AUTOTRANSFUZIA -

O NOUĂ STRATEGIE ÎN TRANSFUZIOLOGIE

Lidia Dolghieru
C. Cucereanu
V. Botnaru
 Transfuzia de sânge şi derivate este una din cele
mai uzuale şi frecvente operaţii absolut necesare
medicinii pentru salvarea vieţii omeneşti.
 Dar totodată ea reprezintă cel mai des folosit
transplant de ţesut străin care este legat de o serie
de riscuri ce pot provoca diverse complicaţii severe,
unele chiar letale.
 Istoric

 Prima informaţie despre transfuzia de sânge se pierde printre veacuri

 Se spune ca în Rusia a fost efectuată prima dată unei parturiente cu 180 de
ani în urmă – cu succes
 Primele transfuzii de sânge au fost efectuate cu mult înainte de
descoperirea grupelor sanguine de către Carl Landsteiner în anul 1900
 Încă 40 de ani au urmat tragedii postransfuzionale până a fost descoperit
factorul Rh
 În timpul celui de al II-lea Război Mondial în practica cotidiană înca nu se
aprecia factorul Rh
 După război a urmat era sângelui ca panaceu în tratamentul “cu succes” a
multor patologii somatice şi chirurgicale
 În anii 80-90 începutul epidemiei mondiale de SIDA a îndreptat atenţia
publicului spre sânge, iar eforturile de a elimina primejdiile au sporit în
toată lumea
“ Oricând pot apărea noi infecţii în sânge, pentru
care la momentul respectiv, încă nu există teste
de depistare”
(Harvey Klein, Director National Institutes of Health, SUA, 2005)
 Cost şi economicitate

 Transfuzia de sânge este o terapie nu numai periculoasă, dar şi

costisitoare
 În SUA costul unei unităţi eritrocitare (450 ml) – 300$
 Costul tratamentului reracţiilor posttransfuzionale – 500$
 Costul tratamentului hepatitei – 20.000$
 Costul tratamentului infecţiei HIV - >500.000 $
 Incidenţa diverselor riscuri şi complicaţii
legate de transfuzii

 Febră/urticarie - 1:50 – 5:100

 Şoc anafilactic – 1:20.000
 Reacţie hemolitică fatală 1:33.000 – 1:100.000
 Edem pulmonar noncardiogen (ARDS) – 1:10.000
 Infectare bacteriană – 1:25.000
 Risc infectare Hepatită B – 1:40.000
 Risc infectare Hepatită C – 1: 500 – 1:22.000
 Risc infectare HIV – 1:320.000
 Erori umane – 1:12.000
 Definiţie

 Transfuzia autologă (autotransfuzia) – prelevarea

unei cantităţi de sânge de la un pacient şi apoi
administrarea lui la aceeaşi persoană.
 Transfuzia heterologă (alogenă) – prelevarea sângelui
de la donator şi administrarea lui la altă persoană.
 Autotransfuzia - avantaje

Se evită reacţiile transfuzionale

Se evită transmiterea unor boli infecţioase
Se evită sensibilizarea imunologică
Se stimulează eritropoieza
Se îmbunătăţeşte perfuzia tisulară
Profilaxia trombo-embolismului
Disponibilitate şi economicitate
 Autotransfuzia - indicaţii
 Chirurgia ortopedică (coloana vertebrală, proteză de şold
ş.a.)
 Chirurgia cardiovasculară
 Neurochirurgia
 Chirurgia hepatică
 Urologie
 Obstetrică şi ginecologie
 Oncologie (tumori solide)
 Autotransfuzia - contraindicaţii

 Unele boli de sange: daca exista risc de hemoliza sau tulburari

de coagulare.
 Disfuctii hepatice sau renale.
 Amestecul sangelui cu agenti de irigare, alte substante ce pot
fi utilizate in timpul interventiei chirurgicale sau pot
contamina sangele (continut intestinal, grasimi, suc gastric,
suc pancreatic, urina, secretii vaginale, nazale, tesut infectat,
fragmente tumorale primare, metastaze etc.).
După cerinţele multor ghiduri din marile centre
transfuzionale din lume medico-legal, pacientul
pediatric supus autodonării trebuie să aibă:
Greutatea – > 10kg
Hb - > 110g/l
Ht - > 35%
Acordul în scris al aparţinătorilor
La ora actuală există următoarele metode
de autotransfuzie:

