Testul arborelui

(CH.KOCH)
Realizat. Vasilachi Elena
Larisa Chiriac
Profesor. Moraru I.
 TESTUL ARBORELUI (CH.KOCH)
Prezentare generală :
• Ideea de a utiliza desenul arborelui ca instrument de diagnostic psihologic i-a aparţinut lui Emile Jucker,
Consilier de orientare profesională la Fägsvil, cantonul Zurich. Mulţi alţi orientatori l-au folosit înainte ca ideea
să fi făcut obiectul unui studiu metodic. Jucker s-a oprit la tema arborelui după lungi studii asupra istoriei
culturii şi miturilor. După 1928, ani de zile E. Jucker a aplicat testul fără să facă analize statistice şi fără alt scop
decât acela de a verifica un număr de observaţii empirice. Ulterior, un alt psiholog elveţian Ch. Koch, publică un
manual (1937) complet cu date statistice: "cercetări experimentale”, un capitol special cu referire la dezvoltarea
expresiei grafice la copil, tehnica de interpretare a desenului şi un studiu istorico-cultural asupra simbolismului
arborelui. Forma simbolică a arborelui se reduce fundamental la aceea de cruce, dar el este în acelaşi timp şi
simbolul fecundităţii. Crucea este simbolul concilierii contrariilor, a principiului masculin cu cel feminin; în cruce
totul este unificat, iar în mitul creştin crucea este schema fundamentală după care a fost construit Cosmosul de
către Dumnezeu, este legea arhitecturală a lumii, simbol al binelui uman profund, al fiinţei care tinde să-şi
realizeze unitatea armonioasă a instinctului şi spiritului pentru a se putea integra armoniei supreme care este
ordinea Cosmosului. Câmpul grafic al foii este identificat cu spaţiul vital şi acest spaţiu este structurat de
reprezentările noastre în funcţie de arhetipuri care îşi au originea în inconştientul colectiv.
• Pentru analiza câmpului grafic, Grünwald-Koch şi M. Pulver au descris scheme ale simbolisticii spaţiale (vezi anexe).
Cadrul global este divizat de o cruce şi două diagonale. Rădăcinile, trunchiul şi coroana sunt părţile principale ale
arborelui.
• Rădăcina reprezintă legătura cu materia, inconştientul şi începutul primordial. Trunchiul este elementul de susţinere,
de suport al coroanei, el reprezintă ceea ce este stabil, durabil, central şi neperisabil. Exteriorul coroanei, extremităţile
(fine) ale ramurilor sunt zone de contact între interior şi exterior, sunt zonele de asimilaţie şi respiraţie ale plantei.
Coroana este, de asemenea, suport pentru fructe şi flori. Fructele, florile şi frunzele sunt elementele cele mai instabile
şi perisabile. Dar coroana în ansamblul ei este câmpul de expresie prin excelenţă, putând lua cele mai variate forme.
• Tema arborelui solicită proiecţia unei lumi inteioare, prin intermediul unor mişcări grafice pe care voinţa conştientă nu
le alterează; grafic este proiectat într-un spaţiu simbolic cu semnificaţii arhetipale. Marginile foii capătă semnificaţiile
unor limite şi sunt resimţite uneori ca obstacole sau zone de sprijin. Materialul necesar aplicării testului este o coală
albă de hârtie A 4 şi un creion. Este utilă observarea modului în care este realizat desenul şi a timpului de execuţie.
• Instructajul obişnuit este următorul:
• "Vă rog să desenaţi un arbore fructifer; încercaţi să-l desenaţi cât mai bine posibil".
• Tehnica de interpretare :
• • Înainte de a trece la examinarea detaliilor, se apreciază impresia globală, de ansamblu a desenului (armonioasă,
monotonă, lipsită de viaţă, confuză, dinamică, dezordonată, delicată, violentă, solidă, complicată, tensionată,
oprimată, etc) .
• • Ulterior se analizează şi interpretează părţile principale ale plantei: rădăcinile şi baza trunchiului, trunchiul şi
suprafaţa lui; umbrele de pe trunchi şi coroană, linia solului, florile, frunzele, fructele şi eventualele elemente accesorii;
aşezarea în câmpul grafic şi raporturile dintre diferitele elemente ale arborelui.
