Curs V.

CURS
Prof. V: Vasilica
Spirdion

EDUCAŢIA ADULŢILOR
 OBIECTIVE:
 Ansamblul proceselor organizate ale educaţiei, ale conţinuturilor, ale metodelor de formare
care prelungesc sau completează educaţia iniţială (în afara formării profesionale, universitare)
 Educaţia adulţilor nu poate fi considerată o acţiune izolată, ci trebuie văzută ca un
subansamblu integrat într-un proiect global al educaţiei permanente.
 Într-un asemenea proiect, omul este un agent al propriei educaţii, demersul său rezultând din
interacţiunea permanentă între acţiunea şi reflecţia sa.
 Crearea unui stil de muncă activ,autocontrolat
 Dezvoltarea autonomiei şi a simţului responsabilităţii la fiecare individ
 Valorificarea potenţialului individual şi colectiv
 Educaţia, departe de a se limita la perioada şcolarităţii, trebuie să se deschidă tuturor
dimensiunilor existenţei, să vizeze toate tipurile de competenţe şi toate domeniile acţiunii, să
favorizeze toate formele de dezvoltare a personalităţii.
 Procesul educativ în care sînt angajaţi indivizii, în cursul vieţii lor, trebuie considerat ca un
tot, un întreg.
DIFERENŢELE DINTRE COPII ŞI
ADULŢI ÎN PROCESUL DE
ÎNVĂŢARE
• Alţii decid pentru ei ceea ce este important pentru a fi
învăţat
• Acceptă informaţiile ce li se oferă fără a le pune la
îndoială conţinutul şi realitatea

COPII
• Se aşteaptă ca ceea ce învaţă să le fie util în viitorul
îndepărtat
• Nu au idei preconcepute
• Nu pot fi surse de învăţare pentru profesor sau colegi
decât într-o mică măsură
• Sunt concentraţi asupra conţinutului
• Sunt mai puţin implicaţi în mod activ
• Planificarea este responsabilitatea profesorului
• Învaţă bine într-un mediu autoritar

• Decid singuri pentru sine

• Simt nevoia validării informaţiilor primite, pe baza
experienţei şi părerilor proprii
• Se aşteaptă ca ceea ce învaţă să le fie util în viitorul

ADULŢI
apropiat
• Experienţa le poate fixa anumite idei
• Pot fi surse de învăţare atât pentru instructor, cât şi
pentru colegi, într-o mare măsură
• Sunt concentraţi asupra problemei
• Participă activ
• Planificarea este o responsabilitate împărţită între
formator şi instruiţi
• Învaţă bine într-un mediu de colaborare
 Caracteristicile procesului de
învăţare specifice adulţilor:
(1) Adulţii sunt elevi care se orientează spre persoana lor.
Pe măsură ce ne maturizăm, creşte capacitatea de a utiliza
experienţa acumulată în timpul procesului de învăţare şi de a
organiza acest proces în rezolvarea problemelor cotidiene.
 (2) Adulţii sunt
participanţi activi.
În timpul procesului
de învăţare adulţii nu
vor fi participanţi pasivi,
fapt caracteristic
procesului de educaţie
formală, ci vor fi
deosebit de activi.
(3) Adulţii tind să valideze noile informaţii. Ei
încearcă să le treacă prin propriile standarde şi
experienţe, apoi să le accepte.
 (4) Adulţii învaţă prin colaborare.
Ei nu sunt nişte recipiente goale care
urmează a fi umplute cu cunoştinţe şi
aptitudini de către un profesor
atotştiutor.
Metode şi tehnici de instruire a
adulţilor
A. Metode expozitive şi
interogative

modalitate de prezentare orală a unei teme într-o organizare

logică, caracterizată prin densitatea ideilor şi prezentarea
fluentă şi pregnantă a acestora prin care se urmăreşte
furnizarea de idei necunoscute, de modele explicative, de legi
sau fapte de cunoaştere care nu pot fi descoperite şi însuşite,
de regulă, pe baza experienţei intelectuale personale.
 CLASIFICAREA METODELOR EXPOZITIVE:

