Produse, Costuri Si Perform Ante Bancare

Produse, costuri si performante bancare
RECENZIE
CAP.1 PRODUSE SI VENITURI BANCARE 1.1 Produsele bancare In general, rezultatele activitatii unei intreprinderi pot fi bunuri sau servicii iar in cazul bancilor produsele reprezinta servicii. In functie de natura lor exista mai multe tipuri de servicii bancare: servicii pure; servicii mixte; serviciice au ca suport capitalul. Caracteristicile serviciilor bancare: sunt imateriale (nu au caracter palpabil, procesul lor de imbatranire este mult mai lent);
nu pot fi protejate prin brevete (ele indeplinesc si conditii de
uniformitate, de la o banca la alta, la diferite instrumente bancare, cum
ar fi certificatele de depozit, exista mici diferente in ceea ce priveste culoarea sau organizarea continutului); sunt conditionate de reglementari bancare si fiscale (introducerea de noi produse bancare nu poate fi promovata fara o baza legala); sunt destinate direct clientelei (nu se pot revinde, redistribui sau concesiona); implica angajarea clientelei in derularea operatiunilor (in scopul utilizarii unor produse, beneficiarul trebuie sa intocmeasca si o documentatie proprie; Fiecare produs bancar are parametrii referitori la volumul angajarii, cost si randament, conditii de securitate si probleme de fiscalitate si disponibilitati. Inovarea de produse poate presupune stabilirea acestor parametrii sau a unor modificari fata de cei anteriori.Inovarea se bazeaza pe reglementari bancare sau de regim fiscal.Unele produse au aparut pentru a contracara unele dispozitii legale care erau dezavantajoase pt clientela (de exemplu, limitarea de catre sata a regimului pentru dobanda, in cazuldepozitelor la vedere, a generat crearea conturilor paralele in Franta, pentru o fructificare mai buna a disponibilitatilor). Paralel apar si inovari de procese cum ar fi cardurile, automatele bancare sau bancile la domiciliu. Abandonarea produselor bancare apare odata cu modificarea reglementarilor in vigoare. De exemplu, implementarea prin lege a leasingului a dus, in majoritate atarilor, la scaderea abrupta a creditelor pe termen mijlociu. In unele cazuri, reglementarile exista, dar nu se peactica operatiuni bancare cu un anumit produs iar un exemplu valabil in cazul Romaniei ar fi cambia. Dezvoltarea unor poduse mai performante duce de asemenea la la abandonarea altor produse bancare (de exemplu abandonarea scrisorii de credit in momentul aparitiei cartii de credit). O alta cauza a abandonarii produselor bancare o reprezinta diminuarea rentabilitatii lor.
1.2 Concurenta in cadrul sistemului bancar Bancile evolueaza intr-un climat concurential propice obtinerii de venituri bancare. O caracteristica esentiala a acestora se refera la diferentierea pietei produselor bancare de piata altor servicii, caracteristica ce va determina reglementarea stricta a ambietului bancar. Potrivit interpretarii lui porter, procesul concurential presupune 5 forte participante: 1 rivalitatea dintre firmele din sector se manifesta prin extinderea si diversificarea retelei de sucursale, insa este limitata de imobilitatea retelei, orice banca avand insa posibilitatea sa creasca sau sa scada aria de cuprindere a clientilor; 2 amenintarea intrarii de noi concurenti pe piata in care privinta s-au instituit reglementari specifice sectorului bancar, de care trebuie sa se tina cont, iar una dintre aceste reglementari se refera la barierele de intrare in sistemul bancar, conform careia orice institutie bancara are nevoie de oaprobare speciala din partea Bancii Centrale pentru a functiona (conditiile tipice ale aprobarii intrarii pe piata, reglementate la nivel european, se refera la: dimensiunea minima a capitalului, prezentarea unui proiect de afaceri, verificarea calitatii carticipantilor la subscrierea de capital, onorabilitatea si competenta din partea echipei de conducere); 3 amenintarea aparitiei de produse de substitutie aici trebuie avuta in vedere dezintermedierea, care capata dimensiuni din ce in ce mai mari in perioada actuala, aceasta ofera noi posibilitati de fructificarepentru detinatorii de capital, prin intermediua actiunilor si obligatiunilor, ce le permite o apropiere de sursa de profit, iesind in afara sferei bancare;
4 5
pozitia de forta a clientilor; pozitia de forta a furnizorilor.
In intrarea in sistemul bancar apar si alte bariere reprezentate de:
barierele tehnologice (la infiintarea unei societati bancare se presupune si alinierea la tehnologiile folosite in tara respectiva iar acest aspect este unul de o importanta majora in desfasurarea relatiilor cu celelalte banci);
barierele de notorietate (renumele se capata in timp, ceea ce inseamna
case recomanda a se lucra cu societati bancare cu o vechime pe piata mai mare de 5 ani); bariere de mobilitate (cu cat reteaua de banci este mai extinsa , cu atat clientii sunt mai multi si mai bine serviti iar extinderea retelei presupune costuri importante si durata de infaptuire ceea ce reprezinta o bariera pentru societatile bancare nou infiintate); barierele strategice (se refera la perspectivele dezvoltarii bancii in functie de conditiile pietei rspective , de climatul general; concurenta actioneaza in special asupra noilor veniti, acomodarea pre supunand un razboi de supravietuire cu conditiile, cum ar fi preturile, capacitatile de ramificare).
In toate tarile dezvoltate, regimul concurentei este supus unor norme legale bine definite, iar administrare aplicarii lor este incredintata unor institutii eficiente, in masura sa asigure un climat corect si echitabil pentru fiecare agent economic, in sprijinul unei evolutii prospere a tuturor firmelor si in conditiile unei protecti sporite a consumatorilor. O atentie deosebita se acorda luptei impotriva monopolurilor si a tuturor cailor de restrangere si anihilare a concurentei, fenomen parazit pentru economie si distructiv pentru initiativa particulara si de mocratia economica si nociv pentru toti participantii la viata economica. In S.U.A., prin lege, sunt abilitate doua institutii specifice pentru a exercita controlul asupra loialitatii concurentei: controlul monedei O.C.C. (Office of Comptroller of the Currency) pentru bancile comerciale;
Produse, costuri si performante bancare oficiul de supraveghere a bancilor de economii O.T.S. (Office of Thrift
Supervision). Potrinit legilor in vigoare sunt interzise operatiunile de achizitie si fuziune care: ar crea un monopol; ar promova un grup de interese sau o conspiratie vizand sa monopolizeze sau da tinda sa monopolizeze activitatea bancara; ar avea in unele zone influente privind aplanarea concurentei, crearea unui monopol, atingerea libertatii comertului, cu exceptia cazului in care interesul public prevaleaza asupra efectelor anticoruptionale. O situatie speciala o are constituirea holdingurilor(societate care detine participari majore intr-una sau mai multe institutii de credit si are adesea filiale cu vocatie financiara, dar nonbancara) In Anglia, controlul conditiilor de exercitare a concurentei este detinut de un Minister al Comertului si Industriei (D.T.I.), caruia i se supune si aprobarea proiectelor de concentrare bancara.
In cazuri deosebite, acesta se poate sprijini pe rezultatele anchetelor de o autoritate administrativ indeoendenta: Monopolles and Merger Comission. In Germania, controlul asupra conditiilor de derulare a concurentei se desfasoara pe doua planuri: pentru controlul activitatii bancare si a respectarii normelor de concurenta actioneaza Oficiul Federal de Control al Bancilor (Bundesaufsichtamt fur das Kreditwesen); pentru controlul operatiunilor de fuziune, Oficiul Federal de Acorduri (Bundes Kartellamt). In Franta, exista numeroase organisme nationale care sunt facute ca sa sprijine buna functionare a sistemului bancar in colaborare cu banca Frantei, unele au abilitari specifice in domeniu. Astfel, Comitetul Institutiilor de Credit (Comite des Etablissements de Credit) are competente cu privire la regimul licentelor, iar Comisia Bancara (Commision
Bancaire), prezidata de Guvernatorul Bancii Frantei, are responsabilitatea monitorizarii modului de indeplinire a reglementarilor bancare si impunerea de sanctiuni in cazul nerespectarii lor. 1.3 Clientela Subiect al marketingului bancar Veniturile bancii sunt obtinute de la clienti, iar in vederea cresterii acestora, societatile bancare trebuie sa studieze clientela, in totalitate, dar mai ales pe segmente. Cererea de produse bancare are anumite caracteristici, ce trebuie sa stea la baza orientarii bancare cu privire la tratarea clientelei:
1este eterogena. Fiecare client are preferinte pentru produsele oferite ceea
ce determina necesitatea studierii lor pe segmente;
2este dispersata. Fiecare client doreste a fi servit cat mai aproape de locul
derularii operatiunilor sale. Cererea este dispersata deoarece si clientii sunt prezenti peste tot in teritoriu; 3 4 este stabila. Cerintele clientilor se caracterizeaza prin perenitate; este irationala. Toate produsele bancare se raporteaza la bani.
