Psihosociologia conducerii

Modul 2
- Psihologia clasică a conducerii. „Marii oameni” și cultul personalității -
Cum intelegem leadershipul?
• Consensul individualist: leadershipul este un proces ancorat in natura
psihologica a liderilor, luati ca indivizi.
• Leadershipul apare dintr-un anumit tip de psihologie individuala, ce separa
gandirea si viata marilor lideri de cele ale celorlalti oameni – sunt superiori,
speciali, diferiti.
• Abordarea psihosociologica: leadershipul este un proces ancorat
capacitatea liderilor de a reprezenta si promova o psihologie
impartasita cu ceilalti membri ai grupului.
• Leadershipul apare ca un proces de grup, in care liderii si ceilalti membri se
juxtapun intr-un efort comun.
1. Leadership-ul in istorie: „Marele om” și
carisma
• Modelul „marelui om/omului maret”
• Carti de istorie, biografii.
• Prima aparitie in literatura de specialitate:
• Republica (Platon) – cine ar trebui sa conduca societatea?
• Socrate: Privește problema în contextul a ceea ce spuneam adineaori. Am fost de acord că un filosof are rapiditate în
gândire, o memorie bună, curaj, și o viziune largă.
• Adeimantus: Da.
• Socrate: Din primii săi ani, atunci, el va surclasa alți copii la totul, în spcial dacă este atât de talentat din punct de vedere fizic
cum este din punct de vedere mental, nu?
• Adeimantus: Desigur.
• Socrate: Deci când va crește, prietenii și concetățenii săi vor dori să îl folosească pentru propriile probleme?
• Adeimantus: Natural...
• Socrate: Asta ne lasă cu un număr foarte redus de oameni, Adeimantus. (Platon, 1993, pp.217-218)
1. Leadership-ul in istorie: „Marele om” și
carisma
• Caracteristici esentiale (Platon):
• rapiditate în gândire, o memorie bună, curaj, și o viziune largă.
• Thomas Carlyle: „istoria universală, istoria a ceea ce omul a realizat în această lume, este la baza ei
Istoria Marilor Oameni care muncit aici”; „nu putem privi, oricât de imperfect, la un 'mare om', fără
să câștigăm ceva din asta. El este o fântână de lumină vie, pe lângă care este bine și plăcut să fii.
Lumina ce se revarsă, ce s-a revărsat peste întunericul lumii”.
• Max Weber: carisma.
• Rolul special al carismei
• Sensuri originale: (1) abilitatea de a face profetii, (2) puterea de a face miracole, (3) capacitatea de a-i influenta pe
altii. Cel mai des – „dar special”
• In sensul lui Max Weber: „termenul de 'carismă' va fi aplicat unei anumite calități a personalității individului, prin
care acesta este considerat a fi distinct de oamenii obișnuiți și tratat ca și cum ar fi înzestrat cu puteri
superumane, sau cel puțin excepționale în mod specific”.
• Procesul prin care o dobandim, la Weber, e ambiguu. Uneori e posedata natural, alteori e conferita.
• Abordarea standard: e atribut, nu atribuita.
2. Declinul modelului „marelui om”.
Impactul „marilor dictatori”
• Problema autoritatii rational-legale si a conducerii birocratice.
• „am ajuns la concluzia că nu un partid, ci doar un singur om poate
salva Germania. Această opinie era împărtășită și de alții, deoarece
atunci când piatra de temelie a unui monument a fost așezată în
orașul meu de baștină, următoarea propoziție a fost înscrisă pe ea:
'Urmașii noștri care citesc aceste rânduri, să știți că așteptăm cu
nerăbdare venirea omului a cărui mână forte poate restaura ordinea'”
(Abel, 1986, p.151).
2. Declinul modelului „marelui om”.
Impactul „marilor dictatori”
• Anii 1920-1930
2. Declinul modelului „marelui om”.
Impactul „marilor dictatori”
• „atunci când simt masele în mâinile mele, din moment ce ele cred în mine, sau atunci când mă amestec printre ele și
aproape că mă zdrobesc, atunci mă simt una cu masele. Totuși, există în același timp o mică aversiune, de tipul celei pe
care poetul o simte față de materialul cu care lucrează. Nu e adevărat că sculptorul uneori sparge marmura din furie,
pentru că nu se modelează în mâinile sale exact potrivit viziunii lui?...Totul depinde de asta, să domini masele ca un artist.”
(Mussolini, citat în Falasca-Zamponi, 2000, p.21)

