Dezvoltarea dinamicii de

grup si arta de a fi lider

1
Acest material este capitolul “Dezvoltarea dinamicii de grup si arta de a fi lider” si
face parte din “Manualul Liderilor pentru Programul Outdoor Action” scris de Rick
Curtis, Directorul Programului Outdoor Action. Acest material poate fi distribuit gratis în
scop educational. Daca este inclus în publicatii scrise sau electronice, autorul trebuie
mentionat. Folosirea acestui material în scop comercial este interzisa fara permisia în
scris a autorului. Drept de autor pentru Rick Curtis, 1995, Programul de activitati in aer
liber, Universitatea Princeton.

2
 Continut
?? Cum sa inveti pe cineva o noua aptitudine
<Filozofia Outdoor Action
?Scopurile activitatilor afara
?Atingerea scopurilor
<Învatarea prin experimente (experimentala)
?Ciclul schimbarii
?Ce înseamna competitia
?Alte fatete ale competitiei
?Exemple de competitii
?? Conducerea
<Îndatoririle unui sef
?Rolurile sarcinei/Îndatoriri/Comportament
?Rolurile relatiilor/Îndatoriri/Comportament
<Conducerea ca slujba
?Folosirea unor stiluri de conducere diferite
?Modificarea nivelurilor Maturitatii
?? Comunicarea
?Trimiterea eficienta a mesajelor
?Primirea eficienta a mesajelor
?Radarul conducatorului
<Genul de Probleme si comunicarea
?Comunicarea simetrica versus comunicarea Aasimetrica
?Stiluri de comunicare situationala
?Perioada tolerantei
?? Feedback-ul si dezvaluirea personala
?Idei pentru feedback
?? Dezvoltarea grupului
<Un grup propriu-zis
<Atingerea unei structuri de grup cooperatiste
<Etapele de baza ale dezvoltarii grupului
?Standarde de prezentat înaintea calatoriei
? Standarde de prezentat în timpul calatoriei
<Pregatirea deciziei grupului
?? Conflict si probleme
?Cum sa faci fata unui conflict
<Cum sa faci fata problemelor
<Cum sa faci fata cuiva care nu poate fi stapânit
<Situatii problema
?? Transferarea experientei
<Prelucrarea metodelor de-alungul calatoriei
<Prelucrarea tehnicilor
?Cresterea efectivitatii prelucrarii
?Probleme de prelucrare
?Ce?
?Si ce?
?Acum ce facem?

<Mostre de întrebari
?? Rezumatul Conceptelor de Conducere
?? Jocurile initiative ale Outdoor Action
<Jocuri initiative ce predau liniile generale
<Activitati nocture
<Misterii amanuntite
?Solutii

3
 Cum sa inveti pe cineva o noua aptitudine
Reeditat dupa materialul preparat de Centrul Nantahala Outdoor, Orasul Bryson, 1983.
Prepararea, Motivarea, sau „cum sa o vindeti“

Creati în mintea participantilor dumneavoastra o atitudine receptiva si o dorinta de a

învata acea aptitudine.
1. Asezati-va studentii confortabil
2. Stabiliti un plan informational
3. Numiti aptitudinea
4. Folositi povestiri pentru a dovedi importanta aptitudinii (a talentului)
5. Oferiti toate informatiile necesare; de exemplu:
?Scopul aptitudinii
?Când este folosita
?Cum este folosita
?De ce este folosita
?Unde este folosita

Prezentarea, Demonstrarea sau „Aratati-o“

Faceti în asa fel încât participantii sa poata observa toti demonstratia, cu usurinta, si
sa vada tot ceea ce este de vazut.
1. Învatati o singura aptitudine odata.
2. Explicati în timp ce aratati – spuneti si aratati.
3. Priviti-va participantii în timp ce vorbiti si aratati.
4. Vorbiti clar si demonstrati încet ceea ce aveti de facut.
5. Accentuati punctele cheie ale aptitudinii.
6. Accentuati ideea de repetitie.
7. Metoda „Întreg-parte-întreg“ de prezentare a aptitudinii:
?Aratati întreaga aptitudine la început
?Împartiti aptitudinea pe bucati
?Aratati din nou întreaga aptitudine, cu miscari lente

Aplicarea, Practicarea, sau „Faceti-o“

Folositi-va de grup ca masa de oameni, de parteneri, si de metode individuale de

organizare a orei în functie de pricepere, de durata lectiei si de suprafata clasei.
1. Puneti participantii sa execute aptitudinea.
2. Puneti participantii sa practice acea aptitudine progresiv, pe parti ce duc la
împlinirea întregii aptitudini.
3. Urmariti si corectati greselile imediat. Corectarea la timp a unei greseli duce
la un succes sigur.
4. Laudati-va si încurajati-va participantii.

Adoptarea, Urmarirea, sau Folositi-o

Legea „Folosirii si a nefolosirii“ spune ca „o aptitudine care este folosita frecvent

devine obicei si daca nu este folosita frecvent poate fi uitata“.
1. Aplicati si adaptati aptitudinea la numeroase situatii cum ar fi:
4
 ?Testarea
?Probleme ale muncii sau instructiei
?Predarea, unui student handicapat
2. Încurajati folosirea ei în situatii de actualitate.
3. Puneti niste studenti sa-i învete pe ceilalti studenti – individual sau o clasa.
4. Revedeti aptitudinile periodic.
Concluzie: Un profesor bun provoaca, inspira, încurajeaza si îsi ajuta participantii în
învatarea aptitudinii. Un profesor bun nu da niciodata înapoi, are rabdare, evita iesirile
neplacute, vorbeste clar si distins, foloseste un limbaj simplu ca sa fie înteles de toti, si
accentueaza punctele cheie atunci când vorbeste în fata unui grup de participanti.

Filozofia Educatiei Externe

Tintele actiunii externe

Cresterea încrederii în fortele proprii
Desfiintarea barierelor sexuale
Cresterea constiintei celorlalti
Aprecierea situatiilor extreme
Adaptarea la situatii noi
Scaparea de presiuni
Cresterea stimei personale
Echilibrarea
Grupul format la întâmplare
A vedea si meritele celorlalti
Invata-i si pe ceilalti responsabilitatea
Aprecierea mediului înconjurator natural
Cum sa întâlnesti oameni mai usor
Cresterea constiintei proprii
Contact personal intens
Noi aptitudini de a te descurca în salbaticie
Încrederea în sine
Aprecierea civilizatiei
Distractia
Cresterea independentei
Depasirea limitelor
Educatia în afara scolii
Constientizarea ca actiunile tale îi afecteaza si pe ceilalti
Onestitatea si dezvaluirea proprie

Atingerea scopurilor

OA se bazeaza pe modelul de învatare experimental cunoscut sub numele de ciclul-

Dezghet-Schimbare-Reînghet. Acest model presupune ca fiecare dintre noi are un set
bine dezvoltat de maniere si atitudini. Când suntem pusi într-o situatie noua
comportamentul nostru învechit s-ar putea sa fie depasit. Deci exista o asa numita
perioada de dezghet, perioada în care noi comportamente si aptitudini pot fi învatate.
Daca aceste comportamente noi se manifesta bine si sunt întarite cum trebuie, ele
reîngheata si persoana dobândeste un set nou de maniere.
5
 Este esential sa ne aducem aminte de punctele urmatoare:
?? În principal, manierele noi se învata de la sefi.
?? Poate fi vorba de o situatie încordata (de exemplu ca si cea de a lovi cu piciorul într-o
ploaie torentiala – vezi provocarile de mai jos) care sa initieze ciclul Dezghet-
Schimbare-Reînghet.
?? Poate exista neliniste în timpul procesului de schimbare deoarece persoana încearca
sa scape de vechile comportamente si se lupta sa învete altele noi.
Salbaticia ofera un cadru excelent pentru acest tip de activitate. Un cadru extern, în
cadrul unui grup mic ofera un mediu imediat si simplificat. Aveti de-a face cu probleme
de baza cum ar fi sa încerci sa te mentii la caldura si sa te feresti de ploaie, sa te hranesti,
si sa te misti de la punctul A la punctul B. Drept rezultat aptitudinile de care aveti nevoie
sunt cele de baza care va ofera raspuns la toate celelalte. Daca nu v-ati instalat cortul
imediat va udati. În acest fel participantii se afla într-un mediu nou în care un
comportament nou se învata imediat.
Cealalta componenta principala o reprezinta grupul. Un grup mic (format din 8-12
membri) ofera diferite interactiuni si momente esentiale; desi mic, poate ajuta la formarea
unor noi relatii apropiate. Relatiile interumane dintre membrii grupului sunt esentiale
pentru furnizarea suportului si a încurajarii în timp ce membrii fac fata provocarilor si
învata din ele. Înca o data sefii sau conducatorii grupului trebuie sa faca în asa fel încât sa
usureze interactiunea efectiva a grupului.

Învatarea experimentala

Învatarea experimentala este învatarea prin practica. Prin definitie acest lucru implica
schimbare care este un proces activ. Amintiti-va ca schimbarea si situatiile noi pot crea
neliniste participantilor. Procesul general al schimbarii personale este aratat în figura 9.1.

Dezghet
Provocare
Dezechilibru

Reînghet Schimbare
Întarirea are uneori Suportul necesar schimbarii
nevoie de a reîngheta Alegerea de a reîngheta sau nu
Figura 9.1

Ce cauzeaza dezghetul?
?? Un mediu nou
?? Egalizatorul
?? Relatii pozitive
?? Modelele de urmat
?? Reguli si teluri noi
?? Stresul psihic, emotional
?? Provocarea
?? Dezechilibrul

6
 Ce este provocarea

Provocarea este un tel în care exista un obstacol peste care trebuie sa treci spre a-ti
atinge scopul. Si scopul si obstacolul pot sa fie interne sau externe (vezi tabelul 9.1).

Obstacole
Interne Externe
Tel - de dezvaluire Tel – Nefolosirea unui reper
Interne: Obstacol – Timiditatea Obstacol – Presiunea membrilor
Teluri
Tel – Urcarea unei suprafete Tel – ajungerea în vârf
grele
Externe : Obstacol – Frica de a cadea Obstacol – Urcus dificil

Telul fundamental de a te ocupa de o provocare nu este acela de a ajunge în vârf ci acela

de a iti depasi propriile limite pe drumul spre vârf. Acest lucru creeaza sporul si
schimbarea, si aptitudinea ca poti sa te muti dintr-un loc în altul. Fiti constienti de faptul
ca daca o persoana este confuza în legatura cu locul provocarii (de exemplu percepe un
obstacol ca fiind intern când de fapt e extern sau vice-versa) ea sau el poate fi frustrat
încercând sa depaseasca acea provocare.
Exemplu:
Jim se descurca foarte greu cu catararea pe o poteca uda si cu bolovani. El percepe
acel obstacol ca fiind intern, „Trebuie sa fiu tare neîndemînatic.“ De fapt, obstacolul este
extern – poteca este într-adevar dificila – si toti ceilalti ar putea avea probleme. Daca
acest lucru poate fi demonstrat, Jim nu va mai fi frustrat si suparat pe el însusi.

Alte aspecte ale provocarii

?? O provocare poate însemna ceva ce unii cauta cu buna cuviinta (catararea pe munti)
ori ceva neasteptat (o vreme urâta).
?? Motivarea si aptitudinea pot fi factorii cheie în trecerea peste obstacol. Multe
provocari implica o componenta emotionala (de cele mai multe ori stresanta).
?? Amintiti-va ca nimic nu e neînsemnat! Fiecare dintre noi traieste provocarea în mod
diferit si fiecare dintre noi are experiente diferire care sunt adevarate provocarii.
?? Ca si conducator puteti fi tentat sa fortati pe cineva sa ia parte la o provocare, dar
trebuie sa stiti când nu e momentul s-o faceti. Acesta este un principiu fundamental
cunoscut sub numele Provocare prin alegere. În punctul final adresarea unei
provocari ar trebui sa fie o decizie personala a fiecarui participant, nu ceva la care ei
sunt fortati sau presati sa ia parte. Acceptarea unei provocari este o alegere
motivationala. Da, voi participa la ea sau Nu, nu voi participa la ea. Sustineti
persoanele în orice decizie ar lua. Daca el sau ea alege sa nu mai continue, lasati
persoana în pace si sustineti-o în asa fel încât el sau ea sa se simta puternici din cauza
dorintei lor si încercati mai degraba sa nu-i depunctati pentru ca nu si-au îndeplinit
îndatorirea. Acceptati alegerea fiecaruia, atâta timp cât este sigura.
?? Cheia de a rezista de-a lungul procesului Dezghet-Schimbare-Reînghet nu este faptul
ca persoana si-a îndeplinit activitatea, ci faptul ca el sau ea si-a depasit limitele
încercând acest lucru.

7
?? Fiti constienti de procesul scaderii încrederii în sine: cine nu experimenteaza macar o
data gustul înfrângerii nu este o persoana buna, având impresia ca grupul se va gândi
mai putin la dumneavoastra. Pentru combaterea procesului de scadere a încrederii în
sine faceti în asa fel încât acea persoana (el/ea) sa-si dea seama ca reprezinta o parte
valoroasa si importanta a grupului. Încercati sa faceti cunoscut acelei persoane sensul
gramatical al cuvintelor succes si esec. Nici unul dintre ele nu este absolut, desi noi le
tratam ca atare. De fapt, ele se completeaza continuu. Daca încerci sa ajungi de la A
la Z si ai reusit sa ajungi numai pâna la T nu înseamna ca ai dat gres! Te-ai straduit
destul de mult. Daca cineva se afla pe marginea unei prapastii de 20 de minute,
speriat, dar în final hotaraste sa nu sara, de fapt a reusit. Cei care fac acest lucru îsi
depasesc propriile limite, probabil mult mai mult decât altii care coboara muntele pe o
frânghie (de vreme ce acest lucru a însemnat mai putin decât o provocare pentru ei).
?? Provocarea poate reprezenta o parte integrala a vietii în salbaticie, ceea ce reprezinta
un motiv pentru care OA este capabila sa realizeze atât de multe lucruri în scopul
dezvoltarii personale. Oricum, aduceti-va întotdeauna aminte ca grupul
dumneavoastra divers poate sa faca fata diferitelor provocari la un anumit nivel.
Asigurati-va ca nu puneti oamenii în situatii în care provocarea sa fie cu mult sub
nivelul pregatirii lor. Acest lucru nu duce la sentimentul de împlinire sau dezvoltare ci
mai degraba la frustrare si la pierderea propriei stime (vezi mai sus).
?? De asemenea, aduceti-va aminte ca „provocarile artificiale“ create de conducatori pot
reprezenta adevarati stimuli pentru dezvoltare. (De exemplu: fixarea taberei fara a
scoate macar o vorba). Oricum, daca nivelul provocarii este inadecvat, acest lucru
poate duce la frustrari deranjante ale conducatorilor. Asigurati-va ca dumneavoastra
nu cresteti potentialul accidentelor (vezi sectiunea 10 – Siguranta si proceduri în caz
de urgenta: Dinamica accidentelor).

Exemple de provocari
Urcatul unui munte într-un ritm mai alert
Urcatul unui munte într-un ritm mai scazut
Protectia naturii
Cum te comporti în societate
Conducerea
Încrederea în ceilalti
Responsabilitatea fata de ceilalti
Stresul psihic, rezistenta la stres
Împartirea responsabilitatilor
Învatarea unei noi aptitudini
Asumarea riscurilor
Onestitatea fata de grup/dezvaluire personala

Ce înseamna dezechilibrul?
Dezechilibrul este de asemenea o provocare. Apare atunci când cineva „nu se simte în
elementul sau“ si poate însemna si un stimul pentru ciclul Dezghet-Schimbare-Reînghet.
Dezechilibrul poate fi cauzat de:
?? Locuri necunoscute
?? Nevoi nemaiîntâlnite (Ierarhia nevoilor lui Maslow)

8
 Conducerea

A învata cum sa fii un conducator propriu-zis reprezinta cea mai importanta sarcina
pe care o veti avea de îndeplinit. Unele dintre responsabilitatile pe care le veti avea de
îndeplinit sunt prezentate mai jos:

Responsabilitatile unui conducator

?? Siguranta de sine
?? Onestitatea
?? Stabilirea adevarului
?? Învatarea aptitudinilor
?? Fiti vulnerabil
?? Model de urmat
?? Asigurati echilibru
?? Adaptati-va la situatiile aparute
?? Luati decizii
?? Oferiti motivare
?? Facilitati interactiunea grupului
?? Mutati grupul de la stadiul A la stadiul B
?? Fiti sensibil la nevoile grupului
?? Faceti fata cerintelor celorlalti

Rolurile conducatorului
?? De ascultator
?? De om de încredere
?? De initiator
?? De omul care ia decizii
?? De mijlocitor
?? De observator
?? De autoritar
?? De sfatuitor
?? De comunicator
?? De prieten
?? De avocat

Îndatoririle conducatorului
Acest model de conducere este bazat pe premiza ca în munca cu un grup exista doua
îndatoriri de baza care trebuie îndeplinite. Una dintre ele este sa încercati sa duceti la bun
sfârsit sarcina pe care grupul s-a hotarât s-o îndeplineasca. Cealalta îndatorire este
mentinerea permanenta si dezvoltarea relatiilor interumane din cadrul grupului. Acestea
sunt cele doua tipuri de îndatoriri de baza pe care conducatorii trebuie sa le îndeplineasca
fiind angajati în – Rolurile sarcinilor si rolurile relatiilor interumane. Exemple de aceste
roluri sunt prezentate mai jos:

Rolurile sarcinilor/Îndepliniri/Comportament
?? Rolul de oferitor al informatiilor si opiniilor: Ofera fapte, opinii, idei, sugestii si
informatii relevante care sa ajute discutia din cadrul grupului.
9
?? Rolul de cautator al informatiilor si opiniilor: Cere fapte, informatii, opinii, idei si
pareri personale ale celorlalti membri ai grupului, care sa ajute la dezbaterea din
cadrul grupului.
?? Rolul de initiator: Propune teluri si sarcini spre a initia actiunea în interiorul
grupului.
?? Rolul de oferire al indicatiilor: Dezvolta planuri în legatura cu modalitatea de lucru
si în legatura cu concentrarea atentiei asupra sarcinii care trebuie îndeplinita.
?? Rolul de rezumator: Aduna la un loc idei relatate sau sugestii si reafirma si rezuma
punctele majore discutate.
?? Rolul de coordonator: Arata relatia dintre idei variate, punându-le pe toate la un loc
si armonizând activitatile diferitelor subgrupe si a membrilor.
?? Rolul de diagnosticator: Imagineaza sursele diferitelor probleme pe care grupul le
are în munca propriu-zisa si piedicile aparute în calea progresului si a atingerii
scopului propus.
?? Rolul de capacitator: Stimuleaza o calitate superioara a muncii grupului.
?? Rolul de testator al realitatii: Examineaza punerea în practica a ideilor, evalueaza
solutiile alternative, si le aplica la situatii reale sa vada cum reactioneaza.
?? Rolul de evaluator: Compara deciziile si realizarile grupului cu standardul si cu
telurile propriu-zise.