Segmentarea clientelei este o tehnica ce permite regruparea elementelor caracteristice unei populatii in categorii omogene fata de un criteriu dat. Criteriile utilizate in cazul persoanelor fizice pot fi: socioeconomice; sociogeografice; personalitatea ; comportamentul; Criteriile utilizate in cazul persoanelor juridice pot fi:
talie; rezidenta; personalitatea grupului de decizie al intreprinderii; soldul mediului acontului etc. Pentru cunoasterea clientelei se foloseste o serie de instrumente de lucru dintre care au o mare raspandire: fisierul si calculul rentabilitatii clientului. Rolul fisierului clientelei este important prin realizarea unui studiu in permanenta al pietei putandu-se constitui segmente de clienti fata de care banca are o anumita politica de marketing. Calculul rentabilitatii se realizeaza pentru fiecare grupa de clienti si se determina pe baza contului de exploatare si a bilantului, pentru fiecare reprezentare. In urma calculului acestor rentabilitati se aleg clientii profitabili si se identifica cei ce prilejuiesc pierderi. Latura primordiala, semnificativa, pt banci a relatiilor cu clientela, reprezentata fie de persoane juridice fie de persoane fizice, se angajeaza pe taramul raporturilor de credit intre cei doi parteneri. Dar responsabilitate principala pentru banci se angajeaza in procesul creditarii clientelei. Astfel ca adoptarea unei decizi corecte si sigure privind creditarea clientelei impune bancii extinderea si consolidarea eforturilor pt o cat mai ampla cunoastere a clientelei, in sensul potentioalului sau economico financiar si a efectelor pe care acesta le poate imprima relatiilor reciproce. 1.4 Regimul preturilor si politica de preturi in sistemul bancar Pentru definirea preturilor in domeniul bancar trebuie sa se tina seama de diferentierea lor ca servici pure sau ca servici ce au ca suport capitalul. Pentru produsele ce au calitatea de servicii pure remunerarea se face sub forma de comisioane. Comisioanele se pot percepe sub forma:
Forfetara (in unitati monetare, cand vizeaza operatiuni unde esential in tarifare este nr de operatiuni);
Ad valorem (ca espresie procentuala atunci cand latura vizata este
dimensiunea operatiuni). Pentru produsele unde servicile au un suport de capital, in ultima instanta, veniturile nete ale bancilor se bazeaza pe marje. In acest cadru nivelul veniturilor si cheltuielilor brute sunt evidentiate si evaluate in functie de caracteristicile lor. Astfel, pentru produsele de credit, respectiv pentru creditele acordate de banci, pretul este egal cu rata procentuala globala efectiva aplicata in fiecare caz in parte. Pentru produsele de depozit, respectiv pentru disponibilitatile incredintate pentru fiecare tip de fructificare, se iau pentru fiecare in considerare tarifele in vigoare. Politica de preturi in domeniul bancar are cateva trasaturi, fiind influientata de specificul prestatiei bancare:
Unele preturi sunt fixate de autoritatea monetara. Un exemplu il constituie regimul de dobanzi practicat pentru conturile de economii; Alte preturi sunt stabilite la nivelul comunitatii bancare. In majoritatea tarilor actioneaza asociatii bancare prin care bancile apara interesele proprii; Pe baza studierii analitice a costurilor pt fiecare produs. 1.5 Pozitia banci in raporturile cu clientii Evolutia moderna a stiintei economice se caracterizeaza prin luare ain considerare mai directa si imediata a cerintelor decurgand din aspectele concrete pe care fenomenele economice le imbraca.
10
In acest sens se remarca si studiile lui Gurley Shaw care dau o viziune racordata la progresele stiintelor economice contemporane si se bazeaza pe o interpretare rationala a laturii pragmatice a fenomenelor economice. Potrivit acestei interpretari, in economie actioneaza trei mari categorii de participanti: Unitatile excedentare,care economisesc (si cauta plasamente pentru aceste economii ): aceste unitati fiind familiile; Unitati cu situatie alternative, respectiv uneori excedentare, alteori deficitare, situatie in care se afla administratia si exteriorul; Unitatile deficitare ale caror cheltuirli de dezvoltare sunt superioare propriilor lor acumulari sau economii considerate intreprinderi non-financiare. Este evident ca in aceasta acceptiune se porneste de la considerarea ecuatiei generale acceptate: economie = investitii, care exprima orientarea fluxului economic general si releva faptul esential ca in economie exista doi poli: imprumutatorul final
si imprumutantul ultim, participanti prepinderenti ai procesului de redistribuire a capitalului in economie intre care se desfasoara multiple circuite. Un prim circuit este reprezentat de datoria primara. Al doilea circuit este datoria secundara (este compusa din ansamblu titlurilor de creanta pe termen scurt, mediu si lung, emise de intermediarii financiari in contrapartida titlurilor datoriei primare pe care acestia le cumpara). CAP.2 COSTURILE BANCARE. EVALUARE GENERALA 2.1 Structuri specifice ale costurilor bancare Activitatea bancilor in calitate de intermediari in circuitul capitalului a avut drept principala sursa de venit dobanda, respectiv marja de dobanda, respectiv
11
diferenta dintre veniturile incasate sub forma de dobanzi pentru creditele acordate si cheltuielile efectuate sub forma de dobanzi privind resursele mobilizate. In timp, gama serviciilor bancare fara suport de capital s-a extins si sau multiplicat veniturile dintre aceste operatiuni, veniturile ce au inceput sa fie semnificative. Evolutiile de pe pietele de capital au dus treptat la restrangerea relativa a locului si rolului bancilor in calitate de intermediar efectiv in circuitul capitalului, astfel ca extinderea sferei si majoritatea dimensiunilor veniturilor din alte surse decat dobanzile devine un obiectiv vital al evolutiei activitatii bancare in tarile dezvoltate. Bancile comerciale din SUA in cadrul unei evolutii sinutioase a veniturilor au inregistrat o insemnata crestere a veniturilor provenite din alte surse decat dobanzile. Intr-o scurta perioada de timp aceste au crescut de la 14% la 23% din totalul veniturilor. In cadrul eforturilor depuse de banci pentru cresterea veniturilor de alta natura decat dobanzile, au un succes deosebit bancile de talie mare care au ponderi mari pentru aceste venituri. Evolutia veniturilor este strans legata de desfasurarea in timp a cheltuielilor, ambele considerate din acelasi punct de vedere: Surse (respectiv destinatii) din / privind dobanzile; Surse (respectiv destinatii) din / privind altele decat dobanzile. In practica si teoria bancara sau implementat, ca o orientare primordiala, necesitatea de a promova tendintele de acoperire cat mai deplina a cheltuielilor de alta natura decat dobanzile prin venituri proprii, aceste realizari devenind una din cele mai actuale si mai semnificative modalitati de manifestare a performantelor bancare sub denumirea de eficienta. La o analiza mai amanuntita a faptelor, se poate observa ca pentru grupurile de banci cu potentiale diferite exista o repartizare specifica a surselor de venituri potentiale, diferite de media de ansamblu.
12
Multe dintre deosebiri rezulta din talia si dispersarea retelei bancare pe tip de banci intrucat repartizarea in teritoriu si aria de cuprindere constituie una din premisele principale ale cresterii veniturilor altele decat dobanzile. O preocupare deosebita a tuturor bancilor este scaderea cheltuielilor den alta natura decat dobanzile, in masura sa aiba un efect major in cresterea eficientei bancare. Costurile cu salarile reprezinta un element important de cost. Dimensiunea lor, corelata cu numarul personalului, subliniaza comparativ efortueile depuse pentru eficientizarea activitatii bancare care inseamna concomitent: Reducerea numarului de persoane angajate; Scaderea ponderii costurilor salariale in
totalul veniturilor brute, in conditiile cresterii gradului de inzestrare si de randament al tehnologiilor bancare moderne. Dupa experienta tarilor dezvoltate, in conditiile in care volumul operatiunilor bancare a crescut considerabil, eforturile pentru reducerea personalului si diminuarea costurilor de personal, ca pondere a veniturilor brute, au avut efecte pozitive diferite, dar substantiale, in aceste tari. In conditiile unei cresteri importante a cifrei de afaceri in perioada considerata, se observa orientarea neta catre restructurare si cresterea productivitatii muncii, fapt reflectat prin tendinta de scadere relativa a ambilor indicatori. Pe de o parte, cresterile de personal, indicator de semnificatie absoluta, sunt, in marea majoritate a tarilor, de mici dimensiuni, in raport cu fenomenele majore de crestere a retelei si sporire a volumului de operatiuni. Pe de alta parte, costurile de personal, in expresia relativa, reprezinta in toate tarile scaderi impresionante. Evident ca eforturile de rationalizare si reducere a costurilor de personal, in special, s-au sprijinit, pe scara larga, pe efectele modernizarii tehnologiilor bancare si caracteristicile superioare ale produselor bancare noi.
