MANAGEMENT

EDUCAȚIONAL.
ORGANIZAȚIA ȘCOLARĂ.
MANAGEMENTUL
CLASEI/GRUPEI

Aplicaţii pentru învățământul

preșcolar și primar
Universitatea din București
DFP BUCUREȘTI
Programul de Conversie Profesională
Conf. Dr. Laura Elena Ciolan
Lect. Dr. Georgeta Iordache
2023-2024
MANAGEMENT
 -manus – mână, manevrare, pilotare, strunirea cailor care
trag un car sau o căruţă cu ajutorul hăţurilor.
 - to manage - a reuşi, a conduce, a rezolva, a face faţă la, a
dirija, a struni, a administra, a manevra, a stăpâni, a se
descurca, a găsi mijloace, a se pricepe, a cârmui, a duce la
bun sfârşit
 - managerul un conducător, administrator, organizator,
director, coordonator al unei echipe
DEFINIRE CONCEPTE
Managementul - reprezinta un proces constient de conducere
si coordonare a actiunilor si activitatilor individuale si de grup,
precum si de mobilizare si alocare a resurselor organizatiei in
vederea indeplinirii obiectivelor acesteia in concordanta cu
misiunea, finalitatile si resposabilitatile sale economice si
sociale.

Management educațional- ,,ansamblu de teorii și practici noi

care au în vedere aplicarea principiului simultaneității
priorităților în strategii educaționale” ( Dicționar explicativ
ilustrat al Limbii române, 2007)
-,,conducerea conceperii, realizării şi evaluării întregii activităţi
de educaţie.”
 Procese în cadrul organizaţiei de tip educaţional:
planificarea, organizare,
control,evaluare

a) PLANIFICAREA -activitate prin care se stabilesc modalităţile de utilizare a resurselor

unei organizaţii (umane, materiale, financiare, de timp), pentru atingerea obiectivelor
stabilite.
 FUNCŢIILE planificării: - de orientare (a organizaţiei) - de raţionalizare (a resurselor) -
de motivare (a personalului)
 PRODUSUL planificării este PLANUL : obiective, activităţi şi acţiuni ,responsabilităţi
,termene modalităţi de control şi evaluare
b) ORGANIZAREA
c) CONTROLUL ȘI EVALUAREA
FUNCŢIILE controlului :
1.Funcţia de supraveghere a funcţionării sistemului, diferitelor subsisteme sau procesului
de învăţământ
2. Funcţia de conexiune inversă - oferă informaţi privind modul de receptare a ordinelor
şi dispoziţiilor transmise subordonaţilor, de aplicare a diverselor decizii 3. Funcţia de
prevenire a apariţiei unor abateri potenţiale de la atingerea
obiectivelor stabilite
4. Funcţia de corectare şi perfecţionare a activităţii în domeniul
care constituie obiectul
Organizaţiile care învaţă şi
organizaţiile de proiect
Şcoala ca “centru de învăţare”:
 A învăţa să înveţi şi să “dez-înveţi” (engl. Unlearn) 
Parteneriat între “furnizori” și “clienți”
 Managerii ca facilitatori ai învățării
 Diagnoză și consiliere profesionistă
 Multiculturalism și cooperare
 Utilizare la scară largă a tehnologiilor educaționale  Încurajarea
învăţării pe tot parcursul vieții
 Promovarea calității
 Marketingul produselor şi relaţiilor; management centrat pe
client

 Promovarea bunelor practici.

Clasa de elevi- 1

 Clasa de elevi (lat. Classis- clasa de elevi, multime,

grup)- un grup format pe baza unor criterii externe; în
cadrul ei se pot constitui subgrupuri cu contracultură
normativă

 Clasa de elevi- analiză didactică și psihosocială; ansamblu

dinamic, procese formative
subordonate învățării, aspect institutionalizat; cadrul
psihosocial al desfașurării activității de educare, un mediu
de comunicare și socializare
Clasa de elevi- 2

 Factori determinanți ai clasei de elevi:

 recrutarea, selecția și formarea cadrelor didactice;

 abordarea disciplinei;

 resurse educaționale( resurse valorice, resurse

materiale, resurse financiare bugetare și
extrabugetare, resurse umane)
 Clasa de elevi/copii- 3

 Climat pozitiv în clasă:

⮚ Relația pozitivă dintre profesor și copil/elev; ⮚ Așteptări

înalte privind realizarea și disciplina; ⮚ Relații pozitive între

copii/elevi;

⮚ Creșterea calității instituției de învățământ în general.