 TESTUL ARBORELUI CA TEST DE
DEZVOLTARE (de la 2 la 9 ani)
• 5-6 ani: arborele cu ramuri în echer este mai mare decât la vârsta anterioara, ceea ce corespunde
dilatării spaţiului psihic, care are loc spre vârsta de 6 ani. În plus, apar fructele pe ramuri, fiind
desenate complet în negru. Culoarea neagră apare în prima copilărie, când desenul este realizat printr-
o presiune puternică a mîinii, ceea ce este important este culoarea neagră (nu presiunea puternică) în
care se recunoaşte un simptom infantil.
• 6-7 ani: trunchiul şi crengile sunt realizate din trăsături unice. Regăsim o singură ramură în formă de
echer, izolată. În rest, crengile sunt desenate oarecum în direcţia creşterii, adică oblice în raport cu
creanga principală. Apare şi linia solului care semnifică nu doar stabilitatea, ci şi orientarea şi un punct
fix de sprijin. Ea nu este desenată foarte frecvent, dar există şi alte forme de expresie a liniei solului, ca
de exemplu desenarea la marginea foii.
• 7-8 ani: crengile dintr-o trăsătura unică sunt încă prezente, dar dispar ramurile în echer. Apar
elemente noi: trunchiul în linii duble şi coroana care se desfăşoară începînd de la extremitatea
superioară a trunchiului. Coroana şi trunchiul sunt părţi net semnificative (disociabile) care determină
acum structura arborelui. Apare şi "trunchiul în sudură", care nu este caracteristic vârstei de 8 ani, el
apărând mai devreme (este vorba de închiderea extremităţii superioare a trunchiului printr-o trăsătură
orizontală).
• 8-9 ani: creanga cu trăsătură unică dispare. Trunchiul şi crengile,
principale sunt desenate prin trăsături duble. Forma crengilor este tot
rectilinie, dar începînd cu vârsta de 9 ani începe să se estompeze.
Maturitatea grafică pare a fi deja atinsă la această vîrsta.
• NOTA: această dezvoltare a expresiei grafice nu trebuie apreciată într-o
manieră rigidă, considerînd aceste etape ca nişte jaloane fixe. Starea
psihică este dinamică, ea variază şi oscilează conform dispoziţiei şi
evenimentelor, există o mişcare "dus întors" în interiorul aceleiaşi faze,
care, chiar în cazurile normale, fluctuează pe o durată de 2-3 ani.
"Calmul" dezvoltării pare a se situa între 9- 12 ani, în timp ce momentele
critice se instalează sau înainte sau după această vîrstă.
 Interpretare:
• Pasul nr. 1: se analizează aşezarea în pagină: aşezarea normală este în centru (distanţă de 15% de margini)
• privim axele + – se îndoaie foaia:
– partea stângă a paginii: – proiecţia unor aspecte care ţin de trecut, pasivitate, introversie, dependenţă de
afectivitatea maternă (depresie)
– partea dreaptă a paginii: – proiecţii care sunt legate de viitor, activism, extroversie, relaţia cu autoritatea
parentală (optimism)
– partea superioară: – suportă reprezentări care ţin de conştient, relaţia cu aspiraţiile, cerul,proiecţia
spirituală
– partea de jos: – inconştientul, relaţia cu originea, cu pământul, fiecare copac este înrădăcinat în pământ.
(conceptul lui Young – inconştientul colectiv pentru că toţi copacii sunt înrădăcinaţi în pământ)
• semnificaţia fiecărui cadran:
– partea stângă sus: zona de proiecţie a pasivităţii (zona spectatorului vieţii)
– partea dreaptă sus: zona confruntării active cu viaţa
– partea stângă jos : zona conflictelor legate de debut, regresie, fixaţii la stadii primitive ale existenţei
– partea dreaptă jos: zona pulsiunilor, zona nostalgiei pământului
• fiecare colţ este dominat de un semn:
– colţul din stânga sus: este simbolizat de aer, emergenţă spre afară
– colţul din dreapta sus: este simbolizat de foc, aspiraţie, ceva care se consumă
– colţul din stânga jos: apa – simbolul inconştientului
– colţul din dreapta jos: pământul – reprezentări legate de materie, de cădere, de infem.