13
In activitate bancilor, operatiunile desfasurate sunt strans legate de tipurile de functiuni pe care le indeplinesc bancile, respectiv activitati legate de: consultanta). Este necesar ca fiecare din activitati sa asigure bancii surse de venit proportionale cu eforturile desfasurate de banca in scopul prestarii servciilor in cauza. Separarea corecta a costurilor pe functiuni reprezinta una din conditiile de baz a asigurarii gestiunii pe centre de responsabilitati, de catre fiecare banca si devine o conditie a prosperitatii sale, in sensul ca o orienteaza spre cele mai rentabile activitati. Daca aceasta ar trebui a devina o conditie obijnuita a fiecarei banci, este o situatie cu atat mai nefireasca daca fenomenul se manifesta la nivelul unei tari, unde o optiune politica are ca efect o stare de fapt negativa pentru sistemul bancar si pentru rentabilitatea lui. Gestiunea conturilor si mijloacelor de plata; Gestiunea creditelor; Gestiunea titlurilor; Gestiunea valutara; Prestarea serviciilor (comision si
Este cazul Frantei, care in ultimul timp are o rentabilitate deosebit de scazuta, determinata, in principal, de costurile neacoperite efectuateobligatoriu de catre banci privind gestiunea conturilor si a mijloacelor de plata. Analiza dinamicii gestiunii mijloacelor de plata scoat ein evidenta gestiunea unui deficit major. Gestiunea mijloacelor de plata ca parte a performantelor bancare in functie de cateva valori de referinta (procentul din costurile de exploatare, procentul din produsul net bancar, deficitul din totalul de costuri si deficitul in miliarde unitati monetare franci la vremea respectiva ) arata o crestere a indicatorilor pozitivi si o scadere a celor negativi.
14
Evident ca aceste valori sunt specifice Frantei, a carei situatie o reprezinta, dar fenomenul este prezent si pe alte meridiane. In franta, politica generala in domeniul colectarii depozitelor si distribuirii creditelor, ca latura a politicii economice, a avut vreme indelungata trasaturi similare, tipice, pe care le regasim in diferite etape si in alte tari dezvoltate, trasaturi pe care le reamintim pe scurt aici: Neremunerarea la depozitele la vedere; Stabilirea de regimuri speciale pentru
depunerile de economii la termen (in special cele ce creeaza temeiul acordarii unor credite pentru constructii de locuinta sau pentru consum) si conditionate cu dobanzi mici; Efectuarea unor operatiuni de gestiune a incasarilor si a platilor (viramente) in mod gratuit sau cu costuri reduse (oricum sub cheltuielile reale). Aceste laturi ale politici de credit au distorsionat raportul dintre vbenituri si cheltuieli conducand la solutia acoperirii globale a cheltuielilor bancare. Exista inca retineri importante in eea ce priveste tarifarea operatiunilor de gestiune care se considera necesara pentru a fi acoperite aceste incasari si plati pe cai ocolite intrucat desfasurarea accelerata a platilor si extinderea bancarizarii
constituie o activitate benefica atat pentru economia nationala aducand prin ele insele si fiind prin acestea utile bancilor. Ideea ca serviciile bancare trebuie platite de cei care beneficeaza de ele si nu sa fie transferate altora capata tot mai mult circulatie si intelegere insa pana la punerea ei in practica este nevoie de timp, de o evolutie care a inceput si care face inca pasi mici. Desii concluziile Asociatiei Franceze a Bancilor sunt categorice: va fi fara indoiala preferabil de a renumera depozitele la vedere si in consecinta de a face sa plateasca pe utilizatorii cecurilor, viramentelor si altor instrumente de circulare a monedei scripturale, facturarea acestora ar reprezenta dublul avantaj de a rationaliza
15
utilizarea lor (prin diminuarea numarului cecurilor mici) si de a permite extensia cardurilor (care implica venitul pentru banci) si duce la dezvoltarea monedei electonice. 2.2 Gestiunea interna a costurilor bancare Una din caile principale de perfectionar a gestiunii bancare o constituie introucerea si extinderea, aprofundarea si intensificarea aplicarii metodelor de gestiune interna pe centre de responsabilitati. Conditiile principale de existenta a administrarii interne pe baza de responsabilitati presupune acordrea unei autonomii relative a acestora prin: Delegarea autoritatii necesare acestora Organizarea unui sistem de relatii intre pentru a negocia dotatiile in resurse si a obiectivelor de infaptuit; centrele de responsabilitate si de organizare a evidentei in masura sa comensureze veniturile obtinute sau cuvenite din activitatea proprie si consumul de resurse aferent realizarii obiectivelor prevazute. Centrele de responsabilitate se pot organiza in : centre de profit sau centre de costuri. Centrele de profit pot reunii mai multe compartimente de activitate legate prin actiuni de localizare sau continuitate operationala, pentru realiarea unor obiective stabilite, ce fac obiectul negocierii statutului lor. Centrele de costuri sunt, prin natura lor, diferentiate functional in centre operationale, centre de suport si centre de structura: Centrele operationale au rolul de a efectua prestatiile cu caracter repetitiv, proprii activitatii bancare: prelucrarea instrumentelor de plata, efectuarea ordinelor privind gestiunea titlurilor etc.
16
Centrele de suport sunt destinate a realiza operatiuni personalizate prin natura lor, cu caracter nerepetitiv, intre care: analiza si selectarea clientilor, studii si dezvoltare, in general activitati de inalta competenta si responsabilitate; Centrele de structura sunt, prin natura lor, de ordin organizational,de conducere, de control intern, de comunicare si informatica de sistem. Indaptuirea gestiunii interne pe baza de centre de responsabilitate presupune stabilirea si aplicarea unor masuri judicioase in domeniul: Repartizarii costurilor de natura financiara; Repartizarii cheltuielilor generale. In activitatea bancara, unde predominanta este functia de intermediere, marja neta a ferenta fiecarui centru de profit devine pivotul sistemului de comensurarea succesului in gestiunea interna si, ca atare, se considera un element decisiv in aprecierea eforturilor depuse de fiecare unitate. Organizarea circulatieiresurselor financiare in cadrul centrelor de profit se face pe baza urmatoarelor verigi de baza: pool-urile de trezorerie si ratele de cesiune interna.
Organizarea circulatieifluxurilor de capital se poate face in fiecare bancaprin stabilirea unui centru unic sau a mai multor centre de trezorerie, denumite in practica pool de trezorerie. In aceste centre se mobilizeaza in raporturile cu clientii (prin depozite, emisiunea de certificate de depozit etc.) sau cu bancile partenere, in conditiile pietei interbancare, resursele necesare comparimentelor distribuitoare. Activitatea pozitiva a acestor pool-uri, se exprima, ea insasi, prin diminuarea continua a preturilor de obtinere a resurselor.
17
Resursele utilizate de pool-urile de trezorerie sunt puse la dispozitia centrelor de profit prin preturile de cesiune, care, in functie de politica bancii, pot fi unice sau diferentiate. Diferentierea preturilor de cesiune a resurselor poate tine seama de termene, de gradele de garantare a operatiunilor in derulare cu aceste fonduri etc. De asemenea, poate fi aplicata o politica de sprijinire a produselor noi sau preferate de banca, prin diminuarea pretului de cesiune. Dimpotriva, pentru activitatile bancare pe care banca le considera incomode si lipsite de perspectiva, preturilede cesiune pot fi majorate. In preturile de cesiune si in procesul repartizarii resurselor intre centrele de gestiune interna, trebuie sa fie redistribuite si pierderile impuse bancilor prin politica Bancii Centrale Nationale, respectiv prin sistemul rezervelor minime obligatorii, politica de determina efectiv scumpirea resurselor provenite din depozite. In privinta fomdurilor proprii, practica si opiniile specialistilor converg in a le exclude sin calcule, pe de-o parte, pentru ca ele, de fapt, sunt, in maremasura, materializate in imobilizari, iar partea ramasa ar fi dificil de determinat, iar pe de alta parte, modul de evaluare este complicat in raport de efectul in gestiune al unei asemenea considerari. O mare parte a costurilor se suporta de centrele operationale care transmit costurile lor centrelor de profit in baza preturilor de cesiune interna aferente acestor prestatii.