Rolurile relatiilor/Îndatoriri/Comportament

?? Rolul de încurajator al participarii: Încurajati pe fiecare membru, cu multa caldura,

sa participe la actiunile grupului oferind apreciere pentru fiecare contributie, dând
dovada ca acceptarea si deschiderea la ideile celorlalti este un mod de manifestare
prietenesc si corespunzator fata de membrii grupului.
?? Rolul de armonizator si de împaciuitor: Sfatuieste membrii sa-si analizeze în mod
constructiv diferentele de opinii, sa caute elementele comune într-un conflict si sa
încerce sa rezolve neîntelegerile.
?? Rolul de eliberator al tensiunii: Elibereaza tensiunea si creste bucuria membrilor
grupului spunând glume, propunând pauze si propunând demersuri mai comice în
munca unui grup.
?? Rolul de ajutator în comunicare: Da dovada de o pricepere comunicativa
desavârsita si se asigura ca fiecare membru al grupului întelege ce spune celalalt
membru.
?? Rolul de evaluator al climatului emotional: Întrebati membrii grupului, ce parere
au despre felul în care functioneaza grupul si ce parere au unul despre celalalt si
împartasiti-le parerile personale despre ambele aspecte.
?? Rolul de observator al procesului: Urmareste procesul prin care lucreaza grupul si
se foloseste de observatii pentru examinarea eficientei grupului.
?? Rolul de stabilizator al standardelor: Exprima standardele si telurile grupurilor
pentru a-i face pe membri constienti de directia în care se îndreapta munca lor si de
progresul facut pentru atingerea scopului si sa accepte normele si procedurile
grupului.
?? Rolul de ascultator activ: Asculta si-i slujeste pe ceilalti membri, ca si cum ar fi un
public interesat, este receptiv la ideile celorlalti, este alaturi de grup când exista
neîntelegeri.
10
?? Rolul constructorului de încredere: Accepta si sustine deschiderea celorlalti
membri ai grupului, întarind ideea de risc si încurajând individualitatea.
?? Rolul de rezolvator al problemelor interpersonale: Promoveaza discutarea
deschisa a conflictelor dintre membrii grupului, cu scopul de a rezolva conflictele si
de a îmbunatati relatiile dintre membrii grupului.

„Conducerea este împartita” este o idee ce se întelege de la sine, deoarece toate aceste
roluri, prezentate mai sus, nu trebuie îndeplinite doar de conducator. În multe situatii, un
membru al grupului poate fi cel care pune în miscare întregul grup, care-i face pe oameni
sa aiba un motiv de a se trezi în fiecare dimineata. Pe masura ce grupul se maturizeaza si
se dezvolta într-o entitate coeziva, multe dintre aceste roluri sunt preluate de catre
participanti si conducatorul poate sa aiba un rol mai putin activ.

Conducerea situationala

Teoria conducerii situationale (TCS) face un pas înainte fata de Modelul de

conducere al distribuirii îndatoririlor stabilind ca exista cel mai eficient mod de
conducere pentru fiecare situatie în parte.
TCS prevede ca îndatorirea comportamentala reprezinta masura în care un conducator
se angajeaza direct, explicând ce trebuie sa faca fiecare participant în parte, când, unde, si
cum trebuie îndeplinite sarcinile.
Comportamentul relational reprezinta masura în care un conducator se implica în actiune
pe doua cai, furnizând suportul emotional, facilitând si atacând în acelasi timp
comportamentul.
TCS se bazeaza pe o influenta reciproca între:
?? Valoarea îndrumarilor (îndatorirea comportamentala) pe care le da un conducator.
?? Valoarea suportului emotional pe care conducatorii îl ofera.
?? Nivelul „maturitatii“ pe care participantii îl expun în îndeplinirea unei anumite
sarcini, îndatorire sau anumit obiectiv.
Maturitatea participantilor este definita ca si capacitatea de a stabili teluri înalte dar si
teluri ce pot fi îndeplinite (îndeplinirea motivatiei), ca si abilitatea si dorinta de a-ti asuma
unele responsabilitati, sau ca si educarea sau experienta unui grup individual. Aceste
variabile ar trebui luate în considerare numai în relatie cu o sarcina specifica care trebuie
îndeplinita.
Exemplu: În prima zi a unei calatorii în canoe participantii au un stadiu de maturitate
scazut. Cei mai multi dintre ei nici macar n-au facut acest lucru vreodata. Ei nu cunosc
miscarile, terminologia, sau cum sa canoteze cu un partener. De asemenea, grupul este
nou format, si locul este nou. În a patra zi a calatoriei, probabil ca grupul are un grad mai
înalt al maturitatii, în canotaj. Ei au învatat cum sa manevreze o canoe si cum sa lucreze
cu un partener. Ar putea sa se descurce mai usor cu râul pe care sa nu-i fi dus din prima
zi.
TCS defineste patru stiluri generale de conducere bazate pe gradul îndatoririi
comportamentale si pe comportamentul relational.

Îndatoriri ridicate/Comportament relational scazut – se refera la „actiunea de a

spune“ deoarece acest stil este caracterizat printr-o comunicare într-un singur sens,
actiune în care conducatorul defineste rolurile participantilor si le spune ce, cum, când si
unde sa îndeplineasca anumite sarcini.
11
Îndatoriri ridicate/Comportament relational ridicat – se refera la actiunea de „a
vinde“ deoarece cu ajutorul acestui stil marea majoritate a indicatiilor sunt înca oferite de
conducator. El/ea încearca prin comunicarea în dublu sens si prin suport emotional sa-i
faca pe participanti sa „cumpere“ deciziile pe care ei trebuie sa le ia.

Relatii ridicate între membri/Îndatoriri comportamentale scazute – acest stil se

numeste „a participa“ deoarece cu ajutorul acestui stil conducatorul si participantii împart
idei, decizii printr-o comunicare în dublu sens, usurând cu mult comportamentul
relational al conducatorului, de vreme ce participantii au abilitatea si cunoasterea de a
îndeplini sarcina.

Relatii scazute între membri grupului/Îndatoriri comportamentale scazute – este

stilul „a încredinta“, deoarece acest stil implica lasarea participantilor „sa-si conduca
propria lor afacere“. Acestia sunt alesi de conducator, de vreme ce participantii au ajuns
la o maturitate mai avansata, fiind atât doritori cât si în stare sa-si asume responsabilitati,
pentru a-si coordona propriul comportament.

TCS face legatura între conducere si nivelul maturitatii grupului. Asta înseamna ca,
pentru a descoperi cel mai eficient stil de conducere, trebuie mai întâi sa determinati
nivelul maturitatii grupului în relatie cu o sarcina specifica.

Exemplu: În prima zi a unei calatorii, partcipantii au un nivel de maturitate mai

scazuta, când este vorba sa aseze tabara. Cel mai eficient stil de conducere este „a spune“
de vreme ce participantilor trebuie sa li se spuna cum si unde sa aranjeze lucrurile. În a
patra zi a calatoriei, probabil ca, grupul are un nivel mai înalt de maturitate în ceea ce
priveste aranjarea unei tabere. În acest caz cel mai eficient stil de conducere este „a
încredinta“ deoarece participantii se pot descurca cu aceasta problema si singuri.
Cel mai important lucru ce trebuie retinut în ceea ce priveste TCS este acela ca „nu
exista cel mai bun mod de a fi un conducator“. Mai degraba, de la o situatie la alta exista
doar cel mai eficient stil. Pe masura ce situatia se schimba, se schimba atât sarcina cât si
nivelul maturitatii grupului în relatie cu sarcina de îndeplinit. Astfel, prin intermediul
calatoriei va veti schimba stilul în asa fel încât sa dati dovada de cel mai eficient mod de
conducere.
Exemplu: În a patra zi a calatoriei, participantii stiu ce trebuie sa faca în legatura cu
asezarea taberei si se pricep sa faca acest lucru singuri. Daca conducatorul sau
conducatorii folosesc un stil Îndatoriri înalte/Relatii scazute s-ar putea ca participantii sa
se întrebe de ce li se „spune“ ceea ce au de facut si pot sa devina frustrati sau furiosi pe
conducatori.
Pe masura ce grupul se maturizeaza, membrii grupului îsi asuma din ce în ce mai
multe responsabilitati pentru conducerea grupului atât în probleme de îndatorire cât si
relationale. Modelul îndatoririlor împartite apare aici deoarece participantii au început sa
preia multe dintre rolurile conducatorului, care au fost oferite înainte de conducator. Pe
cât de mult posibil ar fi bine sa adoptati stilul „a încredinta“ (atâta timp cât participantii
sunt pregatiti pentru acest lucru) deoarece acest lucru ajuta la usurarea dezvoltarii în
ciclul schimbarii.

Folosirea diferitelor stiluri de conducere poate varia în functie de:

12
?? Vârsta membrilor grupului
?? Motivarea participantilor
?? Situatii aparute în calatorie/activitati
?? Probleme de siguranta
De exemplu: Când predati o pricepere importanta veti fi mai concentrati asupra
sarcinii. De asemenea, în orice situatie de urgenta trebuie sa faceti fata lucrurilor
printr-un stil orientat pe sarcina respectiva. Amintiti-va sa va folositi „radarul de
conducator“ în scopul de a aprecia nu numai stadiul maturitatii grupului dar si maturitatea
fiecarui individ în parte. S-ar putea sa aveti nevoie sa folositi un anumit stil cu întregul
grup si stiluri diferite cu fiecare individ, din cadrul grupului, în parte.

Nivele care modifica maturitatea

Abordare incrementiala: Maturitatea poate fi sporita de catre conducatori prin folosirea
mai rara a autoritatii, permitând participantilor în acest fel sa preia cât mai multe
responsabilitati. Daca aceasta responsabilitate este bine mânuita, conducatorul ar trebui sa
încurajeze participantii printr-o crestere usoara a comportamentului relational
(încurajare). Tineti minte ca drumul catre schimbarea stilului de conducere trebuie sa se
faca cu mare atentie si gradat. Pe masura ce participantii ating modele moderate de
maturitate, conducatorul poate începe sa reduca atât îndatorirea comportamentala, cât si
comportamentul relational. Reducerea în comportamentul relational înseamna ca
participantii au atins un punct în care ei se simt destul de încrezatori sa se descurce
singuri si conducatorul nu e nevoie sa se implice asa de mult.

Abordare regresiva. Este posibil ca pe masura ce situatia se schimba nivelul de maturitate

a grupului sa scada. Daca se întâmpla acest lucru, conducatorul trebuie sa-si modifice
stilul, crescând astfel comportamentul relational si îndatorirea.

Exemplu: În a patra zi a calatoriei ploua cu galeata. Când grupul ajunge în tabara, toata
lumea sta în picioare în jurul unei balti de apa. Desi stiu ce sa faca, vremea le-a venit de
hac si nivelul maturitatii lor a scazut. Conducatorii trebuie sa devina mult mai directi în
problemele îndatoririlor comportamentale, sa aranjeze tabara si sa creasca gradul de
comportament relational, ajutând astfel la ridicarea moralului participantilor.

Comunicarea
Tipuri de comunicare
1. Comunicarea într-un singur sens – înseamna a oferi informatii si a face anunturi
grupului care nu are voie sa comunice. Ascultatorii sunt pasivi si eficacitatea
comunicarii este determinata de felul în care mesajul este alcatuit si prezentat. Ia mult
mai putin timp doar sa comunici, dar metoda este mai putin eficienta. Desi putin
frustrant pentru cel care trimite mesajul, este mult mai satisfacator pentru cei care
primesc mesajul. [Încredintarea unei îndatoriri]
2. Comunicarea într-un singur sens dar cu replica (directa sau de constrângere) –
conducatorul transmite mesajul iar grupul ofera replica la ceea ce au înteles.
Schimbul este complet când membrii grupului îi dovedesc conducatorului ca au
înteles/receptionat mesajul corect. Numita si de constrângere, deoarece nu exista nici
o clauza pentru influenta reciproca sau schimbul de pareri. Comunicarea începe cu
13
 încredintarea ca pozitia conducatorului este corecta si ca singura informatie de care
el/sau ea are nevoie, din partea grupului, este aceea ca grupul a înteles corect si a
acceptat mesajul. Este o metoda mai rapida decât comunicare în doua directii si mai
putin frustranta pentru conducator, dar, de asemenea mai putin exacta si mai
frustranta pentru membrii grupului. [Predarea unei îndemânari]
Când sunt folosite cele doua metode de comunicare, comunicarea poate sa fie asa
de saraca, astfel încât comunicarea informationala este necesara printre membrii
grupului pentru ca grupul sa-si îndeplineasca sarcina într-un mod adecvat. Daca
membrii grupului nu au sansa sa comunice într-un mod cât mai liber/deschis cu
conducatorul lor, atunci reteaua informationala poate deveni mai influenta si mai
eficienta decât reteaua formala a grupului: Acest lucru poate duce, de asemenea, la
fragmentarea si la dezbinarea grupului, daca membrii grupului au idei diferite.
3. Comunicarea în doua sensuri – este un proces reciproc în care fiecare membru trimite
un mesaj si încearca sa înteleaga mesajele celorlalti membri. Conducatorul si membrii
grupului fac schimb de idei într-un mod cât mai liber/deschis si schimba pareri si
informatii într-o discutie productiva. Sunt necesare atât aptitudinea de a sti sa trimiti
si aptitudinea de a sti sa asculti un mesaj. Toti membrii pot participa dupa bunul lor
plac, iar parerile minoritatilor sunt încurajate sa fie exprimate. Sentimentul de dubiu
sau opunere poate fi discutat si rezolvat în acest moment. Comunicarea în doua
directii încurajeaza interactiunea deschisa/libera, participarea si conducerea
distribuita, si luarea deciziilor de comun acord. Desi se pierde mult mai mult timp cu
aceasta metoda, si este mult mai frustrant pentru conducator, este totusi mult mai
putin frustranta pentru membrii grupului si mult mai eficienta pentru o perioada lunga
de timp, de vreme ce experienta grupului merge pe calea cea buna.

Transmiterea mesajelor cât mai eficient

?? Clarificati-va mesajele prin folosirea limbajului „eu“ (Vedeti conceptele de conducere

de mai jos).
?? Transmiteti-va mesajul complet si cât mai specific.
?? Transmiteti-va mesajul verbal sau non-verbal într-un mod cât mai corespunzator.
?? Fiti inventiv.
?? Cereti replica la ceea ce transmiteti ca sa vedeti daca mesajul dimneavostra a fost
receptionat.
?? Transmiteti-va mesajul într-un mod care sa fie cât mai apropiat de gradul de
întelegere al receptorului.
?? Descrieti-va sentimentele folosind nume, actiuni sau figuri de stil.
?? Descrieti si comportamentul celorlalti membri fara a-l evalua sau a-l interpreta.
?? Încercati sa va dati seama de ceea ce simte si cealalta persoana.
?? Asigurati-va ca limbajul trupului comunica într-un mod politicos cu celelalte
persoane. Ar trebui sa va uitati la ceilalti participanti, sa adoptati o pozitie corecta a
corpului, etc.

