilizarea Fătului:
o Fătul este plasat imediat pe abdomenul mamei sau pe piept pentru contactul pielii
cu pielea și pentru a începe legătura maternă.
o Se verifică rapid starea de sănătate a nou-născutului și se întreprind măsuri
adecvate dacă este necesar.
• Urmărirea Pierderilor de Sânge:
o Personalul medical monitorizează sângerarea și poate acționa pentru a preveni
hemoragia postpartum.
 59. Evoluţia perioadei de delivrenţă.

• Imediat După Nașterea Fătului:
o După nașterea fătului, uterul continuă să se contracte pentru a reduce riscul de
hemoragie postpartum.
o Eforturile mamei de a-și ține fătul în brațe și contactul pielii cu piele ajută la
stabilizarea hemodinamicii și promovează alăptarea.
• Contracții Uterine pentru Delivrenţă Placentei:
o În continuare, uterul se contractă pentru a ajuta la delivrența placentei.
o Aceste contracții pot fi mai puternice decât cele din timpul travaliului și
contribuie la desprinderea și eliminarea placentei din uter.
• Delivrenţa Placentei:
o Placenta este eliminată odată cu contracțiile uterine puternice.
o Asistenta medicală urmărește eliminarea placentei, asigurându-se că întregul
organ a fost eliminat.
o Membranele fetale (bolsa amniotică) sunt, de asemenea, examinate pentru a se
asigura că nu au rămas în uter.
• Evaluarea Sângerării și a Semnelor Vitale:
o Se monitorizează sângerarea pentru a detecta eventuale semne de hemoragie
postpartum.
o Semnele vitale ale mamei sunt supravegheate îndeaproape, iar orice schimbare în
starea ei este adusă la cunoștința personalului medical.
• Tonusul Uterin și Sondaj Vaginal:
o Se verifică tonusul uterin pentru a preveni atonia uterină (lipsa contractilității
uterului).
o Personalul medical poate realiza un sondaj vaginal pentru a se asigura că nu au
rămas fragmente de țesut în uter.
• Tratamentul Hemoragiei Postpartum:
o În cazul hemoragiei postpartum, se iau măsuri imediate pentru a opri sângerarea.
Aceasta poate include administrarea de medicamente uterotone (care stimulează
contracțiile uterine) sau, în cazuri severe, proceduri chirurgicale precum suturile
vasculare sau histerectomia.
• Asigurarea Confortului Mamei:
o După delivrență, se acordă atenție confortului mamei. Aceasta poate include
administrarea de analgezice pentru a controla durerea și a sprijini recuperarea.
• Monitorizarea Postpartum:
o Mamei i se monitorizează starea postpartum pentru semne de complicații, cum ar
fi infecțiile sau problemele legate de alăptare.
 60. Conduita perioadei de delivrenţă.

• Nașterea Fătului:
o După nașterea fătului, se acordă atenție imediată adaptării sale la viața
extrauterină, inclusiv evaluarea respirației, a ritmului cardiac și a altor semne
vitale.
o Dacă nu există complicații, mama și fătul sunt plasați în contact imediat pentru a
facilita legătura afectivă și pentru a încuraja alăptarea precoce.
• Contracţii Uterine şi Delivrenţa Placentei:
o După nașterea fătului, uterul continuă să se contracte pentru a ajuta la delivrenţa
placentei.
o Se monitorizează activitatea uterină și semnele de separare a placentei.
o În general, se așteaptă ca placenta să fie eliminată într-un interval de 15-30 de
minute după naștere, dar acest interval poate varia.
• Conduita În Delivrenţa Activă:
o Se încurajează mama să efectueze ușoare eforturi de strângere pentru a ajuta la
eliminarea placentei.
o Se monitorizează atent sângerarea și se administrează medicamente pentru a
preveni hemoragia postpartum.
• Inspeția Placentei:
o Placenta eliminată este examinată pentru a se asigura că este completă și că nu au
rămas fragmente în uter.
o Se verifică integritatea membranelor fetale.
• Monitorizarea Continuă:
o Se monitorizează semnele vitale ale mamei și se verifică tonusul uterin pentru a
preveni hemoragia.
o Se poate realiza o ecografie pentru a confirma eliminarea completă a placentei.
• Tratamentul Hemoragiei Postpartum:
o În cazul în care apare hemoragie excesivă, se iau măsuri imediate pentru a
controla sângerarea, inclusiv administrarea de medicamente și, în unele cazuri,
intervenții chirurgicale.
• Îngrijirea Post-delivrenţă:
o După delivrență, se monitorizează starea generală a mamei și se acordă atenție
recuperării și eventualelor complicații.
 61. Evoluţia perioadei de lauzie fiziologică.

