Curs 1

Cunoaşterea comună şi cunoaşterea

ştiinţifică. Cauzalitate și ipoteze
 Cunoaşterea comună

• Cunoaşterea comună sau la nivelul bunului simţ

(socializare, intuiţie, prejudecată, reactanţă cognitivă)

• Simţul comun de mâna a doua

• Imaginaţia sociologică
 Cunoaşterea ştiinţifică
Enunţuri fundamentale pe care se bazează cunoaşterea
ştiinţifică (James Wander Zanden, 1988, apud Chelcea,
2004, 39):

- lumea înconjurătoare există independent de observaţia

noastră, nu este creată de simţurile noastre

- relaţiile din lumea înconjurătoare sunt organizate în

termenii de cauză efect

- lumea înconjurătoare poate fi cunoscută prin observaţii

obiective
 Cunoaşterea ştiinţifică
Principiile metafizicii probabiliste (Patrick Suppes, 1884/1990, 71-72):

- legile producerii fenomenelor naturale au în esenţă un caracter

probabilist

- cauzalitatea are un caracter probabilist

- certitudinea cunoaşterii, în sensul preciziei totale a măsurilor, este

irealizabilă

- ştiinţele ca terminologie, obiect şi metodă se caracterizează prin

pluralism
 Abordarea pozitivistă – Auguste Comte
(1798-1857)
”Cred că este deja hazardat, încă de pe acum,
acest termen nou [sociologie], echivalentul exact
al expresiei mele, deja introdusă, de fizică
socială, pentru a putea desemna printr-un nume
unic această parte complementară a filozofiei
naturale care se raportează la studiul pozitiv al
ansamblului legilor fundamentale proprii
fenomenelor sociale” (Comte, 1830-1842/ 2002,
135)
Max Weber (1864-1920)
”Dacă din perspectiva astronomiei corpurile cerești
nu intră în raza interesului nostru decât prin
relațiile cantitative susceptibile de o măsurare
exactă, în știința socială, dimpotrivă, interesul se
îndreaptă către cunoașterea calitativă a
proceselor, cu toate nuanțele lor. Pe de altă
parte, trebuie să susținem de la bun început că
în cazul științelor sociale avem de-a face cu
intervenția fenomenelor de ordin spiritual care
trebuie «înțelese» prin retrăire” (Weber, 1904-
1917/2001, 32)
 Cunoaşterea ştiinţifică
Thomas S. Kuhn (1962/1999). Structura revoluţiilor
ştiinţifice

- paradigmă

- cercetarea normală (rezolvare problemelor de tip puzzle)

- cercetarea extraordinară

- revoluţie ştiinţifică
 Cunoaşterea ştiinţifică
Este posibilă cunoaşterea ştiinţifică liberă de
valori?

- Neutralitate axiologică

- Afirmarea deschisă a valorilor

 Etica în cercetare
Participarea voluntară
Anonimatul și confidențialitatea
Înșelarea cu privire la motivele cercetării
Prejudicii psihice sau fizice

Exemple:
Stanley Milgram (1963) – obediența
Laud Humphreys (1970)Teearoom trade (watchqueen)
Philip Zimbardo – (1971) Standford (gardienii si deținuții)
 Cunoaşterea ştiinţifică

• Cercetare descriptivă

• Cercetare explicativă

• Cercetare fundamentală
 Cuzalitate
Dificultăţile stabilirii cauzalităţii (Zamfir, 1987, 25-38):

1. Problema sensului cauzării (ex. relaţia dintre satisfacţia

muncii şi performanţă)

2. Problema duratei şi a distanţei

3. Problema cauzelor aparente (ex. trăsături de

personalitate şi sărăcie)
 Cuzalitate
Dificultățile stabilirii cauzalităţii (Zamfir, 1987, 25-38):

4. Riscul de a fi corect din raţiuni false

ex. 1. punga de amfetamină de la gât împotriva răcelii;
ex. 2. copiii din clasele avute au o imagine de sine mai
bună decât cei din clasele sărace
– explicaţia eronată: taţii din familiile avute
sunt mai apropiaţi de copiii lor
– explicaţia corectă: ceilalţi copii le acordă
mai multă importanţă (atitudine pozitivă)
 Cuzalitate
Dificultăţile stabilirii cauzalităţii (Zamfir, 1987, 25-38):

5. Problema numărului

6. Problema interdependenţei (ex. industrializarea)

7. Problema interacţiunii

8. Variaţia contextuală a cauzalităţii (copii și stilul de

conducere)

9. Problema empiricităţii cauzelor şi a efectelor (presupozitie

eronată – termenii relației cauzale sunt dați în experiență
înainte și independent de formularea ipotezelor cauzale)
 Cunoaşterea ştiinţifică

Clasificarea metodelor:

• transversale, longitudinale

• experimentale, cvasiexperimentale, de observaţie

• statistice, cazuistice

• cantitative, calitative
 Ipoteza

“O ipoteză este un enunţ conjectural despre relaţia

dintre două sau mai multe variabile” (Kerlinger,
1964, apud Chelcea, 2004, 99)

• Dacă ...., atunci ...