 Autotransfuzia preoperatorie programată (unică,

multiplă)
 Autotransfuzia cu hemodiluţie normovolemică
 Autotransfuzia mecanică perioperatorie (Cell-
Saver)
 Plasmafereza
 Autodonarea – procedee tehnice
- Se efectuează în condiţii strict aseptice
- Prelevarea la pacientul pediatric este mai puţin confortabila şi
depinde de vârstă
- Pentru metoda autodonării programate se selectează pacienţi
cooperanţi, vârsta 7-10 ani
- Pentru autodonarea cu hemodiluţie normovolemică – vârsta
coboară până la greutatea indicată (> 10kg)
- Sângele este recoltat în pungi pediatrice (250 ml) sau pentru
adulţi (450 ml) ce conţin anticoagulant citrat
- Cantitatea de anticoagulant se estimează în funcţie de volumul
sanguin ce urmează a fi recoltat
 Volumul de sânge care poate fi recoltat depinde de volemia
calculată a pacientului
 La copii se consideră volumul sanguin circulant de 80 ml/kg
greutate corporală: VSC = 80 ml × m kg
 Există formula de calcul a cantităţii de sânge care poate fi
recoltată (V) şi depinde de volumul sanguin circulant (VSC),
Ht preoperator (Ht iniţial – Hti) şi Ht după recoltare acceptat
minim (Ht final – Htf):

Hti  Htf
V  VSC  Formula lui Adzick
(Hti  Htf) : 2
 Studiile au arătat că volumul prelevat este cu 15-20% mai mic
decât cel calculat pentru a avea o marjă de siguranţă
 În funcţie de toleranţă se pot recolta de la 7 ml/kg până la 10
ml/kg sau până la 12% din VSC. (Rassel I.)
 În timpul recoltării se administrează pe o altă cale venoasă
cristaloizi sau coloizi
 La copii se preferă coloizii (HES 6%), cantitate echivelentă
1:1
 In timpul recoltării se monitorizează: TA, PS,Sp02, starea
generală
 Sangele se poate centrifuga pentru obţinerea separată a
plasmei şi a masei eritrocitare
 Metoda autodonării multiple
 Este considerată electivă pentru ortopedie
 Este metoda care a permis în lume să se opereze în 80% fără
sânge heterolog
Tehnica:
• Prelevarea unei unităţi de sânge cu 21 zile înainte de
intervenţie (dacă va fi nevoie de 3 unităţi)
– ziua 21 – autodonare 1 unitate, perfuzie Refortan 1:1
– ziua 14 – autodonare 1 unitate, perfuzie Refortan 1:1
– ziua 7 – autodonare 1 unitate, perfuzie Refortan 1:1
• După I-a şi a II- a autodonare se vor indica preparate de Fe sau
eritropoetină (dacă Hb < 110 g/l) pentru a normaliza indicii
hematologici
 Autodonarea mecanică intra sau
postoperatorie

 Se aspiră sângele pierdut cu aparat “Cell-Saver”

 După o prealabilă spălare şi filtrare se transfuzează înapoi
pacientului
 Această metodă se foloseşte numai cind plaga este
contaminată sau în operaţiile pentru tumori
 Scopul studiului

Ţinând cont de pericolul SIDA şi în republica noastră,

pericolul de accidente transfuzionale, din anul 2001 s-a
început studierea metodelor de autotransfuzie şi
implementarea lor în practica serviciilor de ortopedie,
chirurgie toracală, neurochirurgie şi proctologie.
 Material şi metode

 În perioada 2001 -2007 a fost studiat un număr de 73

pacienţi cu vârsta între 15 şi 17 ani, cu patologie
ortopedică (deformarea coloanei vertebrale, luxaţie
congenitală de şold, deformări ale cutiei toracice ş.a.)
 S-au efectuat următoarele metode de autotransfuzie:
 Hemodiluţie acută normovolemică la 33 pacienţi
 Autodonare pprogramată multiplă la 14 pacienţi
 Autodonare programată unică la 26 pacienţi
 Material şi metode
 Criteriile de selecţie a pacienţilor:
• ASA II, ASA III
• Hb > 125 g/l, Ht > 38%
• Trombocite 200.000
• Fără infecţii şi procese inflamatorii acute
• Cantitatea de sânge prelevat s-a calculat după formulele lui
Adzick şi Russel
• S-a monitorizat: TA, SaO2, PVC, diureza, ECG, coagulograma
• Hb şi Ht s-au determinat până şi după fiecare autodonare, pre-,
intra- şi postoperator.
 Autodonarea cu hemodiluţie
normovolemică

