UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUŞI

FACULTATEA DE ŞTIINTE MEDICALE ŞI COMPORTAMENTALE

PROGRAM DE STUDII: ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ
 
 
 
Program studii: Moașe
 
 

 
 
 
 
COORDONATOR ŞTIINTIFIC: Absolvent: Hortopan
Conf.Univ.Dr. Dițescu Damian Daniela Ionela
TÂRGU-JIU 2020
 Definiție
• Endometrioza este o afecțiune ginecologică care se definește
prin existența unor focare ectopice de țesut endometrial și este
caracteristică populației de sex feminin, tinere, aflate în perioada
fertilă a vieții. Simptomele și complicațiile dezvoltate în evoluția
bolii, au un impact foarte mare asupra calității vieții pacientelor
și a societății. În prezent, endometrioza reprezintă o adevărată
provocare pentru medicină, deoarece nu există o metodă non-
invazivă de diagnostic de certitudine și tratamentul, de cele mai
multe ori, este unul chirurgical.
• Simptomatologia tipică este reprezentată de infertilitate și
sindromul algic, prin prezența durerii cronice pelvine,
dismenoreei și dispareuniei.
 Clasificare
• Sterilitatea acţionează asupra stării psihice a
organismului şi se manifestă prin mărirea labilităţii
proceselor nervoase sau prin inhibiţia lor,micşorând
astfel interesul indivizilor faţă de mediu înconjurător şi
profesie;ca urmare apare complexul inferiorităţii în
relaţiile familiale.
• Sterilitatea poate fi:
• • feminină
• • masculine
• • mixtă
Examinarea şi investigaţiile unui cuplu steril

• Deoarece în sterilitate sunt implicaţi ambii parteneri,este

necesară prezenţa comună la prima vizită. Examenul cuplului
steril începe cu:
• • colectarea anamnezei,care include durata raporturilor sexuale,
frecvenţa coitusului; La femei: debutul şi durata ciclului
menstrual,cantitatea şi prelungirea menstruaţiei,prezentă în
anamneză a ginecopatiilor inflamatoare şi tratamentul efectuat.
• • La ambii parteneri se concretizează intervenţiile chirurgicale în
antecedente şi starea organelor genitale.
• • Investigaţiile de laborator include testele serologice la S.I.D.A,
lues,hemoleucograma,urograma;se stabileşte nivelul hormonilor
HTT şi ACTH.
 Examenul femeii
• Începe cu anamneza detaliată din care vom stabili dacă
sterilitate este primară sau secundară.Vom urmări
antecedentele ereditare,bolile generale,
tuberculoza,S.I.D.A,malaria,alcoolismul.
• Vom studia: funcţia menstruală,reproductivă,sexuală şi
secretorie a pacientei.
• Din antecedentele ginecologice şi obstetricale vom aprecia
afecţiunile congenitale,procesele inflamatoare,afecţiunile
tumorale,tulburările neuro endocrine şi de statică,precum
şi numărul avorturilor spontane şi medicale şi complicaţiile
lor.
 Explorarea funcţiei ovarului

• Prezenţa sau lipsa ovulaţiei se poate stabili cu

ajutorul testelor diagnostice funcţionale şi
aprecierea concentraţiei în sânge a hormonilor
steroizi,gonadotropi şi metaboliţilor lor în urină.
• Pot fi folosite următoarele teste functionale:
• • măsurarea temperaturii bazale
• • cercetarea cristalizării mucusului cervical
• • examenul citolocig al conţinutului vaginal.
 Sterilitatea feminină

• Sterilitatea feminină se consideră primară când femeia n-a

devenit gravidă niciodată,iar secundară când a fost
prezentă măcar o singură sarcină.
•  
• Ea poate fi:
• • tubar-peritoneală
• • endocrină
• • cervicală
• • uterină
• • combinată
Tratamentul sterilităţii tubar functionale
• Tratamentul sterilităţii tubar functionale trebuie început cu folosirea
psihoterapiei , autosugestiei , sedativelor şi tranchilizantelor. În zilele
preovulatorii se recomandă administrarea antiprostaglandinelor
(naprosin, ,nalaxon),spasmoliticelor.În caz de dereglări hormonale se
corijează fondul hormonal.Dintre factorii fizici performanţi amintim:sulfatul
de hidrogen, stimularea electrică a trompelor uterine.
• Tratamentul sterilităţii tubare organice e complicat şi poate fi conservator
sau chirurgical.
• Tratamentul conservator constă in tratamentul ginecopatiilor inflamatoare
cronice.El nu trebuie să fie îndelungat,deoarece conduce la dereglări
anatomo funcţionale.
• Dacă timp de 1,5-2 ani nu se observă efect în urma tratamentului
conservator complex,inclusiv şi a balneoterapiei,atunci se recurge la
tratament chirurgical,prin laparoscopie sau laparatonie,folosind metoda
microchirurgie
 Sterilitatea endocrină

