Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiective TMK
Obiective TMK
- EUSIZ 6 secunde/zi
- ERSIZ 20 6 secunde/zi cu pauze de 20 secunde ntre ele; o sedinta/zi.
- 3 contractii 6 secunde/zi cu pauze de 30-60 secunde ntre ele; 2-3 sedinte/zi.
Primele doua tipuri de exercitii au conditie de 60-70% forta maxima.
Exercitii dinamice cu rezistenta :
- Exercitiul maximal scurt ( EMS )
1 RM greutate maxima ridicata o data si sustinuta 5 secunde ( Rose & co ). Se poate face o
data/zi sau de 3 ori/zi cu pauze de 1-2 minute ntre ele.
- Exercitiul maximal cu repetitie ( EMR )
Se cresc progresiv greutatile pna se testeaza 10 RM ( 10 repetitii maxime ); la 5-7 zile (o
sedinta/zi ) se face retestarea. McQueen propune 4 seturi de 10 RM/zi, de 3 ori pe saptamna.
- Tehnica fractionata DeLorme-Watkins ( exercitiu cu rezistenta progresiva )
Principiul metodologic este de crestere a fortei si a rezistentei musculare, fiind o metoda prea
rigida.
Set I 10 cu 50% 10 RM
Set II 10 cu 75% 10 RM
Set III 10 cu 100% 10 RM
ntre seturi se face pauza de 2-4 minute. Ex. se fac o data/zi, de 4 ori pe saptamna si n a 5-a zi
se face testare pt 10 RM.
Principiul progresiei rezistentei reprezinta adaptarea la fiecare pacient.Daca se depaseste n
timp 10RM,se creste nr de ridicari
- Exercitii rezistive repetitive ( tehnica Oxford-Zinovieff )
Set I 10 cu 10RM
Set II 10 cu 90% 10 RM
Set III 10 cu 80% 10 RM
Set IV 10 cu 70% 10 RM
n general se fac 4 seturi, dar se pot face si 10 seturi pna la 10% 10 RM. Cauza : muschiul
oboseste treptat, deci fiecare set reprezinta o performanta aproape maximala. La 5-7 zile se face
retestarea 10 RM.
- Exercitiile cu 10 Rm ( repetitii minime )
Sunt indicate n cazul muschilor slabi ( nu poate ridica de 10 ori nici chiar segmentul propriu ).
Testarea agonistului ( asistare minima necesara ) se face pentru 10 Rm ( exercitii cu scripete cu
contragreutate ). Exxista diverse variante, dar clasic se folosesc trei serii :
Seria I 10 cu 2 Rm
Seria II 10 cu 1,5 10 Rm
Seria III 10 cu 10 Rm
- Exercitii culturiste ( body-building )
Sunt exercitii analitice cu ncarcare progresiva, cu numar de repetari si viteza de executie
crescute, si exercitii izometrice si exercitii dinamice cu rezistenta. Se face ridicare de greutati :
o Mici 30-50% 1 RM, peste 15 repetari
o Mijlocii 50-70% 1 RM, peste 6-9 repetari
o Mari 70-100% 1 RM, 1-3 repetari
Treptat creste numarul reprizelor/grup muscular. Se fac 3-7 antrenamente/saptamna, a 50-120
minute, pentru toate grupele musculare. Se fac pauze de 1-3 minute ntre reprize.
Exercitiile dinamice cu rezistenta se fac cele mai utile n hipertrofie, cresterea mobilitatii
articulare si cresterea rezistentei musculare. Exercitiile izometrice singure cresc cel mai rapid
forta pna la un prag si pot produce hipertrofie dar mai scazuta.
Exercitiile dinamice cu rezistenta pot determina instalarea oboselii musculare si daca aceasta
este depasita, scade forta ( risc la muschii slabi ) si se impune testarea fortei si la grupul
simetric. Este importanta viteza de executie si durata.