1. Primele Ore După Naștere:
• Imediat după naștere, se monitorizează starea mamei pentru a asigura stabilizarea
semnelor vitale și pentru a preveni orice complicații imediate.
• Alăptarea precoce este încurajată pentru a stimula contractarea uterului și pentru a facilita
eliminarea placentei.
2. Primele Zile Postpartum:
• Contracțiile uterine continue pentru a reduce dimensiunea uterului și pentru a controla
sângerarea postpartum.
• Se monitorizează pierderea de sânge și se acordă atenție semnelor de sângerare excesivă
sau de infecție.
3. Stabilirea Alăptării:
• Este promovată și consolidată alăptarea regulată pentru a asigura hrănirea adecvată a nou-
născutului și pentru a menține contractilitatea uterului.
4. Recuperarea Fizică:
• Dispariția treptată a edemului și a altor modificări fiziologice legate de sarcină.
• Refacerea mușchilor abdominali și perineali.
• Monitorizarea eventualelor leziuni sau sângerări perineale.
5. Adaptarea Emoțională:
• Mamele pot experimenta schimbări emoționale semnificative. Este normal să apară
sentimente de fericire, anxietate, oboseală sau tristețe.
• Asistența emoțională și sprijinul partenerului și al familiei sunt esențiale.
6. Vizitele Postpartum:
• Femeile participă la vizite regulate de control postpartum pentru a monitoriza recuperarea
și pentru a aborda orice îngrijorare sau întrebări.
• Se discută despre planurile de control contraceptiv și despre alte aspecte ale îngrijirii
postpartum.
7. Recuperarea Sistemului Reproductiv:
• Redobândirea treptată a ciclului menstrual (dacă mama nu alăptează exclusiv).
• Evaluarea și gestionarea eventualelor probleme ginecologice sau obstetricale.
8. Revenirea la Activitățile Zilnice:
• În funcție de starea generală și de tipul nașterii, femeile își reiau treptat activitățile
normale.
• Este important să se evite eforturile excesive și să se permită corpului timpul necesar
pentru recuperare.
9. Planificarea pentru Viitor:
• Discuții despre eventualele sarcini viitoare, dacă este cazul, și despre opțiunile
contraceptive.
 62. Conduita perioadei de lauzie fiziologică.

1. Observație Clinică:
• Evaluarea stării generale a mamei, inclusiv semne vitale (puls, tensiune arterială,
frecvența respiratorie, temperatură).
• Monitorizarea pierderilor sanguine și a contracțiilor uterine.
• Examinarea suturilor perineale (dacă este cazul) și monitorizarea semnelor de infecție sau
dehiscență.
2. Asigurarea Confortului Mamei:
• Administrarea de analgezice sau antiinflamatoare non-steroidiene (AINE) pentru a
controla durerea și disconfortul.
• Promovarea igienei personale și facilitarea eliminării normale (urinare și scaun).
3. Monitorizarea Funcției Uterine:
• Verificarea contracțiilor uterine pentru a preveni și trata atonia uterină.
• Promovarea alăptării regulate pentru a stimula contracțiile uterine și a preveni sângerarea
excesivă.
4. Supravegherea Alăptării:
• Asistarea mamei în stabilirea și menținerea alăptării corecte.
• Evaluarea atașării corecte a nou-născutului la sân pentru a preveni iritațiile mamelonului
și pentru a asigura o alimentare eficientă.
5. Monitorizarea Sângerărilor Postpartum:
• Evaluarea cantității și calității sângerării vaginale.
• Identificarea semnelor de sângerare excesivă și intervenția promptă în astfel de situații.
6. Consiliere pentru Igiena Perineală:
• Instruirea mamei cu privire la igiena perineală adecvată și acordarea de sfaturi pentru
reducerea riscului de infecții.
7. Educație Postpartum:
• Furnizarea de informații privind recuperarea postpartum, includerea schimbărilor
emoționale și fizice normale.
• Identificarea semnelor și simptomelor care necesită asistență medicală urgentă.
8. Planificare pentru Consultări Postpartum:
• Stabilirea unei programări pentru vizitele postpartum pentru monitorizarea continuă a
stării de sănătate a mamei și a nou-născutului.
 63. Problemele şi semnele de urgenţă în lăuzie.

