CONSILIEREA PĂRINȚILOR.

ASPECTE
TEORETICE ȘI PRACTICE
 Cuprins:

1. Caracteristicile și rolul consilierii parentale

2. Proiectarea activităților de consiliere parentală.
2.1. Strategii practice de intervenție
3. Bariere în comunicarea eficientă consilier-părinte
 1. Caracteristicile și rolul consilierii parentale

Consilierea parentală implică sesiuni

individuale, colective sau de grup de informare,
orientare și consiliere în funcție de nevoile
identificate la nivelul școlii.
Acestea sunt solicitate de părinți sau
recomandate de consilierul școlar, respectiv cadrele
didactice din instituția de învățământ, dar nu puține
sunt cazurile în care se impun în cadrul unor
evenimente cu potențial negativ în dezvoltarea și Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY

performanța școlară a elevilor.

Enea, V., 2019, Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, București, Ed. Polirom, pag. 62
Caracteristicile și rolul consilierii parentale

Este recomandat ca, la începutul fiecărui

an școlar, consilierul să fie prezent la
ședințele cu părinții organizate de cadrele
didactice la nivelul fiecărei clase de elevi.
Acestea se impun cu atât mai mult la
începutul ciclurilor de învățământ, când nu e
formată o legătură între consilier, părinți,
colectivul clasei de elevi și corpul
profesoral.
Părinții pot beneficia de consiliere
indiferent de perioada școlară, în cabinetul
de asistență psihopedagogică, la cererea
acestora și în intervale stabilite de comun
acord.

Enea, V., 2019, Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, București, Ed. Polirom, pag. 62
 Caracteristicile și rolul consilierii
parentale

Procesul de consiliere a părinților necesită o serie de abilități

specifice consilierului școlar:
- Să fie un bun comunicator, să manifeste empatie, congruență,
înțelegere și adaptabilitate (Băban, 2009).
- Trebuie să transmită informații corecte, fundamentate, să fie
descriptiv, și nu evaluativ sau critic.
Un obiectiv central al consilierii părinților este
conștientizarea nevoii de implicare activă a acestora în viața
elevului, pentru o dezvoltare armonioasă, atât în plan emoțional,
cât și comportamental și cognitiv.

- Să asculte activ, să lucreze în echipă, să dezvolte rețele de

suport, să ofere feedback pozitiv și să dea dovadă de
comportament etic.

În relația cu părinții elevilor, consilierul școlar va trebui:

- Să manifeste toleranță și respect;

- Să aibă un comportament nondiscriminativ, iar obiectivul său Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-SA

pe termen lung să fie formarea unor relații constructive și

eficiente de colaborare între actorii implicați în procesul de Enea, V., 2019, Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, București, Ed. Polirom, pag. 63
Cuznețov, L., 2013, Consilierea parentală. Ghid metodologic, Chișinău, pag. 102
educare.
 2. Proiectarea activităților de consiliere parentală.
Strategii practice de intervenție

Activitățile de consiliere a părinților pot fi centrate în jurul unor tematici, precum:

dezvoltarea personală, reglarea emoțională, eficientizarea sau ameliorarea relațiilor părinte-
copil, gestionarea conflictelor interpersonale și familiale.
Proiectarea activităților de consiliere a părinților se realizează la începutul anului școlar,
în contextul planificării anuale și al celei semestriale, și este propusă în urma analizei de
nevoi (programată tot pentru începutul fiecărui an școlar).

De cele mai multe ori, părinții solicită ajutorul consilierului școlar în probleme legate de
relația cu copiii lor, gestionarea conflictelor familiale și școlare ale acestora, dificultăți de
relaționare sau identificarea unor soluții eficiente pentru . (Peacock, Colett, 2010).
Consilierul școlar poate planifica intervenții centrate pe soluții în cadrul unor sesiuni
individuale sau de grup.

Enea, V., 2019, Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, București, Ed. Polirom, pag. 63-64
 Strategii practice de intervenție

1. Identificarea problemei.
Peacock și Colett (2010) recomandă o serie de metode
precum interviul, observația sau scalele de raportare și evaluare.
Interviul cu părinții poate urmări un ghid prestabilit de întrebări
care acoperă atât date de natură demografică și socială (tipul
familiei, evenimente familiale cu un posibil impact emoțional
etc.), cât și întrebări legate de problemele copilului, contextul în
care au apărut, frecvența acestora, modul în care afectează
familia în ansamblul ei etc.
Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în
Totodată, părintele va trebui să menționeze și aspectele condițiile CC BY-NC

pozitive ale relației, cele mai apreciate calități ale copilului său
sau câteva lucruri la care copilul a demonstrat capacități și
deprinderi superioare.

Enea, V., 2019, Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, București, Ed. Polirom, pag. 64
 Strategii practice de intervenție
2. Intervenții în cazul problemelor de externalizare.
Problemele de externalizare (comportamente agresive, nerespectarea regulilor, lipsa de atenție și hiperactivitatea,
comportamente de tip opozant) sunt cele mai frecvente cazuri cu care se confruntă atât părinții cât și profesorii. Consilierul
școlarul este considerat un partener excelent pentru părinții ce solicită asistență și consultanță psihopedagogica în corectarea
acestor probleme de externalizare, având la dispoziție o serie de intervenții documentate și validate științific:

Intervenție Descriere Nivel de dezvoltare

Rezolvarea colaborativă a Consilierul lucrează în echipă cu părintele și cu copilul pentru rezolvarea Tehnica e aplicabilă tuturor vârstelor, însă mai
problemelor problemei. Scopul central este reprezentat de descoperirea momentelor în puțin recomandată copiillor de vârstă mică sau
care s-au maifestat comportamentele de tip ,,exploziv” și de găsirea în mod celor cu dificultăți de exprimare verbală.
colaborativ a unei soluții.