Alte tipuri de exercitii indicate n deficite mari de forta, de cauza neurologica:
Posturi declansatoare de reflexe tonice (reflexe tonice cervicale/labirintice )
Tehnici de facilitare pentru ntarirea musculaturii :
- Inversarea lenta cu opunere; - Initierea ritmica; - Contractii repetate; - Izometrie alternanta; Stabilizare ritmica
Elemente facilitatore a raspunsului motor :
- ntindere rapida; - Tractiune; - Telescopare; - Vibratie; - Periaj
Pentru o forta sub 3se face suma miscarilor active si miscare pasiva. Pentru o forta 0- 1 se face
prezentarea amplitudinii de miscare si reeducarea miscarii prin reflexe tonice articulare (reflex
de ntindere). Pentru forta -2 si -3 se face miscare activa asistata. Sustinere de catre
kinetoterapeut , suspendare cu contragreutate, orteza dinamica. Pentru forta 2 si 3 se face
miscare activa iar pentru forta 2+, 3+, -4, 4 se face miscare activa cu rezistenta.
CAPITOLUL V - CRESTEREA REZISTENTEI MUSCULARE
Rezistenta este capacitatea de a sustine un efort, adica o activitate musculara pe o perioada
lunga de timp, dar si capacitatea de a sustine o contractie. Factorii care realizeaza rezistenta
musculara sunt :
- Forta musculara; - Rezistenta musculara; - Metabolismul muscular
- Complexul factorilor neuronali : concentrare, excitatie/inhibitie corticala
- Starea generala ( boala/sanatate, dezechilibru neurovegetativ, endocrin)
Rezistenta musculara este o proprietate de baza n procesul muncii, mai importanta ca forta
propriu zisa. Se fac testari :
o Capacitatea de a mentine o contractie : 15% din forta maxima mentinuta nelimitat, 50% din
forta maxima mentinuta pentru 1 minut, 100% din forta maxima mentinuta pentru 6 secunde.
o Testare cu 15-40% din forta maxima sau numarul repetarilor posibile fara ncarcare si ritmul
(viteza) duc la oboseala compensata (ranspiratii, mimica) si apoi decompensata (scade ritmul,
scade amplitudinea).
Exista mai multe tipuri de rezistenta :
- Rezistenta generala a organismului de a face un anumit lucru mecanic (peste 2/3 din masa
musculara n actiune
- Rezistenta speciala ( la sportivi ); - Rezistenta locala un segment ( 1/3 din masa musculara a
corpului)
- Rezistenta neuropsihica; - Rezistenta emotionala
Cresterea rezistentie se obtine prin cresterea duratei exercitiului : intensitati de efort mic dar
duarta mare. Se fac exercitii dinamice cu rezistenta 15-40% 10 RM/1 RM cu durata mai mare
pna la oboseala. Se utilizeaza orice ex active cu rezistenta.
Cresterea rezistentei musculare se foloseste n cadrul terapiei ocupationale si a sportului
terapeutic.
CAPITOLUL VI - CRESTEREA COORDONARII, CONTROLULUI SI
ECHILIBRULUI
Controlul motor are 4 etape de baza :
1. reeducarea mobilitatii; 2. reeducarea stabilitatii; 3. reeducarea mobilitatii controlate; 4.
reeducarea abilitatii
Ultimele doua etape constituie obiectivul VI al kinetoterapiei. Coordonarea presupune
combinarea activitatii unui numar de muschi ntr-o schema de miscare continua, lina, executata
de n conditii normale. Coordonarea presupune si control; este automata, neperceputa constient
desi poate fi facuta si constient. Monitorizarea se face prin proprioceptori si centrii subcorticali,
partial suplinit de control vizual si centrii corticali ( nu va fi la fel de fina ). Coordonarea
presupune foarte multe repetari ( paralel cu cresterea ). Necesita antrenament, creste precizia cu
economie maxima de efort muscular, ceea ce
presupune inhibitia oricarei iradieri inutile a excitatiei n cortex. Stereotipurile (pattern-urile,
modelele) motorii : miscare volitionala ce presupune selectarea, modificarea, combinarea
schemelor fixate subcortical.
Legile antrenamentului pentru coordonare ( Kottke ) :
- exercitii de cteva ori pe zi fara ntrerupere pna la coordonare
- orice contractie inutila trebuie evitata (sa nu apara iradierea excitatiei care poate compromite
coordonarea)
- ntarirea perceptiei senzoriale corecte (explicatii verbale, nregistrari cinematice, desene)
- concentrarea pacientului (daca apre oboseala sau plictiseala se opreste)
- nu se foloseste forta maxima : cu ct rezistenta opusa miscarii va fi mai mica, cu att iradierea
excitatiei n SNC va fi mai mica si creste coordonarea (chiar sub 10% din forta maxima).