• Caracteristic pentru sterilitatea endocrină sunt perturbaţiile hormonale în

glandele endocrine,ce conduc la dereglări ovulatorii care se dezvoltă în funcţie
de faza ciclului menstrual.
• Tratamentul sterilităţii endocrine include două etape.În prima etapă se
normalizează fondul hormonal al oganismului prin înlăturarea cauzei ce a
generat patologia.După normalizarea nivelului de prolactină în sînge se trece la
etapa a doua de tratament.Dacă sterilitatea e cauzată de disfuncţia sistemului
hipotalamus-hipofizar,se administrează preparate ce stimulează ovulaţia.
• Dacă cauza sterilităţii e hiperandrogenia provocată de ovare polichistice se
administrează terapia cu gestageni.
• Trebuie menţionat că sterilitatea poate fi cauzată şi de patologia glandelor
endocrine(tiroida,suprarenale,pancreas).
• Poate cauza sterilitate şi factorul cervical,deoarece joacă un rol deosebit în
transportul spermatozoizilor.
 Epidemiologie

• Studiile raportează o incidență a endometriozei la femeile cu

vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani, în perioada fertilă, de 1.6
cazuri la 1000 de femei diagnosticate chirurgical [10].
Endometrioza are o prevalență a formei asimptomatice
cuprinsă între 2 – 22%, însă aceasta diferă în funcție de
subpopulația testată . Fiind o afecțiune hormon dependentă
care se asociază frecvent cu infertilitatea, prevalența
endometriozei printre femeile infertile este cuprinsă între 20 –
50%. Durerile cronice pelvine sunt un alt simptom care se
asociază des cu endometrioza, prevalența este una foarte
ridicată printre femeile ce suferă de astfel de dureri pelvine, de
40 – 50%
 Etiopatogenie
• Teoria metastazelor benigne
• Teoria menstruației retrogradă
• Teoria metaplaziei celomice
• Teoria inducției
• Rolul hormonilor
• Implicarea sistemului imun
 Factori de risc
• Factorii genetici
• Factori toxici
• Defecte anatomice ale sistemului
reproducător
 Simptomatologie și locația leziunilor

• Astfel focarele ectopice de endometrioză se

vor găsi cel mai frecvent la nivelul ovarelor, pe
peritoneul pelvian, pe ligamentele uterosacrale
și în fundurile de sac, atât cel anterior, cât și cel
posterior. Locații mai puțin comune în care
putem întâlnii leziuni de endometrioză sunt
vezica urinară, ureterele, septul rectovaginal,
colonul sigmoid și alte seroase precum
pericardul și pleura pulmonară .
 Infertilitatea și clasificarea endometriozei