 S-a efectuat cu 1 oră preoperator

 S-a recoltat 1 unitate de sânge în punga sterilă pregătită cu
substanţă anticoagulantă
 Ulterior s-a perfuzat Sol. Refortan – 1:1
 S-a luat punga cu sânge în sala de operaţie unde s-a păstrat la
temperatura camerei până la 4 ore
 Sângele s-a administrat după efectuarea hemostazei
chirurgicale sau mai devreme – dacă Ht era scăzut sub 25%
 Autodonarea preoperatorie unică
 S-a recoltat 1 unitate de sânge 10 zile preoperator
 Sângele prelevat s-a substituit cu Sol Refortan 1:1
 S-a separat plasma de masa eritrocitară
 Plasma a fost congelată şi s-a păstrat până în ziua operaţiei
 În 3 cazuri masa eritrocitară separată s-a reinfuzat înapoi
pacientului, deoarece după prelevare Ht a scăzut < 100 g/l
 În restul cazurilor plasma şi masa eritrocitară s-au păstrat la
frigider până în ziua operaţiei
 După donare toţi pacienţii au primit fier sub formă de soluţie
orală de Totema în doză de 10 mg/kg/zi
 O fetiţă a primit o doză de eritropoietină de 3000 U
Autodonarea preoperatorie programată multiplă

 S-a utilizat la copii cu patologia coloanei vertebrale

 S-au recoltat 2-3 unităţi de sânge
 Prima unitate de sânge s-a recoltat înainte cu 20-22 zile de
operaţie
 S-a separat plasma de masa eritrocitară
 În 5 cazuri s-a readministrat masa eritrocitară
 A II-a unitate s-a prelevar cu 14-15 zile inainte de oparaţie
 După separarea plasmei de masa eritrocitară s-au păstrat până
în ziua operaţiei
Autodonarea preoperatorie programată multiplă

 A III-a unitate de sânge s-a recoltat cu 7 zile preoperator

 S-a separat şi s-a păstrat la frigider până în ziua operaţiei
 Substituţia volemică s-a efectuat cu Sol Refortan 1:1
 Bolnavilor li s-a administrat Totema 10 mg/kg/zi
 3 copii au primit eritropoetină 100-300 U/kg
 Rezultate şi discuţii

 În cursul aplicării protocoalelor de autodonare nu s-au

înregistrat reacţii hipotensive sau lipotimii datorită volumului
de substituţie transfuzat
 Anemia, hemoglobinemia sub 100 g/l a apărut la 8 pacienţi de
la care s-a prelevat numai plasma iar masa eritrocitară s-a
retransfuzat
 S-au obţinut 32 litri de sânge autolog care a asigurat
reechilibrarea hematologică în 97 % din cazuri.
 Doar în 3 cazuri a fost nevoie de asociere a sângelui heterolog.
 Concluzii:
 Oricât de preţios ar fi sângele, el trebuie considerat un produs
periculos, iar utilizarea sa trebuie minimalizată
 Prin metoda hemodiluţiei normovolemice se ameliorează
reologia, se îmbunătăţeşte perfuzia tisulară, se face profilaxia
trombembolismului
 În intervenţii chirurgicale mjore cu hemoragii masive,
cantitatea de sânge autolog prelevat poate fi insuficientă
 Combinarea metodelor de autotransfuzie permite în 97% din
cazuriasigurarea reechilibrării hematologice cu sânge autolog
 Efectele adverse ale autodonării sunt minime şi fără consecinţe
pentru pacient
 Ţinând cont de cele mai sus, Clinica de Chirurgie pediatrică s-
a alăturat la politica mondială autotransfuzională
“Gândiţi-vă o dată, de două ori şi chiar de 3
ori înainte de a-i administra sânge unui
pacient
Profesor John Franclin

“Dacă aş fi eu sau copilul meu în această

situaţie, aş accepta o transfuzie?”
Profesor Brian McClelland
Mulţumesc pentru atenţie!