REFERAT-Transmisii

Solutii constructive ale partii conduse ale ambreiajului

Indrumator:
As.drd. Ing. Dobre Alexandru
Stud
ent:
Godeanu Marius Dan

La ambreiajele de automobile se disting trei parti principale:

- partea conducatoare , formata din piese care sunt permanent in legatura cu
motorul (se rotesc totdeauna cand motorul functioneaza );
- partea condusa care cuprinde piesele ce sunt in legatura cu transmisia
motorului;
- mecanismul de functionare , compus din piese ce transmit comanda de
actionare a ambreiajului .
Partea condusa a ambreiajului este formata din discul ambreiajului , montat
intre volant si placa de presiune; discul este solidarizat la rotatie , cu arborele primar
al schimbatorului de viteze .
1. Discul de frictiune
Discul ambreiajului se compune dintr-un disc de otel , prevazut cu taieturi
radiale pentru a-i da elasticitatea necesara. Pe discul metalic se monteaza, prin nituire
cu cap inecat garniturile de frecare din ferodo (material care are un coeficient de
frecare mare). In scopul unei cuplari line a ambreiajului intre discul metalic si
garnitura de frecare, in partea dinspre schimbator de viteze sunt montate arcuri
lamelare. Un capat al arcului este nituit la discul metalic, iar celalalt capat la garnitura
de frecare. Arcurile sunt indoite in asa fel, incat, in stare libera intre disc si garnitura
exista un joc. La cuplarea ambreiajului, pe masura ce se elibereaza pedala, discul de
presiune se deplaseaza spre volant, comprimand arcurile lamelare ale discului de
frecare, si astfel momentul e transmis creste treptat, ceea ce conduce la o cuplare lina
a ambreiajului. Montarea discului ambreiajului pe arborele primar al schimbatorului
de viteze se face cu ajutorul unui butuc cu caneluri, de flansa caruia se fixeaza prin
nituire (de mentionat ca nu la toate tipurile de automobilele discul de ambreiaj se
monteaza pe arborele primar al cutiei de viteze.
In scopul protejarii transmisiei contra oscilatiilor la rasucire, discul
ambreiajului este prevazut cu un sistem de amortizare, cu frictiune sau hidraulic.
Sistemul de amortizare cu frictiune este cel mai raspandit. La discul
ambreiajului prevazut cu amortizare prin frictiune, fixarea discului metalic de flansa
butucului se face prin arcuri elicoidale (Fig.1). Arcurile sunt montate in stare
comprimata, in ferestre practicate in flansa butucului si in discul metalic. In acest fel,
momentul motor de la discul metalic la flansa butucului se transmite prin arcurile
precomprimate .In cazul in care prin ambreiaj nu se transmite nici un moment,
ferestrele din discul metalic si flansa butucului coincide. La transmiterea momentului,

deci la cuplare, forta se transmite prin arcuri, care se comprima iar discul se
deplaseaza fata de flansa, primind o deplasare unghiulara. In acest mod se realizeaza
legatura elastica intre butuc si disc, care conduce la amortizarea oscilatiilor si
rasucire.

Fig.1 Disc de frictiune cu arcuri de amortizare

In timpul cuplari ambreiajului, arcurile ambreiajului dezvolta o forta de presare
asupra discului de presiune si acesta, la randul sau asupra discului de frecare,
suficient pentru ca frecarea care i-a nastere intre aceste doua discuri si volant sa poata
transmite momentul motor la cutia de viteze.
La debreiere cand conducatorul automobilului apasa asupra pedalei, furca de
debreiere impinge rulmentul de presiune inainte. Acesta actioneaza capetele parghiilor
de debreiere care deplaseaza discul de presiune invingand forta arcurilor in felul
acesta, discul de frecare ne mai fiind presat asupra volantului si disparand forta de
frecare se va opri odata cu arborele primar al schimbatorului de viteze.
Pentru a obtine o cuplare cat mai buna a transmisiei cu motorul, ambreiajul
automobilului trebuie sa fie cat mai elastic. Din acest punct de vedere cele mai
corespunzatoare sunt ambreiajele cu mai multe discuri deoarece momentul motor este
transmis treptat de la un disc la altul, ceea ce asigura o frecare progresiva si deci o
cuplare lina. La ambreiajul cu un singur disc, cuplarea se face mult mai rigid si din
aceasta cauza discurile de frictiune ale acestora au o constructie speciala. In scopul
asigurarii unei cuplari cat mai line, solutiile constructive mai des utilizate si
totodata recomandabile sunt cele ale discurilor ondulate sau prevazute cu arcuri plate
in interior, dupa cum se arata in Fig. 2

Partea periferica a discului reprezentata in Fig.2 a, este impartita in mai multe

sectoare 2, indoite in afara sau inauntru prin, alternare. Numarul sectoarelor se
recomanda sa fie intre 4 si 12, in functie de diametrul discului. Taieturile radiale care
dau nastere la sectoarele ondulate micsoreaza totodata si tendinta spre deformare a
discului metalic. In stare libera, intre garniturile de frictiune 1 si 3 exista un joc =
12 mm iar cand discul este presat, ondulatiile incep sa se indrepte treptat ceea ce
asigura o frecare progresiva si deci o cuplare lina. Un dezavantaj al discurilor cu
sectoare consta in dificultatea de a obtine aceeasi rigiditate la toate sectoarele.

