Sunteți pe pagina 1din 165

Universitatea OVIDIUS Constanţa Departamentul ID-IFR Facultatea: Stiinţe Economice Specializarea: Afaceri Internaţionale Forma de învăţământ : ID Anul de studiu III Semestrul I Valabil începând cu anul universitar 2009-2010

Caiet de Studiu Individual

pentru

Transporturi internaţionale

Coordonator disciplină: conf.univ.dr. Utureanu Simona-Luize

Cuprins

Transporturi internaţionale CUPRINS

Unitate

de

învăţare

Titlul

INTRODUCERE

1 ROLUL ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTURILOR Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1

1.1 Rolul transporturilor

1.2 Semnificaţia economică a transporturilor

1.3 Definirea şi clasificarea sistemelor de transport

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

2

3

4

TRANSPORTUL MARITIM

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2

2.1 Componentele sistemului de transport naval

2.2 Calea navigabilă

2.3 Nava ca mijloc de transport al mărfurilor

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

MĂRFURILE CA OBIECT AL TRANSPORTURILOR

3.1 Tipuri de mărfuri transportate pe mare

3.2 Funcţia de distribuire a cantităţilor de marfă

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

PORTUL MARITIM

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4

4.1 Definiţia şi clasificarea porturilor

4.2 Funcţiile portului

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

EXPLOATAREA NAVELOR COMERCIALE Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5

5.1 Modalităţi de exploatare a navelor comerciale

Pagina

1

2

3

3

4

5

8

8

9

10

11

11

13

15

18

18

20

21

22

24

26

27

28

29

30

30

34

37

37

37

38

39

39

Cuprins

5.2

Modalităţi de stabilire a navlurilor şi tarifelor

5 Contracte de navlosire

5.3

5.4

Stalii, contrastalii şi despach-money

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

6

BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A TRANSPORTULUI FEROVIAR Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6

6.1

6.2

6.3

6.4 Parcul de vagoane

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

Calea ferată- definiţie, caracteristici Structura punctelor de secţionare a căilor ferate Parcul mijloacelor de tracţiune feroviară

PROCESUL DE TRANSPORT PE CALEA FERATĂ

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7

7.1

Elemente de organizare a circulaţiei trenurilor

7 Capacitatea de circulaţie a căii ferate

7.2

7.3

Capacitatea de transport pe calea ferată

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

ORGANIZAREA TRANSPORTULUI DE MĂRFURI PE CALEA FERATĂ Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8

8.1 Operaţii comerciale şi documente în transportul de mărfuri pe calea

ferată

8 Plata taxelor de transport pe calea ferată

8.2

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

ORGANIZAREA TRANSPORTURILOR AUTO

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9

9.1

Consideraţii generale

9.2

Elemente constructive ale transportului auto

9 Procesul de transport auto; noţiune, structură, clasificare

9.3

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

41

45

51

53

53

54

55

56

58

60

64

68

69

70

71

72

72

73

81

83

83

83

84

85

85

88

91

91

92

93

94

94

96

99

101

102

102

83

ORGANIZAREA CIRCULAŢIEI AUTOVEHICULELOR

Cuprins

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10

10.1 Elemente de organizare a circulaţiei autovehiculelor în transportul

de mărfuri

10

10.2

Capacitatea de circulaţie şi de transport auto

10.1

Organizarea parcului de autovehicule

 

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

ORGANIZAREA TRANSPORTULUI AUTO DE MĂRFURI ÎN TRAFIC INTERNAŢIONAL Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11

11.1 Reglementări şi instituţii în traficul rutier internaţional de mărfuri

11

11.2 Contractul de transport în traficul rutier internaţional de mărfuri

11.3 Preţurile practicate în transportul auto internaţional

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE TRANSPORT AERIAN Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12

12

12.1

Convenţii şi reglementări internaţionale in domeniul transportului

aerian

12.2

Baza tehnico-materială a transporturilor aeriene

12.3

Procesul de transport aerian

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

TRANSPORTUL DE MĂRFURI CU AERONAVELE

13

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13

13.1 Organizarea transportului de mărfuri cu aeronavele

13.2 Tarife pentru transporturile internaţionale aeriene de mărfuri

13.3 Forme de cooperare în domeniul transportului internaţional

aerian Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

EXPEDIŢIA INTERNAŢIONALĂ

14

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14

14.1 Expediţia internaţională – definiţie

14.2 Rolul şi sarcinile expediţiei internaţionale

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14

84

85

85

86

91

93

94

95

114

115

115

118

120

123

123

124

125

126

126

129

132

135

135

136

137

138

138

140

143

144

144

145

146

147

147

149

153

153

153

Cuprins

BIBLIOGRAFIE

154

Introducere

Transporturi internaţionale

INTRODUCERE

0

Introducere

Introducere Stimate student, Numele meu este Simona-Luize Uturea nu (n.1960), în prezent sunt conferen ţ iar