Primirea mesajelor într-un mod cât mai eficient

?? Parafrazati cu acuratete si neevaluativ continutul mesajului si impresiile

enuntiatorului.
14
?? Descrieti parerile pe care credeti ca le-ar avea enuntiatorul.
?? Pastrati-va o interpretare proprie la ceea ce a fost transmis si negociati cu enuntiatorul
pâna când va exista un anume acord în legatura cu întelesul mesajului.

Radarul conducatorului

Radarul conducatorului se refera la tot ceea ce înseamna ascultare si evaluare.

Înseamna a fi atent la toti membrii grupului, incluzându-i pe ajutorul de conducator si pe
dumneavoastra. Dintr-o perspectiva sigura, înseamna a fi constient de cresterea
potentialului de accidentare. Dintr-o perspectiva a dinamicii grupului, acest lucru
înseamna a fi atent la felul în care evolueaza fiecare membru al grupului, în parte din
punct de vedere emotional, fizic, sunt supusi provocarii, sunt stresati, au o relatie de
întelegere cu ceilalti membri, sunt în conflict cu ei, etc. Mai înseamna de asemenea, a
privi grupul ca pe un întreg, cât de bine interactioneaza si coopereaza, etc. Toate aceste
informatii sunt adunate aici pentru a va putea ajuta sa observati de ce are nevoie de la
dumneavoastra fiecare persoana în parte, în scopul educatiei, a sprijinului, a încurajarii, a
comunicarii, etc. Radarul conducatorului este alcatuit din aptitudinea de ascultare, de
conversatie cu ajutorul de conducator, de o observatie atenta, si intuitie. Pe masura ce
aceste aptitudini se dezvolta printr-o experienta, actuala, de conducere a grupului într-o
calatorie, veti fi mult mai bine în stare sa determinati ce functii si ce miscari trebuie sa
faceti în munca cu grupul pentru a favoriza o experienta pozitiva a grupului.

Discriminarile sexuale si Comunicarea

Comunicarea simetrica vs. comunicarea asimetrica

Cercetarile arata ca în cultura occidentului exista discriminari sexuale, iar barbatii si
femeile tind sa foloseasca diferite paradigme pentru a comunica. Femeile tind sa
comunice cu scopul de a stabili o legatura, iar barbatii tind sa comunice cu scopul de a
stabili statutul. Ambele comunicari – statutul (sau comunicarea asimetrica) si conexiunea
(sau comunicarea simetrica) pot fi prezente sub diferite forme în timpul conversatiei si
ambele abordari sunt folosite atât de barbati cât si de femei.
Aceste abordari diferite sunt adesea corelate cu „îndemânare blânda“ si „îndemânare
brutala/dura“, si de aceea aceste aptitudini au fost conectate cu functiile femeii si cele ale
barbatilor. Paradigma feminina („aptitudinea blânda“) este demonstrata atunci când
conducatorul se axeaza pe dezvoltarea relatiilor pozitive dintre membrii grupului.
Paradigma masculina („îndemânarea dura“) este demonstrata atunci când conducatorul,
efectiv preda, deoarece acest lucru creaza de obicei o structura ierarhica unde o persoana
cunoaste, de obicei, mai mult decât cealalta (statuturi diferentiale).

Stiluri de comunicare situationala

Este important sa va dati seama de propriul dumneavoastra stil de comunicare, care

va defineste si sa realizati în care situatii este cel ma eficient. A fi un bun conducator, în
adevaratul sens al cuvântului, înseamna îmbunatatirea repertoriului dumneavoastra
comunicativ care sa includa atât stilurile cât si recunoasterea situatiilor în care aceste
stiluri sunt cele mai eficiente. Trebuie sa putem demonstra barbatilor ca paradigma
feminina este întemeiata, precum si femeilor ca paradigma masculina este întemeiata
(serioasa). Ca si Conducerea situationala, exista situatii diferite în care stilurile de
15
conversie asimetrica si simetrica sunt cele mai eficiente.Dupa cum puteti observa, când
conducatorii sunt concentrati asupra mai multor îndatoriri, cel mai eficient stil de
conversatie este acela de conversatie asimetrica, deoarece acest stil este deseori asociat cu
predarea aptitudinilor participantilor. Când conducatorii sunt mai concentrati asupra
comportamentului relational, cel mai eficient stil de comunicare este acela de comunicare
simetrica, deoarece scopul ei este acela de a dezvolta o interactiune pozitiva în cadrul
grupului. Nu uitati ca într-o conversatie ambele stiluri vor fi active, cu diferenta ca unul
dintre ele va domina, în functie de situatie.
Este important de asemenea sa va dati seama cum stilul predominant al participantilor
poate afecta câteodata functiile lor în interiorul grupului. În interiorul grupului care cauta
sa puna bazele unei bune camaraderii, persoanele de sex masculin vor tinde sa se implice
în stabilirea ierarhiei iar persoanele de sex feminin în dezvoltarea relatiilor din cadrul
grupului: de exemplu, barbatilor le este frica, adesea, sa puna întrebari despre cum se face
un lucru deoarece aceasta întrebare le-ar oferi un statut inferior fata de femei. Mai
degraba, barbatii ar „inventa“ ei însisi unele raspunsuri si ar mentine în acest fel pierderea
independentei, decât sa se simta amenintati de pierderea controlului. Femeile ar putea sa
nu fie atât de pregatite sa „preia controlul“ într-o conversatie daca simt ca acest lucru ar
putea produce stricaciuni relatiei între membri. Gradul pâna la care o ierarhie poate fi
minimalizata iar relatia întarita îmbunatateste relatiile grupului. Modelul OA de a oferi
mai multa responsabilitate participantilor în timp ce conducatorii trec de la oferirea
instructiunilor la dezvoltarea relatiilor care usureaza acest proces.

Toleranta spatiului

Toleranta spatiului în comunicare este în primul rând diferenta dintre conversatia

simetrica si asimetrica. Femeile, cu o concentrare mai puternica asupra relatiei, sunt
dispuse sa astepte mai mult pentru „a umple golul din conversatie“ decât barbatii.
Barbatii, datorita concentrarii asupra ierarhiei, tind sa cada în gol mai repede. Aceasta
poate crea aparenta conducatorului ca si figura autoritara în timp ce conducatoarea este
perceputa ca o persoana care leaga grupul (aptitudini usoare). De fapt, ambii conducatori
au aceleasi aptitudini. Conducatorii trebuie sa discute problema propriei lor tolerante, a
spatiului si sa gaseasca un nivel comfortabil între ei, astfel încât ambii lideri sa poata
întreprinde roluri diferite în interiorul grupului.

Raspunsul si auto-dezvaluirea

Ambele procese – raspunsul si auto-dezvaluirea reprezinta aptitudini de comunicare

esentiale. Prin auto-dezvaluire dezvaluim altora lucruri despre noi însine, într-un fel care
ne face sa fim vulnerabili si demonstreaza ca avem încredere în ceilalti membri ai
grupului. Autodezvaluirea unei singure persoane tinde sa se dezvolte spre
autodezvaluirea celorlalti membri, lucru care ajuta la cresterea încrederii si a
sentimentului de a împarti cu ceilalti. Acest lucru este un comportament important pentru
conducatori, spre a-i modela pe participanti, de vreme ce lucrul acesta ajuta la stabilirea
comunicarii simetrice si încurajeaza legaturile din cadrul grupului. A dezvalui altora duce
la încredere. Dar, mai întâi trebuie sa avem încredere ca sa putem sa dezvaluim informatii
despre noi, de aceea începeti cu dezvaluirea. În împlinirea acestei sarcini, este crucial
comportamentul liderului de a modela dezvaluirea.

16
 Oricum este important sa va amintiti ca nivelul autodezvaluirii trebuie sa creasca
treptat si încet. Daca „va dezvaluiti prea multe secrete si prea repede“, îi veti speria pe
ceilalti, facându-i sa nu-si mai doreasca sa se autodezvaluie si ei. Ca si toleranta spatiului,
persoane diferite se simt bine în diferite niveluri ale autodezvaluirii. Spre crearea unui
mediu „sigur“ pentru toti membrii grupului va trebui sa va modelati diferite modele de
dezvaluire care sa corespunda tuturor membrilor grupului.
Raspunsul reprezinta o unealta pentru conducatori, unealta care ajuta la o schimbare
pozitiva a comportamentului, la corectarea comportamentului inadecvat si la a-i face pe
ceilalti membri sa se observe mai atent. Nu uitati ca, autodezvaluirea ca si raspunsul
reprezinta unelte puternice care ar trebui folosite cu mare atentie, în asa fel încât sa fie la
un nivel care sa-i corespunda grupului sau individului separat. Conducatorii ar trebui sa
fie, de asemenea, pregatiti sa poata sa-si dea unul altuia raspunsuri de-a lungul calatoriei
si sa vada cum se desfasoara lucrurile în acest fel.

Idei despre felul cum ar trebui oferit un raspuns

Decideti daca raspunsul dat ar trebui sa se adreseze întregului grup sau fiecarui
individ în parte. Daca oferiti un raspuns fiecarui individ în parte, decideti-va daca este
necesar sa o faceti separat (în particular).
?? Raspunsul ar trebui sa fie, mai degraba, descriptiv decât evaluativ. De exemplu, „când
v-ati aflat în toiul unei catarari pe munte si se parea ca aveti dificultati, se parea ca
v-ati descurcat singur si ati continuat urcusul“.
?? Raspunsul ar trebui sa se axeze mai degraba pe comportament si actiuni practice
decât pe generalitati. De exemplu, sa vi se spuna ca o persoana singura conduce,
aceasta propozitie nu are nici un sens. Dar daca spuneti, în schimb unei persoane, ca
„atunci câns ati ajuns în tabara ati dat ordine tuturor si nu ati permis nimanui sa
îndeplineasca o functie activa, aceasta propozitie are sens.
?? Oferiti un raspuns care sa se bazeze pe comportamentul unei persoane care poate fi
schimbat. Oamenii se vor simti frustrati daca le reamintiti numai de ceva ce nu poate
fi schimbat repede sau ce nu pot controla.
?? Raspunsul se poate axa pe aspectele pozitive ale unei persoane sau grup sau pe
aspectele negative. Când va axati pe aspectele negative, ar fi bine sa va concentrati
asupra comportamentului specific care este cu probleme. Folositi persoana I, singular,
„eu“ în comunicare.
?? Asigurati-va ca este momentul potrivit pentru a-i da unei persoane un raspuns. În
general este bine sa oferiti raspunsul cel mai repede posibil. Oricum, daca acea
persoana nu va fi receptiva la raspunsul pe care i-l dati în acel moment (ci va fi
furioasa sau nemultumita), atunci dându-i un raspuns potrivit nu va fi de nici un folos.
?? Încercati sa va exprimati raspunsul dintr-un anume punct de vedere, care va face acea
persoana sa înteleaga ce vreti sa-i spuneti de fapt.

Dezvoltarea grupului

Un grup eficient
?? Întelege clar tintele pe care trebuie sa le atinga: tinte imediate si tinte generale.
?? Este flexibil în alegerea procedeului pe care sa-l foloseasca în îndeplinirea tintelor
sale.

17
?? A realizat un înalt grad de comunicare si întelegere între membrii sai. Comunicarea
sentimentelor, a parerilor personale si a ideilor se face în mod direct si deschis,
deoarece acest lucru este foarte important pentru grup.
?? Este în stare sa initieze si sa continue cu dezvoltarea deciziilor eficiente, luând foarte
în serios si punctele de vedere ale minoritatilor si asigurând implicarea tuturor
membrilor la luarea deciziilor importante.
?? Mentine o balanta corespunzatoare între productivitatea grupului si satisfacerea
nevoilor individuale.
?? Ofera dezvaluirea responsabilitatilor conducerii.
?? Are un înalt grad de atractie pentru membrii sai.
?? Foloseste în mod inteligent diferitele aptitudini ale membrilor sai.
?? Poate fi obiectiv în legatura cu revizuirea propriilor procese. Poate face fata
problemelor si se adapteaza situatiilor noi.
?? Mentine o balanta între comportamentul rational si cel emotional, dirijând
comportamentul emotional înspre un efort productiv al grupului.

Atingerea unei structuri de grup cooperativiste

1. Membrii trebuie sa interactioneze, sa dea si sa primeasca ajutor unul de la altul, sa
împartaseasca idei, informatii, si resursele care sa ajute la îndeplinirea telurilor
grupului.
2. Tinta grupului, de a îndeplini sarcina pe care o are de îndeplinit la cel mai înalt nivel
posibil, trebuie acceptata de toata lumea, si membrii trebuie sa arate implicare fata de
tinta grupului.
3. Deoarece exista posibilitatea ca diferiti membri ai grupului sa îndeplineasca anumite
sarcini minore, grupurile ar putea sa-si împarta munca în mai multe directii, ce ar
duce la îndeplinirea scopului lor.
4. Recompensa, daca exista asa ceva, trebuie sa se faca în functie de calitatea si
cantitatea performantelor grupului si nu a performantelor individuale.

Etapele principale în dezvoltarea grupului

Exista câteva etape principale prin care trec noile grupuri pe masura ce încearca sa
devina eficiente ca si grup. Aceste etape merg în paralel cu Modelul conducerii
situationale (vezi mai sus); diferite stiluri de conducere tind sa fie cele mai eficiente în
diferite puncte ale dezvoltarii, în general, a grupului.
1. Introducerea (Primul contact). Aceasta prima etapa este caracterizata de un
sentiment de nesiguranta si de dificutate si poate de neliniste. S-ar putea ca
participantii sa fie nesiguri în legatura cu ceea ce au de facut si cum sa faca acest
lucru. „Regulile jocului“ – trebuie deja sa se stabileasca normele si standardele
grupului si participantii trebuie sa-si dea seama de ceea ce este în regula sau nu.
Aceasta prima faza ne arata unele nelinisti ale participantilor si unele încercari de-ale
lor. Conducatorii trebuie sa-si stabileasca un anume comportament, actiuni si
interactiuni (vezi Stabilirea normelor unui grup, mai jos). Multa lume este politicoasa
în timp ce încearca sa dea „tot ce are mai bun din ea“. Rezultatul este un grad
superficial de armonie si cooperare. Acest lucru serveste la scopul conducatorului de
a aduce grupul în faza formala (de început) în termenii motivarii si a implicarii.
Membrii s-ar putea sa încerce sa vorbeasca despre cât de apropiati se simt unul de
celalalt si ar putea sa-si dezvolte un spirit de grup datorat împlinirii sarcinii cu succes.
În acest moment, conducerea ar trebui sa fie o combinatie de sarcina înalta/relatie
18
 joasa (a spune) în ideea predarii îndemânarilor si a stabilirii normelor ce se muta la
sarcina înalta/relatie înalta (a vinde), în asa fel încât sa-i faca pe toti membrii sa se
implice si sa interactioneze în cadrul grupului.
2. Afirmarea (Lupta pentru avansare) – Aceasta a doua etapa este caracterizata de un
comportament de afirmare individual care s-ar putea sa rezulte din instabilitatea unui
grup. Participantii au început deja sa se simta destul de bine în noul mediu, au început
sa-si asume unele riscuri, dezvaluindu-si putin câte putin din personalitatea lor.
Fiecare persoana vrea sa se simta importanta si vrea sa stie ca are o anumita influenta
în cadrul grupului – „adica gasirea unui post bun“ (a unei functii bune). Acest lucru
devine mai evident pe masura ce cresterea responsabilitatilor este împartita între
membrii grupului si pe masura ce nivelul maturitatii grupului se modereaza. Stilul de
conducere care ar putea sa fie cel mai eficient este îndatoriri înalte/relatii înalte (a
vinde). Conducatorii nu ar trebui sa fie surprinsi daca în interiorul grupului, în acest
moment, apar unele conflicte. Acest lucru face parte din procesul natural de devenire
a grupului.
3. Tipizarea (sau personalizarea) – Aceasta faza este caracterizata de o crestere a
afectiunii si stabilirea relatiilor între membri. Participantii vor începe sa-si asume
responsabilitatea pentru rezolvarea conflictelor si consolidarea relatiilor de prietenie.
Cel mai eficient stil de conducere este îndatoriri scazute/relatii de prietenie ridicate (a
participa) de vreme ce grupul este competent în rezolvarea sarcinii propuse, dar totusi
are nevoie de ajutor si sprijin când e vorba de relatiile de prietenie.
4. Executarea (a munci împreuna) – Aceasta faza se caracterizeaza prin prezenta
armoniei printre membrii grupului. Participantii cauta sa vada ce fac si ceilalti
membri ai grupului, ca sa fie siguri ca toti au parte de sprijin. Luarea deciziilor si
rezolvarea problemelor vor fi împartite între membrii grupului. În aceasta faza, grupul
este destul de matur ca sa-si satisfaca cerintele personale atât din punct de vedere al
sarcinii, cât si al problemelor legate de legaturile de prietenie. Stilul de conducere
care ar fi cel mai eficient ar fi îndatoriri joase/relatii de prietenie înalte (a delega).
5. Transferul – Aceasta parte finala a procesului de formare a grupului este esentiala,
deoarece un lucru trebuie sa fie sigur, ca acea calatorie nu va fi amintita doar ca
„câteva zile de distractie în aer liber“. Este important ca participantii sa fie în stare sa
transfere lucrurile pe care le-au învatat despre ei însisi, fiind în cadrul unui grup, la
viata lor de zi cu zi. Acest lucru este posibil prin procesul de obtinere a informatiilor
discutat mai jos în „Transferarea experientei“.