• Cu cât ..., cu atât ...
 Ipoteza

Exemple:

• Cu cât un profesor este mai apreciat de studenţi, cu atât

studenţii vor fi mai interesaţi de disciplina predată de
profesor

• Cu cât creşte nivelul de educaţie, cu atât creşte venitul

• Dacă oamenii au venituri scăzute, atunci au tendinţa de a

vota partidele de stânga

• Dacă ierarhia organizaţională este înaltă, atunci satisfacţia

muncii este scăzută
 Ipoteza

Exemple:

• Dacă persoanele provin din familii dezorganizate şi au

instabilitate emoţională, atunci au comportamente
deviante

• Dacă persoanele provin din familii dezorganizate, atunci

ele au instabilitate emoţională şi comportamente
deviante

• Dacă persoanele provin din familii dezorganizate, atunci

ele au instabilitate emoţională sau comportamente
deviante
 Condiţii pentru validitatea ipotezelor:
(Chelcea, 2004, 100-102)

• Generalitatea (mai generală)

• Complexitatea (mai mult de două variabile)
• Specificitatea (mai multe valori pe care le pot lua variabilele)
• Falsificabilitatea (trebuie să fie falsificabilă)
• Testabilitatea (să fie testabilă)
• Predictibilitatea (să explice fenomenele)
• Comunicabilitatea (să poată fi transmise fără alte clarificări
către specialiști sau publicul larg)
• Reproductibilitatea (repetarea cercetării și obținerea acelorași
date)
• Utilitatea (rațiunea de a fi a ipotezelor)
 Multicauzalitate
(Zamfir, 1987, 44)
Poziția Copii
ierarhică

Venit Calitatea Mediu de

percepută a vieții proveniență

Apropierea de
Nivel școlar Vârsta
sfera
serviciilor

R=.35
 Venit

Tip de
Profesie muncă
Statutul
Nivel Calitatea
social
școlar vieții
Mod de
viață

Nivel de
aspirații
 Model cu privire la efectele consumului de știri TV și
ale dependenței de media asupra încrederii politice

Consumul
de știri TV

Cunoaște Eficienț Încrede

rea a rea
Dependența politică politică politică
de media
 Riscul abandonului în licee (Pricopie et al. 2010)
Model 1 Model 2

Sig. Exp(B) Sig. Exp(B)

Gen .001 .602 .675 .931

Încurajarea părinților .006 .647 .072 .742

Venitul familiei .000 .451 .000 .436

Timpul necesar deplasării .000 1.013 .005 1.010

la școală
Educația părinților .013 .569 .379 .814

Valorile materialiste .000 1.515 .015 1.266

Media generală .000 .455

Constant .000 .073 .318 1.629

 Note cu privire la slide-ul anterior (riscul abandonului în
licee)
• ”Sig.” arată dacă variabila independentă (VI) (din coloana din stânga) are un
impact semnificativ asupra variabilei dependente (VD) ”riscul de a
abandona”. Ca sa fie impactul semnificativ, ”sig.” trebuie sa fie mai mic de
0,05. Adică riscul de a greși este mai mic de 5%.

• ”Exp(B)” arată cât de mare este impactul VI asupra VD. De ex., conf. Model
1, fetele se confruntă cu riscul de abandon cu 39,8% (1- 0.602) mai puțin
decât băieții, iar dacă timpul necesar să mergi la școală crește cu un minut,
riscul de abandon crește cu 1,3% (1,013-1)

• Observăm că dacă introducem în modelul 2 variabila ”media generală”, trei

variabile nu mai au un efect semnificativ (sig.>0,05). Asta înseamnă, de ex.
că nu genul social determină abandonul (sig.=0,675 pentru Model 2), ci
media generală din anul precedent. Adică fetele riscă mai puțin abandonul
școlar pentru că au note mai mari decât băieții (și nu pentru că sunt fete).

• Regresia a fost una logistică, adică VD poate lua doar valorile ”Da” sau ”Nu”
Evoluția speranței de viață la bărbați și la femei (sursa INS)
 Relația dintre evoluția speranței de viață a bărbaților și evoluția speranței de
viață a femeilor (r=0,815, p<0,001). Corelație dar nu cauzalitate între variabile
 Ecuația de regresie lineară
Y = a + b1·x1 + b2·x2 + · · · + bk·xk + e

Y – variabila dependentă

X1, X2, …, Xk – variabilele independente

b1, b2, …, bk – coeficienți de regresie (cu cât se modifică Y

atunci când xk se modifică cu o unitate)

a – intercept (valoarea lui Y când toate VI iau valoarea 0)

e – eroare (ceea ce nu este explicat, din cauza instrumentului

de măsurare sau realității care nu este strict deterministă)
 Bibliografie
Chelcea, Septimiu. (2004). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi
calitative. Bucureşti: Editura Economică (pp. 28-57, 98-188)
Comte, Auguste. (2002). Curs de filozofie pozitivă (vol. 4). Craiova: Editura Beladi.

Durkheim, Emil. [1895](2003). Regulile metodei sociologice. Bucureşti: Editura Antet.

Kuhn, Thomas S. [1970](1999). Structura revoluţiilor ştiinţifice. Bucureşti: Editura

Humanitas.

Mills, Wright C. [1959](1975). Imaginaţia sociologică. Bucureşti: Editura Politică.

Pricopie, Remus, Frunzaru, Valeriu, Corbu, Nicoleta and Ivan, Loredana. (2010).
Arguments for a New Policy Dialog on Access and Equity in Romanian Higher
Education. Revista Română de Comunicare și Relații Publice, 19, 9-25.

Suppes, Patrick. [1984](1990). Metafizica probabilistă. București: Editura Humanitas.

Weber, Max. [1904-1917](2001). Teorie şi metodă în ştiinţele culturii. Iaşi: Editura

Polirom.

Zamfir, Cătălin. (1987). Structurile gândirii sociologice. Bucureşti: Editura Politică

(pp.19-61).