FUNDAMENTE ALE CULTURII

ROMÂNE

Originile si evolutia limbii române

Începuturile delimitarii
 Originea limbii române  Majoritatea
este legat de procesul specialistilor consideră
de formare a poporului ca limba română îşi
român. are originea în limba
 Astăzi se accepta ca latina a romanităţii
istoria veche a orientale,vorbite in
românilor este Dacia şi în provinciile
expresia unui proces române vecine.
major, de sinteza  Limba română a
daco-româna si a unui menţinut structura
proces adiacent,de gramaticala a limbii
integragre si de latine,avîndu-şi
asimilare a sorgintea in latina
elementului migrator vulgara,nu în latina
clasică.
Fondul autohton traco-dac

 Cuvintele considerate ca
aparţinând fondului autohton
traco-dac sunt relativ
puţine,înregistrate in DEX prin
anologie cu albaneza.Alte
cuvinte susceptibile să aparţină
fondului autohton sunt
înregistrate ca avînd etimologie
necunoscută.
Romanizarea.Latinitatea limbii
române
 Limba româna in  Din limba latină
raport cu limba limba română
latină are: preia:declinările
a.Trăsături substantivelor,siste
conservatoare mul cazurilor,patru
- În lexic,păstrarea unor tipuri de
cuvinte care nu se regasesc
în celelalte limbi, şi în
conjugare,modurile
morfologie,forme distincte si timpurile
de genitiv-dativ singular la
substantivele feminine
verbale,pronumele
terminate în –ă sau –e. ,numeralele,numer
b.Trăsături oase adverbe,dar
inovatoare mai ales
- În morfosintaxă şi în fonetica propozitiile şi
conjuncţiile.
Influenţa slavă asupra limbii
române
 Procesul are drept
consecinţe majore
bilingvismul slavo-
român,reorganizarea
Bisericii şi oficierea
slujbei in
slavonă,organizarea
statală în cnezate şi
voievodate.
 Limba româna a recurs
la împrumuturi slave
prin intermediul limbilor
vecine: bulgara,sîrbo-
croata,ucraineana,rusa
Împrumuturile in limba română
 bulgara:argat,blană,bogdaproste,borcan,bujor.
 engleza:aisberg,barman,bişniţa, lider.
 franceza:abandona,bursă,buton,cabină,caiet.
 germană:bilanţ,blat,cartof,diblu,
şurub.
 greaca:cais,castan,catarg,buzunar,anapoda,ieftin.
 italiana:agenţie,armată,balsam,drapel.
 maghiară:alcătui,aldămaş.arpacaş,bănui.
 turcă:acadea,acaret,alai,cafea,geam.
 ucraineană:borş,burlac,calic,cuşca,drug.
Scrisul.Tipăriturile
 Pe teritoriul românesc s-a folosit
alfabetul chirilic încă de la
sfârsitul secolului al ‫׀‬x-lea,creat
de fraţii călugări Chiril şi Metodiu
şi raspândit la bulgari,sârbi şi
ruşi
 Primul text scris în limba
română,cunoscut şi păstrat p ână
astăzi,este Scrisoarea lui
Neacşu din
Câmpulung,adresată lui
Johannes Benkner,judecele
Braşovului.(datată de Nicolae
Iorga la 29/30iunie 1521)
 Grafia latină a fost introdusă în
timpul domniei lui Cuza;în
Transilvania se trecuse la scriere
cu litere latine in timpul Şcolii
Ş
Ardelene.
 Tiparul apare la mijlocul
secolului xv‫׀‬-lea,şi pentru
inceput,este privilegiul exclusiv
al Bisericii.Primele tiparuri
aparţin diaconului Coresi si
ucenicilor săi.
Limba română literară
 Aspectul cel mai
elaborat,îngrijit şi cu
respectarea obligatorie a
unor norme de utilizare
cultivată a limbii se numeşte
limba literară.
 Varianta literară a limbii
nationale moderne este
deopotriva conservatoare
dar şi inovatoare,acceptând
modernizarea.
 Instituţia abilitată să
stabilească normele de
exprimare corecta este
Academia Română, sub
egida căreia a apărut o serie
de lucrări cu caracter
normativ: Dicţionarul
ortografic,ortoepic si
morfologic al limbii
române şi Gramatica limbii
române.
Latinitate şi dacism

 Latinitatea şi dacismul sunt

concepte care desemnează
două curente de idei ce străbat
cultura şi literatura română.
 Ideia de latinitate incepe sa fie
afirmată la noi de generaţia
cronicarilo:Grigore Ureche,Miron
Costin,Ion Neculce.
Dacismul
 Dacismul îsi
face simţita
prezenţa odată
cu interesul
romanticilor
pentru
etnogeneză şi
pentru
metologia din
spaţiu traco-
dac.
Concluzii