Stabilirea standardelor grupului

Stabilirea standardelor reprezinta o parte importanta a primei etape de dezvoltare a
grupului, facându-i pe oameni sa învete „regulile de baza“. Multe dintre standardele
grupului pe care noi le folosim în OA reprezinta de fapt tintele experientei (ca si
cooperarea grupului, impactul minimal, etc.). Standardele grupului pot fi stabilite în trei
moduri:
?? Prin explicare – a spune/a explica oamenilor cum trebuie sa se comporte, de
exemplu – asa trebuie sa va comportati cu un grup.
?? Prin modelare – demonstrarea unui comportament care sa fie urmat de ceilalti, de
exemplu – conducatorii sa adune gunoiul de pe carare, lasat în urma de grup.
?? Prin împrumutare – împrumutarea comportamentului cu alte obiceiuri în situatii
diferite, de exemplu – oamenilor care vor merge prin padure li se va interzice sa-si
faca necesitatile personale.
19
 De cele mai multe ori aceste metode trebuiesc combinate ca sa functioneze eficient.
De exemplu daca vreti sa întariti impactul minimal al practicilor de campare va trebui sa-l
luati ca si pe un scop, sa-l explicati cum trebuie sa fie îndeplinit si sa modelati
comportamentul. Daca conducatorul ar spune numai oamenilor sa adune gunoiul de pe
carare, dar el ar trece chiar pe lânga gunoi fara sa-l ridice, partcipantii ar fi foarte
nedumeriti în legatura cu standardul propus si ar putea crede ca instructiunea a fost doar o
simpla obraznicie. Amintiti-va ca la începutul unei calatorii, participantii s-ar putea sa nu
stie la ce sa se astepte si s-ar putea de asemenea sa nu mai fi avut experiente în mijlocul
naturii. Demonstrarea directa reprezinta cea mai buna cale de a face ca lucrurile sa fie
bine întelese, în aceasta prima faza. Înainte ca, calatoria sa înceapa, gânditi-va atât la
standardele pe care vreti sa le aplicati grupului cât si la lucrurile despre care vreti sa
discutati si pe care sa le faceti în timpul calatoriei. Mai jos avem câteva exemple cu
lucruri pe care sa le prezentati grupului.
Norme de prezentat înaintea calatoriei
?? Cooperarea grupului (toata lumea trebuie sa-si îndeplineasca partea sa)
?? Idei de baza pentru o calatorie (idei si nu date tehnice specifice)
?? Siguranta
?? Ideea de calatorie libera (în mijlocul naturii)
Norme de prezentat în timpul calatoriei
?? Provocarea, la alegere
?? O buna comunicare si ascultare între membrii grupului
?? Obtinerea informatiilor despre calatorie
?? Respectul fata de ceilalti

Luarea deciziilor într-un grup

În timpul calatoriei exista un mare numar de decizii pe care întregul grup ar trebui sa
le ia. Acestea ar putea include – idei despre locul unde ar trebui sa ne asezam tabara, ce
drum sa urmam, sa ne odihnim dupa-amiaza sau sa facem o plimbare, etc. Luarea
deciziilor într-un grup poate fi o învatatura puternica sau o unealta de mare ajutor pentru
grup. Poate fi, de asemenea, o ocazie de dezvoltare a conflictelor. Primul lucru pe care
trebuie sa-l faceti este acela de a determina daca aceasta decizie poate si trebuie luata de
grup, sau cu ajutorul grupului, sau este o decizie care trebuie luata numai de conducatori.
Bineînteles ca unele decizii vor fi luate de conducatori, în special cele legate de siguranta
grupului. Pentru a prezenta o astfel de decizie grupului, sugerati-le participantilor ca au
autoritatea de a lua decizii, si daca conducatorii nu sunt de acord cu ei, ei trebuie sa
contramandeze decizia grupului. De asemenea, luarea unei decizii poate duce la
despartirea grupului. Ambele procedee pot duce la pareri proaste ale grupului si la
distrugerea spiritului pozitiv a grupului si a interactiunilor pe care conducatorii au lucrat
sa le faca mai usor accesibile. Evitati aceasta problema, gândindu-va la viitor si la
determinarea deciziilor, care sa fie potrivite grupului, si pe care grupul trebuie sa le ia. Ar
fi mult mai bine pentru conducatori sa ia decizii din punct de vedere al statutului lor de
conducator, decât sa ofere aceste decizii grupului si aceasta sa duca la rezultate negative.
De asemenea conducatorii vor trebui sa decida daca sunt implicati în luarea deciziilor sau
sunt neutri. Câteodata, întelegerea prezentei conducatorilor ca si o autoritate poate înclina
procesul de luare a deciziilor. Oricum, în anumite situatii, acest lucru poate lucra în
avantajul dumneavoastra ca si conducator. Luarea unei decizii bune implica un proces pe

20
care conducatorii trebuie sa-l demonstreze ca fiind un standard pe care grupul sa-l
urmeze.

Strategii de luare a deciziilor

?? Autoritatea decide – În acest caz decizia este luata de catre conducatori prin virtutea
functiei lor de a fi responsabili pentru acea calatorie, sau de catre o persoana aleasa
care sa cunoasca cel mai bine subiectul. Acest procedeu poate sa fie foarte eficient
atunci când indivizii sau individul cunoaste cel mai bine subiectul, decât ceilalti
membri ai grupului. Este foarte eficient din punct de vedere al timpului. În unele
cazuri, primirea unui raspuns din partea grupului poate fi esential pentru conducatori,
deoarece atunci ei ar avea toate datele necesare penrtu a lua o decizie buna. De
exemplu, daca conducatorul trebuie sa decida asupra schimbarii directiei, ei trebuie sa
stie tot despre starea fizica si psihica a tuturor participantilor. Scenariul cel mai
comun pentru procesul de luare a deciziilor, îl reprezinta o situatie de urgenta sau de
siguranta. În acest caz, conducatorii trebuie sa preia comanda grupului. Nu uitati ca si
câtiva indivizi, chiar si cei mai cunoscatori, s-ar putea sa nu fie priceputi la luarea
deciziilor. Luarea eficienta a deciziilor este o îndemânare pe care conducatorii trebuie
sa si-o dezvolte. Daca lucrurile par sa nu mearga asa cum ar trebui, si o decizie nu
este luata, trebuie sa adoptati alta metoda.

?? Votul majoritatii – În acest caz membrii grupului voteaza, si preferinta care primeste
cele mai multe voturi din partea grupului este aleasa. Aceasta strategie functioneaza
foarte bine, atâta vreme cât fiecare membru este de acord sa se limiteze la ea, si atâta
vreme cât fiecare simte ca are o sansa sa-si exprime punctele de vedere si nevoile.
Oricum acest lucru poate duce la destramarea grupului. Înca o data conducatorii ar
trebui sa analizeze daca aceasta metoda va reprezenta o experienta negativa sau
pozitiva pentru grup.
?? Acordul – Aceasta metoda reprezinta cea mai eficienta metoda de luare a deciziilor
grupului, metoda care include si parerile participantilor. Acordul luarii deciziilor
înseamna a ajunge la o decizie pe care toti membrii grupului pot sa o suporte pâna la
un anumit nivel. Ca sa atingeti acest punct, fiecarui membru trebuie sa i se acorde un
timp necesar pentru a-si putea exprima punctul de vedere si timpul necesar pentru a-si
putea manifesta dezacordul fata de parerile celorlalti. De-a lungul unui proces de
negociere, grupul trece de la ideea ca fiecare poate sa-si aduca aportul în realizarea
acestui proces. Acest proces necesita foarte mult timp si „acordul perfect“ nu este
atins aproape niciodata. Asigurati-va ca aveti timp destul înainte de a va angaja în
acest lucru, pe masura ce-l abordati. Nu este productiv sa începeti cu procesul
acordului si apoi sa renuntati la el, pentru a lua o decizie într-un alt fel deoarece
dumneavoastra nu aveti destul timp.
De-a lungul tuturor acestor strategii este foarte important ca, conducatorul sa dea
dovada de o buna capacitate de ascultare si comunicare.

Rezolvarea problemelor

Problemele pot fi împartite adesea în probleme legate de personalitate sau probleme

legate de starea fizica (rani, mediu). Unele situatii posibile sunt prezentate mai jos.
1. Corectarea procesului/a deciziei grupului
21
 ?Exista oare o precizare legata de siguranta?
?Este necesara corectarea deciziei?
Daca raspunsul la oricare dintre aceste întrebari este „da“, decizia trebuie schimbata
prin îndeplinirea urmatoarelor procese:
?Actionati repede pentru a evita problemele de siguranta.
?Fiti subtil în transmiterea informatiei.
Îtreabarea poate fi adresata numai unui singur participant si sa nu implicati astfel si
restul grupului.
?Sustineti valoarea întregului grup si tineti cont de aporturile participantilor chiar
de ar trebui sa modificati decizia luata.
2. Când aveti de-a face cu cineva care are probleme în îndeplinirea unei provocari:
?Încercati sa schimbati decorul, astfel încât sa va concentrati asupra unui lucru din
mediul înconjurator si nu asupra persoanei.
?Împartiti provocarea în parti, care apoi sa poata fi executate de participant.
?Reorientati atentia participantului asupra unui nivel de provocare care sa-i fie
mai accesibil lui.
3. Daca o persoana creaza probleme, este esential ca sa acceptati acea persoana asa cum
este si s-o faceti sa înteleaga ca este înca importanta, dar totusi nu trebuie sa-i
acceptati comportamentul. Faceti-o sa înteleaga ca un comportament care sa cauzeze
probleme nu poate fi acceptat în continuare.
4. Sentimentul lipsei de control poate duce la frica, care poate reprezenta una dintre cele
mai importante motivatii ale unui comportament negativ. Daca cineva se comporta
cum nu ar trebui, acea persoana putea fi consolata cu gândul de a încerca sa creeze un
nou sens încurajarii si controlului propriu. Când observati un comportament negativ
puneti-va întrebarea, oare ce nevoi ale acelei persoane nu au fost întâlnite, care ar
putea da nastere unui comportament negativ, de consolare.
5. În rezolvarea problemelor încercati sa transformati problema într-o solutie –
întoarceti-o 180°. „Handicapul dumneavoastra poate fi sansa dumneavoastra“ – Kurt
Hohn.

Exemplu: Sarah este în mod constant în fruntea grupului. Este într-o stare perfecta si-i
depaseste cu mult pe toti ceilalti. Ea crede ca grupul se misca prea încet si ca toata
lumea ar trebui sa tina pasul cu ea. Faceti-o sa înteleaga ca pentru unii provocarea
reprezinta doar o urcare. Ea nu beneficiaza de aceasta provocare. În schimb, pentru
ea, provocarea reprezinta o încetinire a ritmului ei si aceasta provocare o tine pe loc
împreuna cu ceilalti, dar o provocare care foloseste în acelasi timp la ajutorarea
celorlalti prin folosirea capacitatilor ei. În acest fel ati transformat o problema într-o
solutie.

A te ocupa de cineva care nu poate fi stapânit

Câteodata s-ar putea sa aveti de-a face cu o situatie în care cealalta persoana de lânga
dumneavoastra sa aiba într-adevar probleme si comportamentul ei sa scape de sub
control, situatie cunoscuta sub numele de „chiar în fata dumneavoastra“. Iata câteva
procedee pe care ati putea sa le folositi în rezolvarea acestei situatii.
?? Trebuie sa va dati seama înca de la început daca va aflati în fata unei situatii de acest
gen „chiar în fata dumneavoastra“ sau daca lucrurile se îndreapta în acea directie.

22
?? Nu va angajati asa, pur si simplu, într-o conversatie asteptându-va rezultatele proprii.
Tineti cont si de rezultatele celeilalte persoane. A nu fi sensibil la nevoile celeilalte
persoane poate adesea duce la transformarea situatiei în „chiar în fata
dumneavoastra“.
?? Trebuie sa stiti când puteti amâna o conversatie pentru alta data. Câteodata emotiile
sunt prea puternice pentru a putea avea o conversatie utila.
?? Trebuie sa stiti când discutia trebuie avuta între patru ochi. Alta data s-ar putea sa
aveti nevoie de o colaborare din partea ajutorului de conducator, discutie care,
bineînteles, nu poate fi o discutie privata.
?? Nu întrerupeti oamenii. Daca cineva nu poate fi stapânit, întrerupându-l nu-l puteti
aduce, probabil, pe calea cea buna. Cel mai bine ar fi sa-l lasati sa termine ceea ce are
de spus si doar apoi sa comentati la ceea ce a spus, daca este cazul.
?? Reununtati la calitatea de a va impune propriul punct de vedere. Daca lucrurile nu pot
fi controlate, nu cred ca va doriti sa alimentati focul, încercând sa va impuneti
punctele dumneavoastra de vedere. Lasati lucrurile asa cum sunt, macar pâna mai
târziu. Folositi-va energia, încercând sa readuceti nelinistea. Dupa ce lucrurile s-au
mai linistit mai aveti o discutie, daca este necesar, pentru a reveni la punctele
dumneavoastra de vedere.
?? Adoptati o ascultare activa. Reformulati comentariile persoanei respective, în asa fel
încât persoana respectiva sa-si dea seama ca ati ascultat-o. Încercati sa cititi printre
rânduri (sau sa faceti o analiza rapida a situatiei) si întrebati-va, oare ce se întâmpla
cu acea persoana si o motiveaza sa se comporte în acest fel. Amintiti-va de
comportamentul de consolare. Daca este cazul, ati putea sa-i spuneti ca nu sunteti de
acord cu parerile lor si aduceti-va argumentele necesare.
?? Pe masura ce reformulati afirmatiile persoanei respective, fiti pregatiti sa-i cereti
scuze daca descoperiti cumva ca a interpretat ceea ce ati facut, într-un mod obiectiv.
„Se pare ca va simtiti frustrat daca va spun ca efectiv nu puteti sa urcati fara ajutor
din partea mea. Îmi cer scuze daca acest lucru va supara, dar oricum, exista o tactica
standard a OA care precizeaza ca grupul trebuie sa ramâna împreuna pentru motive
de siguranta“.
?? Nu ridicati vocea si nu va schimbati comportamentul fizic. Pastrati-va calmul.
Schimbarile care sa arate nelinistea dumneavoastra nu vor face altceva decât sa ridice
nivelul tensiunii.
?? Urmariti-va gradul de tensiune. Fiti pregatiti sa vi-o îndepartati. Luati o puternica
„gura de aer“ din punct de vedere psihologic si linistiti-va. Acest proces s-ar putea sa
se desfasoare în timp ce alte persoane vorbesc.

Situatii cu probleme

Urmatoarele enumerari reprezinta personalitati comune si situatii care pot aparea

de-a lungul calatoriei OA. Este folositor sa va gânditi la felul în care ati raspunde acestor
nevoi si poate nevoilor nu numai ale unei singure persoane, ci a întregului grup.
1. Grupul ajunge într-o conjunctura de a urca pe o poteca pe oricare traseu posibil.
Jumatate din grup vrea sa mearga de-a lungul râului, în timp ce jumatate din grup
vrea sa mearga de-a lungul crestei. Oamenii încep sa se certe din cauza alegerilor
facute.

