Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. ARSURILE
Șef de lucrări Dr. Bălălău Cristian
1
Factorii determinanţi ai arsurilor termice sunt
reprezentaţi de:
•- flăcăra (cea mai frecventă cauză de arsuri termice)
•- lichide fierbinti (apă, ulei, care produc arsuri întinse,
neregulate, de profunzime variabilă în raport de temperatură şi
gradul lor de vâscozitate)
•- gaze şi vapori supraîncălziţi ca urmare a unor explozii (cazane,
bombe)
•- alte materiale inflamabile, radiaţii calorice (solare, ultraviolete)
•- corpuri solide incandescente (metal topit, cărbuni, ce produc
arsuri limitate ca întindere dar profunde şi cu escare)
•- substante vâscoase topite (bitum, ceară).
2
Efectele pe care caldura le induce la nivelul pielii sunt:
3
Se definesc trei “niveluri de prag” ale profunzimii:
4
Clasificarea arsurilor în 4 grade de profunzime:
A. Arsura de gradul I
5
B.Arsura de gradul II
•- degajarea energetică distruge toate straturile epidermului, chiar
unele celule din stratul germinativ bazal, dar lasă intactă
membrana bazală ;
•- glandele sebacee, glandele sudoripare şi aparatul pilosebaceu
nu sunt afectate; ele vor forma, ulterior, insulele de epitelizare
care vor grăbi vindecarea;
•- flictena de gradul II, prin lezarea plexului vascular subdermic
si extravazare plasmatica importanta:
•baza epiteliala continua
•inconjurata de o zona de eritem;
•continut lichidian sero-citrin, niciodata hemoragic;
•risc septic, datorita deschiderii ductelor glandelor sebacee si
sudoripare in mediul inchis, neaerat, proteic al flictenei;
6
C. Arsura de gradul III
•Degajarea energetică distruge epidermul în întregime şi în grade variate
dermul, fără însă sa-l depăşeasca. Pot fi întâlnite două tipuri de leziuni:
C1) Arsura afectează numai partea superioară a dermului
(deservită de plexul capilar dermic intermediar):
•- grosimea tesutului lezat nu este prea mare şi forţa hidraulică a
lichidului de edem îl poate disloca, formand flictena de gradul III:
•continut sero-hemoragic sau franc sanguinolent, datorita lezarii
capilarelor din derm;
•leziuni polimorfe: edem, eritem dureros, flictene hemoragice;
•foliculii pilosebacei şi ductele glandelor sudoripare sunt distruse si
astfel nu mai exista bariera epiteliala continua;
•riscul complicaţiilor septice este foarte mare, migrarea pe cale
limfatică, în profunzime, a germenilor fiind mult mai facila.
7
• Vindecarea este secundară ("per secundam
intentionem”), prin proliferare excentrică a bonturilor
piloglandulare (epitelizarea dureaza mai mult de trei
saptamini), cu constituirea de cicatrici (frecvent vicioase)
si instalarea unor sechele locale funcţionale de amploare
variabilă.
8
D. Arsura de gradul IV
•- afectarea tegumentului in toata grosimea sa (epidermul şi
dermul în totalitate) si chiar tesuturile mai profunde (grasimea
subcutanata, aponevroze, muschi) ;
•- toate resursele de epitelizare din plagă sunt distruse, “restitutio
ad integrum” fiind imposibila;
•- leziunea caracteristică este escara de gradul IV (albă sau
bruna).
•a. escara moale, albă : pe fond de edem intens, care poate
antrena tulburări ischemice in regiunile inextensibile dintre fascii,
la nivelul extremităţilor;
•b. escara indurată, brună (brună, roşu închis sau neagră), ca
urmare a coagulării complete a ţesuturilor (în expunerile
prelungite, vor fi afectate progresiv grăsimea din hipoderm şi
ţesuturile subiacente - aponevroze, muşchi etc);
9
• Evoluţia spontană a leziunilor de gradul IV este cu
reparaţie numai prin proliferare marginală concentrică,
proces lent, ce lasă cicatrici retractile sau cheloide
profunde, intens disfunctionale şi mutilante.