Stimate student,

Numele meu este Simona-Luize Utureanu (n.1960), în prezent sunt conferenţiar universitar, titular al Facultaţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa. Sunt absolventă a Facultăţii Economia Industriei, Construcţiilor şi Transporturilor din cadrul Academiei de Studii Economice

Managementul strategic al portului Constanţa”. Sunt autor a numeroase cărţi şi articole în domeniul afacerilor internaţionale. Cursurile pe care le susţin actualmente în cadrul programelor de licenţă sunt: „Transporturi internaţionale” şi „Asigurări internaţionale”.

Bucureşti.

Din

2005

sunt

doctor

în

economie,

titlul

tezei

de

doctorat

fiind

Sistemele de transport sunt strâns legate de schimbările socio-economice. Oportunităţi economice sunt susceptibile de a apărea în cazul în care infrastructurile de transport sunt în măsură să răspundă nevoilor de mobilitate şi să asigure accesul la pieţe şi resurse.

Aproximativ jumătate din comerţul mondial are loc între locaţii aflate la mai mult de 3,000 km distanţă. Cele mai multe schimburi internaţionale de marfă implică mai multe moduri de transport, mai ales cînd destinaţiile sunt îndepărtate. Transportul trebuie să ofere servicii care să contribuie la consolidarea fluxurilor de mărfuri. Din aceasta decurge importanţa transportului intermodal şi a terminalelor în punctele strategice.

Materialul este organizat în 14 unităţi de învăţare, fiecare din aceste unităţi conţinând o parte de prezentare teoretică a subiectului tratat, o parte de exerciţii (teste de autoevaluare), rezolvările acestora şi o lucrare de verificare finală. Testele de autoevaluare ajută la fixarea cunoştinţelor dobândite în fiecare unitate de învăţare şi permit evaluarea continuă a cursantului. Lucrările de verificare reprezintă o evaluare finală la sfârşitul fiecărei etape de învăţare, prin care se urmăreşte determinarea gradului de însuşire de către dumneavoastră a conceptelor, metodelor, tehnicilor etc. prezentate anterior. Răspunsurile pe care le formulaţi vor fi transmise prin e-mail la adresa utureanu_iduoc@yahoo.com pentru a fi verificate şi comentate.

Lucrarea pe care o redactaţii şi pe care o trimiteţi tutorelui trebuie să conţină pe prima pagină denumirea cursului „Transporturi internaţionale”, numele şi prenumele dumneavoastră şi adresa de e-mail pe care o aveţi. Pentru o justă identificare a lucrării este de dorit ca pe fiecare pagină să inseraţi numele şi prenumele dumneavoastră.

Răspunsurile trebuie să fie clar formulate, în limita posibilităţilor fiind recomandabilă utilizarea unui procesator de texte. În medie răspunsurile ar trebui să se întindă pe o jumătate de pagină, putând exista formulări mai lungi sau mai scurte funcţie de subiectul tratat. Între două răspunsuri succesive este necesar a fi lăsat un spaţiu de 5-6 cm pentru eventuale comentarii din partea tutorelui.

1

Ponderea acestor lucrări de evaluare în totalul notei de examen este de 30%,

Transporturi interna țional e

restul de 70% fiind constituit de examenul propriu-zis.

Succes !

Introducere

Conf.univ.dr. Simona-Luize Utureanu

2

Rolul şi importanţa transporturilor

Unitatea de învăţare Nr. 1

ROLUL ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTURILOR

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1

Pagina

3

1.1 Rolul transporturilor

3

1.2 Semnificaţia economică a transporturilor

4

1.3 Definirea şi clasificarea sistemelor de transport

6

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

8

8

9

testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de înv ăţ are Nr. 1 8 8 9 Transporturi interna

Rolul şi importanţa transporturilor

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1

OBIECTIVELE unit ăţ ii de înv ăţ are nr. 1 Principalele obiective ale unit ăţ ii

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

Înţelegerea rolului transporturilor în cadrul economiei de piaţă

Interdependenţa dintre transport şi dezvoltarea economică

Clasificarea sistemelor de transport

1.1 Rolul transporturilor

Ce sunt

transporturile?