23
2. Unul din participanti, John, a urcat ¼ mile toata ziua, în fata grupului. Când îi cereti
sa încetineasca si sa urce în ritmul grupului, el va spune: „toti ar trebui sa tineti pasul
cu mine“.
3. Unul dintre membrii grupului, Tom, a avut probleme cu urcarea înca de la începutul
calatoriei. Are rani de la noile sale cizme. A trebuit sa se opreasca frecvent pentru a se
odihni. Când s-a oprit o data, el a spus ca vrea sa renunte si sa plece. S-a saturat sa-i
tot opreasca si pe ceilalti.
4. Ploua înca de dimineata devreme. Poteca s-a umplut cu pietre si pietrele au devenit
alunecoase, lucru care a facut drumul înselator. Toata lumea este frustrata, la toti le
este frig si toti sunt uzi. Nimeni nu spune nimic. Locul ales pentru tabara este înca la
doua mile departare.
5. Suzie pare întotdeauna sa urce de una singura. Nu prea spune mare lucru în timpul
urcarii. Seara, când grupul aseaza tabara si se joaca anumite jocuri, Suzie prefera sa
stea singura.
6. Sam si Jill sunt cei doi conducatori OA. Sam crede ca Jill este prea activa în interiorul
grupului, spunându-le întotdeauna participantilor ce sa faca: asezati masina de gatit
acolo, ea întotdeauna gateste, etc. Sam a încercat sa-i spuna lui Jill sa se mai
linisteasca putin. Ea îi spune ca a condus mai multe calatorii decât el si ca stie ce face.
Sam a renuntat sa încerce sa schimbe situatia.
7. Eric si Betty s-au înscris în aceasta calatorie ca si prieteni. Ei îsi petrec tot timpul
urcând împreuna. Când grupul se întoarce în tabara, ei hoinaresc de capul lor. Câtiva
membrii ai grupului comenteaza ca ei nu ajuta la treburile taberei cu nimic.
8. Grupul a facut canotaj în aval, pe un brat al râului Delaware. Greg si Bill s-au purtat
cam salbatic toata ziua. Grupul se îndreapta catre un loc de campare, un loc abrupt,
primul din traseul lor. În timp ce toata lumea îsi schimba hainele ude cu cele uscate,
Bill si Greg se furiseaza si merg cu canoele în josul curentului. Conducatorii îi aud
râzând si strigând dupa ce canoele s-a inundat.
9. Dave este un participant într-o tabara de studenti. El si-a împachetat lucrurile înainte
si si-a adus cu el echipamentul sau propriu. El se comporta tot timpul asa, încât sa
iasa în evidenta. Îi umilea pe toti cei care aveau probleme cu caratul bagajelor prea
grele, sau cu urcatul pe portiuni prea abrupte. Ceilalti membri ai grupului s-au cam
saturat de comportamentul lui si toti cred ca el este un ticalos.
10. Sunteti conducatorul unei calatorii cu rucsacurile în spate. V-ati asezat tabara mai
devreme, si toata lumea este libera sa faca ce vrea pâna la cina. Va întoarceti prin
padure, dupa ce ati despachetat si simtiti miros de marijuana. În timp ce trageti cu
ochiul printre copaci vedeti doi membri ai grupului fumând.
11. Joe si Sara conduc un grup de sase baieti si cinci fete într-o calatorie cu rucsacurile în
spate. Baietii tind sa stea separat si se comporta putin nebuneste, un pic imatur.
Femeile nu prea au ce împarti cu ei asa ca si ele stau separat.
12. Grupul s-a întors în tabara dupa o lunga zi de catarare. Mai este o jumatate de ora
lumina afara. Un participant pe nume Steve îi spune lui Julie (o alta participanta) ca
se duce sus pe deal sa prinda apusul. O ora mai târziu, toata lumea se aduna la masina
de gatit pentru a lua cina. Unul dintre conducatori, pe nume Lisa, întreaba unde este
Steve. Nimeni nu l-a mai vazut de când l-a vazut Julie ultima oara. Acum este
întuneric bine.
13. Grupul a urcat de-a lungul unei portiuni periculoase din A.T. Alice calca într-o
groapa si cade. Imediat, ea începe sa tipe ca si-a rupt glezna. Grupul se opreste si în

24
 timp ce conducatorii se îndreapta catre Alice, restul grupului se eschiveaza, nelinistiti
din cauza lui Alice si nesiguri pe ceea ce ar trebui sa faca în aceasta situatie.

Transferarea experientei

OA are potentialul de a reprezenta o experienta de învatare extrem de valoroasa

pentru multi oameni. Cheia de a transforma acest lucru într-o astfel de experienta este
transferarea; adica încurajarea persoanelor de a transfera lucrurile pe care le-au învatat
despre ei însisi si a te ocupa de transferarea experientelor traite în viata de zi cu zi.
Metoda care usureaza transformarea este obtinerea informatiilor. Ideea care sta la baza
obtinerii informatiilor este aceea de a-i pune pe participanti sa se gândeasca si sa-si
analizeze propriile experiente. Exista numeroase metode de obtinere a informatiilor,
unele putând fi realizate chiar în timpul calatoriei. De altfel, ar trebui sa existe un
procedeu de obtinere a informatiilor, la sfârsitul calatoriei, spre a duce calatoria la bun
sfârsit si pentru a permite reflectarea la tot ce s-a întâmplat.

Procesarea metodelor în timpul calatoriei

Procesarea reprezinta o parte integrala din procesul Dezghet-Schimbare-Reînghet.

Prin procesare participantii sunt în stare sa ia experienta si sa o dezvolte într-un context
mai larg, pe care sa-l aplice în alte domenii ale vietii lor. Pentru a face acest lucru,
participantii vor trebui sa reflecte asupra experientelor pe care le-au avut, asupra a ceea
ce au simtit, cum au reactionat, si sa cerceteze cum pot ei folosi aceste cunoasteri si
experiente noi. Esenta procesarii o reprezinta autodezvaluirea, ori unui alt participant sau
tie însuti. Procesarea prin intermediul discutiei împartite cu restul grupului reprezinta un
proces de comunicare simetric care poate crea raporturi si legaturi strânse. Prin
autodezvaluire, studentii descopera mai multe lucruri despre ei însisi si învata despre
felul în care altii au experimentat lucrurile la fel sau nu. Toate aceste patrunderi
psihologice pot duce la dezvoltarea personala. Ar trebui sa va gânditi la procesare ca la o
parte regulata, ce trebuie sa faca parte din procesul de planuire a unei calatorii, si sa fie ca
si cum ai merge pe drum sau ai cumpara mâncare. Este important sa aveti ceva timp
rezervat, în fiecare zi, pentru a reflecta asupra experientei, si sa vedeti ce fac si ce cred
oamenii.

Când sa folositi procesarea

Conducatorii trebuie sa fie atenti când folosesc tehnicile de procesare. Atât pentru
grup ca si întreg, cât si atunci când vreun membru al grupului ar dori sa proceseze o
experienta. Iata câteva sfaturi de urmat:
?? Reguli de baza pentru fuecare zi – într-o calatorie de mai multe zile ar trebui sa
existe vreo formula de procesare în fiecare zi. Acest lucru poate implica discutii cu
caracter informativ despre acea zi, discutii purtate dupa cina, seara. Aceasta îi va ajuta
pe conducatori sa-i urmareasca pe participanti si pe întregul grup si sa-i ajute sa-si
planifice tot felul de provocari si activitati la care sa poata participa toti în ziua
urmatoare.
?? Înaintea unei provocari – când grupul urmeaza sa faca ceva, care poate fi usor
identificat cu o provocare (catarari pe stânci, cursa pe frânghii) ar fi foarte indicat sa

25
 faceti unele procesari despre acea experienta, care va urma, si sa vedeti ce cred
oamenii despre acea experienta.
?? Dupa o provocare – dupa o provocare, participantii ar putea avea nevoie sa se aseze
si sa se gândeasca la ceea ce li s-a întâmplat. În functie de logistica problemei, acest
lucru se poate întâmpla de fapt imediat ce provocarea s-a încheiat sau putin mai
târziu.
?? Când o persoana are greutati – trebuie sa va dati seama când o persoana se afla
într-o situatie foarte stresanta si este nevoie sa se gândeasca imediat la rezolvarea ei.
Acest lucru poate fi facut în afara grupului.
?? La sfârsitul calatoriei – este vremea în care întreaga experienta a grupului este
adunata la un loc.

Tehnici de procesare

1. Tehnica forului deschis – prin aceasta tehnica reuniti întregul grup si oferiti o
declaratie deschisa în anticipare, ca grupul îsi va prezenta, în mod voluntar,
perceptiile si patrunderile psihologice. Un exemplu de declaratie deschisa, pe care s-
ar putea sa doriti sa o folositi ar fi „Sunt interesat sa ascult reactiile oamenilor la
catararea pe vârf“.
2. Tehnica întrebarilor – aceasta tehnica determina dezvoltarea unui set de întrebari la
care ati dori sa raspunda participantii dupa ce si-au terminat activitatea. Valoarea
acestei planificari dinainte este aceea, ca dumneavoastra stabiliti obiective specifice
pe care ati dori sa le realizati pentru aceasta sedinta. De-a lungul identificarii
obiectivelor puteti dezvolta unele întrebari care sa se fixeze pe probleme specifice, pe
care ati dori sa le spuneti în acel moment. Ordinea întrebarilor pe care o folositi va
varia în functie de stilul dumneavoastra personal. Oricum, noi va sugeram ca ordinea
generala pe care doriti sa o adoptati sa cuprinda trei întrebari simple: „Ce s-a
întâmplat?“ „Ce ati învatat?“ „Cum puteti folosi ceea ce ati învatat si în viitor?“
Întrebarile suplimentare pe care s-ar putea sa vreti sa le puneti apar în sectiunea
întrebarilor pentru nivelurile de procesare în pagini.
3. Tehnica sirurilor – un sir reprezinta o activitate în care fiecarui membru a grupului i
se cere sa raspunda unui stimulent pe care l-ati prezentat grupului. Folosirea sirurilor
reprezinta o unealta valoroasa. Când timpul este o problema, folosirea unui sir de
cuvinte sau numere indicate sau un sir de cuvinte sau propozitii este utila în a-i face
pe oameni sa reflecte si sa comunice într-o maniera eficienta. De asemenea, îi ofera
conducatorului o informatie importanta despre indivizi, pe care dumneavoastra puteti
sa o folositi pe masura ce va deplasati de la o actiune la alta, sau efectiv poate urmari,
mult mai târziu, un grup sau un individ. Un alt avantaj de folosire a sirurilor este acela
ca ele pot fi folosite la începutul discutiei unui grup pentru a-i face pe membri sa se
concentreze. Sirurile îi ofera fiecarui participant timp necesar sa se gândeasca la ceea
ce vor spune si, de asemenea, ca trebuie sa înteleaga si parerea celorlalti despre topica
discutiei. Sirurile îi pun pe indivizi sa se gândeasca mult mai intens la o anume
problema. Cum va fi discutat mai târziu, în sectiunea despre indivizii încapatânati,
sirurile va permit sa-i implicati pe toti membrii în proces si în cele din urma sirurile
va permit dumneavoastra ca si conducator sa supravegheati daca grupul îsi face o
anumita parere despre felul în care oamenii gândesc si simt. Acest lucru va poate
26
 furniza o supraveghere rapida despre felul în care lucrurile se desfasoara si va ofera
stimulent pentru deciderea asupra carei probleme sa va axati împreuna cu grupul, în
acest moment sau în viitorul apropiat. Când folositi metoda sirurilor este de preferat
sa variati punctul de pornire, astfel încât toti membrii sa apuce sa vorbeasca o data,
primii. În timp, poate veti dori sa începeti cu acea persoana pe care o stiti cu
siguranta, ca doreste sa-si împartaseasca ideile ei/lui. Acest lucru va face ca,
conversatia sa fie fluenta si plina de energie si entuziasm. Acest sir de idei poate fi
extins la o energie negativa sau pozitiva a membrilor unui grup. Începând cu o
persoana care are o energie pozitiva si încercând sa încheiati tot cu o persoana cu o
energie pozitiva, în acest fel puteti sa evitati greseala de a permite persoanelor
înzestrate cu o energie negativa sa schimbe atentia grupului, lucru care s-ar putea sa
nu se cuvina în acel moment. În cele din urma, poate veti avea nevoie sa va gânditi
când vreti sa puneti capat sirului, în special daca aveti vreo persoana pe care o stiti ca
este încapatânata sa vorbeasca sau care stiti ca are nevoie de ajutor.
?? Sirul cuvintelor sau numerelor alese – acest lucru poate fi facut foarte repede, de
vreme ce fiecarui membru i se cere sa raspunda unui cuvânt sau numar ales, pe o
scara, care este de obicei de la 1 la 10. Câteva exemple: „As dori ca fiecare dintre voi
sa se gândeasca la rolul pe care l-a avut în cadrul ultimei situatii si sa aleaga una
dintre urmatoarele variante pentru a-l descrie „subaltern“ sau „conducator“. Pe o
scara de la 1 la 10, cum va vedeti implicarea în acest curs, în acest moment?“ sau „pe
o scara de la 1 la 10, cum va simtiti ca fiind un membru al grupului, chiar în acest
moment?“ Numarul 1 înseamna ca nu va simtiti bine absolut deloc, iar numarul 10
indica ca va simtiti foarte bine.
?? Sirul de cuvinte sau propozitii – în cadrul acestui tip de sir, participantilor li se cere
sa raspunda printr-un singur cuvânt sau prin propozitii scurte. Câteva exemple: „As
dori ca fiecare dintre voi sa se gândeasca la un adjectiv care sa descrie ce simtiti în
acest moment“ sau „As vrea sa aud pe toata lumea, deci as dori sa va gânditi la un
cuvânt sau o propozitie care sa descrie parerea dumneavoastra despre cum credeti ca
ne-am descurcat în ultima initiativa“.
?? Sirul comentariilor – în cadrul acestui tip de sir, membrilor li se cere sa se exprime
în mai multe cuvinte deoarece întrebarea cere mult mai mult decât un raspuns format
dintr-un singur cuvânt sau o propozitie, deoarece exista o tendinta de a-i auzi pe
oameni exprimându-si opiniile în mai multe cuvinte. Unele exemple pe care le puteti
lua în considerare sunt: „As dori sa ascult o scurta reactie, de la fiecare dintre voi,
privind felul în care credeti voi ca functionam ca un grup“. „Ce-ati simtit în legatura
cu concursul de catarari pe frânghii? Hai sa formam un sir si sa auzim pe toata
lumea“.
?? Siruri în care conducatorii ofera începutul unei fraze sau a unei propozitii si le cer
participantilor un raspuns scurt:
?Un numar sau un cuvânt (exemplu: Azi ati fost un conducator sau un subaltern? Cum
vedeti sentimentele dumneavoastra fata de grup, pe ziua de azi, pe o scara de la 1 la
10?)
?Adjective (exemplu: Dati un adjectiv care sa descrie cum v-a mers azi.)
?Cuvânt sau propozitie (exemplu: Cum v-ati descurcat azi? Dati-mi un cuvânt sau o
propozitie care sa descrie cum v-ati simtit azi.)
?Completati spatiile libere (Sunt fericit ca azi am ……….)

27
2. Scrisul
?? Libertatea de a scrie
?? Încredintarea participantilor de a scrie despre prelucrarea întrebarilor
?? Hârtiute pentru activitatea de a scrie – completarea unor propozitii neterminate,
terminarea unor afirmatii (exemplu: Eu am încredere în mine deoarece ……..)
?? Poezia lui Haiku – forme specifice care creaza un stil pentru scris mult mai
concentrat, care poate fi o provocare pentru participanti
?? Scrieti-va singuri scrisori si deschideti-le peste o luna
?? Jurnalul de grup – studentii pot scrie acolo fiecare când doreste sau se poate alege un
student pentru fiecare zi

3. Dialogurile – reprezinta conversatia dintre doua persoane si pot creste numarul

implicarilor personale, procedeu ce poate fi folosit în fata unui mare grup de participanti.

4. Discutii mici în cadrul grupului

5. Timpul petrecut de fiecare în parte

?? Singur – asigurati-va ca v-ati luat toate masurile de precautie pentru siguranta, când
vreti sa mergeti singur în mijlocul naturii.
?? Urcarea singuratica – împrastiati grupul, cât de departe o persoana de cealalta, astfel
încât oamenii sa nu poata vorbi unii cu altii, dar totusi sa puteti vedea persoana din
fata, cu un conducator în fata si unul în spate.

6. Desenatul – de obicei produce dezechilibru pentru adulti si ofera o sansa tuturor celor
care nu sunt asa de vorbareti.
?? Spirala vietii – desenati o spirala cu data nasterii în centru, închideti ochii si încercati
sa nimeriti locul exact. Scrieti sau vorbiti despre cât este de important acel punct în
viata dumneavoastra.
?? Simbolul – creati un simbol care credeti ca va reprezinta si explicati de ce.
?? Scutul protector personal – desenati un scut si adaugati-i numere. Explicati de ce ati
ales aceste numere care sa va reprezinte.