Mobilitatea controlata se realizeaza ntr-o postura cu ncarcare corporala si extremitatea distala
fixata. De exemplu, se fac mobilizari ale genunchiului sau soldului cu piciorul fixat pe sol
(patrupedie, stnd n mini). Abilitatea sau dibacia (skill) se realizeaza cu extremitatea
distala libera, nefixata. Se fac miscari ( inclusiv mers) n afara unei posturi; mobilizarea
extremitatilor n mediu cu trunchiul mentinut drept. Scoala franceza defineste miscarea
coordonata ca un echilibru ntre lantul articular si lantul muscular kinetic. Exista doua tipuri de
lant kinetic :
o Lant kinetic nchis (extremitatea fixata) ce realizeaza miscarea n articulatiile proximale si
presupune mobilitate controlata si miscare n postura.
o Lant kinetic deschis (extremitatea libera) ce presupune abilitatea si miscarea n afara
posturii.
Apar diferente mari daca lantul implica mai multe unitati kinetice (articulatii). n lantul deschis
flexorii genunchiului (ischiogambieri si gemeni) iar n lantul nchis extensorii genunchiului
( agonisti cvadriceps ). Ischiogambierii trag posterior platourile tibiale si gemenii trag posterior
condilii femurali. Antrenarea mobilitatii n lantul kinetic nchis determina mobilitate controlata,
iar n cel deschis abilitate.
Tehnici globale pentru lanturile kinetice ( nchis/deschis):
- Mobilizari poliarticulare
Sunt tehnici analitice dar pe mai multe grupe de muschi si articulatii. Grupa 1 sau muschitragaci si grupa 2 sau muschi-tinta se lucreaza cu/fara rezistenta manuala/scripete cu
contragreutati. n exercitiul Frenkel se realizeaza coordonarea M. inferioara decubitsezndortostatism si creste controlul proprioceptiv al MS inferioare n tulburari neurologice.
- Tehnici neuroproprioceptive de facilitare
Metoda Kabat utilizeaza principiul gesticii umane si permite antrenarea muschitragaci si
muschi-tinta.
- Reflexe de echilibrare si stabilizare
Reflex de echilibrare departarea unui segment (linia gravitationala sa cada tot n poligonul de
sustinere ).
Reflex de stabilizare cautarea unui punct fix exterior.
Metoda consta n coordonarea dezechilibrarii. Posturile detremina reactii de reechilibrare si
restabilizare ( dezechilibrarea e treptata si apar reflexele .
- Gestualitate coordonata
Determina o activitate musculara optimala, armonioasa, individualizata. Elaborarea gestului se
poate realiza prin cumpana pe un picior pentru a culege ceva de pe podea (program Williams
pentru lombosacralgii ) sau n cazul sportivilor de performanta n diverse sporturi.
- Coordonari paleative
Se realizeaza prin adaptarea la mers cu ajutorul crjelor sau a bastonului; alteori prin adaptari la
disfunctii ireversibile ( pareze cu miscari trucate, ankiloze articulare).
Coordonarile paleative se utilizeaza doar cnd o coordonare fiziologica este imposibila.
- Terapia ocupationala
Necesita cea mai complexa coordonare. Avantajele terapiei ocupationale sunt: dezvolta
coordonarea pe gesturi fixate anterior bolii si antreneaza direct gestica cotidiana.
Tehnica dezvolta abilitati n lant kinetic deschis, pentru membrele superioare si prehensiune
Recuperarea obiectuvului VI este cu att mai grea cu ct imoblizarea este mai lunga si se face
dupa obtinerea stabilitatii, a fortei si mobilitatii suficiente. Orice ex se va executa tot mai
repede ca dovada de precizie.
CAPITOLUL VII - CORECTAREA DEFICITULUI RESPIRATOR
Cuprinde :
Posturarea n kinetoterapie respiratorie:
- Posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei; - Posturi de drenaj bronsic
Reeducarea respiratorie :
- Dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare; - Reeducarea respiratiei costale
- Reeducarea respiratiei diafragmatice
- Controlul si coordonarea respiratiei : o Frecventa; o Raportul ntre timpii respiratori; o
Viteza fluxului de aer
o Controlul respiratiei n miscare si efort
Gimnastica de corectare :
- Corectarea curburilor patologice ale gtului si pozitia capului; - Corectarea pozitiei umerilor
si scapulei
- Corectarea curburilor patologice ale coloanei dorsale; - Corectarea curburilor patologice ale
coloanei lombare
- Corectarea pozitiei si mobilitatii bazinului; - Tonifierea diafragmului si a musculaturii
respiratorii toracice pasive
CAPITOLUL VIII - ANTRENAMENTUL LA EFORT
Toleranta la efort este principala masura pentru aprecierea capacitatii de munca a unui bolnav.