Gestionarea evenimentelor Consilierul lucrează împreună cu părinții, profesorii și copilul la Tehnică aplicabilă tuturor vârstelor, însă cu
neprevăzute (acasă sau la școală) identificarea comportamentelor problematice în context familial și școlar, precădere elevilor de vârstă mică.
pentru a stabili metode de identificare și acționare promptă în situații
neprevăzute.

Trainingul abilităților de rezolvare Copiii sunt învățați să aplice tehnici cognitive de rezolvare a problemelor în Tehnica este recomandată copiilor cu vârsta mai
de probleme situații dificile care deseori conduc la comportamente inadecvate. Părinții mare de opt ani, dar adapabilă și pentru cei mai
sunt implicați mai puțin, dar îi pot ajuta pe copii să aplice pașii de rezolvare mici.
a problemelor.

Enea, V., 2019, Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, București, Ed. Polirom, pag. 65
 Strategii practice de intervenție
3. Intervenții în cazul problemelor de internalizare.
Problemele de internalizare se referă la manifestări tipice ale unor tulburări precum depresia sau anxietatea. În contextul școlar, acestea pot lua diverse
forme: refuz școlar, simptome somatice (migrene, dureri de stomac, dificultăți digestive), probleme de concentrare etc. Consilierul școlar nu poate aborda
din punct de vedere clinic anxietatea și depresia. Mai mult decât atât, atunci când elevul prezintă semnale ale unei tulburări clinice, părinții trebuie
îndrumați către un specialist (psiholog clinician sau psihiatru, după caz), consilierul școlar neavând permisunea legală și etică de a interveni în vederea
tratării acestor tulburări.
Consilierul școlar poate în schimb să gestioneze manifestări tipice ale copiilor și să colaboreze eficient alături de părinții și cadrele didactice implicate
în vederea ameliorării performanței școlare, a relațiilor interpersonale pe care elevul le dezvoltă și a stării sale generale. Peacock și Colett (2010)
recomandă o serie de tehnici ce pot fi prezentate părinților în vederea gestionării problemelor de internalizare:

Intervenție Descriere Nivel de dezvoltare

Training emoțional
Expunerea
Utilizarea unor strategii de coping
Rezolvarea problemelor
Ajutarea elevilor în identificarea și explorarea propriilor emoții și corelarea Toate vârstele, cu precădere la cei din primar și
acestora cu cognițiile și comportamentele asociate. gimnazial.
Ajutarea părinților și copiilor în a înțelege cum anume evitarea stimulilor neplăcuți Toate vârstele; în cazul copiilor mici, accentul va fi
poate întreține de fapt problema. pe părinte.
Identificarea unor cogniții alternative în situațiile de confruntare cu stimulul Toate vârstele, deși tehnicile cognitive trebuie
anxios (de exemplu, restructurare cognitivă și/sau strategii de relaxare) adaptate pentru vârste mai mici.
Identificarea unor soluții alternative pentru situațiile care generează stări anxioase Copii cu vârsta mai mare de 8 ani.
sau depresive

Antrenamentul abilităților de Utilizarea operativă a unor strategii de comunicare eficiente, precum ascultarea Toate vârstele
comunicare activă.

Enea, V., 2019, Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, București, Ed. Polirom, pag. 68-69
 Strategii practice de intervenție
4. Intervenții în cazul dificultăților școlare.

Dificultățile în plan educational sunt printre cele mai comune rațiuni pentru care părinții solicită asistența
psihopedagogica consilierului școlar. În general, în problemele de factură școlară (dificultăți de scriere, citire,
calcul) este recomandată utilizarea unor instrumente atașate curriculumului, precum probe standardizate ce
măsoară în mod specific competențele elevilor, ce pot fi analizate împreună cu părinții (Shinn, 2002). Acestea
îndeplinesc nevoia unui screening inițial al elevilor, constituind baza de pornire și fundamentare a strategiilor
ulterioare.

Enea, V., 2019, Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, București, Ed. Polirom, pag. 69
Bariere în colaborarea eficientă consilier-părinte

- Lipsa de încredere a părinților în propriile abilități de a-și sprijini copiii în efectuarea sarcinilor de
învățare, aceștia bazându-se în totalitate pe profesori. De aceea, de cele mai multe ori, modul în
care este exploatată contribuția activă a părinților depinde și de eforturile întreprinse de
consilierul școlar (Barton et al., 2004; Hoover-dempsey et al., 2005). Acesta are misiunea de a
gestiona și elimina neîncrederea părinților în propriile abilități, oferind suport emoțional în
vederea consolidării unor eforturi concrete în acest sens.
- Motivația părinților. Aceasta implică percepția asupra propriului rol, dar și credințe privind
eficacitatea consilierii (Hoover – Dempsey et al., 2005). Este important ca părinții să considere
necesară implicarea lor și să creadă în potențialul lor de a contribui în sens pozitiv la succesul
copiilor lor.
- Carențe în comunicare. Comunicarea este esența procesului de consiliere. Așa cum subliniază
Dinkmeyer și Carlson (2006), consilierul trebuie să aibă capacitatea de a înțelege mesajul
transmis de către părinte, de a sesiza elementele de comunicare nonverbală și paraverbală, de a se
focusa pe conținutul comunicării și de a oferi un feedback constructiv.

Enea, V., 2019, Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, București, Ed. Polirom, pag. 71-72
 Bibliografie:

1. Enea, V., 2019, Intervenții psihologice în școală. Manualul consilierului școlar, București, Ed. Polirom

2. Cuznețov, L., 2013, Consilierea parentală. Ghid metodologic, Chișinău

Vă mulțumesc pentru
atenție!