P. 1
stiluri de predare vs stiluri de invatare

stiluri de predare vs stiluri de invatare

|Views: 5,292|Likes:
Published by Elenya Eve

More info:

Published by: Elenya Eve on Feb 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/04/2013

pdf

text

original

PREDAREA CONCEPT Prin predare se intelege transmitere de cunostinte si formare de tehnici de "munca”.

Predarea presupune: • • • • • reprezinta actiunea complexa a cadrului didactic, care

prezentarea unui material concret si/sau verbal: date, informatii,evenimente, modele materiale, modele ideale etc.; organizarea si conducerea unor activitati in care sa se valorifice materialul concret si verbal oferit; acordarea de sprijin elevilor pentru a putea observa, analiza, compara, aplica, sintetiza, abstractiza si reflecta; extragerea esentialului (impreuna cu elevii) si fixarea lui in notiuni, concepte; judecati, rationamente; operationalizarea cunostintelor elevilor, prin conceperea si rezolvarea de exercitii si probleme, de sarcini si instruire teoretice si practice, prin organizarea activitatilor de munca independenta.

Ca formă de comunicare didactică, predarea constă într-un sistem de operaţii de selectare, ordonare şi adecvare la nivelul de gândire al elevilor, a unui conţinut informaţional şi de transmitere a lui, folosind anumite strategii didactice, în scopul realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor pedagogice. În scoala contemporană, centrată pe elev, pentru a realiza un învăţământ formativ-educativ, predarea este în strânsă interacţiune cu învăţarea şi evaluarea, constituind un proces unitar. Scopul predării este obţinerea de rezultate, de schimbări comportamentale, care se realizează prin invăţare, rezultatele depinzând şi de modul cum s-a desfăşurat evaluarea. Comunicarea didactică este baza pe care se desfăşoară procesul de predare. Prin comunicarea didactică se realizează interacţiunea profesor -elev, precum şi anumite tipuri de relaţii care influenţează procesul de predare: relaţii de schimb informaţional, de influenţare reciprocă, de cooperare, de preferinţă sau respingere a emiţătorului de mesaj didactic. În acest caz, prin diferitele tipuri de feed-back are loc reglarea şi autoreglarea procesului de predare. Predarea este o activitate de organizare şi conducere a situaţiilor de învăţare, realizându-se prin: precizarea obiectivelor-cadru, a obiectivelor de referinţă, a conţinuturilor, a strategiilor şi a metodelor de învăţare. Eficienţa predării creşte dacă elevii sunt angajaţi în elaborarea cunoştinţelor şi dacă metodele sunt îmbunătăţite, în funcţie de informaţiile primite prin feed-back. 1

• au o valoare strategică. mai nuantata în clasă. în ultimele decenii. favorizând o activitate mai vie. studiul stilurilor şi al factorilor care le generează imbogăţeşte percepţia noastră despre procesul de invăţământ. • sugerează interpretarea predării drept abilitatea profesorului de a se comporta utilizând diferite stiluri educationale în vederea atingerii obiectivelor. • o utilizare preferenţiala de stiluri poate sa semnaleze schimbari vizibile in sistemul de valori ce ghideaza activitatea cu elevii. • induc comportamente variate de invaţare si cotribuie la modelarea stilurilor de munca intelectuala la elevi. perturbări şi chiar unele blocaje. În fine. Pornind de la stilurile aplicate se poate ajunge la aprecierea mai justa a valorii actului de predare. • imbogatesc. In cadrul unui stil se pot pune în actiune mai multe tipuri de strategii. datorită multiplelor semnificatii teoretice şi practice pe care stilurile prezintă. o şcoala care se pretinde a fi modemă nu îşi mai poate permite să perpetueze stiluri anacronice. neperformante. inspirând alegerea şi utilizarea preferentială a unor strategii. Şi anume. câştigând amploare şi profunzime. practica şcolară. inventivitatea şi creativitatea.Ceea ce ar putea să însemne că stilurile devin o necesitate în susţinerea unei prestaţii didactice de calitate şi eficienţă. inclusiv de „stilistică didactică" constituie o cucerire relativ recentă în teoria instruirii. să faciliteze depăşirea mai rapidă a unui eventual didacticism arid şi stereotip. pot să apară dezarmonii de natură să creeze dificultaţi în invatare. introduc variatie. Altfel. 2 . Ea s-a impus. ceea ce facilitează adaptarea instruirii la stilurile cognitive dominante la elevi. • pot scoate la iveală şi supune verificării noi tipuri de competenţe pedagogice ceea ce ar putea să contribuie la lărgirea bazei teoretice a formării profesional iniţiale şi continue a personalului didactic. noi direcţii în practica şcolară capabile să angajeze în mai mare masura gandirea şi imaginaţia. ne ajută să inţelegem mai bine orientările şi direcţiile noi ale dezvoltării calitative a invăţamântului. acestea: • reprezintă o formă de manifestare a originalitălii în activitatea didactică. În general.STILURI DE PREDARE Ideea de „stil de predare".