Rolul

transporturilor

internaţionale

Transporturile reprezintă un important domeniu al activităţii economico-sociale, prin intermediul cărora se realizează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi persoanelor în vederea satisfacerilor nevoilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti. Din punct de vedere a deplasărilor în spaţiu de mărfuri, transportul constituie o prelungire a procesului de producţie, pe care-l continuă şi desăvârşeşte, prin această activitate de transport adaugând la valoarea mărfurilor, contribuind prin aceasta la formarea venitului naţional.

Importanţa şi rolul transporturilor internaţionale de mărfuri pot fi sintetizate după cum urmează:

1)

Economic:

- asigură intrarea materiilor prime în circuitul economic;

- sprijină procesul de producţie;

- elimină izolarea economică prin creşterea schimburilor internaţionale;

- stimulează piaţa internă şi internaţională, realizând un echilibru pe piaţă în ceea ce priveşte preţurile;

- asigură mobilizarea capacităţilor de prelucrare;

- susţine specializarea în producţie prin stimularea comercializării internaţionale;

- prelungesc sau completează procesele de producţie.

2)

Social:

- stimulează contactele dintre comercianţi şi producători, participarea la manifestări internaţionale – târguri, expoziţii, simpozioane etc.;

- asigură extinderea turismului;

- contribuie la îmbunătăţirea asistenţei medicale şi întrajutorării în zonele izolate sau calamitate;

- contribuie la dezvoltarea învăţământului performant prin schimbul de cadre didactice şi mai buna comunicare între aceştia şi elevi şi studenţi.

3)

Politic:

- îmbunătăţesc relaţiile politice dintre state şi popoare prin stimularea dezvoltării economico-sociale;

- contribuie la dezvoltarea forţelor de producţie şi a canalelor de

Rolul şi importanţa transporturilor

transport pe teritoriul ţării şi în colaborare internaţională;

- sprijină politica de apărare a ţării.

Transporturile internaţionale de mărfuri traversează, în derularea lor, cel puţin o frontieră de stat contribuind la producţie, consum productiv şi neproductiv, comerţ etc.

Principalele lor particularităţi sunt:

- continuă activitatea de producţie până la cea de comercializare;

- creează servicii şi nu produse materiale;

- contravaloarea transportului se adaugă la valoarea mărfurilor transportate;

- măsurarea activităţii se realizează prin unităţi convenţionale – tone-kilometru, tone-mile etc., în funcţie de modalitatea de transport;

- procesul de producţie al transporturilor îl constituie deplasarea în spaţiu. Din cele de mai sus rezultă o concluzie importantă, şi anume: în transporturi, procesul de producţie este permanent, creează valoare ca urmare a serviciilor utile prestate prin deplasarea mărfurilor şi a persoanelor.

prestate prin deplasarea m ă rfurilor ş i a persoanelor. Test de autoevaluare 1.1. Care este

Test de autoevaluare 1.1. Care este rolul transporturilor internaţionale de mărfuri?

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 7.

1.2. Semnificaţia economică a transporturilor

Pentru creşterea economică sunt necesare mai multe elemente de bază: sistemul de transport, o sursă de energie adecvată, un sistem de comunicaţii corespunzător. Atât producţia pe scară largă cât şi distribuţia de masă sunt necesare pentru dezvoltarea economică.

In continuare vei intelege care este interacţiunea dintre transport şi dezvoltarea economică, transport şi producţie, transport şi distribuţie, influenţa transporturilor asupra preţurilor.

Rolul şi importanţa transporturilor

Progresul economic depinde de utilizarea resurselor limitate şi de dezvoltarea intreprinderilor prelucrătoare. Acestea cer la rândul lor dezvoltarea relaţiilor de schimb pentru care transportul eficient este o premisă.

Transport şi

dezvoltarea

economică

transport şi

producţie

Procesul de dezvoltare economică este unul de interacţiune a forţelor economice. Îmbunătăţirea în transport stimulează progresul mijloacelor de transport. Legătura dintre progresul din transport şi comunicaţii este foarte strânsă. Intervenţia telegrafului în perioada anilor 1840 a grăbit în mare măsura progresul transportului feroviar. Radioul este indispensabil transportului maritim şi aerian. Dezvoltarea unui mod de transport crează o cere pentru extinderea şi dezvoltarea unor moduri de comunicaţie. Transmiterea prin microunde, folosirea sateliţilor de comunicaţie şi conectarea directă a instalaţiilor de computer, toate acestea au găsit o cerere timpurie în domeniul transportului.