Scaderea tolerantei la efort determina dependenta. Lipsa efortului fizic determina deficite
functionale ale ntregului organism si dezadaptari cardiorespiratorii, metabolice, musculare.
Antrenamentul la efort este important n orice etapa si este o adaptare specifica a ntregului
organism la complexul excitant reprezentat de efortul fizic.
Sechelele severe dupa un reumatism se pot clasifica n :
o Sechele locale disfunctionale reprezentate de hipotonie si hipotrofie musculara, redoare
articulara, paralizii. Se face kinetoterapie, urmarind obiectivele I VI.
o Sechele generale inertie fizica si psihica prelungita. Se face kinetoterapie si se urmareste
atingerea obiectivului VIII.
Antrenamentul la efort se indica urmatoarelor categorii :
- Bolnavi cardiovasculari coronarieni dupa infarct miocardic
- Bolnavi respiratori cu BPOC, sindrom post TBC, sechele toraco-pleurale
- Sechelari locomotori cu perimetru de miscare net limitat; - Sedentarii
Efortul fizic la care trebuie sa antrenam bolnavul este nivelul activitatii fizice la care parametrii
cardiorespiratori nu se pot adapta rapid si corespunzator.
Efortul fizic reprezinta un stress complex pentru organismul care nu se poate adapta la el.
Depinde de nivelul de la care pornim, unde se poate ajunge ( n functie de starea bolnavului ) si
ce mijloace de antrenament are acel pacient. Tipurile de antrenament pot fi : ridicarea din pat si
asezarea pe fotoliu, mersul pe jos, alergatul pe distante tot mai mari.
Testarea capacitatii de efort se face la persoanele sanatoase ( mai rar ) n sala de kinetoterapie,
dar cel mai frecvent se face n laboratorul de explorari functionale. Testarea capacitatii de efort
se exprima astfel : puterea efortului n Watt-i, consum de O2, kgm/minut sau kgm/secunda.
Se face testul de efort la scarita al lui Master( util si pentru antrenament ). Clasic, se utilizeaza 3
trepte cu o naltime de 23 cm.
Valoarea efortului performat se poate :
o Exprima n Watt-i
W = 4/3 ( greutate bolnav 0,23 f 9,81 )/60
o Exprima n kgm/min
Kgm/min = greutate bolnav 0,23 f
0,23 se refera la naltimea scaritei si este exprimata n metri.
9,81 este cifra de conversie a kgm n W : 1 kgm = 9,81 W.
f reprezinta numarul de urcari pe minut.
Se vor stabili: nivelul initial de efort, obiectivele intermediare si obiectivul final.
Obiectivele pot fi exprimate n : nivel de efort ( W sau kgm/minut ) sau prin activitati ( numar
metri parcursi/numar minute, anumita munca ).
Metode de antrenament :
o Mersul
Se poate indica si pulmonarilor cu administrare de oxigen ( treptat suspendata ).
Avantajele mersului sunt : exercitiu fiziologic cu automatism prestabilit, este simplu si pune n
actiune grupe musculare mari. Dozarea este relativa, n fct de ritm, distanta, durata si panta. O
varianta a mersului este cura de teren n statiunile balneare.
o Autongrijire si activitati casnice
Sunt indicate n deficientele cardiopulmonare si locomotorii severe. La nceput, autongrijirea si
activitatile casnice reprezinta scopul si metoda reeducarii la efort.
o Urcat scari si pante
Progresia se exprima prin nr. de trepte si durata urcarii. Pentru panta sunt importante nclinarea,
distanta si ritmul de mers.
o Bicicleta ergonomica /covor rulant
Avantajele sunt reprezentate de dozarea efortului si urmarirea parametrilor cardiorespiratori la
efort.
o Alergare
Este cea mai utilizata si este indicata sedentarilor si bolnavilor cardiopulmonari la un anumit
nivel de antrenament. Dozarea tine cont de ritm si nivelul de ridicare al genunchiului (distanta,
durata). Ca variante se desprind alergarea pe loc, n casa, saritul cu coarda, etc.
o not
Avantajele notului sunt efectele benefice ale apei calde si ale presiunii hidrostatice pe muschi,
articulatii si circulatie periferica. Este greu de dozat.
o Terapia ocupationala
Trebuie sa se aleaga bine formula. Este indicata pentru bolnavii cardiorespiratori si locomotori.
o Sportul terapeutic
Este indicat sedentarilor si reprezinta obiectivul final pentru pacientii cu afectiuni
cardiopulmonare si locomotorii.
o Munca
Trebuie sa atinga capacitatea de efort ceruta de munca sa fizica.