totuşi.  analitic/sintetic.  expozitiv/socratic (cu preferintă pentru dialog). răsplăteşte eforturile. ingeniozitate)/rutinier (rigid. interesul. descoperirii. cercetării.  inovator (cu deschidere spre nou.Stilurile de predare nu se identifică.  informativ/formativ (centrat pe dezvoltarea personalitătii elevilor. aspiratiile). originalitate. de relationare profesor-elevi.  autocontrolat sau autocenzurat (calculat întru toate. spre inventie.  productiv (bazat pe gândire divergentă.  solitar(prefera munca de unul singur)/de echipă (lucrează în cooperare cu colegii). pe spontaneitatea lor).  profund\superficial. depăşeşte dificultătile. emotională. de imitatie). Sunt de retinut. autoritar). nu simte nevoia de ajutor)/dependent (analiza greoaie a situatiei). pe cunoaşterea de sine. critic. stilurile:  academic sau discursiv (centrat pe transmitere. pasiunea. metodic)/spontan (impulsiv. experimentării. 3 .  imperativ (exigent)/indulgent (nivel scăzut de exigentă).  -descriptiv/dialectic. aşadar. pe deliberare logică într-o perspectivă temporară aşteptată)/intuitiv (axat pe intuitie.  -motivant (compensatoriu. lauda)/ nemotivant (nu stimulează curiozitatea.  -afectiv sau empatic(apropiat. având ca pretext experienta proprie). performantele. valorifica maximal potentialul educativ al continutului). comunicare)/euristic (axat pe stimularea căutării.  independent (cu initiativă.  -axat pe profesor/axat pe elev. de participare cot la cot cu cei care invată). atitudine empatică)/distant (rece. creatie. pe spontaneitate. cu inclinatie spre repetitie.  raţional (bazat pe argumentatie ştiintifica şi evaluare sistematica.  elaborat/neelaborat (spontan). fără altă reflectie sau punere în chestiune. întreprinzător. cald. rezervat. măiestrie pedagogică. imaginatie. făcând continut un instrument de exersare a gândirii specifice domeniului. producere de nou)/reproduc(confomist.  -autoritar (centrat pe dirijare riguroasă)/centrat pe autonomie (independenta conferită elevilor. dogmatic. cu sentimentul prezentului). cu stilurile de conducere ale clasei de elevi. dezorganizat).