• Femeile afectate de endometrioză sunt de

cele mai multe asimptomatice, din acest motiv
suspectarea și diagnosticul bolii sunt dificile.
Cele mai frecvente simptome de care suferă
pacientele sunt dismenoreea, durerea
pelviană cronică și infertilitatea, având un
impact major în calitatea vieții pacientelor.
• De-a lungul timpului s-au raportat numeroase
cazuri și s-au efectuat studii a căror rezultate
dovedesc o corelație strânsă între cazurile de
femei infertile și endometrioză. Însă nici până
în prezent nu s-a confirmat mecanismul prin
care endometrioza poate produce infertilitate
în rândul pacientelor
 Diagnostic
• Anamneza și examenul obiectiv:Anamneza este
prima etapă în procesul de diagnosticare a unei
afecțiuni și reprezintă un set de întrebări adresate
pacientului prin metoda interviului în urma căruia
se vor afla informații importante despre motivele
prezentării la medic, istoricul bolii, antecedentele
personale sau heredocolaterale patologice și
fiziologice și factorii de risc la care a fost expus
pacientul, ce ne ajută în orientarea timpurie a
diagnosticului
• Examenul obiectiv:Tabloul clinic se va completa cu
semnele descoperite în urma examenului clinic
ginecologic prin examinarea vaginului și colului uterin
cu ajutorul valvelor și tușeul vaginal prin examinarea
bimanuală. Vom găsi în puține cazuri semne relevante
pentru diagnosticarea endometriozei în efectuarea
examenului clinic al pacientei. La inspecția vizuală a
vaginului și a colului uterin prin introducerea valvelor
putem să identificăm în 14% din cazurile cu
endometrioză cu localizare profundă, niște leziuni de
culoare albastră sau roșie, fragile care pot sângera la
contact. Aceste leziuni se pot localiza la nivelul
cervixului sau în fornixul posterior.
• Analize de laborator:Încă de la primul contact al
medicului cu pacienta se va recomanda un set de
analize ce cuprinde hemoleucogramă, sumar de
urină, urocultură, teste serologice, culturi din
secreția vaginală și testul Papanicolau, pentru a
exclude diverse afecțiuni inflamatorii pelvine sau
boli cu transmitere sexuală. Pentru infertilitate se
poate apela adițional la un profil hormonal
amănunțit pentru ambii parteneri, iar pentru
partenerul de sex masculin se efectuează un test
special dedicat calității spermatozoizilor,
spermogramă.
• Investigații imagistice:Investigațiile imagistice au devenit
o etapă importantă și esențială în procesul medical de
diagnosticare, odată cu dezvoltarea tehnologică și
creșterea accesibilității acestora. Introducerea acestor
tehnici și proceduri complexe de investigare, utilizând
instrumente din ce în ce mai performante pentru a
obține o imagine de o claritate foarte bună, a reușit să
reducă timpul de diagnosticare și în același timp a permis
identificarea corectă a unor afecțiuni printr-o metodă
non-invazivă. Utilizarea acestor tehnici imagistice în
diagnosticarea endometriozei este destul de limitată,
deoarece nu dispun de rezoluția necesară să evidențieze
leziunile superficiale și aderențele intraperitoneale, dar
pot contribui la orientarea diagnosticului preoperatoriu.
• Ecografia:Ecografia este o investigație imagistică folosită
foarte frecvent în medicina modernă, câștigând teren
datorită simplității, eficienței, costului scăzut, efectului
non-iradiant și manevrabilității crescute pe care le
oferă. Este una dintre cele mai dinamice metode
imagistice, oferind informații specifice în timp real, sub
formă de imagini secționale, utilizând tehnologia
ultrasunetelor în generarea imaginilor. Având în vedere
calitățile ecografiei care permit o examinare rapidă, fără
efecte adverse, și stabilirea diagnosticului în timp real,
au propulsat această metodă în preferințele doctorilor
devenind cel mai utilizat examen practic în procesul
medical de stabilire al diagnosticului
 Diagnosticul laparoscopic
• Diagnosticul vizual efectuat de către medic în timpul unei
intervenției laparoscopice sau a unei operații clasice prin
laparatomie, cu sau fără confirmare histopatologică reprezintă în
momentul actual “gold standard-ul” în diagnosticarea leziunilor de
endometrioză. De asemenea reprezintă și singura metoda
diagnostică prin care se poate face o evaluare completă a
posibilelor leziuni de endometrioză cu încadrarea acesteia intr-unul
din stadiile clasificării ASRM astfel având imagine mai profundă
despre extensia și impactul pe care îl poate avea boala în
momentul respectiv. Intervenția laparoscopică asupra unei
paciente suspectă de endometrioză poate avea dublă indicație,
exploratorie în încercarea de a identifica leziunile de endometrioză
punând astfel diagnosticul și operatorie prin rezecția sau ablația
chirurgicală a leziunilor.
 Tratament
• Tratamentul medicamentos:Acest tip de tratament
este recomandat în general pacientelor care se
prezintă la spital cu o simptomatologie algică
dominantă și se poate realiza cu medicație de tip
hormonal sau non-hormonal. Scopul inițierii unui
tratament medicamentos este pentru ameliorarea
durerilor pelvine resimțite de paciente, cât și o
încercare de a limita extensia afecțiunii în timp. Acest
lucru este posibil doar pe perioada administrării
medicamentelor, eficiența lor fiind una temporară.
• Tratamentul chirurgical:Avantajul major al intervenției chirurgicale
în cazurile de endometrioză îl reprezintă faptul ca în același timp
operator se poate realiza diagnosticul de certitudine, se poate face
o evaluare completă a extensiei endometriozei și excizia leziunilor.
• Alegerea dintre tratamentul medical și chirurgical se va realiza
ținând cont de mai mulți factori precum simptomatologia
dominantă, dorința unei sarcini viitoare, vârsta și preferința
pacientei. În cazurile în care sunt indicații clare cum ar fi forma
moderată sau severă de endometrioză, extensia la alte organe și
aderențe, medicul se va orienta spre actul operator. De asemenea
există anumite situații în care intervenția chirurgicală devine
obligatorie: obstrucție ureterală, endometrioamele cu un diametru
mai mare de 4 cm, localizări intestinale și ruperea unui chist
endometriozic în peritoneu:
• Tratamentul chirurgical conservator
• Tratamentul chirurgical radical
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIA ACORDATĂ!!!!!