Mediul educațional/ școlar/ ambianță

 Sorin Cristea: noţiunea de mediul
pedagogic, noţiune generală:
 „reprezintă ansamblul factorilor
natural şi sociali, materiali şi
spirituali, angajaţi în activitatea de
formare dezvoltare a personalităţii
umane conform unor obiective
stabilite în mod explicit şi/sau implicit
la nivelul comunităţii educative
naţionale,
teritoriale, locale”
 Mediul este un factor
modelator care permite
relevarea, stimularea şi chiar
amplificarea dispoziţiilor genetice
Cultura școlii/ clasei: despre valori, norme,
credințe, perspective
Anita Woolfolk şi Charles Galloway:
cultura clasei există- şase
constante:
 modalitatea în care se
prin acţiuni
instituţionalizate.
 M. Ştefan: mediul educativ
reprezintă ambianţa în care copilul
trăieşte direct experienţa de viaţă
socială prin situaţiile educative pe
care le parcurg
 E. Păun (1999): mediul şcolar
drept ambianţă intelectuală şi
morală care domneşte într-un
grup, ansamblu percepţiilor
colective şi stările
emoţionale existente în cadrul
organizaţiei
desfăşoară procesul de
învăţare; •
 conţinutul academic care face
obiectul procesului de învăţare;
 elementele spaţio-temporale ale
mediului în care se
desfăşoară procesul de
învăţare;
 maniera în care profesorul evaluează
activitatea elevilor;
 „actorii“ angajaţi în procesul de
învăţare;
 interacţiunea concretă, dinamică
dintre „actorii“ respectivi.
 Cultura elevilor
 Influență: de realităţile și
 cotidianul elevilor, pozitive sau negative, cu
impact direct asupra motivaţiei, a
 de învăţarea informală și nonformală la
procesului de învăţare și a rezultatelor
care copiii sunt expuși.
elevilor.
 Valorile lor, codurile specifice,
 Școala – ca mediu formal de învăţare –
competenţele informale,
funcţionează în multe cazuri ca un filtru
sursele de influenţă transpar în mediul
în ceea ce privește influenţele externe
școlar și au efecte
 Clasa de elevi/copii- 4

 Cultura pozitivă a clasei prin:

⮚ Viziune clară asupra succesului activității școlare;

⮚ Transpunerea viziunii în enunțuri;

⮚ Stabilirea regulilor clasei;

⮚ Cultivarea respectului reciproc;

⮚ Dezvoltarea încrederii;
 ⮚ Dezvoltarea unei culturi a performanței/reușitei.
 Cultura de dezvoltare( și cultura de menținere/
conservatoare)
Dimensiuni ale clasei de elevi
 -

1. Dimensiunea ergonomică Vizibilitatea

- Dispunerea mobilierului in sală - Amenajarea sălii
2. Dimensiunea psihologică - (prescriptive, cunoscute)
Capacitatea de învățare - Trăsături de - Norme implicite (ascunse, la nivelul
personalitate 3. Dimensiunea socială grupului)

- Clasa ca grup social

- Structura informației in grupul 5. Dimensiunea operațională
clasă (variabile proșcoală și antișcoală;
strategii de intervenție ale cadrului
4.Dimensiunea normativă
didactic)
- Norme explicite

6. Dimensiunea inovatoare
(schimbarea)
 Relații și interacțiuni în clasa de elevi (1)
 Relații sociale variate: caracterul psihologic, caracterul
conștient, caracterul direct
 Interacțiunea educațională: un aspect al relațiilor
interpersonale in clasa de elevi
 După criteriul nevoilor si trebuințelor
psihologice ale copilului:
- Relații de intercunoaștere
- Relații de intercomunicare
- Relații socioafective
- Relații de influențare
 Relații și interacțiuni în clasa de elevi (2)
 Personalitatea cadrului didactic (personalitatea reală și
aptitudinea psihopedagogică)
- Personalitatea de baza (temperamentală,
intelectual-cognitivă, afectiv
motivațională,instrumentală, stilistică, reglatorie
atenție/voință,relațional-axiologică/imginea de sine,
caracterială)
- Stilul managerial al cadrului didactic în funcție de
personalitate si variabile situaționale
Relații și interacțiuni în clasa de elevi. Roure
manageriale ale cadrului didactic
- Planificarea materialelor, analiza de timp,
succesiunea
- Organizarea (pregătirea
 activității didactice)
- Controlul și îndrumarea (cu funcții
de
supraveghere,
prevenire, corecție..)
- Evaluarea ( obținerea
informațiilor,
prelucrarea statistică,
elaborarea aprecierilor)
 