1. Sângerarea Excesivă:
• Semne de urgență: Sângerare persistentă, scurgeri de sânge abundente, cheaguri de sânge
neobișnuite.
• Posibile cauze: Atonie uterină (slăbiciunea contracțiilor uterine), ruptură uterină, placentă
retinută.
2. Infecții Postpartum:
• Semne de urgență: Febra, dureri abdominale severe, secreții vaginale cu miros neplăcut,
roșeață și umflături la nivelul suturilor perineale.
• Posibile cauze: Infecții la nivelul uterului sau sângerării postpartum.
3. Probleme Respiratorii la Nou-Născut:
• Semne de urgență: Respirație rapidă, cianoză (colorare albastră a pielii), dificultăți
respiratorii evidente.
• Posibile cauze: Infecții respiratorii, dificultăți la nivelul plămânilor sau aspirație de lichid
amniotic.
4. Complicații Legate de Placentă:
• Semne de urgență: Durere persistentă în abdomenul inferior, sângerare abundentă,
placentă retinută.
• Posibile cauze: Retenția placentară, fragmentare placentară, infecții placentare.
5. Tromboze sau Embolii:
• Semne de urgență: Durere și umflături la nivelul membrelor inferioare, dificultăți de
respirație, durere toracică.
• Posibile cauze: Tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară.
6. Atonia Uterină:
• Semne de urgență: Slăbiciunea contracțiilor uterine, sângerare excesivă, uter umflat și
moale.
• Posibile cauze: Slăbiciunea musculaturii uterine după naștere, gestionare inadecvată a
livrării placentei.
7. Probleme Legate de Secțiunea Cezariană:
• Semne de urgență: Infecții la nivelul inciziei, sângerare excesivă, durere severă la nivelul
cicatricei.
• Posibile cauze: Infecții chirurgicale, hemoragii postoperatorii.
8. Probleme de Sănătate Mentală Postpartum:
• Semne de urgență: Tulburări de somn severe, gânduri suicidare, anxietate extremă,
retragere socială accentuată.
• Posibile cauze: Depresie postnatală, psihoză postpartum.
9. Complicații la Nivelul Suturilor Perineale:
• Semne de urgență: Durere excesivă, umflături sau sângerări abundente la nivelul
suturilor.
• Posibile cauze: Infecții, dehiscența suturilor, hematom perineal.
10. Probleme cu Alăptarea:
• Semne de urgență: Febră însoțită de dureri la nivelul sânilor, sânii roșii și calzi.
• Posibile cauze: Mastită, absces mamar.
 64. Îngrijirea esenţială a nou-născutului sănătos în maternitate.

