HIPERHIDRATAREA EXTRACELULARĂ

Clinica Nefrologie

1
Hiperhidratarea extracelulară

 creşterea volumului compartimentului EC

 în particular a sectorului interstiţial
 produce edeme generalizate
 retenţie iso-osmotică de sodiu şi apă
 traduce un bilanţ sodat pozitiv.

2
Cauzele hiperhidratării extracelulare:

1. Cauzele cele mai frecvente :

 insuficienţa cardiacă,
 ciroza ascitogena,
 sindromul nefrotic
2. Anumite boli renale primitive:
 glomerulonefrite acute,
 insuficienţă renală acută şi cronică cînd regimul
alimentar este prea bogat în sare
3. Cauze diverse:
 hipoproteinemii (denutriţie sau enteropatii exudative)
 vasodilataţie periferică excesivă: fistulă arterio-venoasă,
maladia Paget, sarcina, tratamente vasodilatatoare

3
 Diagnostic

SEMNELE DE HIPERHIDRATARE EC :
1. edeme periferice generalizate, declive, albe, moi,
indolore, cu semnul godeului.
Edemele pot interesa şi seroasele (revărsat
pericardic, pleural, ascită) şi sectorul interstiţial
pulmonar (EPA)
2. semne de repleţie a sectorului vascular care
asociază o creştere a PA şi un tablou de EPA
3. cîştig în greutate

4
 Diagnostic

SEMNELE BIOLOGICE sunt sărace deoarece semnele de

hemodiluţie (anemie, hipoproteinemie) sunt
inconstante
 niciun semn biologic nu reflectă volumul sectorului intersiţial.

DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC se pune pe

 analiza contextului şi
 datele examenului clinic.

5
 Tratamentul simptomatic

 Inducerea unui bilanţ sodat negativ cu

 un regim alimentar desodat (< 2g/24h), cu
eficacitate lentă,
 asociată cu o reducere moderată a aporturilor
hidrice.
 Repausul la pat (hiperaldosteronismul),
 util în caz de sindrom edematos important
 Diuretice cu acţiune rapidă
 Evacuare revărsate din seroae

6
 Diuretice

1.Diuretice de ansă (furosemid, bumetamid)

 la nivelul ramurei ascendente Henle inhibă

co-transportul apical Na+ K+ 2Cl.
 Acţiune:
 rapidă (1-4 minute pe cale iv, în jur de 30 min po)
 durează 4-6 ore, mai prelungită în caz de
insuficienţă renală
 proporţională cu doza utilizată.

7
 Diuretice

2.Diuretice tiazidice (hidroclorotiazida)

 în tubul contort distal inhibă co-transportul

Na+ Cl-.
 mai puţin puternice decît diureticele de ansă
 durată de acţiune mai lungă

8
 Diuretice

3.Diureticele” economisitoare de potasiu”,

 amiloridul, inhibitor al canalului de sodiu apical al

celulei principale,
 antialdosteronicele de tip spironolactonă pot fi
utilizate în asociere cu diureticele precedente în caz
de edeme rezistente

9
 Tratament

 Supraveghere la domiciliu sub controlul

medicului curant
 Eficacitate:
 regresia greutăţii
 dispariţia edemelor
 creşterea natriurezei (devine superioară aportului alimentar)

 Toleranta
 Presiunea arteriala si frecventa cardiaca culcat si in picioare
(hipotensiune ortostatica)
 ionograma sangvină (natremie, kaliemie) şi creatinemia

10