EXPUNEREA
• Pregătirea ideilor ce urmează a fi transmise auditoriului (documentarea)
• Pregătirea materialului (a suporturilor materiale cu ajutorul cărora vom ilustra diferitele fapte pentru a susţine o idee sau alta -planşe, grafice, diapozitive, secvenţe din diferite filme,etc)
• Pregătirea psihologică a celui care expune,cât şi strategia de captare a atenţiei publicului

CONFERINŢA DE POPULARIZARE
• este o expunere care urmăreşte să facă cunoscută tuturor şi pe înţelesul acestora o descoperire, o idee de mare actualitate
• durata medie de desfăşurare, este, de regulă, între 40 şi 45 de minute.

DEZBATEREA

• Momentul organizatoric joacă rol esenţial

SIMPOZIONUL
• prezentarea unor scurte expuneri pe diferite probleme; nu mai puţin de două expuneri şi nu mai mult de cinci. În privinţa duratei de desfăşurare, fiecare expunere sau prezentare a unui punct de vedere în medie,
cuprinde între 3 şi 20 de minute.

COLOCVIUL
• un moderator, 5-6 specialişti, 3-4 reprezentanţi ai auditoriului, pe de o parte, iar pe de altă parte, auditoriul.
• moderatorului îi revine sarcina să precizeze scopul colocviului, să faciliteze schimbul de opinii între specialişti şi să asigure
• intervenţia reprezentanţilor auditoriului, atunci când aceştia consideră că este necesar. Organizatorii trebuie să cunoască din timp
• problemele care frământă pe viitorii participanţi, după care problemele respective să fie comunicate specialiştilor invitaţi la colocviu

MASA ROTUNDĂ
• o dezbatere la care participă un grup de specialişti, de regulă, minimum 3, maximum 5 (dar pot fi şi 15-30)
• animaţia dezbaterii este realizată şi aici de un moderator
• la desfăşurarea ei pot lua parte şi unu-doi reprezentanţi ai publicului sau chiar mai mulţi
• nu este recomandabil un număr prea mare de participanţi la masa rotundă când se desfăşoară în faţa publicului deoarece
• durata de desfăşurare, a acesteia, aşa cum subliniază şi lucrările de specialitate, nu trebuie să depăşească 40-45 de minute
B. Metode practic- demonstrative
Metoda cercetării documentare şi de teren

Metoda formării dirijate prin sarcină

Metoda studiului de caz

Metoda lucrului în grup

Metoda schimbului de experienţă

R.H.Dave – educaţia permanentă este un „proces de perfecţionare
a dezvoltării personale,sociale şi profesionale pe durata întregii
vieţi a indivizilor.”
 Educaţia permanentă

Factorii educaţiei permanente sunt:

 Factori instituţionali şcolari
 Factori instituţionali peri şi extraşcolari: massmedia,
teatrul, cinematograful, internetul, universităţile, expoziţii, muzee,
simpozioane, sesiuni ştiinţifice, consfătuiri,excursii
 Factori generali: progresul social, revoluţia culturală, ştiinţifică; schimbările
produse în activităţile socio-profesionale, setea de cunoaştere a omului;
 Autoeducația
Se defineşte ca o activitate conştientă,intenţionată,pe care un individ
o desfăşoară pentru formarea sau desăvârşirea propriei persoane.
Transformarea educaţiei în autoeducaţie devine posibilă atunci când
individul are putere de discernământ propriu, devine conştient de
capacităţile proprii, se autocunoaşte, deţine conştiinţă de sine şi
intenţionalitate.
În lucrarea „Educaţie prin sine însuşi”, Garabet Aslan arată că
autoeducaţia presupune cel puţin trei condiţii:
 Cel ce se educă este concomitent educator şi educat
 Aceasta înseamnă că o parte a sa („educatorul”) trebuie să
posede însuşiri superioare celeilalte părţi („educatul”)
 De asemenea trebuie să posede un grad de voinţă şi energie
care să completeze şi să dezvolte însuşirile pozitive şi să le
îndrepte pe cele negative
Autoeducaţia se realizează numai prin forţe proprii,fără
ajutorul sau apelul la factori educativi externi.