• Pasul nr. 2: se analizează calitatea desenului, adică mărimea desenului:
– un copac mic – o persoană care se vede neînsemnată, un eu slab, sentimente de
depresie
– un copac mare – un entuziasm compensatoriu (compensează un anumit deficit)
• Pasul nr. 3: se analizează perspectiva:
– copac schiţat – pentru că subiectul nu se implică, fie pt. că este plictisit, fie că este
nesigur pe el
– copac bine conturat + iarba + floricele + etc => nevoie de suport
• Pasul nr. 4: se analizează calitatea liniilor:
1. se dă subiectului creion şi gumă şi ne legăm de simbolistica zonei pe care
subiectul o şterge – linii putemice : – agresivitate (indivizi agresivi) – linii subţiri: –
fragilitate, insecuritate
2. Subiecţii care desenează la modul impulsiv: – tendinţa de exteriorizare şi
impulsivism
3. Liniile îngrijite : – autocontrol ridicat
4. Linii prea îngrijite : – rigiditate
• Pasul nr. 5: se urmăreşte simetria:
– simetric: predomină logicul, raţionalul, controlul – perfect simetric:
rigiditate, compulsivitate (compulsivitate = oamenii nesiguri de un gest pe care
l-au făcut – ex.: controlează dacă au închis uşa de 7 ori), trecerea la act.
– nesimetric: prezintă tendinţa de exteriorizare necontrolată Omiterea unei
anumite părţi a desenului, nu este accidentală – subiectul refuză să se
gândească la problema respectivă. Ex.: – nu desenează coroana: – conflict în
relaţiile sociale – nu desenează trunchiul: – nu desenează eul
• Pasul nr. 6: umbrirea:- anxietate legată de simbolistica zonei respective –
înnegrirea – agresivitate
• Pasul nr. 7: sugestia pe care ne-o crează arborele: dacă este falnic sau
caraghios
• Pasul nr. 8: dacă pe trunchi este desenat un ciot sau o scorbură,
înseamnă că în decursul existenţei, a existat un eveniment care l-a
marcat pe individ (un accident) – indicele lui Wittgenstein ne spune la ce
vârstă s-a produs tragedia respectivă. Se măsoară desenul în mm.
Calculăm vârsta în ani şi luni şi împărţim H (înălţimea întregului desen) la
vârsta
– x indicele lui Wittgenstein.
– măsurăm în mm de jos la punctul unde apare ciotul =h (înălțimea până
la care apare ciotul) şi împărţim la x (indicele lui W.)
– h/x = vârsta traumatismului
• Ex.: – subiectul are 40 ani – arborele are 120 mm – linia stg. este
întreruptă la 12,9cm de la baza => 12,9 / 3 = 4,3 ani
 Puncte reper de interpretare a diferitor laturi ale personalităţii,
preluate din cartea „Testul Arborelui” de Denise de Castilla:

1.Introversiunea:
Arbore foarte mic; • Baza trunchiului închisă sau încercuită; • Situare în stânga
paginii ( agăţare de trecut, teamă de a se implica în relaţiile cu ceilalţi, teamă de
contact); • Absenţa uneori a coroanei şi frunzişului; • Înnegriri ( anxietate) ; •
Coroana complet închisă; • Arborele crescut din ghiveci; • Ramuri schiţate dintr-o
singură linie.
2.Extraversiunea: • Arbore mare; • Frunziş des; • Marginile frunzişului sunt fine,
adeseori rotunjite, cu deschideri; • Obiecte diverse desenate în frunziş sau în jurul
arborelui ( nevoie de schimbare şi de contact)
3.Imaturitatea: • Baza foii este luată că bază a arborelui; • Forme repetitive; •
Neîndemânare grafica; • Trunchi sudat – trunchi S ( care intră în frunziş, după
Koch); • Ramuri desenate dintr-o singură linie Toate aceste caracteristici pot indica
o lipsă de maturitate afectivă şi, eventual, o inhibare a dezvoltării intelectuale.