10
Prognosticul arsilor depinde de factori multipli:
•- suprafaţa arsă ;
•- gradul arsurii ;
•- vârstă ;
11
• Suprafata arsa se exprimă ca procente din suprafata
corporală totală. Pentru evaluarea simpla ca si pentru
necesităţile practice de urgentă este suficientă "regula
cifrei 9" sau regula lui Wallace (cifra 9 sau multipli de 9)
Indicele prognostic (I.P.) considera ca:
• I.P. sub 40: evolutia este fără şoc şi fără complicatii,
supravietuirea este regula;
• I.P. intre 40-60 : fenomenele generale sunt obligatorii,
apare şocul postcombustional, pot incepe sa apăra
complicatiile, dar supravietuirea şi vindecarea sunt
regula;
• I.P. intre 60-80: cazurile complicate sunt egale cu cele
necomplicate; complicatiile pot genera stări grave,
mortale; vindecarea şi supravietuirea rămân regula;
12
• I.P. intre 80-100: complicatiile sunt majoritare şi apar
decese, dar vindecările depasesc ca numar decesele;
13
Fiziopatologia arsilor
•Se produc o serie de perturbari fiziologice, a caror intensitate e
in functie de gravitatea agresiunii si de rezerva functionala a
organismului, atit la nivel local cit si la nivel general.
•A) Leziunea locală de arsură. La acest nivel se produc pierderi
de lichide în afară (plasmoragie) atât din masa circulantă, cât şi
din spaţiile interstiţiale. In cadrul ei se descriu (din punct de
vedere anatomo-patologic) trei zone concentrice:
I. Zona de coagulare (sau zona plăgii de arsură) :
•1. lezarea ireversibila prin efect termic a tuturor structurilor,
inclusiv a vaselor capilare;
•2. fluxul sanguin capilar absent;
•3. profunzimea e determinata de temperatura si de durata
expunerii ;
14
II. Zona de stază :
15
Semnele clinice ale socului bolnavilor arsi
A. Sindromul circulator:
•1. hipovolemie
•2. hemoconcentraţie
16
B. Sindromul respirator se caracterizează prin fenomenele
de hipoxie, prin:
17
C. Sindromul hematologic, mascat iniţial de
hemoconcentraţia consecutivă plasmexodiei, cuprinde :
•1. anemia
•3. eozinofilia
18
D. Sindromul neuroendocrin:
19
E. Sindromul metabolic :
20
Evoluţia generală a arşilor prezinta mai multe perioade
clinice :
21
Cauzele generatoare de şoc sunt reprezentate de:
•- hipovolemie (pierderi lichidiene la nivelul tesuturilor
arse)
•- hipoxia (hipoxică, anemica, de stază şi citotoxică);
•- durere (intensă în arsurile de gr.I-II, mult diminuată în
cele de gr.lll şi chiar absentă în cele de gr.IV datorita
coagularii terminatiilor nervoase dermice) ;
•- suprainfecţia leziunilor (posibilă întotdeauna în arsurile
de gr.II-III);
•- toxinele circulante;
•- hipercatecolaminemie (cu creşterea catabolismului si
epuizarea depozitelor energetice).
22
• Clinic se caracterizează prin :
• - anemie;
• - oligurie;
23
2. Perioada primelor 3 săptămâni (4-21 zile)
(metaagresională - dismetabolică)
24
Manifestarile clinice pot fi de gravitate variată:
•- tromboze datorită eliberării unor cantităţi mari de
tromboplastină tisulară
•- anemie de grade variate, datorita hemolizei produse de
toxine şi a pierderilor externe
•- afectarea grava a funcţiei renale (prin agravarea oliguriei,
ca urmare a hipovolemiei si toxemiei cu apariţia necrozelor
tubulare);
• - hipomotilitate şi hiposecretie digestiva, asociate cu
leziuni de mucoasă gastrică, ce vor conduce la apariţia de
ulceratii (ulcer Curling) şi hemoragii;
•- tulburări ale metabolismelor
•- scaderea imunitatii generale
25
• bolnavul bine reechilibrat poate ieşi din starea de şoc
postcombustional sau instalarea şocului toxico-septic (în
arsuri grave în zilele 5-7, iar în cele medii în zilele 13-
15).
26
3. Perioada până la 2 luni (21-60 zile) (catabolică -
anabolică)
27
4. Perioada de "şoc cronic”
28
B. Complicatii
Complicaţiile arsurilor sunt generale şi locale.