 Stilul centrat pe descoperirea convergentă (menit să conduca la descoperirea solutiei unei probleme. ce conduce gândirea pe traiectorii necunoscute. se disting urmatoarele stiluri: a) Stilul democratic .  Stilul centrat pe activitate divergentă. Potrivit acestui criteriu. -vechi (cu inclinatie spre forme standardizate)/nou (situat în actualitatea pedagogică. prin intermediul programării (a programelor-nucleu). initiativa. apoi pe o executie prin imitatie din partea subiectului). în totalitate.  Stilul de autocontrol (cu accent pe autonomia subiectului şi capacitătile sale de autoevaluare).  Stilul de incluziune (de includere a elevului în îndeplinirea unor sarcini de niveluri diferite. adaptabilitate la schimbări). bazat pe autoritatea profesorului care comanda succesiunea activitătilor.  Stilul de reciprocitate (bazat pe evaluarea reciproca. sau activitătile sunt impuse.profesorul incurajeaza implicarea activa a elevilor in procesul invatarii. neobişnuite. spre solutii inedite.  Stilul bazat pe proiectarea programului individual (personal).  Stilul initiat de cel care invată (acesta având posibilitatea sa initieze experienţe proprii.  Stilul practic (bazat pe o explicatie precisă. potentialul lor creativ. să le exceute şi să le evalueze). el fiind acela care decide la ce nivel se poate implica). spre creativitate. ordonate după cum urmează :  Stilul de comandă sau directiv. Cea mai cunoscuta clasificare a stilurilor de predare este cea care are la baza criteriul relatiei profesorului-manager cu clasa de elevi. dovedeşte flexibilitate. a invatării în perechi). ca în cazul activitătii în echipă. 4 . după criterii pregătite de profesor.  Stilul centrat pe descoperirea dirijată. sa le proiecteze. la formularea unei concluzii prin rationament si gândire critică).  previzibiI \imprevizibil Mosston distinge un număr de 11 stiluri didactice frecvent utilizate.

Profesorul prezinta criteriile comune de apreciere. Acest stil se caracterizeaza prin hotararea si promovarea de catre profesor a tuturor tacticilor predarii. repartizarea sarcinilor este decisa de grup. mentine o anumita distanta fata de grup. se comporta ca un membru al grupului. a modalitatilor de lucru. el se comporta. Profesorul conditioneaza folosirea posibilitatilor de participare a elevilor. intr-un fel. nu incurajeaza initiativele. astfel incat membrii grupului nu vor cunoaste in avans ceea ce urmeaza sa se realizeze. a procedeelor de invatare. ca un membru al grupului. iar alegerea colaboratorilor se face in mod liber. prezinta criteriile comune de apreciere. b) Stilul autoritar se caracterizeaza prin selectarea si promovarea tehnicilor. dar atitudinea sa este mai degraba rece si impersonala. elevii avand posibilitatea sa aleaga. sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor.valorizeaza experienta cognitiva a elevilor. modalitatile de lucru si etapele activitatii sunt stabilite sau decise de catre profesor. managerul incearca sa se comporte ca un membru obisnuit si egal cu ceilalti membrii ai grupului. elevii au libertatea sa se asocieze cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini si probleme ale invatarii. Din punct de vedere pedagogic dezechilibreaza corelatia dintre subiectul si obiectul actiunii. Caracteristici: obiectivele generale ale grupului sunt stabilite de catre profesor. prin accentuarea rolului educatorului in defavoarea celui educat. de intarire pozitiva/negativa pe care le respecta impreuna cu elevii. profesorul personalizeaza elogiile si criticile. decat ostila. coopereaza si conlucreaza cu elevii in organizarea situatiei de invatare. ceea ce blocheaza canalele de conexiune inversa externa. Caracteristici: managerul incurajeaza participarea activa a tuturor membrilor in dezbaterea obiectivelor generale ale grupului. desfasurarea activitatilor este rezultatul unor decizii colective. a modalitatilor de lucru. a initiativei si experientei acestora. perspectiva si liniile de desfasurare a activitatii de predare-invatare se definesc si decid prin cooperare si conlucrare cu elevii. initiativele nu sunt incurajate si nici admise. de laudare. a etapelor activitatii dirijata efectiv de catre profesor. a tehnicilor si etapelor activitatii care sunt comunicate si dirijate efectiv de catre el. El structureaza timpul. aceasta inseamna ca stilul profesorului se distinge prin faptul ca el elaboreaza si propune mai multe variante de predare-invatare. profesorul este cel care decide si impune fiecaruia sarcina de realizat si colaboratorii cu care va desfasura activitatea. Stilul democrat valorifica integral resursele corelatiei dintre subiectul si obiectul actiunii educationale. profesorul isi asuma o responsabilitate foarte mare in predarea si in dirijarea 5 . profesorul structureaza timpul. de criticare pe care le respecta in comun cu elevii.