• Anxietate – angoasă: • Înnegrire a liniei solului, rădăcinilor, trunchiului,
ramurilor, frunzişului; • Presiune susţinută sau spasmodică; • Arbore mic; •
Arbore situat în stânga paginii; • Linii trasate discontinuu; • Arbore foarte
stufos; • Ramuri lipsite de frunze.
• Nervozitate: • Liniile desenate se întrepătrund, se întretaie şi se amestecă în
frunziş; • Frunzişul este neregulat, cu linii confuze; • Înnegriri; • Linii ascuţite (
releva în egală măsură agresivitatea); • Baza trunchiului este barata şi
înnegrită; • Apăsare insistentă şi spasmodica; • Linii necontrolate ( control
emotiv deficitar); • Linii retuşate, în zigzag.
• Tendinţa depresivă: • Frunziş căzut ( tip salcie plângătoare); • Trunchi
discontinuu, linii spasmodice; • Arborele este mic, cu ramuri fără frunze,
trasate din linii unice; • Porţiuni înnegrite ( semn de angoasa); • Sisteme de
linii trasate în direcţii opuse în frunziş; • Semne de nervozitate ( linii
discontinue, retuşate…); • Linii uşor trasate ( lipsa de sprijin).
• Impulsivitatea: • Ramuri în formă de tub; • Linii aruncate, lansate; • Înnegriri; • Linii spasmodice; • Linii
trasate în direcţii opuse.
• Agresivitatea: • Unghiuri ascuţite; • Înnegriri; • Linii frânte sau unghiulare; • Săgeţi îndreptate înspre trunchi
( autoagresivitate), sau înspre interior; • Rădăcini nuanţate şi multiple; • Trunchi rugos, înnegrit sau „zebra”;
• Ramuri sau frunze ascuţite; • Ramuri tubulare; • Frunze de ilex.
• Probleme sexuale: • Rădăcini importante, ascuţite, răsucite, cu linii frânte; • Linia solului haşurata sau în
unghi; • Înnegriri la baza arborelui; • Baza arborelui acoperită de tufe şi ierburi; • Ramuri tubulare
( impulsivitate); • Ramuri încrucişate ( ambivalenta); • Arbore crescut în ghiveci;
• Nevroze şi psihoze: • Arbore mic sau foarte mare ( sentiment de inferioritate sau exaltare imaginativa); •
Înnegriri ( anxietate, angoasa); • Frunziş imens şi apăsător ( control imaginativ deficitar); • Îngustare a
trunchiului ( blocaj al încărcăturii afective); • Rădăcini mari şi îndreptate în jos ( probleme sexuale); • Trunchi
împărţit în două ( divizare a personalităţii); • Ramuri fără frunze ( lipsa de contact şi schimburi cu altcineva);
• Crestături în partea stângă a trunchiului ( traumatism în trecut); • Coroană diformă şi neregulat desenată
( lipsa unei înlănţuiri logice a ideilor); • Forma infantilă (regresie); • Ramuri frontale ( probleme psihologice);
• Apăsare spasmodica în trasarea liniilor ( agresivitate); • Repetarea unor motive diferite: cercuri, etc.
( tendinţa obsesionala, perseveraţie); • Încrucişarea ramurilor ( ambivalenţă); • Linii retuşate ( anxietate); •
Coroana căzută (tendinţa depresivă); • Forme inautentice ( rupere de realitate).
• Alcoolismul: • Linii tremurate; • Linii fine şi fără suport, discontinue câteodată; • Mici semne repetate,
înnegriri, forme rotunde în coroană ( tendinţa de perseveraţie); • Coroana căzută ( semn al depresiei); •
Lărgiri şi îngustări ale trunchiului ( blocarea încărcăturii afective); • Ramuri întrepătrunse în coroană
( contradicţie intimă); • Arbore crescut din ghiveci ( sentiment de închidere în problemele personale).