Cersterea efectivitatii procesarii

?? Structurati perioade de timp regulate în timpul calatoriei. Faceti-le cunoscut

oamenilor ca va veti petrece ceva timp reflectând.
?? Variati stilul si metodele folosite.
?? Alternati momente ale zilei (de exemplu, daca întotdeauna faceti o structurare la
sfârsitul zilei, oamenii vor fi întotdeauna obositi).
?? Asigurati timpul de gândire necesar ca oamenii sa se poata gândi înainte de a
raspunde. De asemenea preveniti „oamenii nerabdatori“, ca sa aiba si ei rabdare.
?? Întrebati întrebari deschise-închise (ca de exemplu: „Care credeti ca a fost partea cea
mai provocatoare a zilei?“ în loc de „Câte persoane au crezut ca urcarea pe munte a
reprezentat cel mai provocator moment al zilei?“).
?? Puneti o singura întrebare o data (nu reluati întrebari mai vechi).
?? Puneti întrebarile corect (de exemplu: „Sunt curios sa vad ce simt oamenii în legatura
cu ziua de azi“, decât sa cautati tot timpul un raspuns corect).
28
?? Oferiti raspunsuri specifice participantilor (exemplu: Îmi place cum am strâns tabara
si cum ne-am pus azi în miscare).
?? Paziti-va de „discutii marunte“, stabilind un timp limitat (exemplu: În regula, mai
avem cinci minute).
?? Daca oamenii nu au chef de discutii, reduceti sedinta. Nu faceti, ca totul sa para un
duel al grupului: Oferiti oamenilor posibilitatile de a se retrage.
?? Treceti într-un mod gradat la cresterea nivelurilor de autodezvaluire.
?? Asigurati-va ca oamenii sunt relaxati. Faceti acest lucru prin cântece, etc. care pot
ajuta la stabilirea unei atmosfere relaxante.
?? Apreciati comentariile fiecarei persoane, prin contact direct al ochilor, printr-o
multumire, printr-un „da“ sau dând din cap afirmativ.
?? Amintiti-va ca, conducatorul modeleaza autodezvaluirea. Puteti ajuta grupul sa atinga
nivele mai intime prin dezvaluirea dumneavoastra, mai ampla, dar ca si în cazul
catararii, miscati-va în ritmul celui mai „încet“ membru al grupului.
?? Amintiti-va ca acesta nu este un duel al grupului, doar o sansa pentru unii sa-si
aminteasca experientele traite, sa reflecte asupra lor si sa spere ca vor învata ceva din
ele.
?? Oamenii au întotdeauna dreptul de a spune „pas“. Asigurati-va ca reveniti la ei mai
târziu, asta doar daca nu credeti ca oferirea unui raspuns ar putea compromite
persoana respectiva. Daca vedeti ca persoana se opune categoric de a da un raspuns,
nu fortati nota, poate ca persoana respectiva are un motiv bine întemeiat pentru care
sa nu împarta aceasta informatie cu ceilalti sau nu se simte destul de comfortabil în
interiorul grupului.
?? Grupurile ar putea avea tendinta de a se îndeparta de la întrebarea dumneavoastra
initiala, lucru care este în regula, atâta vreme cât simti ca, conversatia e folositoare.
Daca doar s-au abatut de la subiect fara nici un rezultat, atunci s-ar putea sa fie nevoie
sa-i ajutati sa se axeze asupra acelei întrebari.

Probleme legate de procesare

În cele mai multe cazuri procesarea este facuta verbal prin discutii sau întrebari puse
de conducatori. Exista un anumit numar de probleme pe care trebuie sa le aveti în minte
în timp ce usurati procesul de comunicare verbal (oral).
?? Cadrul – procesarea ar trebui facuta în momentul în care toti participantii se pot
concentra asupra sarcinii alese. Asigurati-va ca aveti timp suficient pentru procesul
respectiv. Cadrul specific îl reprezinta asezarea participantilor într-un cerc, astfel
încât fiecare participant sa se vada unul pe celalalt.
?? Prezenta fizica – este important pentru conducatori sa aiba o prezenta fizica normala,
ceea ce înseamna stabilirea contactului vizual cu participantii, în timp ce ei vorbesc,
adoptarea unei pozitii corecte a corpului, si o întelegere verbala sau manifestata fizic
fata de comentariile membrilor.
?? Linistea – conducatorilor nu trebuie sa le fie frica de tacere. Tacerea se instaleaza
atunci când participantii cauta un raspuns la întrebare sau îsi examineaza propriile
sentimente, sau se simt provocati. Graba de a rupe tacerea întrerupe doar procesarea
participantilor. Asteptati sa vedeti ce se întâmpla. Daca nu raspunde nimeni, încercati
sa reformulati întrebarea.

29
?? Întrebarile – procesarea se bazeaza pe autodezvaluire. Studentii trebuie sa înceapa cu
un nivel usor de autodezvaluire si sa se îndrepte catre nivele mai profunde, într-o
maniera gradata. Punând întrebari care sa ceara o autodezvaluire prea intima, si prea
devreme va duce numai la fortarea unei autodezvaluiri, care va fi superficiala.
Mânuind corect tipurile de întrebari pe care sa le puneti si ordinea în care sa le puneti,
puteti îndruma participantii, în acest fel, sa se gândeasca la experientele personale si
sa-i sustineti în redescoperirea sentimentelor si a gândurilor în diferite momente ale
calatoriei. Apoi, ati putea sa le cereti sa se concentreze asupra modului în care au
reactionat. În cele din urma, puteti sa le cereti sa reflecte asupra a ceea ce au învatat
din aceasta calatorie si cum sa-si însuseasca cele învatate. Ordinea naturala pentru
acest tip de întrebari este: „Ce facem?“ „De ce?“ si „Ce vom face?“ Conducatorii ar
trebui sa se foloseasca de aceasta ordine pentru a desemna o serie de întrebari pentru
grup.
1. Ce facem? – sunt întrebari care au de-a face cu experienta practica a grupului. Sunt
întrebari la care se raspunde usor si readuc în mintea participantilor amintiri generale
despre acea experienta.
2. De ce? – sunt întrebari care pun problema, de ce unele evenimente au fost importante
sau au avut un impact. Aceste întrebari cer o imensa autodezvaluire si le cer
participantilor sa se gândeasca la reactiile pe care le-au avut fata de acea experienta.
3. Si acum ce vom face? – aceste întrebari necesita o autoapreciere si le cer
participantilor sa se gândeasca la ce va urma dupa aceste experiente si cum pot ei
adapta ceea ce au învatat la viata de zi cu zi.
Iata o serie de întrebari care ating un numar mare de domenii acoperite de experienta
grupului.

Ce facem?
1. Obiectiv
?? Ce imagine va amintiti din timpul calatoriei? De ce?
?? Ce sunet va amintiti din timpul calatoriei (un sunet, cuvânt, propozitie, etc.) sau ce
sunet v-a ramas în minte? De ce vi-l amintiti?
?? Ce eveniment va amintiti din timpul calatoriei? De ce vi-l amintiti?
2. Subiectiv
?? Daca ati putea schimba un lucru din timpul calatoriei, care ar fi acela si de ce?
?? Daca ati putea adauga un lucru calatoriei, care ar fi acela si de ce?
3. Expresiv/interpretativ
?? Daca ar trebui sa descrieti calatoria într-un singur cuvânt, care ar fi acela si de ce?

De ce facem?

4. Concret
?? Care a fost cea mai provocatoare parte a calatoriei, pentru dumneavoastra? De ce?
?? Ce credeti ca ati învatat din aceasta calatorie?

Ce vom face?

5. Într-un mod corespunzator

?? Cum ati descrie aceasta calatorie unui prieten care nu a luat parte la ea?
?? Ce ati spune prietenilor ca au pierdut?
30
?? Cum credeti ca veti putea lega cele învatate în calatorie cu viata din campus sau de
acasa?

Umpleti-mi cana – aceasta poate reprezenta o activitate buna pe care sa o folositi în

scopul procesului de obtinere a informatiilor. Exista multe posibilitati. Abordarea
principala este aceea în care unul dintre conducatori începe sa spuna ceva pozitiv despre
persoana din stânga lui/ei. Apoi mergeti în cerc astfel încât fiecare sa spuna ceva despre
acea persoana. Veti continua pâna când toata lumea si-a concentrat atentia asupra
grupului. Optiunile pentru afirmatii specifice includ:
?? Ceva îmi place la tine
?? Ceva special, ce ai adus acestei calatorii
?? O trasatura pe care o admir la tine
?? O trasatura pe care tu o ai si pe care eu mi-as fi dorit s-o am, etc.

Obtinerea finala de informatii

Obtinerea ar trebui facuta la finalul calatoriei, de preferat înainte de a reveni în campus

(odata ce v-ati întors în campus este mai greu sa trezesti acel sentiment de libertate si
sa-i aduni pe toti la un loc). Aceste serii de întrebari sunt adoptate dupa Thresholds
Program, ca si o metoda de procesare a experientei. Grupul ar trebui sa formeze un cerc si
conducatorul ar trebui sa-i întrebe urmatoarele întrebari de mai jos (pot fi folosite si alte
întrebari, dar observati totusi structura întrebarilor de mai jos). Ele încep cu raspunsuri
simple, fara a fi nevoie sa împartiti secrete si sa va chinuiti cu întrebari intime. Orice tip
de întrebare ati folosi, încercati sa aiba aceasta structura). Toata lumea ar trebui sa
raspunda la o anume întrebare, înainte de trece la urmatoarea întrebare. Faceti-i pe
participanti sa înteleaga ca nu exista raspunsuri corecte. Ei trebuie sa spuna ceea ce le
trece prin cap si ceea ce cred ei personal. Conducatorii ar trebui sa aprobe toate
raspunsurile prin simpla miscare a capului în fata, printr-un „da“ sau alte manifestari de
acceptare. Fiti constienti de limbajul trupului dumneavoastra si de atitidinea pe care o
aveti când puneti o întrebare; de multe ori atitudinea pe care o aveti când puneti
întrebarea poate influenta vointa grupului de a raspunde. Amintiti-va ca, conducatorii
sunt si ei, de asemenea, participanti în procesul de obtinere a informatiilor si ei ar trebui
sa raspunda la toate întrebarile singuri. Înca o data, dumneavoastra jucati un rol de model
asa ca modelati un anume ritm de autodezvaluire care sa fie accesibil pentru întregul
grup. A intra prea „adânc în intimitate si prea repede“, va face ca participantii sa revina la
un nivel superficial, în vreme ce a fi prea superficial si nepasator, asta ar duce la o
examinare superficiala a sentimentelor si a experientei din partea participantilor.

Exemple de întrebari pentru obtinerea informatiilor

Ce facem?
?? Ce culoare ar putea reprezenta ultimele sase zile?
?? Care moment, din ziua de azi, a fost cel mai special?
?? Care a fost cea mai placuta parte din calatorie pentru dumneavoastra?
?? Au fost unele evenimente, azi, care s-au dovedit a fi pline de înteles/sau care au
provocat râsul? De ce?
?? V-ati distrat azi?
?? Închideti ochii – ce sunet va vine în minte, sunet care sa caracterizeze calatoria?
31
?? Care a fost subiectul dumneavoastra preferat de azi? De ce?
?? Care ar fi singurul lucru pe care v-ar placea sa-l luati cu dumneavoastra, din ziua de
azi? Ar putea fi un sunet, o imagine …..
?? Care parte a zilei a fost favorita dumneavoastra si de ce?
?? Momentul favorit al zilei a fost acela când eu/grupul ….
?? Care provocari credeti ca au fost depasite cu bine azi de dumneavoastra – sau de
grup?
?? Spuneti ce imagne despre ziua de azi v-ar placea sa va ramâna în minte, si care v-ar
face placere sa vi-o amintiti?
?? Care a fost lucrul care v-a produs cea mai mare placere în ziua de azi?
?? Care este filmul dumneavoastra preferat?
?? Ce parere aveti despre efectele televizorului si a muzicii asupra tineretului? Ce s-ar
întâmpla daca s-ar face ceva pentru corectarea anumitor probleme sau efecte
negative?
?? Ce-ati simtit în momentul în care, în aceasta dimineata, v-ati întors pe poteca?
?? Un lucru nou despre care am învatat/pe care l-am învatat azi a fost …..
?? Ce v-a facut sa va înscrieti în aceasta calatorie?
?? Am crezut ca stabilirea taberei era ….
?? Gânditi-va la un animal care descrie cel mai bine persoana de lânga dumneavoastra.
?? Care a fost mâncarea preferata a dumneavoastra de-a lungul acestei calatorii?
?? Ce cuvânt ati folosi, care sa descrie aceasta zi?
?? Un motiv pentru care m-am decis sa vin la OA este ….

Cum facem?
?? Lucrul pe care îl caut la Universitatea Princeton este …..
?? Ce lucru important a facut aceasta calatorie pentru dumneavoastra?
?? Ce v-a determinat sa va opriti si sa reflectati?
?? Ce ati asteptat sa învatati din aceasta calatorie?
?? Ati simtit ca, conducatorii pentru o zi, au fost folositori pentru dumneavoastra?
Cum/în ce fel?
?? Descrieti-va în câteva cuvinte.
?? Cel mai important moment al calatoriei a fost …… pentru ca …..
?? Care a fost cea mai buna discutie sau cea mai buna idee pe care ati avut-o azi?
?? Care este cel mai neplacut lucru care vi s-a întâmplat azi?
?? Cum credeti ca a decurs ziua de azi?
?? Credeti ca toata lumea s-a simtit bine azi? Cum puteti sa va dati seama de asta?
?? Povestiti despre o teama pe care o aveti si de ce.
?? Care au fost succesele si insuccesele zilei pentru dumneavoastra? Ce sentimente ati
avut în timpul acestor momente?
?? Cel mai dificil moment al zilei a fost …..
?? Ce parere aveti despre atitudinile de distrugere a mediului înconjurator, ale oamenilor
care au venit în aceasta calatorie?
?? Ce provocari ati trecut cu succes?
?? Ce aspect al grupurilor credeti ca a functionat cel mai bine azi?
?? În timpul acestei calatorii, ati trait vreo experienta care sa se asemene cu ceva ce ati
avut în trecut? Cum?
32
?? Ce moment de neuitat puteti sa împartasiti cu colegii dumneavoastra?
?? Este ceva în aceasta calatorie, ce ati dori sa fi putut schimba?
?? V-ati acomodat în salbaticie, sau poate ati câstigat un mai mare respect pentru
salbaticie venind în aceasta calatorie?
?? Ce parere aveti despre calatorie, pâna acum? Se ridica la nivelul asteptarilor
dumneavoastra?
?? Un lucru pe care l-am pierdut venind la OA a fost ….

Si acum ce facem?
?? Ce ati dori sa va amintiti, peste un an, despre aceste câteva zile?
?? Ati descoperit ceva nou despre propria persoana cât ati fost în salbaticie?
?? Credeti ca o experienta noua care a aparut în timpul acestei calatorii a schimbat felul
în care observati un aspect particular despre dumneavoastra, despre ceilalti, despre
Universitatea Princeton?
?? Daca ati fi putut aduce cu dumneavoastra înca o persoana, pe cine ati fi adus? De ce?
Ce ar fi adus aceasta persoana, nou grupului?
?? Gânditi-va la o stare a dumneavoastra din timpul calatoriei. Cum v-ati simtit atunci si
ce credeti acum despre acea stare?
?? V-a oferit aceasta calatorie vreo provocare pe plan fizic sau psihic? În ce mod?
?? Cum v-ati dezvoltat dumneavoastra ca persoana pe parcursul acestor zile?
?? Au existat unele provocari la care credeti ca ar mai fi nevoie sa lucrati pentru a le
îndeplini si ce procedeu ati folosi pentru a le îndeplini?
?? Unde credeti ca va duce acest lucru din punct de vedere al valorilor si al întelepciunii
si cum v-au ajutat colegii dumneavoastra în procesul de dezvoltare?
?? Calitatile personale la care vreau eu sa mai lucrez sunt …… deoarece …..
?? Ce credeti ca ati descoperit nou despre propria persoana, din proprie experienta si din
parerile grupului, în timpul acestei calatorii?
?? Cât de bine s-a descurcat grupul azi? S-a simtit toata lumea multumita de rezultatele
noastre de azi?
?? Cum credeti ca difera experienta dumneavoastra de cea a celorlalti?
?? Ce puteti prelua din aceasta calatorie în vederea experientelor dumneavoastra
viitoare?
?? Ce reactie ati avea daca, la întoarcerea din aceasta calatorie, ati afla ca tocmai ati
pierdut un eveniment national?
?? Care a fost cel mai important sau comic moment al acestei saptamâni petrecute
împreuna?
?? Un lucru interesant pe care l-am înteles despre o alta persoana din grup a fost …..
?? Cel mai provocator moment al acestei calatorii pentru mine a fost …..
?? Ce lucru ati avut tot timpul în minte, în ultima perioada (care sa va deranjeze sau care
sa va faca sa va simtiti bine).
?? Daca exista vreun mod în care aceasta saptamâna v-a ajutat sa întelegeti mai usor
teama de a va integra în viata de student, care ar fi acela?
?? Cu ce s-a dovedit a fi diferita aceasta calatorie, fata de asteptarile dumneavoastra?
?? Care este provocarea personala pe care o prevedeti în semestrul urmator?
?? Ce lucru ati descoperit despre propria persoana, într-o anume situatie din cadrul
grupului?

33
?? Ati recomanda aceasta calatorie si unui prieten, si de ce?
?? Cea mai mare realizare personala în timpul acestei calatorii a fost …..
?? Azi a fost o zi deosebita, fata de celelalte zile deoarece ….

Rezumatul conceptelor de conducere

?? Conducerea situationala – reprezinta cel mai eficient stil de conducere a unei

persoane sau a unui grup, în aceasta situatie. Se bazeaza pe relatiile interpersonale, pe
comportamentul privitor la sarcina si pe maturitatea participantilor, fata de aceasta
îndatorire.
?? Momentul predarii – reprezinta gasirea unui moment propice pentru a putea preda
unele cunostinte sau experiente care sa „corespunda“ cu ceea ce va urma.
?? Radarul conducatorului – reprezinta supravegherea fiecarui participant în parte sau
a întregului grup ca un tot, din punct de vedere emotional si fizic. Folositi aceasta
metoda pentru a hotarî strategiile convenabile de conducere.
?? Conceptul Dezghet-Schimbare-Reînghet – reprezinta modelul de baza în functie de
care ne schimbam comportamentul. De cele mai multe ori un dezechilibru sau o
provocare initiaza dezghetarea, iar un mediu propice este necesar pentru ajutarea
reînghetarii noului comportament.
?? Provocarea – provocarea reprezinta de cele mai multe ori o parte fundamentala în
cadrul ciclului de Dezghet-Schimbare-Reînghet. O provocare apare atunci când exista
o tinta de atins sau un obstacol de depasit în realizarea scopului propus. Tinta poate fi
de natura interna sau externa la fel ca si obstacolul de depasit. Daca participantii
schimba locul tintei sau a obstacolului (adica locul intern cu cel extern) într-un mod
incorect acest lucru poate duce la frustrare. Poate ca persoana respectiva are nevoie de
ajutor pentru a putea vedea situatia mai clar. Amintiti-va ca fiecare persoana va avea
propriile provocari de depasit si fiecare va trai experienta provocarii în maniere
diferite.
?? Marginea – momentul în care trecem la un comportament nou în cadrul ciclului
Dezghet-schimbare-reînghet, este cunoscut sub numele de margine. Suntem pe
„marginea“ comportamentului nostru si ne îndreptam catre un posibil teritoriu
necunoscut. Acest procedeu poate reprezenta o perioada de stres enorm atât din punct
de vedere fizic cât si psihic (lucru care poate avea implicatii de protectie în unele
activitati). S-ar putea sa fie necesar ca sa se faca cu acea persoana, chiar pe loc, unele
procesari si unele procese de obtinere a informatiilor.
?? Obtinerea de informatii – reprezinta un proces care încurajeaza atât reflectia
personala cât si autodezvaluirea. Este înfaptuit în diferite moduri si reprezinta o parte
esentiala a transferarii.
?? Un mediu sigur – crearea unui mediu emotional sigur, astfel încât participantii sa nu
se jeneze sa spuna grupului ca au probleme.
?? Rolul sarcinii/a relatiilor interumane – conducerea poate fi împartita în tipuri
specifice de comportament. Comportamentele legate de sarcina au scopul de a
îndrepta grupul în directia îndeplinirii acelei sarcini alese. Comportamentele legate de
relatiile interumane au scopul de a creste în mod eficient interactiunea grupului.
Conducatorii s-ar putea sa se descurce bine în ambele domenii si ar trebui sa se
straduiasca sa-si îmbunatateasca repertoriul comportamental, incluzând cele doua

34
 comportamente. Pe masura ce calatoria avanseaza, participantii ar putea sa aiba una
sau mai multe dintre aceste functii, indicate de modelul de conducere situational.
?? Provocarea la alegere – un aspect esential al preocuparii este acela ca individul nu ar
trebui fortat sau silit la o provocare. În unele situatii (de exemplu, vreme
nefavorabila) nu avem efectiv ce sa facem. Dar în situatiile în care activitatile sunt la
alegere, oamenii trebuie sa stie ca au dreptul de a spune nu si sa nu simta ca si-au
pierdut din respectul de sine. Aceasta face parte din crearea unui mediu sigur.
?? Alegerea tonului – înseamna recunoasterea ca primele faze în alcatuirea unui grup
sunt foarte influentabile din punct de vedere al stabilirii normelor grupului. Acum
este momentul în care puteti introduce si modela tipurile corespunzatoare de
comportament. Este de asemenea momentul în care puteti corecta comportamentele
neadecvate, care sunt necorespunzatoare, înainte ca ele sa devina norme stabilite.
?? Limbajul trupului – asigurati-va ca atunci când vorbiti cuiva sau ascultati pe cineva,
limbajul trupului va arata ca într-adevar faceti aceste lucruri si sunteti atent. Trebuie
sa stati cu fata la participanti, sa fiti atenti, priviti-i în fata (nu va uitati în jos), si
manifestati alte semne care sa dea de înteles ca sunteti atenti la ceea ce au ei de spus.
Când va vine rândul sa vorbiti, postura dumneavoastra ar trebui sa fie aceeasi, pentru
a putea transmite mesajul acelei persoane. Privind în alta parte, etc., sugereaza ca a
vorbi cu ei nu este un lucru esential sau ca sunteti nervos sau nu sunteti onest.
Limbajul trupului este, de asemenea, important în situatii foarte stresante si în cazuri
de urgenta. Felul în care preluati controlul asupra situatiilor se face prin prezenta
fizica si limbajul trupului. Fiti hotarât, direct, priviti-va interlocutorii în ochi,
vorbiti-le direct si adresati-va lor dupa numele fiecaruia, dându-le instructiuni
specifice pentru ceea ce trebuie sa faca.
?? Evaluarea = procedeul de folosire a radarului conducatorului spre a evalua starea
curenta a participantilor si a grupului si referirea la modelul de conducere situational
care determina comportamentul cel mai eficient pentru situatia respectiva.
?? Conducatorii vazuti ca si modelatori – conducatorii sunt analizati cu grija din punct
de vedere comportamental, comportament care este adecvat sau inadecvat.
?? Facilitatorul – unul dintre obiectivele principale ale conducatorului este acela de a
facilita interactiunea eficienta a grupului si sa încurajeze dezvoltarea personala.
?? Onestitatea – se cere neaparat sa fiti onest cu grupul, tot timpul. Nu trebuie sa existe
secrete fata de grup.
?? Handicapul dumneavoastra este sansa dumneavoastra – reprezinta ideea ca în
unele situatii este mai de folos sa transformati o problema într-o situatie pozitiva.
?? Succesul si insuccesul nu sunt absolute – ideea de a nu va fi atins scopul propus este
totusi un succes. Daca scopul dumneavoastra este de a ajunge de la A la Z si ajungeti
numai pâna la M, ati parcurs totusi o distanta importanta. Daca cineva are unele
probleme, ar trebui sa-l faceti sa înteleaga acest lucru.
?? Folosirea limbajului la persoana I, singular, „Eu“ – recunoasteti-va propriile
sentimente si nu va ascundeti dupa alte sentimente, folosind limbajul „Eu cred/eu
simt …… când dumneavoastra ……“
?? Limbajul de gen cuprinzator – de vreme ce limbajul poate avea un efect extrem de
subtil asupra indivizilor, este important sa modelati acest comportament. Acest lucru
îi va face pe participanti sa se simta mult mai bine si îi va provoca poate pe unii la un
ciclu pozitiv de Dezghet-Schimbare-Reînghet.

35
?? Respectul fata de ceilalti – aceasta reprezinta o valoare esentiala pentru OA, o forma
de manifestare a impactului minimal în munca cu oamenii. Acest lucru înseamna ca
noi trebuie sa cream un mediu în care toata lumea sa fie respectata. Nu trebuie sa fiti
de acord cu toata lumea, dar trebuie sa-i respectati pe toti.
?? Acceptarea persoanei dar nu si a comportamentului – reprezinta ideea ca, daca
cineva manifesta un comportament problematic, trebuie sa va concentrati asupra
acelui comportament si sa va aratati interesul si grija fata de acea persoana.
?? O noua concentrare – în cautarea motivelor pentru care lucrurile se întâmpla în acest
fel, unii oameni tind sa se învinuiasca pe ei însisi (sa recunoasca ca ei au facut sau nu
acel lucru), iar altii dau vina pe cei din jur (presupunând ca acel lucru s-a întâmplat
din cauza unui factor extern). Nici un model de învinuire nu este adevarat si de cele
mai multe ori este o combinatie între cele doua. Daca cineva are probleme, încercati
sa determinati felul în care îsi îndeplineste atributiile si vedeti daca acest lucru este o
evaluare corecta a acestei situatii.
?? Transferarea – reprezinta procesul de transferare a noilor cunostinte capatate în
timpul calatoriei la viata de zi cu zi si practicarea lor. Obtinerea de informatii este
esentiala pentru o transferare de succes.
?? „Retete, ingrediente de baza, bucatari sefi si stiluri de gatit“ – toate acestea
reprezinta o metafora pentru conducere, în care conducatorii sunt bucatarii sefi.
Fiecare conducator poate sa aiba o reteta proprie, dar exista totusi unele îndemânari
specifice gatitului, ce trebuie sa fie mânuite cu pricepere de catre toata lumea.
?? Comportamentul compensator – ideea ca, interpretarea initiala pentru cineva care
se comporta într-un anumit fel poate fi incorecta. Poate exista o alta problema si
comportamentul acelei persoane sa reprezinte o încercare de a recompensa o situatie
pe care au gasit-o neplacuta.
?? Masurarea nelinistii – este o metoda care verifica cât de stresati sunt oamenii.
?? Toleranta spatiului – reprezinta ideea ca fiecare conducator tolereaza un anume
„spatiu de raspuns“ atunci când el/ea cere sa se faca unele lucruri, iar daca
participantii se grabesc, el/ea o va face singur(a). Conducatorii au diferite puncte de
vedere în legatura cu toleranta spatiului si cu problemele ce pot aparea de aici.
Ajutoarele de conducator ar trebui sa discute despre toleranta spatiului, înainte de
calatorie, si sa se hotarasca cum vor face fata diferentelor. Daca am o toleranta a
spatiului scazuta, si nimeni nu ma deranjeaza, ma simt incomod, ca nici o nevoie nu a
fost întâlnita si intru în acest spatiu. Acest lucru îi poate preveni pe ceilalti
(conducatori si participanti) de asumarea unor responsabilitati si poate sa ma închida
pe mine într-o singura functie, de-alungul întregii calatorii. S-ar putea sa am nevoie
sa-mi largesc spatiul tolerat cu scopul de a oferi sanse si celorlalti.
?? Ajutorul de conducator (Functia) – Este bine pentru conducatori sa se sprijine
reciproc în fata grupului. Daca aveti unele neîntelegeri cu ajutorul dumneavoastra, cel
mai bine este sa le rezolvati în particular, asta numai daca nu credeti ca este implicata
o problema legata de siguranta tuturor. În acest caz, ocupati-va de problema legata de
siguranta. Totusi, mai bine vorbiti cu ajutorul dumneavoastra, înainte de calatorie, ca
sa va puteti exprima fiecare telurile pe care le aveti pentru acea calatorie, ca sa vedeti
ce îndemânari si experiente aduceti fiecare, ce domenii trebuie sa descoperiti, si sa va
întelegeti cum sa conduceti calatoria. Acest lucru va permite sa vorbiti despre
domenii diferite de conflict, ca si toleranta spatiului.
?? Dreptul de a spune „pas“ – în cadrul unei activitati, oamenii au întotdeauna dreptul
de a spune „pas“. Aceasta reprezinta o parte a filozofiei provocarilor la alegere. În
36
 unele situatii, cum ar fi obtinerea de informatii, este important sa ascultati pe toata
lumea, deci „un pas“ înseamna ca veti reveni mai târziu la acea persoana.
?? Obtinerea de informatii înaintea calatoriei – reprezinta o modalitate importanta de
a stabili tonul excursiei. Aceasta include discutii despre activitatea propriu-zisa,
stabilirea regulilor, stabilirea rolului conducatorilor, punerea accentului pe impactul
minimal si pe siguranta, si initierea unor jocuri, care sa sparga gheata.
?? Conducatorul zilei – este o tehnica importanta de trecere a responsabilitatilor
grupului de la participanti la conducatori.
?? Discutii cu caracter informativ – în prima noapte a calatoriei dati tonul unei obtineri
de informatii târzii. Aceasta da posibilitatea de a verifica opiniile grupului despre cum
a fost prima zi, raspunzând la întrebari si vorbind despre activitatile din ziua
urmatoare. De asemenea, ofera conducatorilor sansa de a-si împartasi propriile
gânduri, la modul general, ceea ce porneste modelarea autodezvaluirii.

Jocuri de initiativa OA

Jocurile de initiativa reprezinta o metoda importanta de a reuni grupul, în special la

începutul calatoriei, când stabilirea tonului este foarte importanta. Aceste jocuri îi pot
ajuta pe oameni sa se cunoasca unul pe altul sau sa initieze procesul de stabilire a
încrederii. Nu uitati ca în unele din aceste jocuri exista un risc interpretational. Folositi-va
de radarul conducatorului ca sa vedeti unde este grupul si sa stiti pentru ce nivel sunt ei
pregatiti. Mai jos, prezentam o lista cu câteva jocuri.

Jocuri initiative pentru stabilirea liniilor generale

1. Folositi jocuri care corespund nivelului la care grupul a ajuns. Daca insistati prea mult
cu jocuri, înainte ca grupul sa-si fi format o anume identitate, s-ar putea sa alungati
câtiva participanti.
2. Siguranta vine pe primul loc! În orice situatie în care oamenii fac catarari, trebuie sa
fie monitorizati tot timpul. Este mult prea usor ca cineva sa cada si sa-si rupa glezna,
etc., lucru care ar putea distruge calatoria pentru ei. De asemenea, fiti atent ca
lucrurile sa nu se precipite si sa scape de sub control; acest lucru poate duce la o
ranire accidentala. Încetiniti activitatea sau opriti-o înainte de a fi prea târziu. Orice
practica nesigura – ca si cea de a sta atârnat cu capul în jos, scufundarea cu capul
înainte, împingerea oamenilor, sau orice alta activitate ce nu ofera siguranta, trebuie
oprita imediat.
3. Tineti cont de vreme si de conditia fizica a grupului înainte de a va decide asupra
activitatii pe care vreti sa o aveti.
4. Aveti grija la ochelari, ceasuri sau bijuterii ce se pot distruge (si pot provoca rani).

Jocul cu nume – fiecare membru al grupului trebuie sa inventeze o activitate care sa

corespunda cu numele lor (a graceful bow, somersault, etc.). Fiecare persoana sa-si spuna
numele si sa-si demonstreze activitatea aleasa, iar apoi sa ia pe fiecare în ordine în cerc,
sa le spuna numele si sa execute activitatea. Acest lucru continua pâna când fiecare
membru al grupului a spus numele fiecaruia si a executat activitatea. Aceasta modalitate
reprezinta o unealta grozava în procesul de „spargere a ghetii“ si în a-i face pe oameni sa
stie numele celorlalti membri.

37
 Jocul cu nume II – fiecarui membru i se cere sa-si spuna numele si prenumele si sa
povesteasca o scurta istorie despre ele sau un lucru special ce-l leaga de aceste nume (de
exemplu: Ma numesc …., sau Numele meu vine de la strabunica mea care a emigrat ….,
sau Numele meu vine de la numele primei pisici al tatalui meu, etc.).

Nucleul uman – Asezati grupul în forma de cerc. Puneti pe fiecare în parte sa-si
aseze mâna dreapta în centrul cercului, cu degetul mare în sus. Apoi toata lumea ar trebui
sa-si puna în cerc si mâna stânga si sa încerce sa-si apuce degetul mare de la mâna
dreapta. Asigurati-va ca mâinile drepte sunt atasate de mâinile stângi si ca doua persoane
sa nu prinda ambele mâini ale celeilalte persoane. Vizualizati întregul grup pentru a va
asigura ca toata lumea este conectata (daca nu schimbati câteva mâini pentru a conecta pe
toata lumea corect). Apoi încercati sa desfaceti pe toata lumea spre a reveni la forma
initiala de cerc si de nucleu. Acesta este, de asemenea, un joc minunat pe care puteti sa-l
initiati la începutul fiecarei calatorii pentru a-i face pe oameni sa se delecteze putin.
Nucleul nu ar trebui sa se încurce, asta numai daca nu aveti o mâna care s-a încurcat
cumva (care nu poate fi descurcata decât printr-o reconectare, facuta într-un mod creativ).

Gruparea animalelor în functie de marime – soptiti fiecarui membru al grupului

câte un nume de animal. Grupul trebuie sa puna acele animale în ordine de la cel mai
mare animal pâna la cel mai mic, scotând sunetele animalelor respective sau jucând
efectiv rolul de animal. Nimeni nu vorbeste nimic. Dupa ce toata lumea a terminat cu
gruparea puneti pe fiecare persoana sa-si prezinte animalul sau grupului, iar grupul
trebuie sa ghiceasca identitatea animalului respectiv. Verificati cât de aproape a fost
grupul de ordinea corecta. Acest lucru poate fi de asemenea facut cu ochii închisi (sau
legati la ochi) folosindu-se doar sunete.

Asezarea în cerc – Asezati grupul în forma de cerc cu fata spre interior, apoi puneti
pe toata lumea sa se întoarca 90° astfel încât sa stea cu fata la spatele persoanei din fata
lor. Închideti bine cercul si puneti grupul sa se aseze toti în acelasi moment, astfel încât
fiecare persoana sa stea pe genunchii persoanei din spatele sau. Odata asezati, încercati sa
faceti grupul sa se miste în cerc, punând pe fiecare sa ridice acelasi picior si sa-l târâie
înainte, apoi miscati celalalt picior si „mergeti“. Apoi puneti întregul grup sa se dea
înapoi în acelasi timp.

Ridicarea grupului în picioare – Asezati grupul într-un cerc bine închis, cu spatele
la centrul cercului si puneti-i sa-si uneasca mâinile si sa încerce sa se ridice în picioare
toti deodata. Puteti începe numai cu o parte din grup si apoi sa adaugati încetul cu încetul
cât mai multe persoane.

Cursa monstrului – Un monstru este alcatuit din suma numarului picioarelor si a

mâinilor tuturor participantilor si apoi împartirea numarului la 2. Acel numar reprezinta
suma totala a membrelor (mâini sau picioare) care pot atinge solul. Scopul este acela de a
crea un monstru format numai din membrele care ating solul, apoi faceti monstrul sa se
miste ca si un întreg, dintr-un loc în altul. Daca aveti oameni suficienti puteti alcatui doi
monstri si sa faceti o cursa.

A sta într-un cerc – Desenati pe pamânt un cerc cu diametrul de 0,3 m. Întregul grup
trebuie sa stea în interiorul acelui cerc timp de un minut.
38
 Omida – Puneti oamenii sa se întinda pe jos, culcati pe burta, unul lânga celalalt,
creând astfel un sir lung. Persoana din capatul sirului se rostogoleste peste toti ceilalti
pâna la capatul celalalt, continuând astfel sirul. Faceti în asa fel încât întregul grup sa se
miste usor unul peste celalalt. Asigurati-va ca suprafata de joc este potrivita si sigura, nu
cu pietre, sticle, etc.

Asezarea taberei – Puneti grupul sa aseze tabara fara a vorbi, folosindu-se fiecare
numai de o singura mâna. Acest procedeu trebuie sa se desfasoare pe o perioada de timp
bine precizata sau pâna când efectiv s-a realizat ceva (de exemplu: instalarea cortului).
Pentru mai multa siguranta instalarea tuturor masinilor de gatit si a tot ceea ce este legat
de foc, va fi realizat cu doua mâini si este permisa o comunicare minima.

Ce facem? – Stati într-un cerc cu fata spre interior. O persoana începe jocul, ia un
obiect în mâna, se întoarce cu fata catre persoana din dreapta si îi spune: „acesta
este ….“. Apoi acea persoana se întoarce si întreaba: „ce este?“ Prima persoana raspunde:
„este …..“. Apoi cealalta persoana spune: „oh, este ….“. A doua persoana se întoarce
catre a treia persoana si jocul continua pâna când toti membrii grupului au trecut prin
aceasta faza. Odata ce oamenii s-au lamurit în legatura cu denumirea obiectelor, îi puteti
deruta pe toti dând unui anume obiect un alt nume (de exemplu: aratati o piatra si
numiti-o peste) sau aratati un alt obiect procedând într-un mod opus de cel precedent.

Ucigasul – Conducatorul OA ar trebui sa explice regulile jocului, iar când toata

lumea sta cu ochii închisi el/ea ar trebui sa aleaga un ucigas, atingându-l usor pe cap.
(Daca conducatorii vor sa se joace, pot face biletele mici de hârtie pe care sa le împarta
tuturor, iar biletelul cu litera X sa fie ucigasul. Ucigasul ucide prin tragerea cu ochiul
victimei sale. Victima trebuie sa observe acest lucru pentru a putea fi ucisa si trebuie sa
astepte 5 secunde, dupa ce i s-a tras cu ochiul, înainte de a muri. (Fiti melodramatici!).
Odata ucis deveniti un spectator. Supravietuitorul trebuie sa ghiceasca identitatea
ucigasului înainte de a fi ucis. Daca cineva banuieste ceva, poate sa spuna: „vreau sa
acuz“. Numai în cazul în care altcineva nu spune: „sprijin acuzatia“, jocul poate continua.
Daca cineva sprijina acuzatia, cele doua persoane care acuza trebuie sa numere pâna la
trei si apoi fiecare sa arate spre persoana pe care o suspecteaza (fara a gesticula sau a
vorbi înainte de a-l arata pe ucigas). Daca cei doi arata spre o persoana care este
nevinovata, sau daca arata spre persoane diferite (chiar daca unul dintre suspecti este
ucigasul) amândoi sunt morti datorita slabei munci de detectiv pe care au facut-o. Daca
amândoi arata spre ucigas, el/ea trebuie sa marturiseasca adevarul si atunci jocul se
termina.

Ghicirea mâinii corecte – Grupul formeaza un cerc si sta cu fata spre centru si spre
„persoana aleasa“, care sta în centru. „Persoana aleasa“ închide ochii, pe când ceilalti
membri trec un obiect de dimensiuni mici (de exemplu o pietricica) unul de la altul în
jurul cercului. Cea mai vicleana trecere este aceea de a tine pietricica într-un pumn
orientat în jos si o lasati sa cada în palma unei alte persoane din interiorul cercului. Dupa
ce obiectul a început sa circule „persoana aleasa“ deschide ochii si începe sa caute
obiectul respectiv. Daca „persoana aleasa“ banuieste pe cineva, îl loveste usor peste
mâini. Daca suspectul nu are nimic în mâna jocul continua, si „persoana aleasa“ continua

39
sa caute. Daca totusi ghiceste, acea persoana devine noua „persoana aleasa“ iar vechea
„persoana aleasa“ se alatura cercului.

Cercul de siguranta – Membrii grupului stau într-un cerc umar la umar cu fata spre
interior. O persoana sta în centrul cercului. Aceasta persoana trebuie sa stea în pozitie de
drepti cu picioarele lipite si mâinile pe lânga corp – dar sa nu fie rigida. El/ea închide
apoi ochii si se lasa sa cada usor pe o parte a cercului. Celelalte persoane, care stau cu
palmele ridicate catre acea persoana, o prind usor si o muta de la o persoana la alta. Daca
persoana iese din centrul cercului opriti-o, tineti-o cu blândete si miscati cercul în asa fel
încât persoana respectiva sa fie din nou în centrul cercului. Dupa un anumit timp membrii
cercului se pot misca putin. În timp ce se face acest lucru, membrii cercului ar trebui sa
stea cu un picior în spate ca sa se poata sprijini atunci când preiau persoana respectiva.
Nu faceti pasul prea în spate. Scopul este acela de a trece persoana din centru pe la
fiecare membru, cu multa grija, si nu acela de a pasa persoana respectiva de la un
membru la celalalt într-un cerc imens.

Frecarea spatelui vecinului – Participantii sunt asezati în perechi, într-o linie sau în
cerc si trebuie sa faca acest lucru cu mare grija. Amintiti-le participantilor ca oamenii au
tolerante diferite fata de cât de tare/usor doresc sa li se frece spatele.

Marsul sigur – Aliniati-va grupul într-un sir si puneti-i sa se tina de mâini. Persoana
de la un capat al sirului este conducatorul. Restul grupului închide ochii (sau sunt legati la
ochi) iar conducatorul îi conduce peste, sub, în jurul si prin obstacole diferite.
Conducatorul trebuie sa ghideze persoana din spatele lui/ei, prin indicatii verbale sau
tactile, iar persoana respectiva trebuie sa faca exact acelasi lucru cu persoana din spatele
lui/ei pâna când toata lumea reuseste sa faca acest lucru. Acest joc poate fi efectuat si în
perechi. Este un mod interesant de a-i lasa pe oameni sa cerceteze un mediu natural nou
(copaci, barci, frunze, muschi umezi, etc.). Fiti atent ca lumea sa nu cada, sa nu alunece,
etc.

Cadere sigura – Gasiti un obiect (piatra, radacina de copac, etc.) pe care sa se poata
sta, astfel încât persoana sa fie la 1-1,5 m deasupra solului. Acesta trebuie sa fie un obiect
stabil. Împartiti grupul în doua siruri paralele si puneti-i sa stea cu fata unul la celalalt.
Oamenii ar trebui sa-si împreuneze mâinile cu persoana din fata astfel încât sa formeze
un „fermoar“. Puneti o persoana sa stea pe obiectul ales, sa-si închida ochii si sa se lase
sa cada usor peste „fermoarul“ format. Persoana trebuie sa nu se miste deloc si sa stea cu
mâinile încrucisate peste piept. Începeti cu cineva care este mai usor si nu cu cineva care
este mai bine facut, pentru ca grupul sa se poata obisnui cu acest lucru. În cazul
persoanelor mai bine facute asigurati-va ca aveti la mijlocul rândului oameni care sa
poata suporta o asemenea greutate.

Dialogurile – Împartiti grupul în perechi, de preferat fiind sa formati perechi cu

persoane care nu se cunosc asa de bine si sa-i lasati sa-si gaseasca un anume loc si sa
înceapa sa vorbeasca. Fiecare persoana din acea pereche va petrece un numar de x minute
pentru a-i spune partenerului/-ei orice lucru pe care acesta/aceasta ar dori sa-l stie despre
casa, hobby-uri, familie, lucruri la care se pricep cel mai bine, scopuri în viata, despre
Universitatea Princeton, etc. Partenerul, efectiv va sta si va asculta punând câteva
întrebari si facând unele comentarii necesare, de-a lungul conversatiei.
40
 Gasiti-va lucrurile – Puneti pe toata lumea sa stea într-un cerc, legati la ochi si sa nu
vorbeasca unul cu celalalt. Fiecare persoana trebuie sa-si dea jos doua obiecte de
îmbracaminte (camasa, pantofi, etc.) si sa le puna în mjlocul cercului. Se amesteca toate
obiectele. Apoi, toata lumea trebuie sa-si gaseasca lucrurile personale si sa aleaga pe
cineva care sa le puna înapoi (fara a vedea sau a vorbi).

Masina de facut prajituri – Formati doua rânduri si puneti participantii sa stea fata
în fata, umar la umar, cu coatele îndoite si bratele înainte, cu palmele în sus. Alternati
pozitia mâinilor cu cele ale persoanelor din stânga sau din dreapta, astfel încât sa creati
un „fermoar“. Dumneavoastra reprezentati uriasa curea de transmisie a unei masini de
facut prajituri. O persoana (adica prajitura) ar trebui sa stea în spatele sirului si sa spuna
ce fel de prajitura doreste sa fie. Apoi poate sa alunece pe bratele masinii de facut
prajituri sau sa topaie cu mâinile întinse în fata. Prajitura este trimisa apoi la cureaua de
transmisie a masinii de prajituri, este aruncata în sus, este învârtita, ca în cele din urma sa
se coaca. Între timp masina de facut prajituri ar trebui sa scoata unele sunete. La sfârsitul
jocului aveti grija cum coborâti „prajitura“. De asemenea, mai aveti grija la ochelari,
ceasuri si bijuterii.

Cercul Yurt – Un yurt reprezinta un tip de cort de nomazi din Mongolia, în care
acoperisul si peretii sunt într-un echilibru perfect, tinând structura în picioare. Alcatuiti
un cerc cu un anumit numar de persoane. Toata lumea trebuie sa stea cu fata la centrul
cercului, umar la umar, tinându-se de mâna. Miscati-va în jurul cercului; o persoana
spune: „înauntru“ si urmatoarea spune: „afara“, astfel încât toata lumea sa poata spune un
cuvânt. Opriti-va. La 3 toti cei care au spus „înauntru“ se apleaca înspre centrul cercului,
iar toti cei care au spus „afara“ se apleaca pe spate. Yurt-ul sta ridicat deoarece fiecare
parte sprijina întregul.

Activitati pentru timpul noptii

Bivuacurile – piscurile înalte si o vreme buna sunt ideale pentru aceste bivuacuri,
chiar daca acest lucru înseamna sa scoateti grupul din corturi si sa-i determinati sa
doarma sub cerul liber (sa nu fie asa dependenti de plasticul corturilor).

Mistere minutioase – aceste mistere au devenit un lucru haios când urci pe o poteca.
Persoana care prezinta un mister trebuie sa redea situati si sa întrebe ce s-a întâmplat.
Ceilalti participanti trebuie sa desluseasca misterul punând întrebari. Cel care a prezentat
misterul poate raspunde numai cu „da“, „nu“, „poate“ sau „nu are importanta“.

Situatii:
1. Un om este gasit mort în padure, cu un bat de chibrit în mâna.
2. Un barbat intra într-un bar, se aseaza si îi cere barmanului un pahar cu apa. Barmanul
scoate o pusca si o îndreapta catre el. Barbatul spune „mersi“ si iese din bar.
3. Un barbat circula cu masina pe un drum de munte, si asculta radioul. Deodata, iese de
pe sosea, cade de pe o stânca, si moare.
4. O masa are 53 de biciclete pe ea. Un barbat care sta la masa, se cocoseaza deasupra
mesei, fiind aproape mort.

41
5. Un barbat se urca în tren, într-un oras A si se îndreapta catre orasul B. Se urca într-un
alt tren înapoi catre orasul A. La jumatatea drumului înnebuneste, sare din tren,
sinucigându-se.
6. Un barbat se trezeste într-o dimineata si citeste capul de afis al ziarului local:
„Doamna Smith moare într-un accident de ski în Elvetia“, si apoi el exclama: „Acesta
nu a fost un accident. A fost o crima“.
7. Un barbat sta lânga o cutie. Intra sapte oameni, cauta în cutie, se uita unul la altul,
apoi la barbat, si pleaca.
8. Un barbat intra într-un restaurant din port cu specific de fructe de mare, comanda
specialitatea zilei, supa de pescarus. Ia o înghititura, apoi iese, îsi cumpara o pusca si
se sinucide.
9. Un barbat este gasit spânzurat de tavanul unei camere complet goala cu toate usile
închise pe dinauntru. Pe podea este o balta de apa.

Solutiile situatiilor

1. Trei soldati zburau într-un balon, într-o misiune de recunoastere deasupra teritoriului
inamic. Din pacate balonul începe sa piarda din altitudine. Realizând ca daca se
prabusesc vor fi prinsi cu siguranta, si ucisi, ei hotarasc sa adopte masuri drastice. De
vreme ce au aruncat peste bord tot surplusul de greutate, ei se hotarasc sa traga bete
de chibrit. Persoana care nimereste cel mai scurt bat va trebui sa sara, permitându-le
astfel celorlalti sa supravietuiasca. Persoana gasita moarta în padure a fost
ghinionistul.
2. Barbatul care a intrat în bar sughita. Barmanul, destept, s-a gândit ca, speriindu-l cu
pusca va fi un lucru mult mai bun pentru el decât un pahar cu apa, si a avut dreptate.
3. Barbatul din masina este un DJ la un post de radio din apropiere. Tocmai a comis o
crima la care stie ca el va fi primul suspect. Pentru a-si alcatui un alibi perfect, si-a
înregistrat emisiunea pe care trebuia sa o aiba la radio, si a comis crima în timp ce la
radio mergea caseta înregistrata. Pe drum spre postul de radio aude ca, casetofonul nu
functioneaza bine si se opreste sa vada ce e. Realizeaza ca alibiul lui nu este de nici
un folos si se sinucide.
4. Cele 53 de biciclete reprezinta, de fapt, un set de carti care au desenate pe spate
biciclete. Barbatul mort a fost prins trisând (cu o carte în mâneca) si a fost împuscat
de un alt jucator.
5. Barbartul care pleaca din orasul A a fost orb toata viata lui. El si-a facut o operatie la
ochi în orasul B, cu scopul de a-si recapata vederea. Operatia a fost un succes.
Oricum, la întoarcerea în orasul A, trenul intra într-un tunel si se face complet
întuneric. Crezând ca si-a pierdut vederea pentru totdeauna sare din tren.
6. Barbatul este agentul de voiaj al d-lui Smith. Domnul Smith si-a omorât sotia în timp
ce erau în vacanta. Agentul stie acest lucru deoarece d-l Smith, un avar si jumatate, a
cumparat un bilet dus-întors pentru el si numai un bilet dus pentru sotia sa spre
Elvetia.
7. Cei sapte oameni si barbatul au naufragiat pe o insula si nu mai aveau mâncare. În
cele din urma, pentru a supravietui, au recurs la masuri drastice. Ei îl puneau pe acel
barbat, care era chirurg, sa taie o mâna fiecarei persoane, pentru ca grupul sa aiba ce
mânca. Chirurgul si-a pastrat ambele mâini, ca sa poata efectua operatia. În cele din
urma grupul a fost salvat. Întelegerea grupului a fost aceea ca la întoarcerea acasa

42
 sa-si taie si chirurgrul o mâna. Mâna sa era într-o cutie, într-o camera. Cei sapte au
intrat, au vazut ca si-a îndeplinit promisiunea si au plecat.
8. Barbatul facea parte dintr-un echipaj al unui vas ce s-a scufundat în Pacific. El, cu
înca doi membri ai grupului, cei mai buni prieteni ai lui, au plutit într-o barca
saptamâni întregi. Nu aveau nici un fel de mâncare si toate încercarile de a prinde
peste au esuat. El a devenit foarte slab si delira deja. Unul dintre prietenii lui a murit,
iar celalalt i-a ciopârtit tot corpul pentru a-l tine pe el în viata. Prietenul care a
supravietuit i-a spus barbatului ca tocmai mâncase o supa de pescarus. Când acel
barbat a mâncat supa de pescarus în restaurant, nu avea nici pe departe gustul pe care
l-a avut atunci pe barca. Tocmai a realizat ce se întâmplase si s-a sinucis.
9. Omul care s-a sinucis în camera închisa, s-a spânzurat stând pe un bloc de gheata,
care s-a topit.

43