lasa demersul didactic sa mearga de la sine. si se mentine la o anumita distanta de grup. Efectele celor trei stiluri difera: multe comportamente de invatare mecaniciste. conferind predarii flexibilitate si mai multa eficienta. Stilul permisiv dezechilibreaza corelatia educator – educat prin accentuarea rolului celui educat.mersului invatarii. fiind sigur ca elevii inteleg. Cateva din aceste tipologii sunt relevante: tipul educational centrat pe elev si tipul educational centrat pe grup. stilul „laissez-faire“ este cel mai deficitar: nivelul scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii. acordandu-le insa ajutor la cererea lor. manifesta un nivel scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii. avand posibilitatea de a-si adapta munca sa diferitelor circumstante. fapt care conduce la blocarea canalelor de conexiune inversa interna. il lauda ori il critica. idiografic si intermediar etc. Conducerea democratica poate furniza mentalitatea de participare voluntara. minimalizarea fenomenelor semnificative in procesul instruirii. lasarea procesului didactic sa mearga de la sine nu poate avea decat rezultate slabe in invatare si in conduita. ofera rezultate mult mai acceptabile din punct de vedere social. dar produce si rezultate superioare pe plan didactic. accepta deciziile elevilor. cat preda si cum preda. au un minimum de initiativa in ceea ce priveste formularea unor sugestii. Unele cercetari s-au concentrat insa asupra delimitarii si descrierii unor tipologii de stiluri educationale. constiinta caracterului facultativ al sarcinilor invatarii. Stilul definit prin „laissezfaire“ exprima un profesor care considera ca intotdeauna este suficient ce preda. disponibilitati spre agresivitate si rabufniri. el recompenseaza ori sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor. comune ori individuale. stilul normativ (preocupat de respectarea si aplicarea intocmai a normelor sociale pedagogice) si stilul operational concret (preocupat de rezolvarea unei probleme educative in functie de contextul situational in care este plasata). favorizeaza obtinerea de rezultate slabe ale elevilor la invatatura si manifestarea conduitelor deviante. Atmosfera psihologica de lucru creata de profesor constituie un factor decisiv pentru eficienta lectiei pe care o preda. Nu este insa concludent pentru toate situatiile. stilul punitiv (intemeiat pe constrangere si stimulare aversiva) si stilul nepunitiv sau afectiv (intemeiat pe „caldura” sufleteasca si activarea resorturilor motivantionale intrinseci). 6 . nu face evaluari la adresa comportamentelor elevilor. de tip executorii. stilul nomotetic. stilul autoritarist si stilul liberalist (nondirectivist). indiferenta. stilul interogativ (centrat pe conversatie) si stilul expozitiv (centrat pe expunere si ascultare). Un dascal bun este capabil de o mare varietate de stiluri didactice. c) Stilul permisiv sau laissez-faire releva rolul pasiv al educatorului. Asupra acestei din urma tipologii se impun cateva precizari.