Este clar ca la nivelul fiecarei banci trebuie sa se stabileasca preturile de cesiune aferente acestor costuri pe baze obiective, acdeptabile pentru toti participantii si corestunzatoare scopului propus, intarirea gestiunii interne. Fundamentarea acestor costuri de poate face pe baze diferite: costuri reale, costuri standard si costuri de piata. Costul real este obiectiv in concordanta cu evdentele contabile analitice si generale, dar poate prezenta inele relevante, mai ales in perioadele de inceput ale aplicarii lor, care sa aiba interpretari diferite: descumpanitoare pt colectivele in cauza
18
si salutare pentru conducerea bancii. Se poate intampla ca practicarea preturilor efective sa scoata la iveala preturi prea ridicate in raport de piata, respectiv fata de concurenta. De asemenea se pot remarca efectele variatiei in timp a nivelului de activitate respectiv diferentele ample intre perioadele de activitate efervescenta si calea de evolutie latenta a compartimentelor respective. Practicarea pcosturilor reale scoate le iveala fenomene negative, cum sunt: slaba productivitate, supraincarcarea echipelor cu personal si implicit a rezervelor de crestere a eficientei, prin redistribuirea personalului si introducerea tehnologiilor bancare avansate. Osturile standars sunt stabilite de conventii pe baza potentialului real al compartimentului, functie de cererea reala de prestatii, nivelul admis al productivitatii muncii,de conditiil;e tehnologice existente. Veniturile ce revin fiecarui compartiment operational pot fi permanent comparate in evolutia lor si corectate in functie de modificarea parametrilor determinanti. Costurile de piata nu pot fi operationale pentru ca prestarile de servicii specifice se deruleaza in circuite ce raman sub controlul si jurisdictia proprie a bancii. Ele trebuie sa fie insa mereu un criteriu de comparatie, binenteles tinand seama de diferentele de tehnologie dintre cele doua medii: banca respectiva si piata reprezentata de concurenta.
CAP.3 GESTIUNEA DOBANZII 3.1 Consideratii teoretice privind determinantele evolutiei ratelor dobanzii Teoria globala a determinarii ratelor dobanzii a fost dezvoltata de Augustus Taylor in deceniul al patrulea al secolului XX. Ecuatia pe care se bazeaza aceasta teorie este: K=r+p*+m unde : K dobanda de piata sau practicata de banci;
19
r rata reala a dobanzii privind resursele atrase sau productivitatea marginala a capitalului determinata de fortele cererii si ofertei; x* - prima de inflatie; p prima de risc de insolvabilitate a debitorului; m prima privind riscul dobanzii. Cu privire la rata reala a dobanzii se subliniaza ca fortele cererii si ofertei se refera si se deduc din: Evolutia preferintelor individuale pentru consumul actual in raport cu economisire, pentru condumul viitor; Oportunitatile pentru investitii pentru utilizarea productiva a capitalului. Prima de inflatie decurge din efectul lui Frasier. Ea se explica ca o componenta a dobanzii nominale in stransa relatie cu dobanda reala. Prima de risc privind insolvabilitatea debitorului se refera la prima pentru acoperirea pierderilor provenite din nentelegerile obligatiilor contractuale ale debitorului fata de creditor. Prima privind riscul dobanzii reprezinta prima de risc proveninde din modificarea ratelor dobanzii, ce poate duce la cresterea costului pentru banca. O alta problema luata in considerare la determinarea ratei dobanzii este ciclul ratei dobanzii. Pe fundamentul tendintei de crestere seculare a dobanzii, evolutia ratei de piata a dobanzii are o dinamica ciclica . In primul stadiu banca are disponibilitati dar nu se manifesta o cerere prea mare momentul de varf reprezentandu-l al treilea stadiu in care cererea de credite este puternica dar lichiditatea este scazuta. Un segment de piata deosebit este cel al obligatiunilor. Pe piata obligatiunilor se constata evoluti dobanzii in raport cu categoria respectiv situatia financiara a debitorului.
20
In aprecierea nivelului dobanzii, un rol deosebit se acorda, atat sub aspect teoretic, cat si sub aspect practic, curbelor de randament. Curba de randament este o curba continua care descrie relatia functionala indre randamentul la data scadentei si cel specific anilor ce intervin inaintea scadentei, pentru titlurile cu venit fix. Sunt cuprinse si reprezentate, de asemenea, creante considerate egale din alte puncte de vedere: risc de rambursare, lichiditate, pret de achizitie etc. In SUA bonurile de tezaur fac obiectul unor astfel de reprezentari. Desi se rezuma numai la anumite creante curbele de randament sunt semnificative pentru intreaga piata a creditelor. Potrivit conjuncturii de moment, curbele de randament pot avea trei modalitati de expresie: Curba plata subliniaza ca randamentele titlurilor pe termen scurt, mijlociu si lung sunt practic aceleasi si raporturile dintre cerere si oferta sunt echilibrate pe ansamblul pietei; Curba orientata in sus releva ca titlurile pe termen lung au un randament ridicat si sugereaza ca cererea de fonduri e termen scurt este foarte puternica fata de cererea de fonduri pe termen lung; Curba orientata in jos exprima ca titlurile pe termen scurt au un randament foarte ridicat, ceea ce inseamna ca cererea pe termen
lung de fonduri este foarte puternica fata de cererea pe termen scurt. Configuratia curbelor de randament este expresia fireasca a considerarii fluxurilor actualizate devenit aduse de creanta (sau titlul), respectiv in conditile date ale evolutiei dobanzilor pe piata. Variatiile randamentului difera in functie de evolutia dobanzii de piata, care exprima o alta alternativa de plasare a capitalului. Fapt ce confirma mentinerea
21
valorii actuale la nivelul capitalului avansat si demonstreaza orizontalitatea curbei de randament caracteristica curbei plate prezentate mai sus. In aprecierea raporturilor aici tratate trebuie sa subliniem rolul diferit al elementelor pret si randament: randamentul este rezultatul investitiei iar pretul creantei este investitia insasi. Ele se gasesc in raport invers. Daca pretul de achizitie este mare atunci randamentul este mic. Economistii siau pus intebarea care sunt cauzele acestor aspecte diferite ale curbelor de randament in diferite perioade. Raspunsurile au fost diferite, inspirate, asa cum se va vedea din interpretarile moderne ale dobanzii. Au fost elaborate trei ipoteze pentru a explica configuratiile curbei de randament a dobanzii. Ipoteza preferintei pentru lichiditate se explica prin faptul ca investitorii dau prioritate lichiditatii, posibilitatii de a converti rapid si fara pierderi activele in bani lichizi. Intrucat titlurile pe termen scurt sunt relativ mai lichide decat titlurile pe termen lung, ele vor avea un pret mai ridicat si in consecinta un randament mai slab decat titlurile pe termen lung. Ipoteza segmentarii pietei afirma ca exista piete separate pentru titlurile cu venit fix pe termen scurt, mediu si lung si ca cererea si oferta determina pe fiecare piata nivelul randamentului. Ipoteza anticipatiilor este ipoteza in care anticipatiile investitorilor privind evolutia ratei dobanzii determina relatia intre randamentele pe termen scurt si pe termen lung. 3.2 Cai de optimizare a dobanzii Aprecierea activitatii bancii prin prisma gestiuni trebuie sa tina cont de posibilitatile de optimizare a elementelor caracteristice cum ar fi: capitalul, angajamentele bancare in raport de riscuri etc.
22
Caile de optimizare la nivelul dobanzii sunt: marja neta a dobanzii, analiza variatiei marjei nete a dobanzii, managementul GAP-ului, durata creantei si volatilitatea dobanzii. 1. Marja neta a dobanzii (Net Interesting Margin NIM) exprima in unitati monetare diferenta dintre veniturile din dobanzi aferente activelor valorificabile si cheltuielile cu dobanzile corespunzatoare. Raportand marja neta a dobanzii la activele valoificabile se va obtine un spread, calculat procentual. In functie de conditiile diferite de piata, pot fi determinate mai multe posibilitati de optimizare a diferentei de dobanzi. 2. Analiza variatie marjei nete a dobanzii este o tehnica menita sa explice miscarea diferentei de dobanzi in timp. Factorii determinanti ce influenteaza modificarea intre doua perioade de activitate normala sunt reprezentati de venitul dobanzii si cheltuielile cu dobanzile. In considerarea notiunii prezentate se va lucra cu active valorificate si pasive imprumutate. Variatia diferentei de dobanzi este determinata de variatia celor trei factori: a ratei, a volumului si a mixului. Variatia ratei indica efectul modificarii ratei dobanzii intre dou momente succesive. Variatia volumului de credit identifica efectul modificarii nivelului de resurse intre doua momente succesive. Variatia mixului potrivit literaturii de specialitate nu este foarte clar definita. Ea poate fi mai degraba asimilata cu variatia reziduala sau neexplicata.