Cea mai moderna exprimare a intensitatii unui efort este echivalentul metabolic (EM ). 1 EM
reprezinta energia necesara acoperirii nevoilor bazale, de repaus. 1 EM = 3,5-4 ml O2/kg/minut
= 1,2 kcal/minut. Efortul se exprima prin multiplii de EM, exprimat n ml O2/kg/minut sau
kcal/minut.
Suportabilitatea efortului se urmareste prin :
o Semne clinice: tahicardie (aritmii), dureri precordiale, dispnee, oboseala accentuata, paloare,
transpiratii reci, ameteli, dureri
claudicante sau simple dureri muscloarticulare.
o Semne paraclinice : modificari ale tensiunii articulare si pe EKG.
Se urmareste alura ventriculara ( nu arata rezerva cronotropa a cordului ). Se stabileste AV
maxim admisa ( P max ): P max = 220 vrsta ( n ani ) sau P max = 215 [vrsta ( n ani )
0,66 ].
Pacientii se mpart n doua categorii :
- Pacienti care suporta bine efortul fizic de antrenament si vor obtine beneficii
- Pacientii care suporta rau si renunta ( nu suporta eforturi mai mari de 2 EM ); apar repede
semne clinice.
Eficienta efortului fizic de antrenament este dat de intensitate, durata, frecventa si cu ct
acestea sunt mai mari, cu att eficienta antrenamentului este mai mare. Eforturile cu intensitate
sub 50% din consumul de O2, durata sub 10 minute si o frecventa sub 2 sedinte/saptamna nu
cresc conditia fizica la sanatosii sedentari.
Intensitatea de efort la bolnavii cardiaci sau pulmonari este de 60-70% din capacitatea
functionala testata. Se va ncepe cu 25-50% si va creste treptat. Se va ajunge treptat la 60-70%
din consumul maxim de O2. Efortul mare este periculos. Durata efortului este de 10-20 minute
( la nceput eforturile sunt scurte, de 3 minute, cu pauze de 30-180 secunde si ciclul se repeta
30-60 minute ). Frecventa sedintelor este de 2-3/saptamna pentru cei care performeaza eforturi
de intensitate si durata mari. Sedintele pot fi zilnice sau mai multe pe zi pentru cei care
performeaza eforturi mici ( mobilizare din pat, mers prin camera ).
Metodica sedintelor de antrenament la efort (Haskell) :
1. 6-15 minute de ncalzire, adaptare, cu exercitii lente fara efort mare
2. Exercitiile propriu zise
3. Trecerea la starea de repaus n 5-10 minute. Se fac miscari usoare de membre, mers relaxat,
miscari respiratorii. Vasodilatatia mare produsa la efort nu dispare la oprirea acestuia si a
contractiei musculare, existnd riscul de hipotensiune, lipotimie si tulb. de ritm. Rolurile acestei
etape sunt : scaderea tahicardiei, stabilizarea tensiunii arteriale, disiparea caldurii
acumulate prin efort, spalarea metabolitilor acizi din muschi.
Efectele antrenamentului la efort sunt :
- Creste conditia psihica ( ncrederea n sine )
- Scade alura ventriculara, scade tensiunea arteriala sistolica si este ameliorata functia
ventriculului stng.
- Creste suprafata alveolocapilara de schimb, este ameliorat raportul V/Q si difuziunea
oxigenului
- Scade rezistenta vasculara periferica; - Creste extractia de oxigen din snge si respiratia
tisulara
- Scade denivelarea ST la efort
- Scad catecolaminele si lipidele sanguine la efort iar HDL colesterol creste fata de colesterolul
total
- Scade tesutul adipos si creste masa musculara; - Creste capacitatea sexuala
- Efecte favorabile asupra proceselor de coagulare-fibrinoliza
Este nca controversat daca antrenamentul la efort creste circulatia coronariana si daca are
capacitatea de supleere efectiva ( se pare ca da, dar nca exista semne de ntrebare ). La
cardiaci, cel putin n primele faze, antrenamentul se face sub controlul cardiologului.