Consilierea ( clasificarea
abordarea unui
 elev,formularea- un mod de gandire anumit rezultat”
al situației, (Iucu.R., 2006)
intervenția și incheierea)
- Pregatirea deciziei
 Decizia educațională- ”un proces de
- Adoptarea și măsurile de aplicare
alegere în mod deliberat a unei linii
de acțiune, pentru a ajunge la un - Aplicarea și urmărirea
îndeplinirii
 Clasa disciplinată
 Clasa disciplinată se caracterizează prin:
 mediu pozitiv de învăţare, bazat pe reguli clare, înţelese şi acceptate
de elevi şi profesori (despre ce trebuie să fie făcut şi să nu fie făcut);
bazat pe relaţia de încredere dintre profesor şi subiecți;

 consecvenţă în aplicarea regulilor din partea profesorilor şi elevilor - un

mediu pozitiv şi securizant de învăţare este asigurat prin consistenţă şi
consecvenţă în activităţile de zi cu zi şi în mesajele transmise;

 comportamentul problematic devine o oportunitate de învăţare - când

avem ca obiectiv să dezvoltăm simţul răspunderii şi abilităţi de viaţă
independentă la copii,
folosim metodele de disciplinare ca instrumente de învăţare şi
nu ca instrumente de depistare şi sancţionare a greşelilor.
 Disciplină sau autoritate?
 Conceptul de „disciplinare” este folosit doar pentru a denumi
modalitatea de a rezolva problemele de comportament ale copiilor,
acasă sau la şcoală;
 Sens mult mai larg şi se referă la un proces continuu de învăţare,
prin care copilul este pregătit pentru gestionarea propriilor
resurse (comportamente, cunoştinţe, abilităţi);

 Autoritate:
- ”Puterea de a impune cuiva ascultarea”;
- ”Influență general acceptată a unei persoane, organizații sau a
unei instituții în diferite sfere ale vieții sociale;
- ”Putere, drept de a emite dispoziții, de a impune ascultare”
 Disciplina, stresul și învățarea
 Simptome la nivel fizic:
 Oboseală; Dureri de cap; Insomnie; Dureri musculare (mai ales la
nivelul umerilor şi spatelui); Palpitaţii; Dureri în piept; Crampe
abdominale; Ameţeală; Tremurături; Mâini, picioare reci;
Transpiraţie sau bufeuri de căldură; Răceli frecvente;

 Simptome la nivel comportamental:

 Mers continuu (nu poţi sta jos); Agitaţie motorie; Ticuri nervoase
(bătut din picior sau cu degetele de la mână); Mâncat frecvent;
Plâns; Ridicarea vocii „din senin”; Aruncat lucruri;
 Disciplina, stresul și învățarea
 Simptome la nivel mental:
 Scăderea capacităţii de concentrare şi de
memorare; Confuzii mentale; Lapsusuri; Pierderea
simţului umorului; Indecizie;

 Simptome la nivel emoţional:

 Anxietate; Nervozitate; Deprimare; Furie;
Îngrijorare; Iritabilitate; Pierderea răbdării
Consecințe negative ale managementului clasei
 Oboseala( obiectivă și subiectivă
plictiseala)
 Supraîncărcarea
 Lipsa de motivare a clasei/grupei
 Deprecierea climatului educațional
abandonul școlar
 Minciuna
 Agresivitatea (fizică, verbală)
Situații de criză educațională
 Concept:” Un eveniment sau un complex de
evenimente inopinate, neașteptate, dar și
neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul,
sănătatea ori siguranța organizației (clasei) respective și a
membrilor acesteia” (Iucu, R.)
 Caracteristici:
- izbucnire instantanee,
- afectează comunicarea,
- stare de confuzie,
- instaurarea climatului de insecuritate,
- impresia imposibilității de identificare a soluției de intervenție
imediată.
Intervenția educațională(1)
 Conștientizarea problemei
 Diagnoza problemei separate
 Alegerea soluțiilor de rezolvare
 Consultarea unui grup de specialiști dacă e nevoie
 Listarea tuturor soluțiilor
 Alegerea celei mai bune soluții
 Plan de acțiune
 Acțiune
 Evaluarea rezultatelor
Intervenția educațională(2)