3. Managementul GAP-ului. In scopul de a stabili o proprie politica a dobanzii, banca trebuie sa identifice marimea portofoliilor active si pasive care vor fi contractate din nou si evaluate din nou intr-o perioada data, precizata.
23
In aceasta perspectiva veniturile si cheltuielile cu dobanzile se pot modifica. Aceasta modificare fata de echilibrul anterior determina aparitia unei diferente, a unui gol, pe larg cunoscut, din preluarea numelui sau in limba engleza, ca GAP. In activitatea bancii pot interveni diferente de volum intre activele pe care banca le angajeaza si resursele pe care le are. Pentru stabilirea unui gol de dobanda, banca identifica marimea portofoliilor de active si pasive ce trebuie contractate din nou. Pe de alta parte, banca este un instrument de transformare a scadentelor, respectiv a resurselor pe termen scurt in resurse pe termen lung. Tendinta traditionala o reprezinta atragerea de resurse pe termen scurt si promovarea creditelor pe termen lung fapt realizat prin grija permanenta a bancii pentru regenerarea resurselor. Se pune insa problema regenerarii nu numai din punct de vedere al volumului, ci trebuie sa se puna problema ca acest contract de atragere de noi resurse se face in noi conditii de pret, totodata pretul utilizarii resurselor fiind deja stabilit. In cazul tarii noastre, pe fagasul dobanzilor fixe s-au dezvoltat foarte puternic si dobanziile variabile, ducand la resimtirea mult mai puternica a riscului de dobanda. Din aceste considerente, contractarea de catre banci a noi resurse presupune reevaluarea lor in functie de conditiile noi de pe piata, respectiv a cheltuielilor si veniturilor din dobanzi. In consecinta, se modifica corespunzator functia de pret, ceea ce atrage atentia asupra faptului ca analiza GAP-ului implica o analiza de pret. Conceptele de baza ale GAP-ului iau in considerare mai ales activele si pasivele cu dobanda sensibila, astfel: Activele cu dobanda sensibila sunt determinate prin insumarea activelor cu dobanda variabila dar si a activelor cu dobanda fixa cu scadebta in cursul perioadei curente;
Pasivele cu dobanda sensibila se stabilesc prin insumarea pasivelor cu dobanzi variabile, precum si a dobanilor fixe ce au scadenta in perioada curenta;
24
GAP zero in care diferenta dintre activele sensibile si pasivele
sensibile este egal cu zero; GAP pozitiv in care diferenta dintre activele sensibile si pasivele sensibile este pozitiva; GAP negativ in care diferenta dintre activele sensibile si pasivele sensibile este negativa. 4. Durata creantei (DURATION) si volatilitatea dobanzii. Recuperarea creantei este o conditie vitala pentru creditor, astfel incat insasi durata medie a creantei devine foarte importanta. Fiecar creditor este interesat de conditiile, cadrul si termenele in care se realizeaza rambursarea, respectiv de scadenta creantei. In prezent se pune accent pe o alta modalitate de apreciere a efectului aprecierii prin notiunea de durata. Astfel, fiecare creanta are o durata medie a creantei determinata de totalitatea platilor intermediare efectuate de debitor, urmand a se incheia, in conscinta, atunci cand se recupereaza integral avansul facut. DURATION este o masura a duratei efective a imprumutului care incorporeaza cadenta si dimensiunea fluxurilor monetare a creantei. Ea exprima impactul combinat al ratei de piata, a dimensiunii platilor intermediare si al termenului asupra volatilitatii pretului creantei. Conceptul de durata (DURATION) este mai usor de inteles ca o masura a elasticitatii dobanzii in determinarea valorii de piata a creantelor. Se creeaza astfel o legatura determinanta: cat de mare este durata atat de mare este sensibilitatea pretului. Elasticitatea preturilor pleaca de la un concept mai general axat pe elasticitatea preturilor in functie de cererea de marfuri.
3.3 Monitorizarea riscurilor dobanzii prin operatiuni extrabilantiere
25
Operatiunile extrabilantiere reprezinta o posibilitate totmai larg foloitade banci pentru protejarea fata de riscuri specifice. Operatiunile extrabilantiere sunt, in esenta lor, operatiuni care nu angajeaza resursele administrate de banci in cadrul lor patrimonial.asumarea acestor operatiuni nu angajeaza momentan resursesau active apartinand bancilor respective. Operatiunile extrabilantiee reprezintaobligatiuni ale bancilor care devin operabile in mod conditionat, care reprezinta un risc realizat. In cadrul unui asemenea contract beneficiarul isi asigura riscul in schimbul unei prime de risc, iar banca obligata isi asuma riscul si raspunderea stabilite prinprevederile contractuale. Astfel, pe ansamblu, efectele riscurilor sunt suportate mai bine de intreaga comunitatea bancara. Pe total, o parte din riscurile asumate isi gasesc acoperire, evitandu-se posibile efecte distrugatoare asupra activitatii unor unitati bancare. Sub alt aspect, cei care isi asuma asemenea riscuri, unitati din sfera bancara, au astfel posibilitatea, printr-o reala evaluare a riscurilor, sa mobilizeze resursele necesare pentru acoperirea riscurilorsi, implicit, sa-si asigure un profit corespunzator. In fapt, se asigura acoperirea riscurilor printr-o redistribuire a costurilor legate de riscuri, pe care si le asuma si le suporta, in anumite proportii date, toti participantii la activitatea bancara. Extinderea operatiunilor extrabilantiere si perfectionarea derularii lor constituie temeiul evolutiei sistemului de credit intr-un climat de stabilitate, prin evitarea efectelor catastrofale ale riscurilor asupra activitatii bancilor si asupra vietii economice, in ansamblul ei. Operatiunile extrabilantiere se angajeaza in sfera: Crediteor sub semnatura sau a scrisorilor de credit; Conventiilor de vanzare cu rascumparare;
Optiunilor asupra titlurilor; Optiunilor valutare etc.
26
In domeniul protectiei impotriva riscurlui dobanzii, operatiunile extrabilantiere, au o larga utilizare sub forma: Swap-urilor de dobanzi; Anticipatiilor asupra ratei dobanzii; Contractelor de limitare a dobanzii. Operatiunile SWAP privind dobanzile fac obiectul unui contract prin care partile convin sa schimbe intre ele fluxurile de dobanzi aferente unui capital national si in cadrul unei perioade determinate. Temeiul unor asemenea operatiuni decurg din aceea ca : In contractele de imprumut dobanzile sunt practicate fie in conditiile fixitate, cu valabilitate de-a lungul intregii perioade a imprumutului, fie in conditii de variabilitate;
Agentii economici implicati in relatii de credit existente doresc
sa-si optimizeze pozitiile privind platile sau incasarile de dobanzi. Astfel apare o situatie in care partile , fiecare separat, au pozitii deficitare in obligatiile lor privind dobanzile, situatie care poate fi insa imbunatatita prin swapde dobanzi. Conventia de anticipatie asupra ratei dobanzii (CAARD) (forward Rate Agreement) este o operatiune prin care cele doua parti convin un imprumut exprimat la un nivel dat, respectiv notional, a carui rata a dobanzii este stabilita initial. Conventia are efect la o data in viitor, data de lichidarea, anterioara si diferita de scadenta. Utilizarile conventei de anticipatie asupra ratei dobanzii. Conventia de anticipatie privind rata dobanzii poate fi utilizata pentru speculatie, arbitraj si acoperire.