• Consecinta: atractia fata de lideri puternici a inceput sa fie vazut cu

scepticism si chiar oroare.
• Carisma – “a curse rather than a cure”.
• Diagnosticarea liderilor ce dezvolta cultul personalitatii: psihoticismul
(Bion, 1961), paranoia (Halperin, 1983), personalitate narcisistă
(Kershaw, 2000; Kohut, 1985) și tulburări de personalitate (Lindholm,
1990; Waite, 1977).
3. Standardizarea conducerii: Modele de
personalitate și eșecurile lor
• Dezvoltarea psihologiei: testele de personalitate.
• Un exemplu de democratizare a disciplinei (fata de abordarile elitiste
anterioare)
• Testele de personalitate in psihologia organizationala. De ce?
• Care sunt caracteristicile esentiale pentru leadership?
• Stogdill (1948): (1) capacitatea (e.g. inteligența, vigilența); (2)
realizarea (e.g. erudiția, cunoașterea); (3) responsabilitatea (e.g.
stabilitate, inițiativă), (4) participare (e.g. activitate, sociabilitate); și
(5) statut (e.g. statut socio-economic, popularitate)
3. Standardizarea conducerii: Modele de
personalitate și eșecurile lor
• Mann (1959)
Dimensiunea personalității Nr. de teste Direcția asocieriia Corelație mediană Explicarea varianțeic (r2) Puterea asocieriid
absolutăb (r)

Inteligență 196 pozitivă .25 5% slabă

Adaptare 164 pozitivă .15 2.3% slabă

Extroversiune 119 pozitivă .15 2.3% slabă

Sensibilitate 101 pozitivă (<.10) (<1%) slabă

Masculinitate-feminitate 70 pozitivă (<.10) (<1%) slabă

Conservatorisme 62 negativă ? ? ?

Dominanță 39 pozitivă .20 4% slabă

3. Standardizarea conducerii: Modele de
personalitate și eșecurile lor
• https://www.youtube.com/watch?v=BoMFwXyg-Dg
• Probleme:
• (1) putere de asociere foarte slaba
• (2) nu exista o convergenta a studiilor cu privire la influenta variabilelor
asupra leadershipului
• (3) nu exista o unitate a sensurilor calitatilor discutate (difera in functie de
context).
• (4) nu e adevarat ca pe masura ce ai mai mult dintr-o trasatura esti un lider
mai bun.
• „liderul este probabil să fie mai inteligent, dar nu cu mult mai inteligent decât grupul ce
urmează a fi condus” (Stogdill, 1948, p.44)
4. Abordarea biografică. Căutarea rădăcinilor
măreției în istorii personale
• Abordarea biografica: cautarea si identificarea nucleului de trasaturi
(“secrete”) al liderilor in biografii.
 Titlu Formă Autor An publicație Număr de secrete

Leadership Secrets of Attila the Carte Roberts, W. 1989 100+

Hun
The Leadership Secrets of Jesus Carte Murdock, M. 1997 58
Jack Welch and the GE Way: Carte Slater, R. 1999 24
Management Insight and
Leadership Secrets of the
Legendary CEO

Leadership Secrets of Genghis Carte Man, J. 2009 21

Khan
Leadership Secrets of Colin Carte Harari, O 2002 18
Powell
Leadership Secrets of Billy Carte Myra, H. A. 2005 10
Graham & Shelley, M.  
Leadership Secrets of the Rogue Carte Marcinko, R. 1998 10
Warrior: A Commando’s Guide
to Succes
The Leadership Secrets of Santa Carte Harvey, E., 2003 8
Claus Cottrell, D.,
Lucia, A., &
Hourigan, M.