• datorită faptului că suntem diferiţi. sau 25. pentru a achiziţiona şi procesa cât mai eficient o nouă informaţie. abilităţi. rămâne tânăr.STILURI DE ÎNVĂŢARE ”Cine se opreşte din învăţat. atitudini • transformarea în vederea adaptării şcolare şi sociale. Ştiaţi că învăţarea. Cine învaţă mereu.. cercetările estimează că la fiecare 5 ani avem 100% informaţii noi. la fiecare 38 de zile. cel puţin în domeniul tehnologic. Aceasta înseamnă că ceea ce ei vor învăţa luna aceasta sar putea ca luna următoarea să fie “expirat”. 1...” Henri Ford Ştiaţi că. acela este un om bătrân. ce abilităţi sunt necesare pentru a învăţa. cum pot aplica o strategie. elevii vor beneficia de noi informaţii.. cum oameni diferiţi învaţă în moduri diferite. precum şi în viitor? • elevii care îşi cunosc stilul de învăţare sunt mai angajaţi în procesul de învăţare. nu este niciodată completă? 2. se simt mai independenţi? • ultimele cercetări asupra creierului afirmă că atunci când modalităţile de învăţare sunt adaptate rezultatelor obţinute la analiza sau testarea stilurilor de învăţare. astfel ei vor obţine rezultate mai bune şi vor avea succes la şcoală? • elevii învaţă mai repede atunci când noile achiziţii sunt utile şi practicate în viaţa de zi cu zi. CE ESTE STILUL DE ÎNVĂŢARE? Aveţi probleme atunci când vreţi să învăţaţi ceva nou? Atunci trebuie să aflaţi mai multe despre stilul de învăţare care este unic. • un proces complex • stabilirea unui parteneriat între cadre didactice şi elevi • achiziţionarea. poate fi distractivă? 7 . cunoştinţe. au încredere în ei. este un proces social? 4. modul în care învăţăm este diferit? • elevii preferă experienţele de învăţare în care sunt activ implicaţi. Dacă această tendinţă continuă. cum abordează un examen.. schimbul reciproc de informaţii. cum rezolvă probleme.. Copiii au nevoie să afle cum funcţionează creierul lor. fie la 15. Învăţarea este. sau 80 de ani. este individuală? 3. Mai ales că. elevii vor reţine cu mai puţin efort şi vor fi capabili să realizeze creşterea performanţelor şcolare în mai puţin de două săptămâni? 1.

• se referă la „simpla preferinţă pentru metoda prin care învăţăm şi ne aducem aminte ceea ce am învăţat”.. Cercetările au demonstrat că 65% din populaţie sunt vizuali. implică beneficii şi înseamnă schimbare? Deoarece nu suntem toţi la fel şi vedem lumea ca individualităţi. o vom prezenta pe cea mai frecventă. Elevii preferă să înveţe în diferite moduri: unora le place să studieze singuri. altora să stea liniştiţi deoparte şi să-i observe pe alţii. să acţioneze în grup. • cum definim ceea ce este mai important. CE STILURI DE ÎNVĂŢARE CUNOAŞTEM? Există mai multe stiluri de învăţare. „inputul” este valoros. auditiv. Ştiaţi că cei care au un stil de învăţare vizual îşi amintesc 75% din ceea ce citesc sau văd? O dată ce va fi identificat acest mod.. este activă? 6. Mulţi oameni învaţă în moduri diferite faţă de ceilalţi în funcţie de clasă socială. religie. rasă. Atunci când învăţăm.tactil-kinestezici . • implică faptul că indivizii procesează informaţiile în diferite moduri.5. tactil-kinestezic. educaţie. Pentru informaţii suplimentare vezi bibliografia. 2. Stilul de învăţare. elevii împreună cu profesorii şi părinţii acţionează pentru dezvoltarea lui. După modalitatea senzorială implicată sunt 3 stiluri de învăţare de bază: vizual. vârstă.emoţionale. • cum luăm decizii. depindem de modalităţile senzoriale implicate în procesarea informaţiilor. naţionalitate. combinaţia tuturor. Deşi există variate clasificări ale stilurilor de învăţare. întâlnită în literatura de specialitate. percepţiile noastre arată: • cum gândim. • ne arată calea şi modalităţile în care învăţăm. pe când pentru celelalte două. psihomotorii şi anumite caracteristici ale situaţiilor de învăţare. care implică latura cognitivă. Alţii preferă să facă câte puţin din fiecare. Pentru stilul de învăţare auditiv. 30%. titluri de capitole şi hărţi Înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le văd de învăţare auditiv prezintă următoarele puncte tari: 8 . elemente afective. Fiecare persoană are un mod primar de a învăţa.cultură.auditivi şi numai 5%. Stilul • • • • • Stilul de învăţare vizual are următoarele puncte tari: Îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc Le plac prezentările şi proiectele vizuale Îşi pot aminti foarte bine diagrame.

