1.

Tubul intestinal primitiv - formare, limite, derivate

FORMARE:
Ca urmare a plerii cefalo-caudale si laterale a embrionlui, o portiune din cavitatea vitelina
aoperita cu endoderm este incorporata in corpul embrionului si formeaza intestinul primitv.
Alte 2 portiuni ale acestei cavitati, sacul vitelin si alatoida,raman in afara embrionului.
In portiunea cefalica si caudala ale embrionului, intestinul primitiv formeaza un tub terminat in
fund de sac, ale carui segmente sunt: proenteron (intestin anterior) si metenteron (intestin
posterior). Portiunea mijlocie, mezenteron (intestin mijlociu), ramane conectata temporar cu
sacul vitelin prin intermediul ductului vitelin, sau canalul omfalo enteric.
Intestinul primitiv este lagat de peretii trunchiului prin 2 mezouri:
a) mezenter comun dorsal: se intinde de la capatul inferior al esofagului -> reg. cloacala a
metenteronului
b) mezenter ventral: exista doar la niv. segmentului terminal al esofagului, in dreptul
stomacului, in partea sup. a duodenului

LIMITE:
a. intestin anterior: caudal de intestinul faringian -> primordiul hepatic
b. intestin mijlociu: caudal de primordiul hepatic -> jonctiunea 2/3 dr cu 1/3 stg a colonului
transvers (la adult)
c. intestin posterior: 1/3 stg colon transvers -> membrana cloacala
DERIVATE:
a. proenteron:
- esofag
- stomac
- jumatate sup duoden
- ficat
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 1

- cai biliare
- pancreas
b. mezenteron:
- portiune distala duoden
- jejun + ileon
- cec
- apendice
- colon ascendent
- cea mai mare parte a colonului transvers
c. metenteron:
- flexura colica stg (restul colonului transvers)
- colon descendent
- colon sigmoid
- cea mai mare parte a rectului: ampula rectala

2. Intestinul anterior - limite, evolutie, derivate

LIMITE:
Caudal de intestinul faringian -> primordiul hepatic
EVOLUTIE:
-

Este inchis la extremitatea craniala de membrana orofaringiana sau stomatofaringiana (care dispare in S3 sau S4).
Este legat de peretele dorsal al trunchiului printr-un mezou comun dorsal
arteza proenteronului = trunchi celiac (cu origine in aorta dorsala)
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 2

DERIVATE:
-

esofag
stomac
mucoasa intregului aparat respirator, inclusiv alveolele pulmonare
jumatate sup duoden (D1 + parte craniala a D2)
ficat
cai biliare
pancreas

3. Intestinul mijlociu - evolutie, derivate

LIMITE:
sup: jumatatea ansei duodenale/ originile mugurilor hepatocistic si pancreatic
inf: flexula colica primara, viitoare flexura colica stanga
EVOLUTIE:
Dezvoltarea intestinului mijlociu se caracterizeaza prin alungirea rapida a tubului intestinal
si mezenterului acestuia, cu formarea ansei intestinale primare (ansa ombilicala). La
extremitatea apicala, ansa comunica liber cu sacul vitelin prin intermediul ductului vitelin
ingust. Este prevazut pe toata lungimea lui cu mezenter comun dorsal. In acelasi timp cu
cresterea in lungime, ansa
-

intestinala primara se rpteste in jurul axei formatea de artera mezenterica

superioara. => artera mezenteronului = AMS

DERIVATE:
Ansa ombilicala va fi impartita in 2 ramuri:
a. ramura superioara/descendenta: mai lunga din care deriva:
- jejun
- cea mai mare parte din ileon
b. ramura inferioara/ascendenta: mai scurta din care deriva:
- restul ileonului (ultimii 40-80 cm)
- cec
- apendice
- colon ascendent
- cea mai mare parte din colon transvers

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 3

4. Intestinul posterior - evolutie, derivate

LIMITE:
sup: flexura colica primara, viitoare flexura colica stg.
inf: membrana cloacala, viitoare membrana anala
EVOLUTIE:
Initial metenteronul prezinta inferior o deschidere comua cu alantoida, intr-un receptacul =
cloaca. Cloaca este inchisa inferior de membrana cloacala formata la limita dintre ectoderm
si endoderm. Se formeaza septul urorectal prin proliferierea mezodermului dintre alatoida si
metenteron. Septul urorectal se uneste cu membrana cloacala => cloaca este impartita in
doua:
-

anterior: sinus urogenital. Se form. vezica urinara, uretra, partial org. genitale ext.
posterior: sinus anorectal. Se formeaza ampula rectala

Concomitent si membrana cloacala este impartita in doua:

-

membrana urogenitala
membrana anala

Septul urorectal paricipa la formarea diafragmei pelvine si formatiunilor fibroase aferente

acestuia, inclusiv centrului tendinos al perineului.
In paralel ectodermul din vecinatatea deschiderii metenteronului prolifereaza si formeaza o
invaginare = proctodeum. => se formeaza cea mai mare parte a mucoasei canalului anal.
La niv. ampulei rectale, mucoasa este de 2 tipuri:
a. mucoasa cu origine endodermala: ep. cilindric inalt unistratificat
b. mucoasa cu origine ectodermala, formata din proctodeum: ep. pavimentos turtit
pluristratificat
Artera metenteronului = AMI
DERIVATE
-

flexura colica stanga (rest colon transvers)

colon descendent
colon sigmoid
cea mai mare parte a rectului. Ampula rectala

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 4

5. Dezvoltarea esofagului si a stomacului malformatii. Formarea

bursei omentale
DEZVOLTAREA ESOFAGULUI:
-

In S4 de dezvoltare apare
diverticulul respirator (mugurele
pulmonar)
apare septul traheo-esofagian care
separa diverticulul de portiunea
dorsala a proenteronului
In acest fel intestinul anterior este
impartit intr-o portiune ventrala,
primordiul respirator, si o portiune
dorsala, esofagul.
Esofagul este initial scurt si ocupa o pozitie inalta, cervicala. El se alungeste si coboara
datorita a 3 factori:
1. aparitia regiunii cervicale
2. coborarea cordului
3. cresterea mai accentuala a regiunii dorsale a trunchiului embrionar
S4: se oblitereaza lumenul esofagian
S7: apar vacuole care conflueaza -> lumenul este retunelizat
mucoasa esofagiana formata din ep. pluristatificat
L2: dezv. musculatura longitudinala
L3: dezv. musculatura circulara
Partea superioara a esofagului prezinta musculatura striata derivata din ultimele 2 arcuri
branhiale, unde este invervat de n. X
In treimea inferioara tunica musculara este alcatuita din fibre musculare netede si este
inervata de plexul slanhnic
Esofagul este legat de peretii trunchiului prin 2 mezouri: mezoesofag dorsal si ventral.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 5

Anomalii in dezvoltarea esofagului

1. Atrezie esofagiana = lipsa lumenului. Se creaza in lipsa retunelizarii
2. Stenoza esofagiana = ingustarea lumenului
3. Fistule traheoesofagiene/traheobronsice = defect de septare al esofagului de
diverticulul laringotraheal => lichidele ajung in arborele traheobronsic.
DEZVOLTAREA STOMACULUI:
-

Apare in S4 sub forma unei dilatatii fusiforme ale intestinului anterior

Are initial pozitie inalta, cervicala si sufera un proces fals de coborare determinat de fapt de
factorii ce duc la dezoltarea cordului,
diafragmei, esofagului.
Ca si corp fusiform, inainte de rotire
prezinta:
fata gastrica stanga
fata gastrica dreapta
margine anterioara, care
creste putin
margine posterioara, care
creste mai mult
Stomacul se roteste 90 grade in
sensul acelor de ceasornic, datorita
cresterii foarte mari a mugurelui
hepatocistic. In urma acestui
precoes de rotire, stomacul, din
pozitie sagitala, se va aseza in pozitie
frontala, usor oblica:
fata gastrica stanga => fata anterioara
fata gastrica drapta => fata posterioara
marginea anterioara => curbura mica
marginea posterioara => curbura mare. In partea sup a acestuia apare un diverticul,
fornix sau fundul gastric, camera cu aer
!! n. vag stang initial inerva fata gastrica stg. => n. vag stg inerveaza fata anterioara a
stomacului
!! n. vag drept initial inerva fata gastrica dr. => n. vag dr. inerveaza fata posterioara a
stomacului
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 6

Segmentele terminale cefalic si caudal al stomacului au originie initiala pe linia mediana, pe

parcusul dezvoltarii se rotesc in jurul unui ax anteroposterior:
portiunea caudala (pilorica) se deplaseaza catre dreapta si ascendent
portiunea cefalica (cardiei) se deplaseaza catre stanga si descendent
Stomacul este atasat de peretele dorsal al trunchiului prin intermediului mezogastrului
dorsal si de peretele ventral al trunchiului prin intermediul mezogastrului ventral.
Rotirea stomacului determina:
rotirea mezogastrului dorsal catre stanga => se formeaza bursa omentala (cavitatea
peritoneala mica). Se mai formeaza lig. gastrolienal (gastrosplenic), ligg. frenolienal,
renolienal, pancreaticolienal
rotirea mezogastrului ventral catre dreapta => se formeaza omentul mic + lig.
falciform + lig. hepatogastric
L3: se dezv. musculatura longitudinala
L4: se dezv. musculatura circulara si oblica
L4: apar glandele gastrice care incep digestia peptica

Anomalii in dezvoltarea stomacului

1.
2.
3.
4.
5.
6.

Stenoza pilorica = ingustarea lumenului piloric/absenta tunelizarii lumenului

Stenoza hipertrofica pilorica = hipertrofia sfincterului piloric
Stomac inversat = situs inversus total sau doar abdominal
Stomac in clepsidra sau bilocular = hipertrofie a musc. circulare in partea mijlocie
Stomac ectopic in pozitie toracica = cu esofag scurt.
Gastroschizis = defect de formare a peretelui abd. ant. supraombilical, caz in care
fatul prezinta stomacul pe fata anterioara a trunchiului in cavitatea amniotica

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 7

6. Malformatii in dezvoltarea tubului digestiv

PROENTERON:
1) Atrezie esofagiana
2) Stenoza esofagiana
3) Fistule trageoesofagiene sau traheobronsice
4) Stenoza pilorica
5) Stenoza hipertrofica pilorica
6) Stomac inversat
7) Stomac in clepsidra sau bilocular
8) Stomac ectopic in pozitie toracica
9) Gatroschizis
10) Pancreas inelar
11) Insule heterotrifice
12) Ficat ectopic toracic
13) Ficat in situs inversus
14) Ficat polilobat
15) Hipertrofii ale lobilor hepatici
16) Hipotrofii ale lobilor hepatici
17) Lobuli hepatici accesori
18) Prelungiri parenchimatoase pe fata inf a ficatului
19) Atrezii ale cailor biliare
20) Vezica biliara dubla
21) Vezica biliara septata
22) Chist congenital de coledoc
MEZENTERON:
23) Stenoze si atrezii la toate nivelurile
24) Diverticul Merckel
25) Fistula omfaloenterica
26) Omfalocel
27) Eventratie
28) Vicii de pozitie
29) Cec in pozitie inalta, subhepatica
30) Prezenta de insule heterotopice de parenchim hepatic sau pancreati in grosimea
mezenterului, de-alungul jejunului si ileonului
METENTERONULUI:
31) Imperforatie anala
32) Atrezie anala
33) Fistule regionale
34) Maladia Hirschprung
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 8

SAU
1. Diverticul Meckel. Apare pe traiectul ileonului la cca 60-70 cm proximal de valvula ileocecala. Inflamarea diverticulului Meckel se numeste diverticulita
2. Fistule in reg. ombilicala. Ele se explica prin prezenta unui lumen la nivelul canalului
vitelin, acesta deschizandu-se la suprafata in reg. ombilicala. Prin fisura se scurge
continutul jejuno-ileal
3. Chisturi viteline (ombilicale) enterochistom. Canalul vitelin isi pastreaza lumenul pe
portiuni limitate, la acest nivel dezvoltandu-se chisturi
4. Hernia ombilicala (omphalocel). Ansele herniate in S6 nu reinta in cav abd. in S10. Se
dat. lipsei de dezvoltare a cav. abd.
5. Eventratie viscerala. Nu se formeaza peretele anterolateral al abd. Viscerele sunt
acoperite doar de peritoneu
6. Prezenta diverticulilor la niv. diferitelor segmente ale tubului digestiv.
7. Segmente duble. Apar in special la niv. colonului si se explica prin fuziunea longitudinala
a unui segment al tubului digestiv.
8. Volvulus. Se datoreaza faptului ca nu se formeaza fasciile de coalescenta. Toate
segmentele devin mobile, prezinta mezouri si se rasucesc unul peste celalalt, in care caz
apar tulburari in tranzitul intestinal cu fenomene ocluzice si aparitia vomei
9. Situs inversus. Poate fi total sau partial. In cel total, organele sunt asezate in partea
locului normal atat in torace cat si in abdomen. In cel partial doar viscerele abdominale
sunt asezate anormal:
- duoden in stg
- cec, colon ascendent in dr
- stomac in dr
- splina in dr
- colon descendent, sigmoid in dr
- ficat in stg
10. Anomalii cecale
- agenezie ceala
- cec subhepatic
- cec in pelvis
- cec exagerat ca volum
- cec mobil
11. Dilicocolon. In diferitele segmente ale colonului constatam crestea in lungime a
segmetului respectiv
12. Megacolon
13. Megadolicocolon = crestea in lungime si calibru a colonului
14. Megacolon congenital aganglionar (maladia lui Hirschprung). Lipsesc plexurile
mezenterice Auerbach pe o portiune de colon. La acest nivel segmentul colonic nu are
mobilitate (miscari peristaltice). Neputand elimina continutul colonic, se dilata.
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 9

7. Formarea cavitatilor seroase.Formarea canalului pleuropericardo-peritoneal

Fazele de dezvoltare ale cavitatilor seroase:
1. Aparitia santurilor pleuroperitoneale, acestea apar lateral de santul intestinal, fiind
delimitate de splahno si somatopleura.
2. Formarea / aparita canalelor pleuroperitoneale acestea apar odata cu inchiderea
completa a corpului embrionar, in urma proceselor de curbare transversala si
longitudinala. Deasemenea, ele sunt simetrice, lateral de intestinul primitiv.
3. Formarea cavitatilor pericardo-pleuro-peritoneale. Aceste cavitati apar in urma
definitivarii a procesului de curbare longitudinala, in urma caruia, mezodermul
nesegmentat cefalic, din pozitie inalta, cervicala, ajunge in poziie ventrala (anterior de
proenteron).
Mezodermul nesegmentat cefalic evouleaza spre tubi endocardici primitivi, apoi tub
endocardic unic.
In jurul acestuia, veziculele celomice cefalice, formeaza cavitatea pericardia primitiva.
Aceasta, in aceasta etapa, comunica larg cu viitoarele cavitati pleurale si peritoneale.
4. Formarea diafragmei. La formarea ei participa: septul transvers, plicile si apoi
membranele pleuroperitoneale, mezoesofagul dorsal si o parte a somatopleure din
dreptul locului de formare a diafragmei.
5. Separarea cavitatii pericardice

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 10

8. Separarea pleuro-pericardica
Initial cavitea pericardica primitiva comunica larg cu cavitatile pleurale (canalele
pleuroperitoneale). In spatele tubului cardiac primitiv, somatopleura trimite prelungiri frontale
plici pleuropericardice. Acestea cresc in suprafata, delimitand intr-o faza intermediara, un
hiatus pleuropericardic, apoi se unesc formand cavitatea pericardica defintiva. Membranele
pleuropericardice sunt traversate de nervii frenici si venele cardinale inferioare dreapta si
stanga.
Initial, gonada primitiva apare regiune lomabra, cea masculina, sufera un proces de descensus
intern si extern, poziita finala fiind scrotul. In acest proces de coborare, testiculul antreneaza
de-a lungul unui traiect, viitorul canal inghinal, peritoneul, somatopleura, structuri ale peretului
anterior abdominal.
Somatopleura, care insoteste testiculul, creeaza un diverticul si apoi traiect canal peritoneovaginal care ulterior se inchide.
Peritoneul ramas in jurul testiculului cu exceptii, formeaza tunica vaginala. (hidrocel)

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 11

9. Caractere generale ale seroaselor. Implicatii clinice

Seroase sunt membrane conjunctive, subtiri,lucioase, transparente, sidefii, cu doua structuri:
(1) Mezoteliu, cubic sau pavimentos
(2) Corion
Seroasa adera la viscere sau pereti trunchiului printr-un strat de testu conjunctiv adipos careare
diverse lungimi.
Aceste seroase au capacitatea de a secreta, in spatiul virtual dintre ele un lichid ce este
transudat prin extravazarea serului din vasele acestor seroase. Prezenta derivatelor proteice in
cavitatile seroase e semn de inflamatie exudat.
Functiile seroaselor:
1) Plasticitatea
2) Capacitatea de a se deplasa printr-un chimotactism.
3) Functia de aparare posibilitatea leucocitelor de a traversa aceaste seroase prin
diapedeza.
4) Functie neurovegetativa prin semnalul de alarma pe care il da, prin durere in caz de
inflamatii sau alte afectiuni. Seroasele sunt puternic inervate.
5) Capacitatea redusa de reabsorbtie a lichidelor sau aerului aceasta capacitate de
spalare este folosita in dializa.

10. Hernia fiziologica

-

apare atunci cand ansa ombilicala este fortata sa

paraseasca cavitatea trunchiului
De ce apare?
ansa ombilicala creste foare mult
S5-S6 creste mugurele hepatocistic
creste mezonefrosul
este prezenta capacitatea scazuta a cavitatii
abdominale
In hernia ombilicala fiziologica ansele intestinale se
gasesc pe fata anterioara a trunchiului embrionar in
plina cavitate amniotica.
Dupa S6, datorita evolutiei mezonefrusului si cresterii capacitatii cavitatii
abdominare, ansele, din hernia fiziologica pot reintra in abdomen in urmatoarea
ordine:
1. Ansele jejunale: se aseaza la stg. liniei mediane, mai ales orizontal
2. Ansele ileale: se aseaza la dr. liniei mediane, mai ales vertical
3. Diverticulul cecal: in pozitie inalta, subhepatica [se formeaza la niv. ramurei
ascendente/inferioare a ansei ombilicale]
4. Diverticulul cecla sufera un proces normal de coborare, in fosa iliaca dreapta,
formandu-se colonul ascendent
Toate aceste procese sunt insotite de rotatia ansei ombilicare, impreuna cu
mezenterul, in jurul unui ax format de AMS, rotatie de aprox. 270 grade.
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 12

11. Dezvoltarea diafragmei

-

Determina separarea cavitatilor seroase ale toracelui, de cele abdominale.

La formarea ei participa septul transvers, plicile si apoi membranele
pleuroperitoneale, mezoesofagul dorsal si o parte a somatopleurei din dreptul
locului de formare a diafragmei.
1. Septul transvers origine in mezoderm nesgementat cefalic din pozitie inalta cervicala
(C3 C5) ajunge in pozitia lui datorita a trei procese:
a. Curbarea longitudinala
b. Descensus cordis
c. Crestera mai accentuata a partii dorsale a trunchiului embrionar
- Datorita originii C3-C5, septul transvers este invadat de mioblasti cu origine somitica,
tragandu-si nervul corespunzator (n. frenic).
- Septul transvers participa cu cea mai mare parte din materiale la formarea
diafragmei, parti sternale si costale (partile anterioare).
- Acest sept are forma semilunara cu concavitatea posterior
2. Somatopleura situata inferior de mugurii pulmonari, trimite prelungiri spre medial si
posterior - ce se numesc plici pleuroperitoneale, acestea cresc in suprafata si devin
membrane pleuroperitoneale. Ele sunt impinse caudal odata cu expansiunea mugurilor
pulmonari.
Aceste membrane participa la formarea partilor costale ale diafragmei portiunile
dorsolaterale.
3. Mezoesofagul dorsal este partea mezenterului comun dorsal, din dreptul esofagului
primitiv, traversat astfel de acesta dar si de VCI (derivata din vena cardinala inferioara
dreapta). Participa astfel la formarea partii lombare.
4. Somatopleura din dreptul locului de formare participa la formarea paritlor periferice,
circumferentiale ale diafragmei.
-

Toate aceste parti cresc si se unesc treptat,mai intai in dreapta si apoi in stanga.
Cand fuziunea nu are loc avem de a a face cu hernie diafragmatica congenitala caz
in care nou-nascutul prezinta viscerele abdominale in torace.
Dintre afluentii sinusului venos al cordului, singurul care va ramane sa traverseze
diafragma este vena cardinala inferioara dreapta viitaorea VCI. (vena cardinala
superioara dreapta devine VCS iar vena cardinala comuna stanga se atrofiaza odata
cu cornul stang, din ea ramanand pe suprafata cordului, sinusul venos coronar.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 13

12. Dezvoltarea duodenului si a pancreasului malformatii

DEZVOLTAREA DUODENULUI:
-

Are origina dubla:

a. din portiunea terminala a intestinului anterior (proenteron)
b. din portiunea cefalica a intestinului mijlociu (mezenteron)
! jonctiunea dintre aceste 2 portiuni se face imediat distal de originea mugurelui
hepatic
Ansa duodenala sufera si ea un proces de rotatie spre dreapta. La acest proces
participa:
crestea mai accelerata a mugurelui hepatocistic
rotatia stomacului
mugurii pancreatici
Astfel din pozitie sagitala, ajunge in pozitie frontala
Seroasele parietala si viscerala dupa rotatie se unesc si formeaza fascia de
coalescenta duodenopancreatica Treitz
In acest mod este inchisa si prelungirea cavitatii peritoneale din spatele stomacului
bursa omentala
La sfarsitul acestui proces, cea mai mare parte din aceste organe, din
intraperitoneale devin retroperitoneale secundare, iar duodenul si pancreasul vor fi
acoperita pe fata anterioara doar de o singura foita peritoneala

Malformatii in dezvoltarea duodennului:

1. Atrezia duodenului = lipseste lumenul duodenului, duodenul este astupat, defectul diind
determinat de nerebsorbita epiteliului care in S6-S7 se umple lumenul duodenal. Se
traduce prin varsaturi imediat dupa nastere.
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 14

2. Ocluzia (stenoza) duodenului = dezvoltarea exagerata a fibrelor circulare musculare;

este localizata in D3 cat si la D4. Se traduce prin varsaturi bilioase la un oarecare timp
dupa nastere.

DEZVOLTAREA PANCREASULUI:
-

Are origine endodermala din epiteliul ansei

duodenale, la limita dintre proenteron si
mezenteron
La acest nivel (la limita) apar:
a. Mugurele hepatoistic si mugurele
pancreatic ventral: anterior si in
grosimea mezenterului ventral
b. Promordiul
splinei
si
mugurele
pancreatic dorsal: posterior si in
grosimea mezenterului comun dorsal
Mugurele pancreatic ventral initial are 2 lobi:
drept si stang, iar in mod normal cel stang se atroofiaza.
Fiecare mugure prezinta un canal excretor propriu, ce se deschid in ansa duodenala
Mugurii pancreatici sufera un proces de rotatie spre dreapta => mugurele pancreatic
ventral (lobul drept) se roteste spre dreapta, se aproapie de mugurele pancreatic dorsal si
se aseaza inferior de el.
Din cei 2 muguri deriva:
mugurele pancreatic ventral: partea inf a capului pancreasului + procesul uncinat
mugurele pancreatic dorsal: partea sup a capului pancreasului + corpul si coada
pancreasului
La sfarsitul procesului de rotatie si dupa ce mugurele pancreatic ventral se aseaza sub cel
dorsal => anastomoza oblica a canalelor de excretie. Ductele care rezulta sunt:
Duct pancreatic principal Wirsung: ductul mugurelui ventral + anastomoza oblica +
partea distala a ductului mugurelui dorsal
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 15

Duct pancreactic accesor Santorini: parte proximana a ductului mugurelui

pancreatic dorsal
Din mezoduodenul dorsal, datorita relatiei cu promordiul splinei, deriva, prin reflexia
diferita a acestui mezou dorsal ligg:
gastrofrenic
gastrolienal
renolienal. In grosimea lui ajunge coada pancreasului (singura parte mobila a
pancreasului)
L3: se dezvolta din parenchimul pancreactiv insulele pancreatice Langerhans (origine in
crestele neurale)
L5: debuteaza secretia de insulina

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 16

Malformatii ale dezvoltarii pancreasului:

1. Pancreas inelar (rar) = lobul stang al mugurelui pancreatic ventral nu se atrofiaza, se
roteste spre stanga si se uneste cu restul. Astfel, aceasta parte a duodenului este
inconjurata de parenchim pancreatic dispus inelar care poate strangula duodenul
2. Insule heterotrofice = tesut pancreatic accesot in peretele intestinului subtire sau in
mezourile din jur. Poate avea caracteristici tipice de parenchim pancreatic normal

13. Dezvoltarea ficatului malformatii

-

Incepe in S4 cu origine endodemala din

epiteliul ansei duodenale.
La acest nivel apare diverticulul hepatocistic care se formeaza prin proliferare
din placa hepatica din peretele ventral
al duodenului:
mugurele hepatic din care
deriva:
- ficatul
- canale hepatice
mugure cistic din care deriva
- vezica biliara
- canal cistic
parte comuna din care deriva viitor canal coledoc
Toti acesti muguri la inceputul dezvoltarii lor sunt muguri epiteliali plini, tunelizarea lor se
face scundar
Dezv. mugurelui hepatocistic se face in relatie cu cea a septului transvers. Din acest motiv
originile structurilor hepatice sunt duble:
1. Origine endodermala: din mugure hepatocistic > se dezv. hepatocitele
2. Origine mezodermala: din septul transvers > se dezv. capsula conjuctiva
hepatica, septuri conjunctive intrahepatice, capilare sinusoide hepatice si celule
hematopoetica
S6-S9: ficatul creste in volum dat. functiei hematopoetice a acestuia. Ajunge la 10% din
greutatea corpului embrionar. Functia se epuizeaza in L7
L4: ficatul incepe secretia biliara, bila ajunge in intestin -> da o culoare bruna meconiului

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 17

Malformatii ale dezvoltarii ficatului:

1) Ficat ectopic toracic asociata cu malformatii conentiale ale diafragmei
2) Ficat in situs inversus partial sau total
3) Ficat polilobat primatele si omul prezinta ficat fara fisuri pe suprafata lui. Celalalte
mamifere prezinta mai multe santuri. In acest caz, ficatul are functie normala, este
malformatie de forma. Totodata trebuie facut diagnostic diferential pentru a nu se
confunda cu ficatul cirotic
4) Hipotrofii ale lobilor hepatici drept sau stang
5) Hipetrofii ale lobilor hepatici mai des intalnita hipertrofia lobului stang ficatul poate
ajunge in contact cu splina
6) Lobuli hepatici accesori lobulul Riedel la dreapta incizurii biliare.
7) Prelungiri parenchimatoase pe fata inferioara, viscerala a ficatului

14. Mezodermul intermediar. Pronefrosul

MEZODERMUL INTERMEDIAR:
-

uneste temporar
mezodermul paraxial si
placa laterala
se diferentiaza si
formeaza structurile
urogenitale
In regiunile cervicala si
toracica superioara este
segmentat si da nastere
unor aglomerari de celule
(viitoare nefrotoame).
In regiunile situate mai
caudal dormeaza o masa tisulara nesegmentata, denumita cordon nefrogenic

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 18

PRONEFROSUL:

este vizibil la embrionul uman in Z22

nu lasa derivate la om

dispare complet in zilele 24-25

corespunde segemtelor C5-T1
la om este rudimentar
se prezinta sub forma a 7 gramezi celulare nefrotoame, cu un duct colector
propriu, pronefrotic, rudimentar.
are efect inductor asupra mezonefrosului (experimental, sectionarea pro- si
mezonefrosului duce la involutia mezonefrosului)

15. Mezonefrosul
-

mezonefrosul si ductele mezonefritice sunt structuri derivate din mezodermul intermediar

prezent intre T1-L1
Partea superioara e formata din
gramezi celulare, din care se
formeaza o singura vezicula
nefrotica.
Partile mijlocie si inferioara
sunt formate din gramezi
celulare, din care se formeaza
mai multe vezicule nefrotice
(maxim 9). Aceste parti se
dezvolta mai mult formand pe
partea dorsala o creasta
urinara.
pe fata mediala a
mezonefrosului se dezvolta
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 19

creasta genitala, viitoare gonada primitiva

Mezonefros + creasta genitala = creasta urogenitala, legata de peretele post al trunchiului
printr-un mezou (mezou urogenial)
Ductul mezonefrotic Wolff (=tub colector longitudinal) se alungeste, creste caudal, se
deschide initial in alantoida, iar dupa septarea cloacei, in sinusul urogenital

Mezonefrosul are 2 structuri:

a. structura secretori: tubi mezonefrotici
b. structura colectoare: tub colector mezonefrotic Wolff
Evolutia acestor 2 structuri difera la cele 2 sexe:
i. la sexul feminin: nu da derivate
ii. la sexul masculin:
a. tubii uriniferi devin canale eferente, care se deschid in ductul colector
mezonefrotic Wolff
b. ductul colector mezonefrotic Wolff se transforma in canal epididimar, canal
deferent, canal ejaculator

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 20

16. Metanefrosul si malformatii in dezvoltarea aparatului urinar

METANEFROSUL:
-

formeaza rinichiul definitiv

apare in S5

Se prezinta sub forma a 2 componente:

-

Componenta
colectoare:
se
formeaza
din
mezodermul
metanefric, din mugurele uretral.
Mugurele apare prin inmugurirea
peretelui posterior a ductului
mezonefrotic Wolff, acolo unde
acesta isi schimba directia spre
anterior, spre sinusul urogenital. Din
mugurele uretral iau nastere:
i.
ii.
iii.
iv.
v.
-

ureter
perlvis renal
calice mari
calice mici
1-3 mil tubuli colectori

Componenta secretorie/excretorie (nefronii): se formeaza din mezodermul metanefric (=

partea inferioara a cordonului nefrogen)

Evolutia componentelor:
Componenta colectoare:
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Mugurele uretral penetreaza tesutul metanefric

Mugurele se dilata => se formeaza pelvis renal primitiv (bazinet primitiv)
Pelvisul renal primitiv se scindeaza in 2 parti
Se formeaza calicele mari prin impartirea pelvisului
Fiecare calice da nastere altor 2 muguri (diviziune in T) pana la 12-15 generatii.
Tubulii de oridinul 2 se maresc si inglobeaza tubulii de generatia a 3a si a 4a -> calicele
mici
7. Tubulii colectori de la generatia a5a si generatiile succesive se alungesc semnificativ si
au traiect catre calicele mici => dau nastere la piramidele renale
Componenta secretorie:
8. Tub colector acoperit la capatul distal de tesut metanefric
9. Tesut metanefric -> vezicule renale
10. Vezicule renale -> tubuli sub forma de S
11. Capatul proximal al tubilor S formeaza capsula Bowman, unde se dezvolta si vase
capilare care dau nastere la glomeruli
12. Capatul distal comunica cu un tub colector
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 21

13. Se alungeste tubul excretor (tubul sub forma de S)

14. Se formeaza TCP (tub contort proximal), ansa lui Henle, TCD (tub contort distal)
-

la nastere raman funtionali 1 mil de nefroni/rinichi

Malformatii de dezvoltare ale apartului urinar:

1) Agenezie renala unilaterala (se poate traii), bilaterala (nu e compatibila cu viata)
2) Aplazie / hipoplazie renala rinichi mic, compatibil sau nu cu viata, in functie de
marimea acestuia
3) Ectopia renala rinichi in alta pozitie pe calea lui de ascensine. Se face diagnostic
diferential cu ptoza renala.
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 22

4) Rinichi supranumerar defect de segmentare a blastemului metanefrogen si a

mugurelui
5) Rinichi in potcoava rinichi uniti mai ales la nivelul polilor inferiori
6) Rinichi inelar rinichi uniti la ambele extremitati (in cerc)
7) Rinichi malrotat cu marginea mediala ramasa anterior
8) Rinichi polichistic de grade diferite
9) Hidronefroza renala congenitala dilatarea cailor urinare (intra- si extrarenale),
deasupra unui obstacol congenital (stenoza ureterala)

17. Stadiul indiferent in dezvoltarea cailor genitale

Atat embrionii de sex masculin cat si cei de sex feminin prezinta initial 2 perechi de ducte
genitale: ductele mezonefrotice Wolff si ductele paramezonefrotice Muller.
- Ductul paramezonefrotic Muller
apare sub forma unei invaginatii a
epiteliului de pe suprafata anterolaterala a crestei urogenitale. In
partea craniala se deschide in cav.
abdominala si are forma coninca. In
partea caudala, ductul coboara
lateral de ductul mz Wolff, apoi
trece anterior de el si isi continua
traiectul in sens caudo-medial. La
niv. liniei mediane vine in contact
strans cu ductul paramezonefrotic
Muller de partea opusa si formeaza
canalul uterin (canal uterovaginal).
Canalul uterovaginal se apropie
treptat de partea abdominala a sinusului urogenital. Acesta prolifereaza la zona de contact
formand tuberculul sinusului Muller
- Ductele mezonefrotice Wolff se deschid in sinusul urogenital, de fiecare parte a
tuberculului Muller.

18. Cloaca si evolutia sinusului urogenital

Cloaca = deschiderea comuna a metenteronului cu alantoida.
-

Cloaca este inchisa inferior de membrana cloacala formata la limita dintre ectoderm si
endoderm. Se formeaza septul urorectal prin proliferierea mezodermului dintre alatoida
si metenteron. Septul urorectal se uneste cu membrana cloacala => cloaca este impartita
in doua:
- anterior: sinus urogenital. Se form. vezica urinara, uretra, partial org. genitale ext.
- posterior: sinus anorectal. Se formeaza ampula rectala

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 23

Concomitent si membrana cloacala este impartita in doua:

-

membrana urogenitala
membrana anala

In urma septarii cloacei rezulta sinusul urogenital si metenteronul cu proctodeum.

Intra plicile uretrale se delimiteaza un sant, santul uretral, care comunica posterior si
superior cu partea perineala a sinusului urogenital.
Membrana cloacala sau derivate ale ei, se rezorb dupa luna a 3-a.

19. Dezvoltarea cailor genitale masculine si a prostatei

malformatii

DEZVOLTAREA CAILOR GENITALE MASCULINE

Ductele mezonefrotice Wolff
- Mezonefrosul regreseaza => tubulii epigenitali (= tubuli excretori) vin in contact cu
cordoanele testiculare ale rete testisului => formeaza ducte eferente
- Tubulii paraepigenitali situati caudal nu se unesc cu rete testis => formeaza paradidimul
- Ductele mezonefrotice Wolff persista => formeaza ductele genitale principale
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 24

Inferior de orificiile ductelor eferente, ductele mezonefrotice se alungesc si se rasucesc =>

formeaza epididimul
Intre coada epididimului si primordiul veziculei seminale, ductul Wolff dobandeste o tunica
musculara groasa => formeaza duct deferent
Duct ejaculator = portiunea din ductul Wolff situata distal de veziculele seminale

Ductele paramezonefrotice Muller degenereaza, cu exceptia:

extremitatea craniala a ductului = apendicele testiculului
extremitatea inferioara a ductului = utricula prostatica
DEZVOLTAREA PROSTATEI
- Aceasta apare prin inmugurire din muguri epiteliali, cu origine in prima parte e uretrei,
respectiv viitoarea uretra prostatica.
- Datorita originii duble endodermala parte pelvina sinuns urogenital si mezodermale - din
ductele mezonefrotice, si prostata va avea origine dubla, endo- si mezodermala.
- Initial prostata este formata din 5 lobi anterior, doi laterali, posteror si mijlociu. Lobul
anterior se micsoreaza / ingusteaza, devenind istmul prostatic.

Originea dubla a lobilor prostatici are importanta practica:

Adenomul prostatic apare cel mai des la nivelul lobului mijlociu ( origine mezodermala) care
fiind situata sub colul vezicii urinare, determina tulburari de mictiune precoce.
Adenocarcinomul prostatic debuteaza in lobii cu origine endodermala, de multe ori
periferic, cu tulburari de mictiune tardive.

20. Dezvoltarea cailor genitale feminine malformatii

Ductele paramezonefrotice Muller, in absenta cromozomului Y si a testosteronului, dau

nastere principaleleor cai genitale
- Initial, ductele prezinta 3 portiuni:
1. cranial, vertical, care comunica cu cav. abdominala
2. segment orizontal, care se incruciseaza cu ductul mezonefrotic Wolff
3. caudal, certical, care se uneste cu cel de partea opusa.
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 25

dupa coborarea ovarului:

1+2 => trompa uterina
3 + 3 de partea opusa => canalul uterin -> devine uter + parte superioara vagin

partea inferioara vagin se formeaza prin detasarea trepatata a tuberculului sinusal

Mueller, endodermal, de sinusul urogenital (aluneca posterior)
Mezonefrosului si ductul mezonefrotic Wolff, involueaza din care raman resturi:
paraofor
epoofor

21. Stadiul indiferent in dezvoltarea gonadelor

Etapa indiferenta in dezvoltarea gonadelor si organelor genitale externe:
Gonadele:
- in S4, medial de mezonefros, apare creasta genitala. Aceasta are doua parti:
1) La suprafata epiteliu celomic
2) Profund mezenchimul subiacent. Ambele sunt structuri mezodermale.
- Creasta urogenitala cu mezonefrosul, sunt legate de peretele posterior printr-un mezou
urogenital.
- Din S6, creasta genitala incepe sa fie populata de celulele germinale primordiale
(ovogonii sau spermatogonii).
- Datorita efectului inductor al acestora, creasta genitala, devenita gonada primitiva, va fi
formata din doua parti, corticala si medulara.
- In functie de sexul genetic, evolutia acestor doua parti este diferita:
a. 44 XY - corticala involueaza, devine alubuginee, medulara devine testicul
b. 44 XX corticala devine corticala ovarului, medulara devine medulara ovarului

22. Dezvoltarea testiculului

La nivelul medularei gonadei, apar codoare genitale (cordonul nu are lumen). Acestea se
orienteaza cu o extremitate spre albuginee iar cealalta extremitate spre mezonefros.
Gonada se delimiteaza mai bine de acesta (de mezonefros) pastrand din mezoul comun,
urogenital, un mezou propriu mezochium
Codoanele genitale devin codoane testiculare. Acestea incep sa se tunelizeze dupa 8-10
ani, devenind tubi seminiferi contorti, la nivelul carora, de la pubertate, incepe spermatogeneza
La nivelul tubilor seminiferi contorti, epiteliul germinatv este format din 2 tipuri de celule:

germinale (spermatogoniile)

celule de sustinere Sertoli

Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 26

Intre tubii seminiferi contorti se gaseste celula interstitiala Leydig care secreta testosteron.
Tubii seminiferi contorti -> tubi seminiferi drepti -> retea testiculara (cai spermatice
intratesticulare). De la acest nivel incep caile spermatice extratesticulare: canale eferente ->
epididimar -> deferent -> ejaculator -> uretra.
Intre reteaua testiculara si canale eferente se gaseste jonctiunea urogenitala: corpul
Michalkowitz

23. Dezvoltarea ovarului

La nivelul corticalei gonadei apar deasemenea cordoane genitale. Acest cordoane genitale
se fragmenteaza si se aseaza in jurul celulelor germinale primordiale cu care formeaza foliculii
ovarieni primordiali (spre deosebire de sex m.)
Se pare ca crom. Y este la originea diferentierii gonadelor in absenta cromozomului Y,
gonada evolueaza spre ovar.
Ovarul nu are albuginee ceea ce permite ovulatia.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 27

24. Procesul de descensus al gonadelor

Coborarea gonadei feminine ovarul sufera un proces de coborare interna, din pozitie lombara
in pozitie iliaca. Ligamentele din jurul ei evolueaza astfel:

Mezorochium devine mezoovar

Ligamentul cranial devine ligament suspensor
Ligamentul caudal devine ligament uteroovarian sau propriu, continuat cu ligamentul
rotund al uterului

Coborarea gonadei masculine testiculul sufera un proces de cobarare interna si externa,

ajungand intr-un final in scrot. Dintre ligamentele lui ramane doar ligamentul caudal gubernaculum testis. Acesta prezinta doua extremitati:
Una superioara ce se prinde pe polul inferior al testiculului
Una inferioara ce prolifereaza caudal ajungand in grosimea proeminentei labioscrotale
(viitor hemiscrot)
-

Peritoneul din vecinatatea acestui ligament emite initial un diverticul proces vaginal.
Acesta se adanceste caudal canal peritoneovaginal.
De-a lungul acestui canal se creeaza un traiect prin care testiculul coboara. Peritoneul din
jurul testiculului va forma tunica vaginala sau vaginala testiculului.
Canalul peritoneovaginal in mod normal se inchide, se transforma fibros ligamente din
grsoimea funiculului spermatic. Daca acest canal nu se inchide hidrocel congenital.
Gubernaculum devine ligament scrotal.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 28

25. Evolutia venelor viteline in dezvoltarea sistemului port

Circulatia vitelina este asigurata evident de venele viteline. Acestea aduc pentru o scurta
perioada, sange de la peretele sacului vitelin. In drumul lor, spre coarnele sinusului venos al
tubuului cardiac, venele viteline traverseaza mugurele hepatic si septul transvers. La nivelul
mugurelui hepatic, sub influenta hepatocitelor, venele viteline sunt dezorgnizate, formand un
labirinit vascular vitelin intrahepatic. Acest labirint se pune in legatura cu sinusoidele hepatice.
In urma acestui proces, venele viteline se transforma in:
i. Vene aferente / advehente - cele care ajung pana la ficat
ii. Vene eferente / revehente cele care pleaca de la ficat pana la sinusul venos
Intre venele advehente apar 3 anastomoze:
Una inferioara, preintestinala
Una mijlocie, retrointestinala
Una superioara, preintestinala si intrahepatica labirintul vascular vitelin
Eveolutia venelor advehente si revehente este urmatoarea:
Vena advehenta dreapta dispare intre anastomozele inferioare si mijlocii
Vena advehenta stanga dispare aproape in totalitate cu exceptia partii dintre
anastomozele inferioare si mjlocie
Vena revehenta stanga dispare
Din venele advehente raman vena advehenta comuna, viitoare vena porta, prin
inmugurire formeaza afluentii
Din venele revehente ramane vena revehenta comuna, viitoarele vene
hepatice

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 29

26. Formarea ligamentelor ficatului

- Ligamentele ficatului sunt considerate derivate din mezogastrul ventral (intre foitele
caruia exista mezenchim al septului transvers)
1. Ligamentul coronar
In S4 apar diverticuli peritoneali ce separa masa hepatica de portiunea diafragmatica a
septului transvers. Separarea nu are loc la niceul fetei post, unde ficatul ramani unit de
diafragma aria nuda a ficatului. La acest nivel exista o masa mezenchimala invelita de
seroasa peritoneala = lig. coronar
2. Ligamentele triunghiulare
La extremitaati cele doua foile ale lig. coronar fuzioneaza si dau nastere lig. trunghiular
drept si lig. triunghiular stg.
3. Ligamentul falciform
Prin cresterea masei hepatice, acestea se aproprie de peretele ventral al abdomenului. Din
septul transvers, ceea ce ramane intre ficat si peretele ventral reprezinta seroasa care
inveleste ficatul si se reflecta pe diafragma. Ca urmare apare o plica in dreptul ficatului =
lig. falciform. In marginea libera a acestuia se afla lig. rotund

4. Omentul mic lig. esofago-gastro-duodeno-hepatic

Legatura dintre stomac si septul transvers se subtiaza si se alungeste datorita coborarii
stomacului. Aceasta portiune devine mezogastru ventral. Intre foitele sale se dezvolta
ficatul. Mezenchimul septului transvers dintre ficat si esofag, stoma si duoden devine o
membrana e formeaza omentul mic. pe marginea libera a acesteia se gaseste pediculul
hepatic. Se considera ca acest ligament impreuna cu lig falciform sunt derivate din septul
transvers ce poarta denumirea de mezogastro ventral
5. Se mai descriu 2 lig: rotund si venos al ficatului (vezi dezv. v. porte)

27. Anastomoza porto cava esofagiana. Implicatii clinice

Venele formeaza la nivelul peretelui esofagian doua plexuri:
1) Plex submucos
2) Plex mucos
In dreptul jocntiuni esogastrice, venele din submucoasasa, strabat musculara mucoasei si
ajung in mucoasa. La acest nivel, au traiect ascendet, sunt dispuse in palisada (paralel) si
descresc ca numar, pe masura ce urca. Dupa cativa centrimetri, strabat din nou musclara
mucoasei si se reintorc in submucoasa.
Venele esofagiene dreneaza superior in venele azygos, si de aici in VCS si inferior, prin vena
vena gastrica stanga in porta, si prin vena frenica inferioara stanga in VCI.
Zona de anastomoza porto-cava viscerala.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 30

28. Anastomoze porto cave parietale. Vene porte accesorii.

Implicatii clinice
i. Periomblicale vene din peretele anterior abdominal cu trei posibilitati de drenaj:
a. Spre vena porta prin vene porte accesorii din grosimea ligamentului rotund al
ficatului -> calea de drenaj este spre vena porta
b. Superior in vene epigastrica superioara > vena toracica interna -> vena
subclavie -> vena brahiocefalica -> VCS
c. Inferior in vena epigstric inferioara -> vena iliaca externa -> vena iliaca
comuna -> VCI
Dilatatia acestor anastomoze, mai ales in prezenta lichidului de ascita, cu un abdomen dilatat,
dau aspect de cap de meduza.
ii. Splenorenala intre vene din hilul splinei dreneaza spre vena lienala -> vena porta, si
din din jurul ricnhiului stang drenaj spre vena renala stanga ->VCI
iii. Coloparietale Retzius intre vene din peretele colonului ascendent, descendent, ce
dreneaza prinvenel mezenterice superioara inferioara -> vena porta.
Venele lobare, dreapta, stanga, ce dreneaza spre VCI
VENE PORTE ACCESORII - sunt vene mici din jurul ficatului, care dreneaza sangele direct
in ficat suntand vena porta.
1. Vene din grosimea ligamentului rotund
2. Vene din grosimea ligmanentului falciform, la nivelul ariei nuda sau vene de
peretele superior al vezicii biliare

29. Anastomoza porto-cava rectala. Plexuri hemoroidale.

Implicatii clinice
1. Plex submucos este impartit in doua parti, separate la nivelul liniei pectinate:
a. Partea superioara dreneaza in vena rectala superioara VMI porta. Dilatarea
venelor de aici, determina hemorozii interni.
b. Partea inferioara dreneaza in vena rectala inferioara vena rusinoasa interna
vena iliaca interna - vena iliaca comuna VCI.
Dilatarea acestor vene determina hemorozi externi.
2. Plex perimuscular dreneaza in vena rectala superioara, vena porta. Si lateral, in vena
rectala medie vena iliaca interna - vena iliaca comuna VCI
Dilatarea acestor vene determina hemoroizi interni
La nivelul ambelor plexuri se stabilesc anastomoze porto-cave.

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 31

30. Structura si functiile seroaselor. Implicatii clinice

Seroase sunt membrane conjunctive, subtiri,lucioase, transparente, sidefii, cu doua structuri:
1. Mezoteliu, cubic sau pavimentos
2. Corion
Seroasa adera la viscere sau pereti trunchiului printr-un strat de testu conjunctiv adipos careare
diverse lungimi.
Aceste seroase au capacitatea de a secreta, in spatiul virtual dintre ele un lichid ce este
transudat prin extravazarea serului din vasele acestor seroase. Prezenta derivatelor proteice in
cavitatile seroase e semn de inflamatie exudat.
Functiile seroaselor:
1. Plasticitatea
2. Capacitatea de a se deplasa printr-un chimotactism.
3. Functia de aparare posibilitatea leucocitelor de a traversa aceaste seroase prin
diapedeza.
4. Functie neurovegetativa prin semnalul de alarma pe care il da, prin durere in caz de
inflamatii sau alte afectiuni. Seroasele sunt puternic inervate.
5. Capacitatea redusa de reabsorbtie a lichidelor sau aerului aceasta capacitate de spalare
este folosita in dializa.

31. Lanturile simpatice lombare si sacrale

Lanturile simpatice lombare - asezate latreovertebral, in stanga lateroaortic, in dreapta
retrocav, sunt formate din 4 ganglioni, mai rar 3, exceptional 5, uniti prinfibre ganglionare
sunt ganglioni simpatici.
Eferetenele acestor ganglioni sunt eferente osoase si musclare la formatiunile din jurr.
Eferente vasculare: la vasele parietale din jur
Eferente viscerale de la primele 2 perechi L1-L2, la plex lomboaortic, de la ultimele 2 perechi
laplex hipogastric superior.
Lanturile simpatice sacrale
- continua lanturile lombare din dreptul promontoriului si ajung ant de coccis unde de
obicei se unesc printr-o ansa.
- este format din 4 ggl.
- eferente:
osoase
vasculare
spre plex hipogastric inferior

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 32

32. Spatiul retroperitoneal - delimitare, continut

-

Este spatiul cuprins intre peretele posterior abdominal si peritoneul parietal posterior.
LIMITE:
a. Superior, spatiul este inchis de aderenta peritoneala la diafragma
b. Lateral, este inchis sau ingustat de apropierea peritoneului parietal de peretele
lateral
c. Inferior, comunica cu spatiul pelvisubperitoneal.

CONTINUT
1)
2)
3)
4)
5)
6)

Rinichi cu cai urinare

Glande suprarenale
Vase mari aorta, vena cava inferioara
Plexuri vegetative previscerale
Grupuri ganglionare limfatice importante
Origine canal toracic

33. Aorta abdominala - limite, raporturi, ramuri

LIMITE:
superior hiatusul aortic al diafragmei.
inferioara disc intervertebral L4-L5
PROIECTIE: T10 T11
TRAIECT descendent, rectiliniu, usor paramedian, stanga
LUNGIME 15 18 cm, cu variatii constitutionale
Lumenul are 15 18mm in parea superioara, 12-13 mm jos. Diametrul scade brusc dupa
emergenta areterlor renale.
RAPORTURI:
Posterior corpuri vertebrale cu discuri vertebrale acoperite cu ligament longitudinal anterior
Posterior vene lombare stangi, ganglioni limfatici retroarotici, superior de L1-L2 canalul
toracic
Dreapta pe tot traiectul VCI, superior de L1, intre cele doua vase mari se delimiteaza un spatiu
important, spatiul inter articocav ocupat de stalpul diafragmatic drept, lobul caudat hepatic,
ganglionuul celiac drept si ganglioni limfatici interaorticocavi
Stanga lant simpatic lombra stang lateroaortic
La distanta rinichi si cale urinara stanga
Anterioare aorta este acoperita intim de plexuri vegetative previscerale si de ganglionii
limfatici preaortici.
SEGMENTE:

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 33

Aorta abdominala este acoperita de complxul duodeno pancreatica care o imparte in 3

segmente:
1) Segment supraduodenupancreatic centrat de trunchiul celiac coprespunde
vestivulul burseiomentale si se cheama regiunea celiaca Luschka.
2) Segment retroduodenopancreatic acoperit de pancreas si D3 este centrat pe acest
segment de AMS
3) Segment infraduodenopancreatic centrat de AMS, acoperit deperitoneu parietal
posterior si intraperitoneal anse jejunoileale.
RAMURI:
1. Artera frenica inferioara se desprinde imediat sub hiatusul aortic, are traiect anterolateral pe fata latarala a hemidiafragmului. Se imparte tin 2 ramuri:
a. Una laterala continua traiectul spre lateral, spre originea costala
b. Una mediala seanastomozeaza cu cea de partea opusa, posterior de esofag
2. Arterele lombare 5 perechi (a 5-a perech are origine in sacrala medie)
Cele drepte sunt mai lungi si au traiect retrocav.

34. Arterele iliace comune si externe. Artera iliaca interna limite, raporturi, ramuri
ARTERE ILIACE COMUNE
Limita sup: flancul stg. al discului L4-L5
Limita inf: articulatii sacroiliace (S1)
Traiect:
stg: aproape vertical (5 cm)
dr: oblica (7 cm)
Raporturi:
- ant: peritoneu parietal posterior, anse intestinale
stg: mezocolonul sigmoid + ureterul stg.
- post: lanturi simpatice (la trecerea lombar -> sacral)
dr: vena omonima
- med: vase sacrale medii + plex hipogastric sup.
stg: vena omonima
- lat: ureterele + mm. psoasi mari + nn. genitofemurali
Ramuri:
- mici pentru ggl. din jur
- mici ureterale

ARTERA ILIACA INTERNA

Limite:
- sup: articulatie sacroiliaca (S1)
- orificiul suprapiriform
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 34

Traiect:
- descendent, usor concav anterior, paralele cu articulatia sacroiliaca (4 cm lungime)
Raporturi: asemanatoare dr., stg
- ant:
DIRECT cu ureterul (da ramuri ureterale),
peritoneul excavatiei pelvine. (raporturi la barbat + femeie: ampula rectala. La
femeie: cu ovarul si pavilionul trompei [fosa ovariana Krause])
- post:
trunchiul lombosacral (n. in furca)
art. sacroiliaca
- med:
nn. sacrali
ampula rectala
- lat: vase iliace externe
Ramuri:
Obisnuit, a. iliaca interna se bifurca terminal in 2 trunchiuri: ant si post din care se desprind
ramuri intra- si extrapelvine sau/si viscerale si parietale (raportate la viscere si pereti)

Trunchiul anterior: (sus -> jos)

Ramuri viscerale
1. a. ombilicala (permeabila in primul segment din care se desprinde a. vezicala
superioara). In rest este fibrozata = lig. ombilical medial uraca
2. a. vezicala inferioara
3. rectala mijocie
4. a. uterina sau/si a. cervicovaginala
Ramuri parietale:
5. a. obturatoare
6. a. fesiera inferioara
7. capatul terminal al tr. anterior este reprezentat de a. rusinoasa interna. (subiect
examen)
Trunchi posterior
Ramuri parietale:
1. a. iliolombara
2. a. sacrala laterala
3. a. fesiara superioara

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 35

35. Artera rusinoasa interna si nervul rusinos

ARTERA RUSINOASA INTERNA
- ram terminal al tr. anterior al a. iliace interne
Traiect: Traverseaza succesiv regiunile:
pelvina (de la origine pana la spina ischiadica)
regiune fesiera (pe fata post a spinei ischiadice)
perineul (din dreptul inschicuzii micii ischiadice pana la unghiul subpubian)
Raporturi: La niv. peritoneului posterior a. rusinoasa interna se gaseste pe peretele superolateral
al fosei ischiorectale sub arcul tendinos al m. ridicator anal si pe fata inf. a m. obturator int. Acest
canal = canal rusinos Alcock (dispozitia elementelor sus-jos: nerv, artera, vena)
Ramuri:
1. a. rectala inf se desprinde in segmentul scurt pelvin
2. a. perineala desprinsa la niv. fosei ischiorectale da ramuri musculare (pentru diafragm.
urogenitala), ramuri perineale superficiale pentru tegument si ramuri scrotale/labiale
posterioare
3. a. bulbului spongios al penisului/bulbului vestibular (femeie)
4. a. uretrala
5. a. dorsala a penisului
6. a. profunda a penisului

36. Plexul celiac si plexul aortic. Implicatii clinice

PLEX CELIAC
este cel mi mare plex vegetativ, se mai numeste plex solar sau creierul abdominal.
Acest plex se prezinta sub forma unei lame nervaosa patrulatera cu o ramura de approx. 4 cm,
formata din:
Ganglioni nervosi simpatici
fibre nervoase, pre/post-ganglionare dupa caz
simpatice si parasimpatice
ASEZARE perete posterior abdominal din jurul originii trunchiului celiac, ce corespunde
anterior vestibulului bursei omentale, iar parietal epigastrului
Regiunea se numeste regiune celiaca Luschka, completata ulterior de Gregoire.
Limitele acestor regiuni:
Superior ligament arcuat al diafragmei
Inferior mica curbura a stomacului dupa Luschka, sau margine inferioara corp
pancreas dupa Gregoire
La dreapta vena cava inferioara
La stanga - stalpul diafragmatic stang si glanda suprarenala stanga
Acest plex este format din 3 perechi de ganglioni simpatici:
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 36

Ganglionii celiaci sau semilunari sunt cei mai mari, inconjiara originea trucnhiului
celiac
Ganglionii mezenterici superiori mai mici, tot semilunari, in jurul originii arterei
mezenterice superioare
Ganglionii aortico-renali cei mai mici, rotunzi, pe fata anterioara a aortei, in dreptul
originilor arterelor renale

Aferentele plexului celiac:

1) Simpatice cu origine medulara mielomerica T5 T12 si ganglionara, ganglioni
toracici simpatici T6 T12
Fibrele preganglionare cu aceasta origine sunt aduse de cei 3 nervi splahnici:
N. splahnicmare, cu origine T5 T9 sfarseste doar in ganglionul celiac
N. splahnic mic, origine T10 T11 sfarseste in ganglion mezenteric inferior, dand fibre
ganglionului celiac si aorticorenal
N. splahnic inferior, origine T12, sfarste in ggl. Aorticorenal
2) Parasimpatice cu origine vagala, in nucleul dorsalal vagului, fibrelepreganglionare
ajung si rama preganglionarepe seama trunchiurilor vagale (anterior si posterior).
Aceste fibre PS trec prin plex, se alatura eferentelor simpatice, ajungand la organe in
plexurile mienterice sau din structuraunor organe parecnhimatoase unde fac sinapsa
cu fibrele postganglionare.
Eferentele plexului celiac sunt eferente simpatice directe, fara sinapsa in ggl. plexului -> spre
medulosuprarenala (putine fibre directe la pancreas)
Restul eferentelor, simpatice postganglioanare si parasimpatice preganglionare, ajung la
viscere, pe seama plexurilor periarteriale din jurul ramurilor trunchiului celiac, AMS si renale.
PLEX AORTIC
- Plex lomboaortic / aorticoabominal-este o lama nervoasa densa, formata de fibre
nervoase postganglioanre, cu origine mai ales in primii doi ggl. simpatici lombari.
- Toate aceste fibre se concentreaza in jurul originii arterei mezenterice inferioare unde
formeaza un plex periarterial, care ajunge pe seama ramurilor acesteia, la colon stang si
ampula rectala.

37. Plexul hipogastric. Implicatii clinice

Plex hipogastric superior cu origine in ganglionii L3-L4, fibre ce se aduna pe fataanterioara a
aortei abdominale, se unesc sub bifrucatia acesteia, formand acest plex.
- Se mai numeste din acest motiv, interiliac sau presacrat Cotte
- Coboara retroperitoneal pana indreptul S3, unde se impare in doi nervii hipogastrici
superior, drept si stang.
- Acesti nervi ajung la plexurile hipogastrice inferioare.
Plex hipogastric inferior
- sunt 2 lame nervoase, patrulatere cu laturi de 3-4 cm asezate pe laturile org. pelvine
intre sacru si fundul vezicii urinare
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 37

aferente:
1. simpatice lombare aduse de plexul hipogastric superior (L3-L4)
2. simpatice sacrale cu origine in primii 2-3 ggl. sacrali
3. parasimpatice cu origine mielomerica (S2-S4 = centrul parasimpatic pelvin);
aceste aferente ajung la plex pe seama nn. erigenti/erectori
eferente:
= fibre ce formeaza in jurul ramurilor aa. iliaca interna si rusinoasa interna plexul
periarteriale cu destinatie viscerala: [destinatia este inclusiv in jurul aa. org. erectil]
1. plex vezical
2. plex prostatic
3. plex uterin
4. plex vaginal
5. plex rectal

38. Vena cava inferioara: limite, raporturi, afluenti

ORIGINE flancul drept L5, prin unirea venelor iliace comune si sacrala medie.
TRAIECT ascendent vertical pana la L1, de unde se orienteaza brusc spre dreapta, participandla
formarea spatiului inter-aortico-cav.
LUNGIME 23-25 cm
LUMEN inferior, la orgine 1 cm, superior la varsare, 3 cm
SEGMENTE
Este impartita in 3 segmente:
1) Segment abdominal subdiafragmatic
2) Segment diafragmatic scurt corespunde T7
3) Segment toracic supradiafragmatic
Segment abdominal subdiafragmatic
RAPORTURI:
la stanga vezi aorta
la dreapta - de sus in jos:
o Glanda suprarenala (are un mic segment retrocav, in tumori ale acesteia este
afectata cava)
o Rinichiul si cale urinara de partea dreapta
o Colon ascendent importanta practica datorita legaturilor,maiales limfatice,intre
aceste organe, procese inflamatorii ale caii urinare, sau colonului pot afecta
peretele cavei inferioare flebita sau tromboza.
posterioare:
o Procese costiforme lombare
o Arcade de origine ale mm. psoas
o Lant simpatic lombar (retrocav)
o Ramuri ale aortei abdominale de sus in jos::
Frenica inferioara
Suprarenala mijlocie
Lombara
Subiecte anatomie an II sem I, partea I
pg. 38

anterioare vena cavaeste impartita in 5 subsegmente care de sus in jos sunt:

1.Segment subduodenopancreatic raport anterior direct cu artera genitala dreapta
o Radacina mezenterului
o Anse ileale in plan intraperitoneal
2. Segment retroduodenopancreatica raport cu duoden si cap pancreas in spatele
acestui segment se gaseste fascia Treitz
3. Segment corespunzator orificiului epiploic raport anterior cu pediculul hepatic
4. Segment hepatic raport cu ficatul in santul ei
5. Segement suprahepatic scurt, primeste cele 3 vene hepatice
AFLUENTI VCI sunt omonimi ramurilor aortei abdominale cu exceptia afluentiilor venei porte,
care dupa pasajul hepatic duce sangele in VCI prin venele hepatice.

39. Anatomia functionala a ficatului. Implicatii clinice

40. Anatomia functionala a splinei. Implicatii clinice
(pozitionarea organului fata de axul functional portal)
41. Anatomia functionala a pancreasului. Implicatii clinice
42. Anatomia functionala a cailor biliare. Implicatii clinice
43. Anatomia functionala a tubului digestiv. Implicatii clinice
44. Uterul si tubele uterine. Anatomie functionala si implicatii
clinice
45. Anatomia functionala a organelor erectile. Implicatii clinice

Subiecte anatomie an II sem I, partea I

pg. 39