1. Evaluarea Stării de Sănătate
• Examinare Fizică:
o Măsurarea greutății, înălțimii și a circumferinței capului.
o Verificarea stării pielii, ochilor, urechilor, nasului și gurii.
• Evaluare a Semnelor Vitale:
o Monitorizarea frecvenței cardiace și a respirației.
o Verificarea temperaturii corpului nou-născutului.
2. Gestionarea Corectă a Alăptării
• Alăptarea la Sân:
o Asigurarea unui atașament corespunzător la sân.
o Verificarea frecvenței hrănirilor și asigurarea unui aport adecvat de colostru.
• Consiliere pentru Mamele Care Alăptează:
o Sfaturi privind pozițiile optime pentru alăptare.
o Educație cu privire la semnele unei alăptări reușite.
3. Igienă și Îngrijirea Corespunzătoare a Nou-Născutului
• Baia Nou-Născutului:
o Indicarea momentului optim pentru prima baie.
o Utilizarea produselor de igienă potrivite pentru pielea delicată a nou-născutului.
• Schimbarea Scutecelor:
o Demonstrație privind schimbarea corectă a scutecelor.
o Utilizarea cremelor protectoare și evitarea iritațiilor.
4. Monitorizarea Eliminărilor și Comportamentului
• Monitorizarea Uro-Eliminațiilor:
o Observarea culorii și consistenței urinei.
o Verificarea frecvenței scutecelor umede.
• Comportament și Dezvoltare:
o Evaluarea nivelului de alertă și a reacțiilor la stimuli.
o Încurajarea interacțiunii și legăturii emoționale.
5. Vaccinarea și Îngrijirea Medicală Preventivă
• Vaccinări și Programul de Imunizare:
o Informarea părinților asupra programului de vaccinare.
o Programarea primelor vaccinări.
• Consultații Medicale Periodice:
o Planificarea vizitelor la medic pentru evaluări regulate.
o Consilierea privind semnele de îngrijorare sau probleme de sănătate.
6. Educație pentru Părinți
• Instruirea Părinților în Îngrijirea Nou-Născutului:
o Sesiuni de instruire privind îngrijirea corespunzătoare.
o Răspunsuri la întrebările și îngrijorările părinților.
• Consiliere Privind Siguranța Nou-Născutului:
o Sfaturi pentru prevenirea riscurilor de accidente.
o Instrucțiuni privind instalarea corectă a scaunelor auto și a pătuțurilor.
7. Promovarea Legăturii Emoționale și a Dezvoltării Sociale
• Timp de Legătură și Interacțiune:
o Encorajarea timpului petrecut în contact piele pe piele.
o Stimularea interacțiunii prin jocuri și vorbire.
• Consiliere pentru Depresia Postnatală:
o Identificarea semnelor depresiei postnatale.
o Direcționarea către resurse de sprijin și consiliere.
8. Dezvoltarea Somnului Sănătos
• Rutina de Somn:
o Educație privind rutinele de somn și crearea unui mediu propice somnului.
o Sfaturi pentru depășirea provocărilor legate de somn.
 65. Instruirea antenatală şi suportul psihoemoţional al gravidei şi membrilor familiei

ei – I şedinţă.
Deschiderea Ședinței: Prezentare și Așteptări
• Salut și Prezentare:
o Oferirea de informații personale și motivele participării la ședință.
o Clarificarea așteptărilor și obiectivelor individuale.
• Stabilirea Unui Mediu Confortabil:
o Asigurarea unui spațiu relaxat și deschis pentru participanți.
o Importanța comunicării deschise și a implicării active.
Modulul 1: Introducere în Sarcină și Semnele Inițiale
• Definirea Sarcinii și Importanța Instruirii Antenatale:
o Explicarea conceptului de sarcină și schimbările asociate.
o Argumente pentru participarea la instruirea antenatală.
• Semne Inițiale și Diagnosticul Sarcinii:
o Prezentarea semnelor timpurii ale sarcinii și modalități de confirmare.
o Importanța vizitelor regulate la medic și testelor specifice.
Modulul 2: Modificările Fiziologice și Emoționale în Timpul Sarcinii
• Modificările Fiziologice ale Corpului:
o Discuții privind schimbările hormonale, circulatorii și de greutate.
o Prevenirea și gestionarea disconfortului fizic.
• Aspectele Emoționale ale Sarcinii:
o Înțelegerea schimbărilor emoționale și a fluctuațiilor de dispoziție.
o Sfaturi pentru gestionarea anxietății și stresului.
Modulul 3: Nutriția și Îngrijirea Personală în Sarcină
• Alimentație Sănătoasă în Sarcină:
o Prezentarea principiilor unei alimentații echilibrate și a nevoilor nutriționale.
o Exemple de alimente recomandate și evitate.
• Îngrijirea Personală și Igiena:
o Sfaturi privind îngrijirea pielii, a părului și a igienei generale.
o Discuții despre modificările în rutina de îngrijire personală.
Modulul 4: Planificarea Nașterii și Alegerile Disponibile
• Opțiuni în Planificarea Nașterii:
o Prezentarea diferitelor tipuri de naștere și locații disponibile.
o Rolul deciziilor informate în planificarea nașterii.
• Drepturile Pacientului și Comunicarea Cu Personalul Medical:
o Informații despre drepturile pacientului și alegerea unei echipe medicale.
o Importanța comunicării deschise cu furnizorii de îngrijire medicală.
Sesiunea de Întrebări și Răspunsuri
• Întrebări din Partea Participanților:
o Deschiderea pentru întrebări și împărtășirea experiențelor.
o Răspunsuri la nelămuriri și clarificări suplimentare.
Încheierea Ședinței și Atribuirea de Sarcini pentru Acasă
• Rezumat și Puncte Cheie:
o Recapitularea informațiilor prezentate în timpul ședinței.
o Sublinierea importanței participării continue.
• Sarcini pentru Acasă:
o Atribuirea unor sarcini practice sau lecturi suplimentare.
o Encorajarea comunicării între participanți înainte de următoarea ședință.