1. Complicaţiile generale
•- cardiovasculare
•- trombo-embolice
•- pulmonare
•- renale
•- digestive
•- infectioase
•- neuropsihice
29
2. Complicaţiile locale :
•- infectia plagii arse
•- cicatrici si sechele functionale de amploare variabila:
•cicatrici hipo- sau hiperpigmentare, hipertrofice, cheloide,
cu implicatii estetice sau funcţionale;
•distrugeri de organe (ureche, nas, buze, degete etc.);
•retracţii la plicile de flexie, redori articulare, retracţii
tendinoase cu implicatii asupra functiei regiunii aatomice
respective;
•- cancerizarea cicatricelor sau a ulceraţiilor cronice dupa
arsuri care au afectat tegumentul in toata grosimea – ulcerul
Marjolin;
30
Tratamentul arsurilor termice
Tratamentul arsurilor este complex, general şi local si este o
urgenţă chirurgicală imediată
1. Primul ajutor
2. La prezentarea la spital:
•- asigurarea unui abord venos periferic sau central
•- recoltare de analize de urgenţă
•- sondaj vezical pentru monitorizarea diurezei;
•- profilaxia antitetanică cu ATPA in doza de 0,5 ml i.m;
•- combaterea durerii
•- oxigenoterapie pe sondă nazala
•- la nevoie se poate practica intubaţie oro-traheală
31
Tratamentul general
32
Soluţiile perfuzate sunt :
33
2. Reechilibrarea hematologică este obligatorie în arsurile
grave care induc anemie severă. Se va administra sânge
izogrup izoRh. Sângele reprezintă jumătate din cantitatea de
lichide macromoleculare transfuzate (25% din totalul
lichidelor) şi se introduce dupa un calcul de aproximativ:
•500 ml pentru fiecare 3 unităţi de hematocrit pierdut (nu
mai puţin de 1200 ml sânge).
3. Reechilibrare acido-bazică se realizează prin
administrare de bicarbonat 8,3%.
4. Normalizarea presiunii coloid-osmotice
5. Reanimarea respiratorie
6. Prevenirea infecţiilor
34
7. Tratamentul tulburărilor renale
•manitol 20% (2 x 250 ml), furosemid (5-10 fiole/24 ore) si, ca
ultimă soluţie, dializa.
8. Prevenirea posibilelor complicaţiilor digestive se realizează
prin:
•- montarea unei sonde nasogastrice
•- prin administrarea i.v. a blocanţilor de receptori H2.
9. Tratamentul durerii se face cu medicatie specifica i.v.
10. Asocierea si a altor tratamente :
•- anticoagulante (heparină 20.000 UI/zi in perfuzie, calciparina
administrata subcutanat),
•- vitaminoterapie (C, B1, B2, B6, B12, A, E).
11. Suportul nutriţional (reechilibrarea nutritivă)
35
Tratamentul local
Obiective:
•diminuarea durerii,
a) metoda inchisa:
b) metoda deschisa:
Arsurile de gradul II
•excizia flictenelor,
38
Arsurile de gradul IV
39
ARSURILE CHIMICE
•multiple mecanisme :
40
Etiopatogenie
A. Acizi:
B. Baze:
C. Anhidride
D. Fosforul metalic;
41
1. Acizii anorganici
Clinic
•necroza de coagulare,
42
2. Acizii organici (acetic, oxalic, carbonic etc.) şi derivaţii
lor (fenoli, crezoli):
43
B . Arsurile prin alcali
•deshidratarea,
44
C . Arsurile prin alte substante toxice
Fosforul si magneziul
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
Tratamentul arsurilor chimice
A. Tratamentul general
55
Tratamentul local
•Indepărtarea agentului chimic şi spălare, cu jet de apă in cantitati
mari si timp indelungat a zonei interesate, atat la locul
accidentului, cat si ulterior la spital.
•- exceptie fac arsurile cu var nestins (CaO) unde se recomanda
curatirea uscata a tegumentelor.
•In cazul arsurilor cu acid fluorhidric se fac infiltraţii cu calciu
gluconic diluat sau se injectează i.v. (2%).
•In arsuri cu fosfor se spală regiunea cu soluţie 1% de CuSO4
pentru perioade scurte (este toxic hepatic) şi se fac excizii cu
grefare imediată.
•Dupa toaleta primara, plaga arsa se panseaza sau se expune la
aer.