la discipline diferite sau chiar în cadrul aceleiaşi discipline. unde vă jucaţi (afară. Este vital pentru profesori să folosească o varietate de metode pentru „a îmbogăţi” elevii cu strategii de dezvoltare a stilurilor de învăţare identificate. Când abordezi stilul tău de învăţare. Cel mai important lucru este să conştientizăm natura stilului de învăţare. cum. INSTRUMENTE DE RECUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE Stilul de învăţare ne însoţeşte de când ne naştem. Îl vizualizezi? În ochii minţii cum arată numărul de telefon? Ori vezi numărul scris pe o hârtie. stimă de sine scăzută. alţii au o combinaţie de mai multe stiluri. Unii oameni au un stil de învăţare dominant puternic. „Auzi” numărul aşa cum ţi l-a dictat cineva? În acest caz eşti auditiv. Succesul vine cu varietatea stilurilor de învăţare. în casă). iar şcolile nu testează copiii pentru a vedea care sunt nevoile acestora pentru a acţiona în consecinţă. Nu există stil de învăţare bun sau rău. Amintiţi-vă atunci când eraţi copiii. le-au exersat şi le-au aplicat în practică (memorie motrică) • Au o bună coordonare motorie 3. peste 68% din copii nu citesc la nivelul cerut. atunci când l-ai notat? Poate că eşti vizual. Este o „structură flexibilă”. Nu este un „dat” pe viaţă. Nu este ceva ciudat să folosim stiluri diferite de învăţare pentru sarcini diferite de învăţare. Când avem o sarcină de rezolvat sau o situaţie nu întotdeauna beneficiile stilului de învăţare ies în evidenţă. performanţe şcolare scăzute. 9 .• • • • Îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spune Le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici Îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile. cu cine? Aceste aspecte sunt importante în recunoaşterea stilului de învăţare. Dacă „degetele vor căuta numărul pe telefon. abandon şcolar. au note mici? De ce? Nu este vina copiilor. imaginea pe care o ai. fără să le priveşti telefonul”. SUA. Problema este că nu au dezvoltate abilităţile vizuale (câmpul vizual). sarcinile verbale/orale Înţeleg cel mai bine informaţiile când le aud Stilul de învăţare tactil-kinestezic se remarcă prin punctele tari: • Îşi amintesc ceea ce fac şi experienţele personale la care au participat cu mâinile şi întreg corpul (mişcări şi atingeri) • Le place folosirea instrumentelor sau preferă lecţiile în care sunt implicaţi activi/participarea la activităţi practice • Îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată. de ex. Aceasta este o abordare corectă a învăţării. Ştiaţi că în conformitate cu date oferite Centrului Naţional de Statistică pentru Educaţie. gândeşte-te la modul în care îţi aminteşti un număr de telefon. afectarea vieţii familiilor de unde provin copiii. atunci eşti tactil-kinestezic. cu ce. Aceste dificultăţi de citit duc la lipsa abilităţilor de bază. Fiecare individ are stilul său unic de învăţare cu puncte tari şi puncte slabe.