Obiectivul VIII nu trebuie sa lipseasca din orice program de kinetoterapie.
Se realiz pentru refacerea functiei motorii pierdute prin leziuni ale SNC. Suita completa a
etapelor controlului motor este :
1. mobilitatea
Reprezinta abilitatea de a initia si executa miscarea pe toata amplitudinea fiziologica.
Mobilitatea poate fi afectata prin: hipertonie, hipotenie, dezechilibru tonic, redoare
articulara/periarticulara. Reeducarea mobilitatii implica: cresterea amplitudinii, cresterea fortei
sau cresterea ambelor.
2. stabilitatea
Reprezinta capacitatea de a mentine posturile gravitationale, antigravitationale si mediane ale
corpului. Stabilitatea da posibilitatea de contractii normale simultane a muschilor din jurul unei
articulatii ( co-contractie ). 2 procese:
o integritatea reflexelor tonice posturale; o co-contractia stabilitatea n posturile cu
ncarcare
3. mobilitatea controlata
Reprezinta abilitatea de a face miscari n posturi de ncarcare ( prin greutatea
corpului/segmentului distal fixat ) sau de a rota capul si trunchiul n timpul acestori posturi.
Stadiul intermediar, de activitate static-dinamica, presupune ca portiunea proximala se
roteaza si portiunea distala este fixata prin greutatea corpului. Mobilitatea controlata reclama
forta musculara ( pentru miscare ), reactii de echilibru n balans si abilitate de utilizare a
amplitudinilor functionale ( proximal si distal ).
4. abilitatea
Se poate caracteriza ca posibilitate de a manipula si explora mediul nconjurator.
Reprezinta capacitatea de a misca segmentele n afara posturii/locomotiei.
Contractiile musculare
Se folosesc tehnicile de facilitare neuromusculara proprioceptiva ( FNP ) Knott si Voss.
Tehnicile FNP sunt :
Tehnici FNP fundamentale
Tehnicile fundamentale se utilizeaza la orice pacient, cu sau fara cooperarea acestuia.
Aceste tehnici sunt :
Priza minilor
Contactul manual cu muschii, tendoanele si articulatiile trebuie sa ndeplineasca conditiile : sa
fie ferma dar nedureroasa, sa fie pe elementele care fac miscarea si sa nu jeneze amplitudinea
completa de miscare.
Comenzile si comunicarea
Stabilesc o relatie senzoriala ntre pacient si kinetoterapeut.Comenzile trebuie sa fie
scurte,clare, ferme sau blnde(dupa caz ). Pacientul trebuie sa si urmareasca dirijarea miscarii.
ntinderea
Muschiul raspunde mai bine dupa ce a fost ntins (Kabat pozitioneaza la ntindere maxima).
Este implicata componenta de rotatie a segmentelor, ceea ce determina o ntindere mai mare a
muschilor din schema. Din punct de vedere al tehnicii, kinetoterapeutul executa tractiunea
(alungirea), apare stretch-reflex-ul, contractia reflexa si exact n acest moment pacientul
ncepe contractia ( miscarea ).
Tractiunea si compresiunea
Tractiunea se face la comanda mpinge ! si stimuleaza miscarea n timp ce compresiunea se
face la comanda trage ! si stimuleaza stabilitatea.
Rezistenta maximala
Permite totusi executarea miscarii si cresterea fortei. Miscarea este lenta, fara sacade.
Maximul se raporteaza la forta actuala. Iradierea se face de la grupele musculare puternice
din schema la cele slabe.