ei -II şedinţă
Tema 1: Dezvoltarea Fătului și Modificările în Corpul Mamei
• Dezvoltarea Săptămânală a Fătului:
o Prezentarea etapelor importante în dezvoltarea fătului săptămână de săptămână.
o Imagini sau diagrame pentru a evidenția schimbările.
• Modificările în Corpul Mamei:
o Discuții despre cum se adaptează corpul pentru a susține creșterea și dezvoltarea
fătului.
o Prevenirea și gestionarea disconfortului asociat cu aceste schimbări.
Tema 2: Nutriția și Importanța Echilibrului Alimentar
• Necesitățile Nutriționale în Sarcină:
o Prezentarea necesităților crescute de nutrienți și vitamine în timpul sarcinii.
o Indicații privind alimentele bogate în substanțe nutritive esențiale.
• Combaterea Grețurilor:
o Sfaturi practice pentru a gestiona grețurile și modificările gustative.
o Alimente ușor digerabile și băuturi recomandate.
Tema 3: Exerciții Fizice și Importanța Mobilității
• Beneficiile Exercițiilor Ușoare:
o Discuții despre beneficiile exercițiilor fizice regulate în timpul sarcinii.
o Demonstrații ale unor exerciții ușoare și sigure.
• Menținerea Mobilității:
o Exerciții pentru a menține flexibilitatea și mobilitatea în timpul sarcinii.
o Tehnici de relaxare și întindere.
Tema 4: Psihologia Sarcinii și Legătura Cu Fătul
• Psihologia Sarcinii:
o Înțelegerea schimbărilor emoționale și psihologice în timpul sarcinii.
o Consiliere pentru gestionarea anxietății și stresului.
• Comunicarea Cu Fătul:
o Tehnici pentru a crea o legătură cu fătul în timpul sarcinii.
o Muzică, citire sau alte metode de interacțiune.
Tema 5: Suportul Partenerului și Comunicarea Deschisă
• Rolul Partenerului în Timpul Sarcinii:
o Cum poate partenerul oferi sprijin practic și emoțional.
o Sfaturi pentru crearea unui mediu de susținere reciprocă.
• Comunicarea Deschisă în Cuplu:
o Importanța comunicării deschise și empateice în relație.
o Exerciții pentru îmbunătățirea abilităților de ascultare și exprimare.
Activități Practice și Exerciții
• Exerciții Fizice Ușoare:
o Participanții vor fi încurajați să facă câteva exerciții ușoare și sigure.
o Feedback și ajustări în funcție de confortul participanților.
• Sesiune de Întrebări și Răspunsuri:
o Deschiderea pentru întrebări și preocupări individuale ale participanților.
o Împărtășirea experiențelor și resurselor utile.
• Vizionare de Videoclipuri Educaționale:
o Prezentarea de materiale video relevante pentru temele discutate.
o Dezbaterea și clarificarea aspectelor cheie.
 67. Instruirea antenatală şi suportul psihoemoţional al gravidei şi membrilor nfamiliei