Care sunt beneficiile identificării şi dezvoltării stilurilor de învăţare? Pentru copii. manuale de psihoteste). discuţii cu specialişti de la cabinetele de asistenţă psihopedagogică din reţeua naţională de consiliere. diverse opţionale. lucrul pe grupe • se evidenţiază în mod real nevoile elevilor etichetaţi „slabi” şi ale elevilor „talentaţi” • se conştientizează cauzele eşecului în învăţare 10 . cu precădere cele de consiliere şi orientare. • înţelegerea nevoilor de învăţare ale copiilor • identificarea motivelor care generau eşecul şcolar • reconsiderarea barierelor în învăţare şi abordarea optimistă a întregului potenţial al copilului Pentru profesori.Identificarea şi recunoaşterea stilurilor de învăţare se poate realiza prin: observarea şi analiza propriilor experienţe de învăţare.. exerciţiilor prezentate în ghid.. aplicarea unor chestionare specifice (Internet.. • dezvoltarea autocunoaşterii • relevarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale învăţării • eliminarea obstacolelor învăţării • îmbunătăţirea stimei de sine • prevenirea neînţelegerilor dintre copii-profesori şi părinţi • evidenţierea abilităţilor de învăţare • optimizarea învăţării prin adoptarea unui mod personal • obţinerea de note mai bune la şcoală • dezvoltarea unor relaţii pozitive cu cei din jur • scăderea problemelor de comportament Pentru părinţi... optimizarea stilului de învăţare.. caracterizarea stilului de învăţare pe baza explicaţiilor.. tehnici de învăţare eficientă). în situaţiile din clasă şi din afara clasei • se obţin rezultate mai bune şi există satisfacţie profesională • se îmbunătăţeşte managementul timpului • se formează o imagine acurată asupra diversităţii din clasă • creşte spiritul de echipă • se dezvoltă relaţia interpersonală dintre profesor-elev şi comunicarea profesorilor cu elevii şi părinţii • se clarifică nevoile de învăţare individuale ale elevilor • are succes învăţarea prin cooperare. implicarea în programe educaţionale cu această temă (de ex. informarea cu privire la stilurile de învăţare din dorinţa de autocunoştere (puncte tari şi slabe la stilului personal de învăţare). participarea activă la activităţile practice cu această temă la diferite ore. descrierilor. • se constată mai puţin stres – zi de zi.

de ascultare. • Organizează conţinuturile învăţării.• se stabilesc strategii de optimizare a învăţării Strategii de dezvoltare a stilurilor de învăţare • Identifică stilul de învăţare • Participă la exerciţii de autocunoaştere şi intercunoaştere • Exersează deprinderilor eficiente de studiu (de ex. modalităţi de luarea notiţelor) • şi aplică cerinţelor învăţării eficente (de ex. devin autonomi. 11 . afirmare şi autorealizare • Autosugestionează-te pozitiv. spaţiul de învăţare) • Aplică tehnicile gândirii critice • Formulează conştient scopuri şi obiective clare şi precise. cuvintecheie • Deprinde-te să te autoevaluezi. de învăţare. cu atât învăţarea este mai rapidă şi eficientă • Utilizează mnemotehnici! Ajută-ţi propria memorie prin repere. sarcini de îndeplinit. de a lucra în echipă. se pot ajuta singuri în multele şi diferitele situaţii de învăţare cu care se întâlnesc zilnic. precizează de la început obiectivele. resurse. • Stimulează motivaţia şi atitudinea pozitivă pentru învăţare (interesul pentru cunoaştere. nu te descuraja în faţa obstacolelor • Învaţă din succesele şi eşecurile personale şi nu numai! Toţi elevii pot învăţa. igiena învăţării. scade riscul de abandon şcolar. creşte gradul de participare la activităţile şcolare şi extraşcolare. Cercetările spun că cei care participă la astfel de programe obţin note mai bune. de a rezolva probleme. verificarea. recompense etc. evaluarea eficienţei metodelor de învăţare prin cunoaşterea rezultatelor şi a erorilor în învăţare. de creativitate. • Asigură o atmosferă confortabilă şi o dispoziţie afectivă care să te stimuleze şi să te susţină. program de învăţare care să cuprindă activităţi concrete. dezvoltă-ţi încrederea. creşte stima de sine. stresante. cei care le oferă suport sunt pregătiţi cum să-i înveţe. mai ales atunci când sunt asociate cu performanţe slabe • Stimulează dorinţa de cunoaştere. de a negocia. asigurarea feedback-ului stimulează performanţele • Prelucrează şi sistematizează. modalităţile de realizare şi tehnicile de autocontrol • Elaborează un plan. de organizare a timpului. regândeşte din mai multe perspective materialul de învăţat. dacă profesorii. evită trăirea unor stări emoţionale negative. să le propună programe pentru dezvoltarea stilului de învăţare şi a practicării abilităţilor transferabile: de comunicare. pasiunea pentru învăţare). managementul timpului învăţării. de a lucra cu computerul etc. Cu cât materialul prezintă semnificaţie şi interes mai mare pentru tine. termene limită. părinţii.

12 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->