Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GÂNDIRII CRITICE LA
PREȘCOLARI
GÂNDIREA CRITICĂ
un mod de abordare şi rezolvare a problemelor
bazate pe argumente convingătoare, logice şi
raţionale, ce presupune verificarea, evaluarea şi
alegerea răspunsului potrivit pentru o sarcină dată
şi respingerea argumentată a celorlalte variante de
soluţii.
GÂNDIREA CRITICĂ
este deprinderea de a interacţiona cu
informaţia în mod activ, de a pune sub semnul
întrebării informaţiile, de a aduce argumente pro şi
contra, de a le evalua pentru a stabili valoarea de
adevăr, de a transforma informaţiile şi de a genera
noi idei.
GÂNDIREA CRITICĂ
un proces activ, coordonat, complex, asemănător
cititului şi scrisului, vorbitului şi ascultatului, care
implică procese de gândire, care încep cu acumularea
activă a informaţiilor ce se termină cu luarea de decizii
bine argumentate.
un produs, adică un punct la care ajunge gândirea
noastră, în care gândim critic, ca o modalitate firească
de a interacţiona cu ideile şi informaţiile.
A gândi critic înseamnă:
a deţine cunoştinţe valoroase şi utile având
convingeri şi credinţe întemeiate pe acestea;
a avea opinii independente şi a accepta ca ele să fie
supuse evaluării ( criticii );
a supune propriile idei şi ideile altora;
a construi argumente suficiente care să confere
consistenţă propriilor opinii;
a manifesta toleranţă, flexibilitate şi respect;
a învăţa cum să gândeşti eficient evaluând şi testând
mai multe soluţii.
Întrebările care se pun sunt:
În ce măsură contribuie gândirea critică la maturizarea prea
rapidă a copiilor ?
Li se „răpeşte” micilor copii copilăria ?
Ne folosim de un copil ca să gândească precum un adult ?
Este moral ca un cadru didactic să obţină efecte spectaculoase în
prezent cu preţul unor posibile consecinţe târzii plătite de copii ?
Răspunsul este sigur nu. Niciodată nu vor exista asemenea
consecinţe, iar copiii vor raţiona cu siguranţă mai bine, dar aceasta
nu va fi în detrimentul lor, deoarece utilizarea metodelor interactive,
a procedeelor şi tehnicilor de lucru, le sporeşte încrederea în forţele
proprii, în performanţele obţinute, contribuind la dezvoltarea
intelectuală, morală şi la socializarea lor. Astfel copiii participă
efectiv la actul învăţării, mărindu-le responsabilitatea şi gradul de
implicare.
DIRECȚII DE DEZVOLTARE A
GÂNDIRII CRITICE LA PREȘCOLARI
1. Un program bazat pe principiul că gândirea de ordin
superior începe prin cultivarea curiozităţii naturale a
copiilor faţă de natură şi faţă de problemele morale şi în
acest caz trebuie desfăşurate activităţi care pun accentul pe
stimularea curiozităţii copiilor, pe dezvoltarea deprinderilor
analitice şi de rezolvare de probleme.
abilităţide comunicare
capacitatea de a înţelege
transfer de informaţii
interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate
Dezvoltarea gândirii critice într-un cadru
adecvat presupune trei etape:
1. Evocarea. Cum vor fi dirijaţi copiii către formularea
unor întrebări şi scopuri pentru învăţare? Cum vor
ajunge să-şi examineze cunoştinţele anterioare?
2. Realizarea sensului. Cum va fi explorat conţinutul
de către copii? Cum îşi vor monitoriza ei înţelegerea
acestui conţinut?
3. Reflecţia. Cum vor utiliza copiii sensul lecţiei? Cum
vor fi îndrumaţi să caute informaţii suplimentare ,
răspunsuri la întrebările care mai există?
Practici contraindicate în dezvoltarea gândirii Practici indicate în dezvoltarea gândirii critice
critice la preşcolari la preşcolari
transmiterea în permanenţă a stimularea copiilor să descopere
cunoştinţelor”gata construite” cunoştinţele prin întrebări
limitarea libertăţii de gândire „altfel” a libertatea de exprimare, încurajarea
copiilor, înăbuşirea tendinţei de a imagina demersurilor imaginative
alternative fantastice