ei – III şedinţă.
Tema 1: Schimbările Corporale în Timpul Sarcinii
• Adaptarea la Schimbările Corporale:
o Discuții despre modificările în greutate, forma sânilor, piele și păr în timpul
sarcinii.
o Înțelegerea proceselor hormonale și a ajustărilor fiziologice.
• Gestionați Disconfortul:
o Sfaturi și exerciții pentru a gestiona disconfortul fizic, cum ar fi durerea de spate
și oboseala.
o Importanța odihnei și somnului de calitate.
Tema 2: Nutriție și Sarcină
• Alimentația Sănătoasă în Sarcină:
o Indicații privind o alimentație echilibrată și necesarul crescut de nutrienți în
timpul sarcinii.
o Informații despre alimentele de evitat și cele recomandate.
• Gestionarea Grețurilor:
o Sfaturi practice pentru a face față grețurilor și senzațiilor de rău dimineața.
o Alternativă la alimentația normală în perioadele de disconfort gastric.
Tema 3: Exercițiile Fizice în Timpul Sarcinii
• Importanța Activității Fizice:
o Beneficiile exercițiilor fizice regulate pentru sănătatea mamei și dezvoltarea
fătului.
o Exerciții sigure și potrivite pentru diferite etape ale sarcinii.
• Exerciții de Respirație și Relaxare:
o Demonstrarea exercițiilor de respirație și relaxare pentru reducerea stresului.
o Exerciții practice pentru a le implementa acasă.
Tema 4: Suportul Partenerului în Timpul Sarcinii
• Rolul Partenerului:
o Discuții despre cum partenerul poate oferi suport emoțional și practic.
o Crearea unui mediu de sprijin și înțelegere reciprocă în cuplu.
• Implicarea în Planificarea Nașterii:
o Informații despre cum partenerul poate participa activ la planificarea nașterii.
o Crearea unui plan de naștere în colaborare cu partenerul.
Tema 5: Comunicarea Deschisă
• Comunicarea în Cuplu:
o Instruirea asupra abilităților de comunicare eficientă într-o relație.
o Crearea unui spațiu pentru discuții deschise despre grijile și așteptările reciproce.
• Comunicarea cu Medicul Obstetrician:
o Învățarea cum să comunicați eficient cu profesioniștii medicali.
o Întrebări comune de pus medicului în timpul vizitelor prenatale.
Activități Practice și Discuții Deschise
• Exerciții de Relaxare:
o Practicarea tehnicilor de respirație și relaxare în cuplu.
• Dezbatere Deschisă:
o Împărtășirea experiențelor personale și discutarea provocărilor întâmpinate în
timpul sarcinii.
o Încurajarea sprijinului reciproc între participanți.

ei – IV şedinţă.
Tema 1: Fiziologia și Dezvoltarea Fătului
• Dezvoltarea Fătului:
o Explicarea etapelor cheie ale dezvoltării fătului pe parcursul celor nouă luni.
o Informații despre organele și sistemele care se formează în diferite stadii ale
sarcinii.
• Monitorizarea Sarcinii:
o Discuții despre vizitele regulate la medic, teste de screening și ultrasunete.
o Înțelegerea semnelor de alarmă și când să solicite asistență medicală.
Tema 2: Stiluri de Naștere și Alegeri Personale
• Tipuri de Naștere:
o Explorarea diferitelor opțiuni de naștere, inclusiv nașterea naturală, nașterea în
apă și nașterea prin cezariană.
o Discutarea avantajelor și dezavantajelor fiecărui tip de naștere.
• Planificarea Nașterii:
o Încurajarea participanților să-și creeze propriul plan de naștere.
o Discuții despre preferințele privind durerea, intervențiile medicale și mediul de
naștere.
Tema 3: Suport Psihoemoțional în Timpul Sarcinii
• Rolul Partenerului și al Familiei:
o Îndrumarea partenerilor și membrilor familiei în oferirea suportului emoțional.
o Cum să gestioneze anxietatea și stresul în timpul sarcinii.
• Tehnici de Relaxare și Respirație:
o Instruirea în tehnici de respirație și relaxare pentru a face față durerilor și tensiunii
în timpul travaliului.
o Exerciții practice pentru a implementa aceste tehnici.
Tema 4: Sarcina și Schimbările Emoționale
• Emoțiile în Timpul Sarcinii:
o Discutarea schimbărilor emoționale și psihologice pe care le poate experimenta o
femeie însărcinată.
o Gestionarea anxietății, temerilor și a altor aspecte emoționale.
• Comunicarea în Familie:
o Învățarea abilităților de comunicare eficientă între parteneri și cu membrii familiei
extinse.
o Crearea unui mediu de sprijin și înțelegere reciprocă.
Tema 5: Pregătirea pentru Postpartum
• Gestionarea Postpartumului:
o Informații despre schimbările postpartum în corpul femeii.
o Planificarea pentru suport și ajutor în perioada postpartum.
• Îngrijirea Nou-Născutului:
o Instruirea asupra nevoilor de bază ale nou-născutului.
o Prezentarea practicilor sănătoase și a opțiunilor disponibile pentru îngrijirea nou-
născutului.
Activități Practice și Discuții Deschise
• Exerciții de Relaxare:
o Practicarea tehnicilor de relaxare și respirație.
• Dezbatere Deschisă:
o Discuții despre experiențe personale și împărtășirea întrebărilor și grijilor.
o Încurajarea sprijinului reciproc între participanți.