 Integrarea în colectiv/activitate
 Reflectarea asupra soluției alese
 Satisfacția personală ca factor de motivație
 Concluzii/informații utile pentru eventuale alte situații
similare
 Continuarea monitorizării clasei pentru
întâmpinarea altor situații critice
Eșecul școlar al copilului de azi-1

 Cauza:
- nu reprezintă de fiecare dată exclusiv dezinteresul copilului sau
aspect ale caracterului (lene, dezinteres pentru învățătură);
- Conglomerat de cauze determinate de mai mulți
factori:propria persoană, părinții, familia,
grădinița/școala, comunitatea în care trăiește; 
Determină:
- o alterare a imaginii de sine, pierderea încrederii în capacitățile
proprii până la dezvoltarea temerii pentru eșec,
- în plan social, copilul este stigmatizat, marginalizat, conduce la
stimularea comportamentelor deviante și infracționale;
Eșecul școlar al copilului de azi- 2

 Tipuri de dificultăți de învățare:

- Dificultăți de natură somatică,
- Dezvoltare intelectuală/cognitivă deficitară, deficiență cognitivă,
- Dificultăți de învățare de ordin instrumental,
- Dificultăți de învățare de ordin afectiv privind direct copilul sau/și familia,
- Puncte slabe d.p.d.v. pedagogic al predării( individual, instituțional).
Eșecul școlar al copilului de azi.3

 Dificultățile în învățarea școlară reprezintă un fenomen complex,

cauzat de o interacțiune a diverșilor factori, nu doar cei personali;
 Se au în vedere condiții egale de predare, dar copiii reacționează
individual/personalizat în funcție de înzestrarea ereditară/personală,
dar și în funcție de alți factori care determină inegalitatea în
învățare;
 E nevoie de studiul integral al fiecărui copil/elev, de studiul complexității
reacțiilor la momentul învățării;
 Rezolvarea dificultăților de învățare nu se poate realiza unilateral, doar de
către cadrul didactic, neexistând doar o cauză declanșatoare; e nevoie
de specialiști în consiliere școlară, de participarea profesorului de la
clasă/grupă, de familie.
 Eșecul școlar al copilului de azi.4
Dificultățile în învățarea școlară din perspectiva nevoilor speciale
determină mai multe etape în procesul de identificare și descoperire:
- Șocul aflării acestei informații;
- Negarea problemei;
- Depresia( retragerea în sine, insomnii, oboseală); - Furia și
vinovăția( supărare manifestată violent);
- Acceptarea ideii de intervenție, pentru susținerea copilului cu variante
paramedicale, neconvenționale;
- Acceptarea ideii de intervenție cu un plan elaborat de specialiști, pe
termen lung, eliminarea/diminuarea stării emoționale, echilibrare la
nivelul familiei.
TIPURI DE COMUNICARE
 Modul de transmitere : directă –indirectă

Nivelurile de comunicare: verbală- paraverbală non verbală

Funcție de participanți: interpersonală- de grup în masă-

intrapersonală

Intenția comunicatorului: informativă- educativă

diverstisment-persuasivă
Managementul
timpului

 Ansamblul de măsuri sistemic coordonate,concepute și aplicate la nivel

macro- și microstructural de instanțe specifice, în vederea controlării
efectelor interacțiunilor acestor variabile, în vederea reglării proceselor
educaționale.

 Importanța acestuia = EFICIENȚĂ

 Tehnica este denumită astfel după Dwight D. Eisenhower, cel de-al
34-le președinte al Statelor Unite. Acesta, într-un discurs a spus ca: ,,Am
două tipuri de probleme, urgente și importante. Urgențele nu sunt
importante, iar cele importante nu sunt niciodată urgente
Matricea Eisenhower- gestionarea timpului