Fig. 2 Constructia discurilor de frictiune

O rigiditate mai uniforma pe suprafata discului de frictiune se obtine prin
constructia in fig. 2 b, la care sunt introduse arcuri late intre disc si garniturile de
frictiune ceea ce face ca intre ele sa apara, in stare libera, un joc = 12 mm care se
preia in procesul cuplarii. Numarul arcurilor 4 plate se recomanda sa nu fie mai mici
de 6.
Deoarece discurile trebuie sa fie elastice, se executa din otel laminat cu
continut mediu sau ridicat de carbon cu grosime de 1,42 mm . Taierea si indoirea
sectoarelor se face in prese speciale. In scopul mentinerii formei si calitatilor elastice
dorite, tratamentul termic se face tot in presa. Dupa calirea in ulei si revenire, trebuie
sa aiba duritate HRC = 38.50 Arcurile plate se executa din banda de otel laminat la
rece si lustruit in prese la temperatura de aproximativ 420 C.
Pentru a feri transmisia de oscilati si rasuciri cauzate de rotatia neuniforma a
arborelui cotit si de variatia vitezelor unghiulare la deplasarea automobilului, discul

de frictiune al ambreiajului este prevazut cu un sistem de amortizare a acestor

oscilatii, care serveste si la asigurarea unei cuplari mai line a ambreiajului.
Amortizarea de oscilatii de rasucire ale ambreiajului, indiferent de caracteristica
elementului de amortizare, functioneaza pe baza aceleasi scheme de principiu,
respectiv, legatura dintre discul de frictiune si butucul acestuia se face cu ajutorul
unui element elastic.Din punct de vedere constructiv aceste sisteme de amortizare
difera prin elementul elastic utilizat: cauciuc, capsula hidrauluica sau arcuri.
Constructia discurilor de frictiune cu amortizare de oscilatii din cauciuc 1 este
reprezentat in fig.3.

Fig.3 Constructia discului de frictiune cu amortizare de oscilatii de torsiune cu

cauciuc
La unele ambreiaje se foloseste amortizarea de oscilatii de rasucire hidraulice,
care au insa o constructie complicata, etanseitatea se asigura cu greutate si momentul
de inertie este mare ceea ce face ca aceste amortizoare sa aiba o aplicabilitate redusa
si aceea numai la autoturisme.
Cea mai larga raspandire o au amortizoarele de oscilatii cu inele de frictiune si
elemente elastice cu arcuri elicoidale, dupa cum se arata in fig.4.

Fig.4 Constructia discului condus cu amortizor de oscilatii de torsiune cu frictiune si

element elastic
2. Garniturile de frictiune
In constructia ambreiajelor se folosesc cupluri de frecare compuse din materiale
diferite, respective volantul si discurile de presiune din metal, iar garniturile discului
de frictiune din material metalic. Materialul de baza pentru confectionarea garniturilor
de frictiune este azbestul, care are o stabilitate chimica si termica foarte buna. Acesta
poate fi utilizata sub forma unor fire scurte sau sub forma unor texturi, care impreuna
cu insertii metalice, se preseaza in lianti de tipul rasinilor sintetice, ale caror
proprietati influenteaza in mod hotarator functionarea ambreiajului.
Cele mai raspandite incluziuni metalice sunt plumbul, zincul, cuprul si alama,
sub forma de sarma, span sau pulbere.
Cerintele principale impuse garniturilor de frictiune ale ambreiajelor sunt:

sa asigure coeficientul de frecare dorit si asupra lui sa influenteze putin

variatiile de temperatura, ale vitezei de alunecare si ale incarcarii
specifice;
sa aiba o rezistenta ridicata la uzura mai ales la temperaturi inalte;

sa-si refaca rapid proprietatile de frictiune initiale. Dupa incalzirea

urmata de racirea corespunzatoare;
sa aiba stabilitate mare la temperatura ridicate;
sa aiba proprietati mecanice (rezistenta, elasticitate, plasticitate )ridicate;
sa se prelucreze usor si sa asigure o cuplare lina fara socuri, la plecarea
din loc a automobilului.

Uzura garniturilor de frictiune depinde de incarcarea specifica, de viteza de

alunecare, si de temperatura, cunoscand ca la temperaturi mai mari de 250C
intensitatea uzuri creste brusc.
Fixarea garniturilor de frictiune pe disc se face cu nituri sau prin lipire cu
cleiuri termorezistente. Raspandirea cea mai mare o are nituirea, deoarece asigura
rezistenta si siguranta in functionare si permite inlocuirea garniturilor fara prea mare
greutate. Niturile utilizate sun executate din materiale cu duritate redusa (cupru,
alama, aluminiu), care nu provoaca zgarieturi pe suprafetele de frecare.
In functie de materialul utilizat, coeficientul de frecare al garniturilor variaza
intre 0,250,35 mm pentru materialele pe baza de azbest, respectiv 0,400,45 mm pentru
materialele metaloceramice.
Pentru a proteja garniturile de frictiune impotriva incalzirii exagerate, pe
suprafata acestora sunt prevazute o serie de canale radiale, prin care, la rotirea
ambreiajului, circula aer care contribuie la racirea suprafetelor de frecare si la
evacuarea prin centrifugare a particulelor rezultate din uzura garniturilor.