Secventialitatea normala a miscarii
Controlul muscular este initial proximal si apoi distal. Dupa dezvoltarea acestui control,
miscarea se face dinspre distal spre proximal. Secventialitatea normala este urm : nceputul
miscarii l face rotatia n cadrul schemei miscarea segmentului distal
apoi miscarea segmentului proximal. Daca rotatia nu se poate face, nici restul miscarii nu se
poate face. Refacerea controlului apare nti proximal si apoi distal.
ntarirea ( cresterea fortei musculare ) se face prin :
- Iradierea influxului nervos de la muschii puternici la cei slabi( musculatura proximala este
mai puternica dect cea distala)
Aplicnd contrarezistenta pe musculatura puternica, este generata miscarea doar a musculaturii
slabe, de antrenat.
o Relaxare opunere ( RO )
Este o tehnica izometrica indicata n limitarea miscarii prin contracturi musculare dureroase
( exemplu : ischiogambieri ). Se mai numeste si tehnica tine-relaxeaza. n punctul de limitare
a miscarii se face izometrie relaxare lenta ( este involuntara si contractia izotonica este a
antagonistului). Se merge din treapta n treapta pe toata amplitudinea. Daca forta este mica
dupa izometrie, se face miscare pasiva.
Acest tip de tehnica este de doua tipuri :
- RO antagonista izometrie muschi retracturat. De exemplu, daca extensia cotului este
limitata, se face flexie, tine! ( izometrie ) si relaxeaza, deci face extensie activa.
- RO agonista izometrie agonist. De exemplu, n cazul tricepsului se face izometrie la
extensie maxim posibila = mpinge relaxare extensie .
RO +/- ILO
o Relaxare contractie ( RC )
Este indicata daca exista mobilitate redusa pe una din partile articulatiei si este contraindicata la
durere. Relaxarea se face doar pe antagonistul ce limiteaza miscarea.
RC se face la punctul de limitare. Pacientului i sunt date comenzi sa traga si sa roteze sau sa
mpinga si sa roteze, n timp ce kinetoterapeutul se opune mpingerii/tractiunii.
Tractiunea/mpingerea sunt izometrice n timp ce rotatia este izotonica.
o Stabilizare ritmica ( SR )
Este indicata n reducerea antalgica a mobilitatii sau redori post-imobilizare gipsata.
Se face simultan ( apoi alternativ ) contractia izometrica agonisti-antagonisti ( co-contractie ).
De exemplu, pentru sold se face flexie abductie rotatie externa la amplitudine maxima n
etapele :
- Kinetoterapeutul comanda tine si se obtine izometria schemei
- Se mpiedica orice miscare si se obtine izometria antagonistilor (extensie adductie rotatie
interna )
- n tine; - Repetitie de 2 3 ori; - La final se fac contractii izotonice repetate
o Rotatia ritmica ( RR )
Este indicata n hipertonii. Se face miscare pasiva pna la obtinerea relaxarii, apoi pasiv/activ
face miscarea limitata.
Tehnici pentru promovarea stabilitatii
Stabilitatea este data de tonus postural bun si de co-contractie eficienta. Acestea sunt antrenate
n descarcare ( ex. decubit ).
o Contractia izometrica n zona scurtata ( CIS ); o Izometria alternanta ( Iz A )
Sunt contractii izometrice alternative agonisti antagonisti, din aceeasi pozitie.
Pentru recstigarea co-contractiei, n pozitii nencarcate, ordinea dificultatii este : IL ILO
CIS Iz A. Dupa recstigarea co-contractiei n segmentul proximal (din postura nencarcata) se
trece la ncarcare.
- Din patrupedie SR (uneori este necesara ILO apoi SR): succesiunea din patrupedie ILO
Iz A SR; pentru toata
musculatura flexie extensie abductie adductie .
- Din genunchi asezat ortostatic
Tehnici pentru promovarea mobilitatii controlate
Obiectivele sunt : o Tonifiere pe parcursul disponibil; o Amplitudinea functionala; o
Antrenarea de posturi variate
Sunt folosite toate tehnicile cu toate pozitiile, n succesiune. Creste stabilitatea proximala a
corpului.
Tehnici pentru promovarea abilitatii
Se fac n pozitii cu eliberarea extremitatilor : seznd, n genunchi, ortostatism, decubit dorsal.
o Inversarea agonista
Este cea mai utilizata si determina controlul excentric.
Urmatoarele doua tehnici sunt specifice.
o Progresia cu rezistenta ( PR )
Se caracterizeaza prin opozitie facuta de kinetoterapeut locomotiei pacientului (controleaza
deplasarea naintea bazinului) sau contreaza miscarea unui segment sau a unui membru.
o Secventialitatea normala ( SN )
Se face de la distal la proximal. Se pot utiliza CR si SI apoi SN care se repeta, ceea ce
determina cresterea coordonarii si a abilitatii. n timp apare automatismul.