 De-a lungul timpului,disputele cu

privire la conceptele de latinitate şi
dacism au provenit dintr-o nevoie de
autodefinire identitară.În mentalul
colectiv,limba,obiceiurile,credinţa şi
convingerile statorniciei noastre au
fost pilonii de rezistenţă a românilor.
Perioada veche

Dimensiunea religioasă a existenţei

Premisa.Definirea problemei
 Incepând cu secolul al XVII-lea, limba
slavonă,limba oficierii serviciului divin în
biserica,incepe să fie înlocuită treptat în
limba română.
 In această perioadă s-au tradus şi s-au
tipărit cărţi religioase de care aveau nevoie
toţi credincioşii.
 Domniile lui Matei Basarab,în Muntenia,şi
Vasile Lupu,în Moldova,au marcat
începutul unei epoci de înviorare
culturală.Prin tipografiile infiinţate cu
sprijinul lui Petru Movila,carţile religioase
se răspindesc şi contribuie la unificarea
limbii române literare.
Emaniciparea limbii
române:mitropolitul Varlaam
 Este cel dintâi dintre
cărturarii afirmaţi intr-
un context cultural
caracterizat prin
incercările de
introducere a limbii
române in biserică.
 Principala sa
contribuţie in domeniul
culturii religioase este
Cazania,lucrare în
care limba română
dobîndeşte un stil
propriu,depărtându-se
astfel de modelele
slavone.
Cazania
 Conţine cele dintâi
pagini cu valenţe
literare din cultura
noastra,un
exemplu elocvent
constituindu-l
pasajul in care
fumul devine un
simbol al vieţii
păcătoase.
Primul nostru poet:mitropolitul
Dosoftei
 Cunoscător a mai multor
limbi, a tipărit numeroase
traduceri,îmbogaţind
literatura religioasă cu
cărţi de lectură şi texte de
ritual,de slujbă
bisericească,pe care le-a
publicat,pentru prima
oara,in limba română.
 Realizează nu doar o
simplă traducere ci şi o
prelucrare a lor.Cu toate
că versul său este
stîngaci,limba stihurilor
lui devine imediat
curgatoare,muzicală şi
ritmică.
Arta oratoriei religioase:
mitropolitul Antim Ivireanul
 Antim Ivireanul se
apropie sensibil de
literatură,predicile lui
având multe părţi
originale.
 Predicile mitropolitului
sunt construite după un
plan riguros.Ele se
deschid cu o introducere
în subiect,se continuie cu
un exordiu,urmat de o
tratare si finalizat printr-o
încheiere.
 Procedeele artei
oratorice ale lui Antim
sunt cele ale retoricii
clasice:comparaţia,antite
za,interogaţia retorică.
Literatura şi pictura religioasă
 In a doua jumătate
a secolului al xvII-
lea şi în primele
decenii ale secolului al
xvIII-lea arta gravurii
devine tot mai rafinată.
 Apar ornamente
complicate,scene
eşalonate pe mai multe
planuri si uneori,datorită
împrumutului de plăci
xilografice,chiar imagini
din cărţi apusene,precum
cea a Întoarcerii fiului
risipitor.
Formarea constiinţei istorice
 Premisă. Definirea
problemei
 Incepând cu secolul al xvII-
lea destinul culturii
românesti nu mai ţine
exlusiv de viaţa religioasă şi
de activitatea mitropoliţilor,a
preoţilor sau a
călugarilor.Actul de cultură
înceteaza a mai fi concentrat
exclusiv în jurul mănăstirilor
şi al bisericilor.
 Descrierea şi analiza
cazului.Identificarea
soluţiei
 Oamenii politici şi
diplomaţi,cronicarii din
secolele xvII-xvIII ne-au lăsat
relatări preţioase nu numai
ca documente istorice,ci şi
ca mărturii ale unor
sentimente şi gânduri
plămădite odată cu istoria
ţării la care participau.In
paginile lor,naraţiunea este
înviorată adesea de
amănunte văzute la faţa
locului,care dau episoadelor
şi personajelor mişcare şi
viaţă.
Constituirea istografiei
românesti:Grigore Ureche
 Este cel dintâi dintre
cronicarii moldoveni care
afirmă ideea latinităţii
limbii şi a poporului
român.
 El încearca să
dovedească asemănările
de ordin lexical dintre
limba română şi cea
latină.
 Cronica boierului Grigore
Ureche,Letopiseţul Tării
Moldovei, cuprinde
evenimente petrecute în
istoria moldovei,din anul
1359 şi pînă la a doua
domnie a lui Aron-
Vodă(1594).
Conştiinţa responsabilităţii în
faţa istoriei:Miron Costin
 Istografia româneasca a fost
continuată de Miron
Costin,cărturar cu o vastă
cultură şi fiind diplomat.Prin
anvergura lucrarilor
sale,Costin este
personalitatea cea mai
proeminentă din ţările
române,în tot veacul al xvII-
lea.
 Miron Costin prezintă în
Letopiseţul Ţării Moldovei
de la Aron-Vodă
încoace,evenimente
petrecute după 1595.Intenţia
lui a fost să înfăţişeze istoria
moldovei de la începuturi şi
pînă în zilele sale.
Istorie şi ficţiune:Ion Neculce
 Duce letopiseţul pînă în
vremurile contemporane
lui.Opera sa,Letopiseţul
Ţării Moldovei,cuprinde
evenimente petrecute
între anii 1661-1743,o
etapă dramatică a istoriei
moldoveneşti,marcată de
războaie,intrigi,decădere
şi de începuturile
domniilor fanariote.
 Neculce apelează la
tradiţia orală,utilizând
informaţii din audzitele
celor bătrîni boieri,fie a
participat direct,de aceea
ele au fost scrise dintru a
sa ştiinţă, fără să mai
recurgă la un alt izvor.
Ţiganiada de Ion Budai-Deleanu
 Este un poemation
eroi-comico-satiric
alcătuit în
dousprezece
cîntece de
Leonache Dianeu
îmbogaţit cu multe
însemnari şi luări-
aminte de către
Mitru Perea şi alţii
mai mulţi în anul
1800.
Ion Budai-Deleanu
 In 1820 a decedat Ion Budai-
Deleanu, scriitor, istoric si om
de cultura luminist. Nascut in
1760, a refuzat sa se
hirotoniseasca si a preferat
viata de functionar. Scrierile
sale nu au fost publicate in
timpul vietii, fiind recuperate
de la mostenitori de Gh.
Asachi. Opera sa capitala
este poemul eroico-comic
“Tiganiada”, pentru care s-a
folosit de modele clasice ale
genului, dand dovada de o
mare libertate de initiativa si
fantezie. El a redactat o
gramatica a limbii romane si
cateva dictionare. A
preconizat studiul comparativ
al limbilor romanice, a
introdus o terminologie
moderna si a expus un sistem
ingenios de alfabet latin.
Epopeia în literatura
universală
 In prim-planul
epopeii se afla o
calatorie
fabuloasa, tema
fructificata deja
in literatura
universala.
Mituri, credinte, ritualuri.