•In cazul arsurilor profunde, de grad III-IV, se practica excizia-
grefare precoce
56
B. LEZIUNI PRIN TEMPERATURI SCAZUTE
1. Locale (degeraturile)
1. DEGERATURILE
•gradientul termic
•durata expunerii;
•suprafata expusa;
57
Mecanism:
Vasoconstricţie
trasudare
58
edem şi flictene
Modificările fizice care se petrec la nivel celular, specifice stării de criopatie:
frig
multiplicarea cristalelor
şoc osmotic
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
Factori favorizanti:
A. factori intrinseci (biologici):
•- varsta: susceptibilitate crescuta la varstele extreme (copii,
batrani);
•- antrenamentul individual (rezistenta crescuta la alpinisti,
schiori);
•- tarele organice asociate: afectiuni cardio-vasculare, boli
vasculare periferice,
•- sindroame posttrombotice, denutritia, alcoolismul,
fumatul ;
•- expunerea la frig in antecedente face ca leziunile sa se
instaleze mai rapid si cu intensitate mai mare.(vezi eritem
pernio)
69
B. factori extrinseci:
70
Semne clinice
•Clasificare:
1. Degeratura de gradul I (degeratura edematoasa):
•- initial,albirea tegumentului si senzatia de “maini sau picioare
inghetate”
•- la cateva ore de la incetarea actiunii frigului si reincalzire, la
nivelul zonelor expuse se constata:
•- tegumente edematoase, rosii-violacei;
•- parestezii (senzatie de arsura, intepaturi, prurit sau chiar dureri
lancinante), determinate de suferinta anoxica a terminatiilor
nevoase periferice.
•Aceste fenomenele sunt spontan, dar lent reversibile. Vindecarea
se produce in 7-10 zile, cu descuamarea tegumentelor.
71
2. Degeratura de gradul II (flictenulara):
72
3. Degeratura de gradul III (necroza tegumentara):
•- frigul lezeaza epidermul in intregime si partial dermul,
afectand grav resursele de epitelizare spontana ale
tegumentului.
•Dupa incalzire se pot observa:
•- flictene hemoragice, inconjurate de arii edematoase si
cianotice;
•- leziuni necrotice ale pielii: escare albe, alb-cenusii sau
negre, uscate.
•- se vindeca greu, prin granulare si epitelizare marginala, in
2-3 luni, cu cicatrici vicioase si sechele functionale
importante.
73
4. Degeratura de gradul IV (gangrena uscata sau umeda):
•Este forma cea mai grava, in care necroza depaseste tegumentul
si afecteaza structurile profunde si chiar osul.
•Dupa incalzire, se observa:
•- cianoza intensa a segmentului afectat, fara edem si fara
flictene;
•- motilitatea activa este abolita;
•- in cateva ore, incepe delimitarea tesutului necrotic, cu aspect
mumificat, negru (gangrena uscata);
•- procesul de separare a tesutului viu de cel necrotic poate dura
pana la o luna;
•- gangrena umeda apare prin suprainfectie microbiana sau in
cazul “piciorului de transee”.
74
Complicatiile degeraturilor:
1. infectioase:
•- tesuturile necrozate si mediul proteic si nearat al flictenelor
sunt medii de cultura favorabile dezvoltarii germenilor
A. locale:
•- abcese, celulite, limfangite, adenoflegmoane;
•- gangrena gazoasa cu anaerobi;
•- tetanosul;
B. generale:
•- septicemii
•- determinari septice secundare (infectii plerupulmonare,
endocardite, abcese cerebrale, etc);
75
2. vasculare:
•- arterite obliterante;
3. distrofice:
5. degenerarea maligna
76
Tratamentul local:
77
2. HIPOTERMIA SISTEMICA
•Reprezinta scaderea temperaturii centrale a organismului sub 35º
C.
Organismul uman prezinta 2 compartimente :
1. central (cap, gat, torace, abdomen), avand un regim
homeoterm, cu temperatura medie de 37ºC;
2. periferic (tegumente, muschi, reteaua vasculara) cu rol de
invelis protector.
Mecanismele de reglare a homeostaziei termice centrale:
•- reducerea pierderilor de caldura prin vasoconstrictie periferica;
•- intensificarea termogenezei prin cresterea metabolismului
bazal;
78
Semne clinice
•Clinic:
•Clinic:
•- somnolenta, hiporeactivitate.
80
Tratamentul hipotermiei sistemica este de maxima urgenta.
81
• - monitorizarea functiei cardio-respitatorii, tratarea
aritmiilor cardiace, resuscitare sau
82
Reincalzirea bolnavului se poate face prin:
83