Asistența Perinatală Întrebări

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asistența Perinatală Întrebări

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Centrul de excelență în medicină şi farmacie ”Raisa Pacalo”

Catedra Obstetrică și ginecologie

Lista subiectelor pentru examen

Semionov Elena 416

• 1. Asistenţa obstetrico-ginecologică în RM. Programul Naţional de îngrijire

• 2. Anatomia şi funcţiile organelor genitale externe.

• 3. Anatomia şi funcţiile vaginului.

Structură: Peretele vaginal este format din trei straturi:

Puritatea conținutului sau flora vaginală-4 grade

 4. Anatomia şi funcţiile trompelor uterine.

Diviziunea trompei: Trompa uterină poate fi divizată în trei părți principale:

 5. Anatomia şi funcţiile ovarelor.

Funcția hormonală: Ovarele sunt implicate în secreția de hormoni sexuali, cum ar fi

 6. Anatomia şi funcţiile uterului.

Diviziunea uterului: Uterul este compus din mai multe părți:

 7. Anatomia şi funcţiile glandei mamare.

 8. Ciclul ovarian, fazele, caracteristica lor.

Relații hipofizo-ovariene: Hormonii gonadotropi FSH și LH au un efect de feedback asupra

Hormonii sexuali feminini: Estrogenii sunt produși neîntrerupt și au un impact semnificativ

 9. Ciclul uterin, fazele. Caracteristicele ciclului menstrual fiziologic.

Fazele Ciclului Uterin:

c. Faza Proliferării: Sub influența estrogenilor, stroma și glandele endometriale proliferează,

Menstruația: Faza de descuamare este însoțită de menstruație, care este perioada de

Regenerarea și Dezvoltarea Mucoasei Uterine: Mucoasa uterină trece printr-un ciclu de

Rolul Hormonilor: Hormonii sexuali feminini, în special estrogenii și progesteronul, joacă

Cicluri Menstruale Fiziologice (Normale): Un ciclu menstrual fiziologic normal trebuie să

 10. Bazinul feminin. Pelvimetria externă şi internă.

Compoziția bazinului osos:

Descrierea oaselor bazinului:

Diferențele între bazinul feminin și masculin:

Măsurarea bazinului (pelvimetrie):

 11. Fecundarea, dezvoltarea embrionului şi fătului. Perioadele critice în

 Morulă: Blastomerele formează un conglomerat de celule care, din exterior, aseamănă

 Ovoimplantația: În timp ce oul călătorește prin trompă și ajunge în cavitatea uterină la

 Trofoblastul și Embrioblastul: Stratul exterior al celulelor morulei devine trofoblast, în

 Implantarea: Trofoblastul dizolvă epiteliul glandelor celulelor trompelor și vaselor

 Nidația: După implantarea completă, locul de pătrundere se cicatrizează, marcând

 Rolul Trofoblastului: Trofoblastul este o membrană care asigură fixarea oului în

 Eliminarea de Substanțe: Celulele trofoblastului elimină substanțe asemănătoare

Placenta are două fețe:

 13. Cordonul ombilical. Membranele fetale. Lichidul amniotic.

Dezvoltarea Membranelor Embrionare:

Funcțiile Lichidului Amniotic:

 14. Fătul matur. Semnele maturităţii fătului.

Capul Fătului Matur:

Dimensiunile Capului la Nou-Născutul Matur:

Semnele Maturității Fătului:

 15. Diagnosticul sarcinii precoce.

 16. Diagnosticul sarcinii tardive.

 17. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – prima vizită.

Obiective ale primei vizite:

Semnele prezumtive de sarcină:

Semne probabile de sarcină:

Determinarea vârstei sarcinii și datei nașterii:

Examenul la prima vizită:

Recomandări pentru teste de laborator:

 18. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – a doua vizită.

Obiective ale celei de-a doua vizite:

 19. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – a treia vizită.

Obiective ale celei de-a treia vizite:

 20. Consilierea gravidei în cadrul îngrijirii antenatale – a patra vizită.

Scopul celei de-a patra vizite:

Obiective ale celei de-a patra vizite: