FRACTURI-GENERALITATI

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni”

Catedra de Ortopedie-Traumatologie
Şef catedră: Prof. Dr. Florian Purghel
 Definiţie :

 Fractura este o soluţie de continuitate la nivelul

osului produsă de un traumatism de o oarecare
violenţă. De obicei se produce la tineri sănătoşi
în cazul accidentelor de circulaţie, muncă, sport
sau la bătrâni, la care o simplă cădere, datorită
osteoporozei senile, poate produce fracturi.
 CLASIFICARE

 1) Fracturi deschise – tegumentul şi ţesuturile

moi sunt afectate, deci fractura comunică cu
exteriorul. În aceste cazuri există o sângerare
mai mare, timpul de vindecare este mai lung,
iar riscul infecţiei este foarte mare.
 2) Fracturi închise – tegumentul supraiacent
fracturii rămâne intact.
 SEDIUL FRACTURII:
 epifizar : mai frecvente la copii şi însoţite de decolare
la nivelul cartilajului de creştere
 metafizar : mai frecvente la bătrâni (ex : fractura de col
chirurgical humeral, fractura Pouteau-Colles), dar şi la
tineri în fracturile supracondiliene femurale.
 diafizar
 articular : cu traiect ce deplasează suprafeţele
articulare. Evoluează ulterior spre artroză
posttraumatică precoce.
 fracturi “în lemn verde” şi fracturi tasare cu angulare,
intraspongioase : la copil
 DEPLASAREA FRACTURII:
 fără deplasare : este o fractură de suspicionat într-un
traumatism cu echimoză tardivă, dureri în punct fix şi
impotenţă funcţională mai mare decât aspectul clinic.
Uneori nu se observă pe radiografia efectuată la
momentul accidentului. De aceea, radiografia se repetă
la 7-10 zile, obligatoriu în 2 incidenţe (faţă şi profil).
 cu deplasare : deplasarea fracturii poate fi :
 angulare : capetele fracturare fac un unghi (var, valg – în plan
frontal ; angulare anterioară/posterioară – în plan sagital)
 deplasare laterală
 încălecare, cu scurtare
 rotaţie axială (internă/externă)
 Toate deplasările sunt grave, dar cea mai gravă este cea
axială (rotaţie).
 TRAIECTUL FRACTURII:

 transversal
 oblic scurt/lung
 spiroid scurt/lung
 cominutiv (cu mai mult de 2 fragmente)
 fracturi complexe (cu foarte multe fragmente osoase)
 segmentate (cu 1-2-3 fragmente bine definite, etajate)
 MECANISMUL PRODUCERII FRACTURII:

 direct – fractura este la locul impactului şi este de

obicei transversă sau cominutivă şi de multe ori este
deschisă
 indirect – fractura este la distanţă de locul de acţiune al
agentului traumatizant. Este oblică, spiroidă etc. Se
produc prin : flexie, extensie forţată (cu smulgeri
epifizare), compresiune (ex : fracturi epifizare, de
calcaneu, de corpi vertebrali) sau torsiune.
 SIMPTOMATOLOGIE
 semne de probabilitate (când
simptomatologia este comună cu a
entorselor, luxaţiilor şi contuziilor) :
 durere în punct fix
 deformare (prin hematom şi deplasarea
fragmentelor)
 scurtarea segmentului afectat (apare şi în
luxaţii)
 echimoză (tardivă)

 impotenţă funcţională
 SIMPTOMATOLOGIE
 semne de certitudine (sunt patognomonice şi
se vor căuta cu grijă, nu agresiv) :
 mobilitate anormală (nu şi în fracturile
incomplete)
 crepitaţii osoase

 întreruperea continuităţii osoase (ex : fracturile

transverse de rotulă, olecran, tibie se pot palpa)
 netransmisibilitatea mişcărilor

 radiografia este cea mai obiectivă şi este

document medico-legal
 COMPLICATII
 generale imediate (legate de consecinţele
traumatismului dar şi de terenul
bolnavului) :
 insuficienţă respiratorie acută
 şoc hemoragic şi traumatic
 embolia grăsoasă
 tulburări urinare la bătrâni
 decompensarea diabetului latent
 complicaţii tromboembolice
 COMPLICATII
 locale imediate
 - fractura deschisă – clasificarea Gustilo-Anderson :
 tip I : ≤1cm, fără contaminare evidentă, după traumatisme de mică
energie
 tip II : > 1cm, dar ţesuturile moi nu sunt smulse de pe os,
contaminare medie, după traumatisme de energie medie
 tip IIIA : largă, dar cu acoperire adecvată cu ţesuturi moi a
fracturii, contaminare intensă, după traumatisme de energie înaltă
 tip IIIB : largă, cu smulgere periostală (osul este expus)
 tip IIIC : largă, cu leziuni grave ale axului arterial principal
 leziuni nervoase (ex: leziuni de n. radial, sciatic popliteu extern,
median ; smulgeri de rădăcini nervoase în fracturile coloanei
vertebrale)
 leziuni vasculare : secţiune completă cu hematom pulsatil
→compresiuni vasculare→ischemie. Ischemia cutanată duce la
escare, ischemia profundă determină paralizii prin afectarea
nervilor. Paralizia poate fi definitivă când circulaţia nu se
restabileşte. Ischemia întinsă determină retracţie musculară
(sindrom Volkmann) sau gangrena segmentului respectiv cu
necesitatea amputaţiei de urgenţă pentru salvarea vieţii pacientului.
 COMPLICATII
 locale tardive :
 calus vicios, datorită unei reduceri neanatomice sau
deplasării sub gips
 COMPLICATII
 locale tardive :
 pseudartroza :
 hipertrofică
 hipotrofică
 COMPLICATII
 locale tardive :
 tulburări de creştere în fracturile cu decolarea cartilajului
de creştere
 necroza osoasă (ex : în fracturile de astragal, scafoid
carpian, col femural)
 artroza posttraumatică tardivă (tratament – artroplastie)
 redoare articulară
 sindrom Sűdeck
 scurtarea segmentului
 pseudartroză infectată
 osteita postfracturară
 Tratamentul fracturilor extremităţilor în
politraumatisme (prespitalicesc):
 Elementul iniţial – EVALUAREA FUNCŢIILOR VITALE
(cǎi aeriene, respiraţie, circulaţie)
 Examenul obiectiv – din cap pânǎ în vârful halucelui
 În traumatismele extremitǎţilor – examinarea sistemelor
neurovasculare periferice ! - ischemie ?
- paralizie ?
 Tratamentul corect prespitalicesc al fracturilor este
şansa unei recuperǎri rapide
 Tratamentul fracturilor extremităţilor în
politraumatisme (prespitalicesc):
 Imobilizarea corectǎ pe atele
 Dupǎ reducerea fracturilor supraveghere neurovascularǎ
perifericǎ a membrului traumatizat (puls, reumplere
capilarǎ, sensibilitate şi motilitate)
 NU se efectueazǎ reducerea fracturii în:
 fracturile – luxaţii severe ale genunchiului
 fracturile deschise !
 Prevenirea tumefacţiilor membrelor traumatizate:
 poziţie proclivǎ pentru membrul superior şi inferior
 Tratamentul fracturilor extremităţilor în
politraumatisme (prespitalicesc):
 În fracturile deschise :
 uneori hemoragia pune în pericol viaţa bolnavului
 riscul infecţiei este direct proporţional cu severitatea
distrugerii de pǎrţi moi. De aceea:
 tratamentul (atât local cât şi general) începe la locul
accidentului:
 profilaxia antitetanicǎ
 antibioprofilaxia
 se aplicǎ pansament steril şi comprese
 atelele vor cuprinde întotdeauna articulaţia
supraiacentǎ şi subiacentǎ focarului de fracturǎ
 Tratamentul fracturilor extremităţilor în
politraumatisme (în spital):

 Se consultǎ pacientul pentru depistarea traumatismelor

osteomusculare ale extremitǎţilor şi pelvisului
 Rx pentru membre, pelvis
 Se verificǎ imobilizǎrile prespitaliceşti (îndepǎrtându-le şi
înlocuindu-le)
 Se verificǎ eventualele plǎgi suturate şi unde este cazul
reintervine (vezi colaborarea cu chirurgul plastician)
 Tratamentul în urgenţǎ al fracturilor deschise !
 Se poate opera fractura când:
 bolnavul este echilibrat hemodinamic şi respirator
 traumatismul are un GCS ≥ 8 (colaborare cu neurochirurgul)