CAP.4 PIERDERILE CA ELEMENT DE COST. REGIMUL PROVIZIOANELOR
27
4.1 Provizioanele. Concept Activitatea bancara este purtatoare de riscuri specifice, vizavi de care se promoveaza, pe scara larga, o politica de prevenire si evitare printr-o gama larga de politici, cai si instrumente. Totusi riscurile apar si se manifesta si ele reprezinta, pentru banci, implicit, si pierderi. Pierderile din riscuri sunt inregistrate in ontabilitatea bancara pe o filiera specifica, sau pe scurt explicat: Bancile constituie provizioane pe masura pierderilor constatate (sau probabile); Provizioanele constituie pe baza costurilor inregistrate ca atare; Costurile suplimentare determinate de proizioane influenteaza rezultatele (in sensul diminuarii lor). Astfel, in contextul dat, provizioanele se constituie in scopul acopririi unei pierderi latente. Dupa zona de activitate in care se produc pierderile, provizioanele se pot constitui: prin dotatie, adica prin constituirea ca atare a unei rezerve, prin reevaluarea instrumentelor respective (titluri,valuta etc.). Prin natura lor, provizioanele prin dotatie sunt mai extinse, fiind practicate in special in domeniul creditelor acordate, fiind cunoscute si printr-o adresare mai directa prin denumirea provizioane pentru pierderile de credit sau alocatii pentru pierderile de credit. In teoria si practica provizioanelor se utilizeaza doua acceptiuni ale provizioanelor: Provizioane specifice, determinate pentru fiecare caz in parte prin analiza situatiei debitorului (abordare microeconomica);
28
Provizioane generale, stabilite pe categorii de credite,
functie de gradul de risc imprimat de starea generala a economiei, ramurii, tipului de debitor (abordare macro-economica). Provizioanele specifice, stabilite pe baza analizei situatiei concrete a debitorului, au ca elemente determinante: Suma imprumutului si spezele bancare aferente; Antecedentele capacitatii de plata a debitorului; Respectivele afaceri ale debitorului; Securitatea imprumutului, respectiv potentialul debitorului
de a fi solvabil si gradul de recuperare a creantei prin garantii si averea mobila si imobil a debitorului; Costurile necesare pentru recuperarea creantei; Garantiile creantei ce pot fi utilizate in caz de faliment al Pretul creantei pe piata secundara.
debitorului (ipoteci, garantii guvernamentale etc.); Provizioanele generale isi afirma denumirea, in primul rand, prin aplicabilitatea lor generala asupra oricarui debitor aflat in categoria de beneficiar de creanta, in care se incadreaza, fie in functie de calitatea imprumutului, fie in functie de ramura in care actioneaza. Pe de alta parte abordarea general presupune reflectarea starii generale a climatului economic. Elementele provizionului general se bazeaza pe: Experienta din trecut a bancii respective; Previziunile privind dezvoltarea economica, climatul Evolutia factorilor economici si politici care afecteaza Analiza evolutiei provizioanelor.
disciplinei economice si de plati, profitabilitatea; capacitatea de plata a debitorilor bancii;
29
4.2 Practici si principii privind calculul provizioanelor Baza de calcul a provizioanelor este reprezentata de creantele neperformante. Creantele neperformante sunt creantele, de origini diferite, care prezinta riscul de nerecuperare total sau partial, in functie de potentialu economico financiar si capacitatea de credit al debitorului. Situatia de creanta neperformante decurge din faptul ca: Este o creanta in contencios; Este o creanta care a depasit termenul de ingaduinta pentru
amanarea platii. Considerarea creantelor neperformante se face ca atare de catre factorii abilitatii de decizie pe diversele trepte ierarhice ale bancii. Trebuie sa subliniem cu aceasta ocazie ca nu toate creditele nerambursate la scadenta devin neperformante. Multe din aceste credite devin reuperabile prin atitudinea expresa a debitorului, iar ltele pot fi restructurate sau reesalonate, ceea ce le schimba conditiile de existenta, dar le pastreaza caracterul initial, credite in regim normal. Ca regula generala, atunci cand se modifica caracterul creantelor si din neperformante reiau filiera normala, se poate efectua operatiunea de preluare la venituri a dotatiilor de provizionare respective. Elementele obiective privind calculul provizioanelor sunt relativ restranse si au unele laturi esentiale ramase la interpretarea celor ce le aplica, adica la solutii proprii ce pot fi manevrate, in functie de interese, de catre fiecare banca. Asa cum s-a aratat anterior aplicarea normelor de constituire a dotatiilor de provizionare are unele particularitati de ambiguitate care determina, ca predominante, deciziile subiective raman defapt la latitudinea bancilor: Sa aleaga momentul clasificarii si declararii creantei de tip creanta neperformanta;
30
Sa evalueze cuantumul partii de creanta considerata Sa stabileasca volumul pierderilor ce pot fi acoperite prin
neperformanta; provizioane in exercitiul respectiv si, prin acestea, cuantumul alunecarii recuperarii pierderilor spre exercitiile viitoare sau prin majorarea tarifelor. 4.3 Politici arbitrare in domeniul provizioanelor In activitatea de constituire a provizioanelor bancile pot actiona pro-domo, functie de interesele lor, procedand de fapt la o politica arbitrara, daunatoare bancilor in ansamblul lor si partenerilor lor, clienti, actionari si nu numai. Motivatiile unor asemenea practici isi au izvorul din constrangerile impuse bancilor ca agenti economici privind nivelul rezultatelor si nivelul fondurilor proprii, constrangeri direct si intim legate intre ele. In cazurile in care exercitiile se incheie cu rezultate slabe, publicate ca atare si cunoscute in amanunt de cei interesati, o serie de parteneri ai bancii pot avea comportamente adversefata de banca si pot sa procedeze la masuri de aparare ce sunt contrare sau incomode pentru banca in cauza, printre care: Atitudinea reticenta a bancilor partenere pe piata Scaderea increderii deponentilor in masura sa reduca, Insatisfactia actionarilor si a titlurilor de creante interbancaracare poate restrange sau scumpi creditul acordat;
uneori catastrofal, afluenta de resurse de aceasta provenienta; subordonate, in conditiile reducerii considerabile a veniturilor anuale, cu privire la perspectivele de viitor. Rezultatele slabe pentru un exercitiu sunt de natura sa afecteze potentialul de regenerare a capitalului. Influentele negative posibile se dezvolta pe diverse planuri.
31
In primul rand, diminuarea profitului obtinut conduce la reducerea dimensiunilor profitului ce pot fi alocate pentru capital si rezerve si va determina, pe ansamblu, scaderea ritmului de crestere a fondurilor proprii. Pe plan secund, in conditiile reducerii profitului, este de asteptat ca increderea publicului sa fie influentata si sa determine reducerea afluxului de subscriitori pentru noile emisiuni de actiuni sau obligatiuni. In conditiilein care norma li Cooke, sau prevederile legale statuate in acest sens, obliga bancile de a mentine un raport fix intre nivelul activelor riscante (de diverse grade) si cuantumul fondurilor proprii, pranele ce actioneaza pe linia majorarii fondurilor proprii pot afecta major banca si-i pot limita perspectivele sale de a se angaja in noi operatiuni si de a obtine profituri sporite, prin cresterea cifrei de afaceri. Toate aceste motivatii pot determina bancile sa conceapa anumite politici ale provizioanelor de maniera sa asigure, pe cai ocolite, ascunderea situatie reale privind pierderile prin glisarea lor incorectacatre alte exercitii (in anii urmatori) sau prin umflarea preturilor si tarifelor. Dar o politica de provizioane condusa incorect poate avea efecte deosebit de negative privind imaginea bancii in randul clientilor, actionarilor si concurentilor in functie de vicierea si performantelor, care o poate aduce.
32
4.4 Fondurile pentru riscurile bancare generale, ca sursa de recuperare a pierderilor Cresterea continua a amplitudinii riscurilor bancare la sfarsitul secolului XX a readus in atentie, experiente si practici din trecut privind construirea de fonduri in masura sa asigure acoperirea suplimentara a riscurilor in cazuri fortate. Astfel, in Franta a fost aplicat din 1989 sistemul de formare a fondurilor pentru riscuri bancare generale, iar legislatia din Romania a statuat rezerva generala pentru riscul de credit, constituita in limita a 2% din soldul creditelor acordate. Fondurile sau rezervele pentru riscurile bncare au constituit, in special in tarile dezvoltate, obiectul unor analize ce au determinat sau confirmat unele caracteristici acceptate unanim, dar au relevat si unele controverse in interpretarea lor. Potrivit normelor de aplicare, Fondurile pentru Riscurile Bancare Generale sunt definite ca sume pe care conducatorii responsabili ai bancii decid sa le constituie pentru acoperirea unor riscuri inerte pentru operatiunile bancare din motive de prudenta. Fondurile astfel constituite nu sunt afectate pentru acoperirea unor cheltuieli efective determinate dimensional si localizate ca atare, ci sunt destinate unor evenimente urmatoare, deocamdata fiind tinute in rezerva. Fondurile astfel constituite sun izolate intr-un cont de pasiv si, pe plan prudential, fac parte din fondurile proprii de baza. Dar ele nu au caracterul general al fondurilor derezerva pentru ca nu sunt sub jurisdictia Adunarii Generale a Actionarilor, ci a conducatorilor executivi. Dotarile pentru formarea Fondurilor pentru Riscurile Bancare Generale imbina caracteristicile constituirii si utilizarii provizioanelor cu cele ale fondurilor de rezerva. Consideram insa ca insusirile lor asemanatoare provizioanelor sunt preponderente in ce priveste utilizarea acestor fonduri.
33
4.5 Monitorizarea provizioanelor permisa a optimizarii rezultatelor bancare Aspectele tratate in acest paragraf se axeaza pe o etapa,de fapt ulterioara, in care se face administrarea propriu zisa a provizioanelor, dar buna derulare a acestei administrari depinde de maniera in care s a pus, la un moment potrivit, un fundament trainic acesrei operatiuni, prin stabilirea pretului de creditare. Stabilirea pretului creditului este un moment semniicativ al fiecaruicontract care se rezolva, in fiecare caz in parte, tind seama de : Calitatea soecifica a clientului; Exoerienta si traditia bancii in raport cu clirntela; Ambientul economic al pietii; Climatul concurential interbancar. In fnctie de toate acestea (dar si de alti factori) fiecare banca trebuie sa-si construiasca, pentru fiecare exercitiu o viziune proprie a cadrului in care va avea loc procesul de creditare si sa-si stabileasca, prin sistemul de previziune, coordonatele generale ale derularii creditarii. In cadrul aceste previziuni trebuie sa se aiba in vedere: Particularitatile mediului economic in perioada data; Structura clientelei in functie de potentialul economic si Nivelul dobanziipe categorii de credite poate fi aplicat, in
comportament; conditii de prevenire si considerare a tuturor factorilor de risc. Cum la sfarsitul exercitiului categoriile de credit sunt restranse, la minimum, in doua ipostaze: Credite care au fost rambursate ; Credite nerambursate si considerate ireversibil,
nerecuperabile transformate in pierderi, rezulta ca in calculul estimativ s-au creat rezerve pentru acoperirea creditelor pierderi
34
de maximum 3,6 miliarde, care pot acoperi pierderi din credite ce reprezinta pana la maximum 3,04% din totalul creditelor acordate in exercitiul
respectiv. Desigur ca ipoteza, conceputa ca un program orientativ, se pune in prectica pas cu pas de-a lungul exercitiului si ca in tot acest rastimp la fiecare acordare de credit sau reconsiderare a categoriei creditului, trebuie sa respecte cu severitate normele de incadrare in diferitele categori si sa se asigure astfel pastrare proportilor stabilite in calculul estimativ. Corelarea continua a viziunii din calculul estimativ cu politica de creditare curenta, la nivelul fiecarui factor decizional din cadrul bancii, reprezinta garantia ca viziunea alocarii in pret pentru acoperirea riscului de credit este respectata si infaptuita. In incheierea acestui aspect este necesar sa subliniem ca o buna apreciere si dimensionare a nivelurilor de dobanzi in functie de risc este determinata pentru cresterea cifrei de afaceri in climatul concurential dat si vitala pentru banca prin asigurarea acoperirii riscurilor pe care trebuie sa o infaptuiasca. Oricat de rationale si convenabile ar fi conportamentele bancare privind constituirea provizioanelor si administrarea lor, acest fapt nu ar avea nici o functionalitate daca banca nnu si-ar crea, prin nivelurile platilor practicate, rezerve indestulatoare care sa permita acoperirea provizioanelor ce se constituie. Provizioanele constituite devin automat cheltuieli, dar aceste cheltuieli trebuie sa-si aiba, in cadrul bancii, mecanismul necesar al bancii prin venituri corespunzatoare.
35
CAP.5 PERFORMANTELE BANCARE 5.1 Contul de rezultate. Indicatori semnificativi In varianta folosita de SUA, Contul de venituri si cheltuieli ne da o imagine generala si deosebit de semnificativa a rationamentelor si procedeelor folosite pentru determinarea rezultatelor nete si pentru o buna interpretare a performantelor bancare. Incluzand in cadrul schemei de calcul un exemplu aferent anului 1995, avem o viziune mai ampla asupre conceptului american privind reprezentarea sintetica a determinantelor de baza ale performantelor bancare, pornind de la indicatorii semnificativi ai contului de rezultate. O alta modalitate de reprezentare a contului de rezultate bancare este varianta franceza, care are o formulare analitica si care este axata pe forma bilantiera de expresie. Indicatorii principali ai contului de rezultate utilizati in practica franceza sunt cei la care ne vom referi in cele ce urmeaza, acestia pun in evidenta particularitati specifice axate preponderent pe expresia contabila a activitatii bancare. Elementele semnificative ale contului de rezultate in modalitatea franceza sunt urmatorele: venitul net bancar (VNB), venit ce degaja din activitatea de intermediere financiara si prestator de servicii al bancii. Ca structura, venitul net bancar este constituit din venituri nete din dobanzi si asimilate, cum ar fi comisioanele; rezultatul brut din exploatare (RBE) este expresia activitatii obijnuite, normale a bancii, dupa luarea in considerare a costurilor de functionare, este un indicator folosit cu preponderenta in compararea activitatii bancare desfasurate in conditii diferite;
36
rezultatul net bancar (RNB) reprezinta efectul, respectiv
impactul riscurilor asupra rezultatelor bancare,se determina pe baza rezultatului brut din explotare. In practica s-a constatat ca in prelucrarea datelor privind rezultatele, apar o serie de factori ce determina marimea acestora: 1. Dinamica preturilor. Efectul influentei lor este considerat efectul- pret. In cazul bancilor pretul se exprima prin nivelul dobanzii. Dinamica pretrilor decurge: pe de o parte, din raportul intre diversele categorii de resurse si rgimul lor de procurere; pe de alta parte, din evolutia dobanzilor debitoare pe piata. Intre aceste doua se plaseaza marja, diferenta de dobanzi care variaza, la randul ei, corelata cu dinamica elementelor prezentate. In ceea ce priveste costul de procurare a resurselor, o importanta deosebita o au depozitele proprii, ce sunt remunerate la niveluri reduse. Costurile cele mai mari sunt asociate cu resursele atrase de pe piata interbancara. Pentru atragerea de depozite ce contin costuri reduse ete necesara insa o retea expandata ce presupune, la randul ei, cheltuieli ridicate. Volumul resurselor in acest caz trebuie sa asigure o superioritate menita sa acopere si cheltuielile de retea. Marja de dobanda se va stabili practic intre cele doua categorii de dobanzi si va varia in functie de fluctuatia celor doua preturi. 2. Evolutia volumelor. Nivelul absolut al rezultatelor depinde de nivelul operatiunilor active si pasive efectuate de banca. Trebuie insa avut in vedere si structura operatiunilor,deoarece unele sunt mai profitabile, in timp ce altele sunt mai putin profitabile. In functie de profitabilitatea operatiunilor se stabilesc marje diferite pe tipuri de operatiuni. Prin insumarea acestor marje se obtine marja globala.
37
In ceea ce priveste structura, efectul- structura trebuie tinut seama de tipul de operatiuni, cat si de tipul ratelor de dobanda aplicate, fixe au variabile. Practic se va lucra cu preturi fie fixe , fie variabile. 3. Efectul foarfece. Este determinat de raportul intre cheltuielile generale si rezultatuk brut din exploatare. Cheltuielile generale reprezinta o componenta de baza a utilizarii venitului net bancar, fiind un factor determinant al dimensionarii prifitului brut. Evolutia celor doua elemente (cheltuielile generale si rezultatul brut din exploatare) in ritm diferit este deosebit de importanta in determinarea efectului foarfece: cresterea mai rapida a cheltuielilor generale determina scaderea rezultatului brut din exploatare; cresterea mai lenta a rezultatelor generale determina createrea rezultatului brut din exploatare. In concluzie banca trebuie sa acorde o atentie deosebita cheltuielilor generale, are un rol major pentru ca ele reprezinta o rezerva potentiala de crestere a rentabilitatii bancare. 4. Efectul protejarii de risc. Rezultatul bancar este influentat de pierderile ce rezulta dein unele operatiuni efectuate. Asa cum banca are conditii, in unele cazuri, de a obtine plusvaloare, poate inregisatra si pierderi sau minus valoare. Pentru a prevenii aceste situatii, bancile constituie provizioane, ca modalitati specifice de formare a rezultatelor bancare. Ele se prezinta ca o modalitate de acoperire a riscurilor. Provizioanele determina insa cheltuieli si reducerea rezultatului brut din exploatare. Provizioanele se constituie pentru: depreciere, cum ar fi cea acreantelor si a titlurilor; riscuri si cheltuieli, in ceea ce priveste devizele si operatiunile extrabilantiere;
38
riscul de tara, risc preconizat in legatura cu activitatea bancara internationala.
In unele tari, bancile dispun de o oarecare libertate in ceea ce priveste provizioanele si stabilirea lor. Pe de-o parte, trebuie sa ia in calcul asumarea riscului si necesitatea de acoperire a lui, dar, pe de alta parte, trebuie avut in vedere si faptul ca provizioanele diminueaza rezultatul net. Supradimensionarea nejustuficata, abuziva a provizioanelor va duce la diminuarea profitului brut si implicit a impozitelor pe profit. Interesele bancii vin, din acest punct de vedere, in contradictie cu interesul general. Ca argument pentru limitarea formarii de provizioane il reprezinta si faptul ca bancile isi constituie si rezerve pt riscul general. Aceste rezerve se constituie cu aceeasi utilitate, direct din profit, dar dupa plata impozitului pe profit. Utilizarea conceptelor de origine franceza in prezentarea rezultatelor ne da o imagine completa asupra cadrului de expresivitate asigurat de fiecare notiune. Urmarirea in timp a rezultatelor in diferitele lor ipostaze permite o mai buna intelegere a esentei conceptelor si a evolutiei lor in timp. 5.2 Sistemul ratelor de expresie a performantelor bancare O prima exprimare a rezultatelor si performantelor bancare se inscrie in domeniul profitabilitatii. Principalele rate de profitabilitate sunt rentabilitatea economica, rentabilitatea financiara si marja neta a dobanzii. Rentabilitatea economica este definita ca raportul intre profitul net si activele totale bancare. Aceasta rata da o apreciere generala a profitabilitatii bancare. In tarile dezvoltate, marimea tipica a acestei rate este intre 0,5% si 1%.
39
Bancile de dimensiuni foarte mari inregistreaza rate mai mici. In ceea ce priveste semnificatia potentiala un trend in scadere arata ca banca este in
dificultate iar un trend in crestere este expresia unor rezultate reusite, dar poate fi si expesia asumarii unor riscuri excesive de catre banca.
Rentabilitatea financiara este definita ca raportul dintre profitul net si capital.
Ea da practic o expresie a profitului raportat la capital. Marimea tipica a acestei rate este in tarile dezvoltate este de aproximativ 10-12%. O rata a rentabilitatii financiare mai ridicata poate fi efectul unui capital mic, sau expresie a capacitatii crescute de a obtine prin imprumut resurse suplimentare.
Marja neta a dobanzii este definita prin raportarea veniturilor nete din
dobanzi la activele valorificate medii. Ea este de fapt diferenta dintre castigul din venituri si cheltuielile cu dobanzi raportate la activele valorificabile. In general, marja neta a dobanzii variaza intre 3-10%. Bancile de detaliu inregistreaza marje nete de dobanzi mai ridicate, in timp ce bancile mari unele mai scazuie, datorita costurilor mari ale fondurilor. In ceea ce priveste semnificatia potentiala: o marja scazuta este dovada unei mari dependenta fata de dobanzile pe termen scurt si pazive volatile; o marja ridicata este expresia succeselor in managementul activelor si pasivelor, dar poate fi si expresia unui plasament in active foarte riscante; o marja constanta arata ca banca are dificultati in obtinerea profitului. In general se observa ca marile banci sunt cele mai avantajoase in timp ce bancile mici se afla intr-un proces de evolutie mult mai lent. O a doua grupa din cadrul ratelor de expresie a performantelor bancare o reprezinta ratele de exploatare. Ratele de exploatare au ca obiect evaluarea costului resurselor precum si randamentul utilizatorilor. In privinta ratelor de exploatare, Comisia bancara Franceza face o serie de recomandari dupa cum urmeaza:
40
Costul mediu al depozitelor este definita ca raport dintre cheltuielile din dobanzile si pasivele din imprumuturi cu dobanda, sau suma medie a depozitelor. Acest cost este asteptat sa varieze atat in functie de evolutia dobanzii pe piata, cat si in functie de raportul dintre activele sensibile si pasivele sensibile. O rata ridicata a costului mediu al depozitelor reflecta schimbari in structura medie a pasivului sau poate sugera probleme de lichiditate, in sensul in care bancile isi procura lichiditati la preturi ridicate. Bancile mici au o rata a costului scazuta, explicata de eficienta retelei de colectare.
Randamentul mediu al creditelor este definit ca raport dintre dobanda
incasata de la clientela si suma medie a creditelor. In calculul acestei rate nu vor fi incluse datele privind creditele neperformante si litigioase. Dinamica acestui randament poate fi influentata de doi factori: evolutia dobanzii pe piata, daca rata dobanzii este mare randamentul este mare, si raportul dintre activele sensibile si activele nesensibile. In cazul titlurilor se poate calcula o rata de echivalenta. Daca aceasta rata este ridicata inseamna ca este specific un risc inaltal portofoliului. Pentru credite, un randament ridicat este expresia unui portofoliu de credite riscante. O rata scazuta a randamentului creditelor poate indica posibilitatea ca banca sa duca o olitica conservatoare de credit, dar aceasta rata poate decurge si din nivelul ridicat al creditelor cu probleme. Marja credite depozite este definita ca diferenta dintre randamentul mediu al creditelor si costul mediu al depozitelor. Aceste trei rate de exploatare determinate la nivelul general pot fi aplicate si pe segmente de activitate bancara. In primul segment, cel al pietei interbancare, aceste trei rate de exploatare au urmatoarele denumiri: costul mediu al creditelor interbancare, randamentul mediu al creditelor interbancare si marja credite depozite interbancare. Cele trei rate se refera la operatiunile de trezorerie, care se analizeaza separat, deci se poate realza o separare a lor.
41
Dupa unii specialisti, trezoreria mareste bilantul, neavanda o importanta deosebita pentru banca. Trezoreria insa este foarte importanta pentru ca prin ea se realizeaza echilibrul general al bancii. Al doilea segment priveste fondurile imprumutate. A treia grupa de rate se refera la ratele de structura ( ratele comisioanelor) in sistemul bancar. In acest context se pleaca de la o rata de baza definita prin raportul dintre comisioane si venitul net bancar, care stabileste proportia comisioanelor in venitul net bancar si care caracterizeaza situatia bancii din acest punct de vedere, in momentul calculului. Aceasta expresie este o modaliatate d reprezentare a locului comisioanelor in activitatea bancii. In acelasi sens, dar cu alti termeni, este utilizata o alta structura definita pe baza raportului dintre alte venituri si totalul de venituri, exprimand contributia altor venituri la venitul bancar. Marimea tipica a acestei rate este de 5-10%, cresterea ei exprimand largirea serviciilor bancare bazate pe comisioane. Tot in cadrul ratelor de structura este definit si raportul dintre alte cheltuieli si alte venituri exprimanda potentialul altor activitati si implicit al cheltuielilor legate de acestea de a genera venituri. Marimile ridicate ale acestei rate exprima insuficienta operatiunilor sau costurilor legate de introducerea de noilor tehnologii (in special legate de tehnologiile suplimentare). Marimi ridicate se inregistreaza in special in bancile de detaliu datorita cheltuielilor mari de personal si de retea pentru colectarea banilor. In bancile cu ridicata ea inregistreaza valori mai mici. Problematica ratelor de structura se axeaza pe o tema da maxima actualitate in practica bancilor din tarile dezvoltate: proportia intre veniturile si cheltuielile cu dobanzile si veniturile si cheltuielile din alte surse decat dobanzile, problema tratata in capitolul 2.
42
In scopul de a sensibiliza in vederea mobilizarii pentru cresterea veniturilor si scaderea cheltuielilor din alte surse decat dobanzile se foloseste cu preponderenta rata poverii sau rata cheltuielilor nete de regie, determinata ca rata prin raportul dintre diferenta dintre cheltuielile pentru alte destinatii decat dobanzile si veniturile din alte surse decat dobanzile si activele medii. 5.3 Aspect comparative privind rentabilitatea bancara contemporana si semnificatiile evolutiei ei Analiza rentabilitatii bancare la nivelul primelor 50 de banci aflate in fruntea activitatii mondiale, la un moment dat, in cazul nostru anul 1995, arata ca rentabilitatea bancara din diverse tari este intens contrastanta. Desi datele nu sunt perfect comparabile datorita unor norme specifice de contabilizare, rezulta superioritatea unui prim grup reprezentat de Anglia si SUA, urmat de Olanda, Germania si Elvetia, in timp ce Franta, Italia si in special Japonia se afla pe treptele de jos. Din aceste aprecieri de mare generalitate rezulta ca profitul nu este determinat nici de marimea activelor , nici de cea a capitalurilor si ca, in ultima instanta aptitudinile bancherilor de a derula operatiunile di a monitoriza riscurile intr-un ambient economic dat creeaza conditii de profit si rentabilitate. In perioada sfarsitului de secol, sustinerea financiara publica a fost cea care a dat un sprijin pentru a salva unele banci, din tari dezvoltate ale lumii, de la faliment fapt care a dat ca rezultat mentinerea unei stabilitati relative a sistemului bancar , deosebit de importanta in economiile nationale ale fiecarei tari.
43

Produse, Costuri Si Perform Ante Bancare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Produse, Costuri Si Perform Ante Bancare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Produse, costuri si performante bancare