 Subiectul
capătă nuanţe
însorite prin
structuri
folclorice
autohtone:
mituri, credinţe,
ritualuri.
Imaginea raiului
Tema

 Tiganiada
dezvolta de-a
lungul a
douasprezece
canturi o
parabola a celor
fara tara.
Subiectul
 Epopeea eroi-comica si satirica,
scrisa de Ion Budai-Deleanu pe la
1800. Tiganii, colectivitate
oropsita de destin, pleaca din
Flamanda spre Inimoasa, hotarati
sa-si faca o noua viata; ei
alcatuiesc o armata si se pun in
slujba lui Vlad Tepes, care le
promite ca-i va lasa sa se aseze
in Muntenia.Frumoasa Romica
este rapita de diavoli, iar
Parpangel, logodnicul ei, se
rataceste prin padurea de langa
Cetatea Neagra, bantuita de zane
rele,iar in cele din urma, purtat de
naluci, ajunge la curtea
amagitoare, un han satanic, in
care cei intrati devin amnezici.
Aici, Parpangel canta pentru
petrecareti o romanta de
dragoste, un cantec de pahar si
balada despre Argin si Elena.
Sfintii intervin si spulbera hanul.
Cei amagiti se trezesc intr-o balta
puturoasa. Parpangel se
rataceste prin padurea
blestemata, bantuita de aparitii
fantomatice.
Umanismul
 Este o mişcare culturală apărută
în sec. XIV-XVI care punea în
centrul preocupărilor sale omul
considerându-se necesară
educaţia trupului şi a minţii sale.
 Umanismul care caracterizează
epoca Renaşterii a apărut dintr-o
necesitate firească, pentru a
înlătura efectele negative ale
inchiziţiei, sau ale dogmatismului
religios în general. Umanismul
pune omul în centru preocupărilor
sale considerând că viaţa acestuia
e cea mai importantă din Univers.
 Umanismul aşează omul în centru
preocupărilor sale recunoscându-i
drept fundamental la viaţă. Ca
urmare iau un mare avânt
descoperirile ştiinţifice şi
geografia. Modelul omului umanist
era spiritul enciclopedic. În paralel
se dezvoltă şi cultura prin
înfiinţare de şcoli, tipărire de cărţi.
Umanismul românesc se dezvoltă
mai mult din perspectivă culturală.