Jesus on Leadership: Discovering Carte Wilkes, C. G. 1998 7

the Secrets of Servant Leadership
from the Life of Christ
Management Secrets of Genghis Articol de ziar Cheifetz, I. 2005 5
Khan
Leadership Secrets of Mother Blog (despre o carte) Dugan, R. 2007 5
Theresa
Why He’s Still There: The Articol de ziar Hickman, J. 2002 4
Leadership Secrets of Saddam
Hussein
Leadership Secrets of Osama bin Articol de revistă Hoffman, B. 2003 (nicio listă)
Laden: The Terrorist as CEO
4. Abordarea biografică. Căutarea rădăcinilor
măreției în istorii personale
• Probleme:
• (1) Variatia mare a numarului de trasaturi esentiale pentru leadership (in
unele cazuri sunt 4, in altele peste 100).
• (2) Variatia numarului de trasaturi esentiale pentru leadership in acelasi caz
(e.g. Genghis Khan, Iisus)
• (3) Dezacorduri majore intre trasaturile esentiale pentru leadership ale
aceleiasi persoane (e.g. Iisus [Wilkes – avea „o inimă umilă”, Murdock - „își
cunoștea propria valoare” și „mergea unde era adulat”])

• Concluzie: nu ar trebui neaparat sa respingem complet abordarea, ci

sa contextualizam principiile (prin raportarea la normele grupului)
5. Deficiențele teoretice ale modelelor
individualiste
• Problema generala a modelelor individualiste:
• in centrul modelelor se regaseste persoana ca o entitate statică, izolată și
inamovibilă. Presupun ca liderii poseda o cantitate fixa si specifica dintr-o
anumita trasatura.
• Dar de fapt calitatile liderilor sunt intotdeauna dependente de context
• Exemplul 1: George W. Bush
• Exemplul 2: Barrack Obama
• => personalitatea (si leadershipul) este “atât de mult produsul lumii sociale al
unei persoane, cât si un determinant al ei”.
6. Deficiențele politice ale modelelor
individualiste
• Modelele individualiste produc doua concluzii false si care sunt
“disempowering”:
• (1) Membrii populatiei nu au acces la functii de conducere pentru ca nu au
calitatile relevante pentru leadership.
• (2) Doar indivizii care au calitati speciale pot sa isi imagineze si sa produca
progresul social.
7. Definiția eronată a leadershipului
• Definitia “eroica” a leadershipului:
• presupune că subiectul leadershipului este – și trebuie să fie – exclusiv concentrat
pe unicitatea liderilor: cine sunt, ce le place, ce fac, când au succes.
• Se bazeaza pe urmatoarele convingeri:
• 1. Liderii sunt oameni importanți, ce sunt distincți față de cei angajați în operațiunile de zi cu zi ale
afacerii.
• 2. Cu cât un lider este mai senior, cu atât este mai important.
• 3. Liderii transmit strategiile mai jos către cei care au responsabilități în implementarea lor.
• 4. Executanții sunt înclinați să reziste ideilor și autorității liderilor.
• 5. Liderii au responsabilitatea de a determina care sunt faptele și să aloce resurse în baza acelei
responsabilități.
• 6. Liderii sunt singurii care merită să fie recompensați pentru succes (pe care doar ei îl pot evalua).
• 7. Leadership-ul este despre subjugarea altora conform propriei voințe. (Mintzberg: 2004)
7. Definiția eronată a leadershipului
• Doua probleme:
• (1) intelege leadershipul ca pe un substantiv, nu ca pe un verb (e ceva ce
liderii poseda, nu un proces).
• (2) centrarea pe lider tinde să obscureze, dacă nu să omită complet rolul pe
care ceilalti membri ai grupului il joacă în acest proces.
8. Concluzii. Cinci criterii pentru o psihologie
a conducerii adecvată
• (1) Non-individualismul
• (2) Sensibilitatea la context
• (3) Sensibilitatea la perspective
• (4) Surprinderea caracterului transformativ
• (5) Validitate empirica