Transportul este o parte integrantă a procesului de producţie. Producţia cere în mod obişnuit schimbarea locului pentru anumite bunuri materiale, aducându-le impreună în proporţii stabilite pentru a produce ceva. Transportul crează valoare prin schimbarea locului obiectelor şi oamenilor şi astfel producţia poate avea loc.

Producţia bunurilor în cantităţi mari la preţuri tot mai mici, prin aplicarea tehnologiilor performante nu ar putea avea loc fără transport .

Transportul stimulează specializarea regională şi diviziunea muncii în spaţiu. Deoarece transportul stă la baza producţiei de masă şi a specializării regionale prin adâncirea diviziunii muncii, el devine factor determinant şi al amplasării activitaţii productive. Este vorba de a lua în calcul cheltuielile de transport când alegem locul de amplasare a unui obiectiv.

transport şi

distribuţie

Transportul este de asemenea o parte a distribuţiei. El crează şi aici utilitate de loc şi de timp. Un bun produs are o valoare mai mică dacă nu este deplasat la locul dorit, cerut, deci deplasarea în spaţiu va crea valoare.

Producţia de masă este însoţită de o distribuţie de masă care să deplaseze produsele pe diverse pieţe. Doar un sistem de transport adecvat va asigura mijloacele de deplasare care să realizeze distribuţia de masă a produselor. În mod comun se spune ca transportul extinde piaţa, cea ce inseamnă ca transportul permite distribuţiei să funcţioneze. Doar un transport eficient va permite şi dezvoltarea schimbului interregional. Întreaga ţară şi întreaga lume devin o singură piaţa pentru producţia de bunuri.

După cum am văzut transportul determină amplasarea locurilor de producţie, la fel el determină amplasarea pieţelor.

Rolul şi importanţa transporturilor

Transportul şi

preţurile

Se ştie că transportul înseamnă un cost care este regăsit în valoarea produsului final. Ponderea cheltuielilor cu transportul este variabilă în raport de caracteristicile produsului. (Sunt bunuri ca nisip, pietriş, unde transportul poate deţine mai mult de jumătate din preţ. Pentru alte bunuri cum sunt utilajele proporţia este de aproximativ un procent din preţ.)

În afară de component al costurilor, transportul joacă o serie de roluri în cadrul preţului. Unul dintre cele mai importante este de a asigura stabilitatea preţurilor pe piaţă. Dacă transportul de lungă distanţă nu ar fi disponibil, fiecare piaţa ar fi dependentă de zona de producţie locală pentru aprovizionarea sa. Dacă cantitaţile dintr-un bun sunt reduse într-o anumită zonă atunci bunuri provenind din alte zone devin disponibile pe piaţă, cu mici adaosuri de cost de transport şi depozitare. În acest fel preţurile nu cresc excesiv datorită insuficienţei de bunuri pe piaţă şi nici nu scad drastic datorită abundenţei excesive, ele se menţin la niveluri stabile.

În afara stabilităţii, transportul determină şi promovarea pe piaţă a preţurilor mici pentru produse. Zonele cu costurile cele mai mici de producţie plus costurile de transport stabilesc preţul pe piaţă. În condiţiile specializării regionale, furnizorii mari ai unor produse stabilesc nivelurile de preţ la distanţe tot mai mari de sursa de fabricaţie. De fapt se poate spune că transportul încurajează concurenţa şi astfel scad preţurile.

ă concuren ţ a ş i astfel scad pre ţ urile. Test de autoevaluare 1.2. Care

Test de autoevaluare 1.2. Care este influenţa transporturilor asupra preţurilor?

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 7.

1.3. Definirea şi clasificarea sistemelor de transport

Elementele

În modul cel mai general sistemele de transport pot fi definite ca totalitatea mijloacelor şi instalaţiilor întrebuinţate în vederea înlăturării distanţelor. Un sistem de transport consistă în infrastructurile sale, fluxul de mijloace şi sistemul de control. Infrastructurile sunt componente ale sistemului plasate fix, constituind reţeaua de

Rolul şi importanţa transporturilor

componentele

sistemului de

transport

legături (căi de circulaţie) şi noduri (terminale de intresectare, transbordare şi transit, porturi, aeroporturi).

Fluxul de mijloace sunt acele componente ale sistemului care traversează instalaţiile fixe. El include vehiculele, echipamentele container, etc.

Sistemul de control se referă la controlul vehiculelor şi al fluxurilor de vehicule. El reprezintă acea componentă tehnologică prin care vehiculul este ghidat pe calea de circulaţie sau terminal. Controlul poate fi manual sau automat.

Criterii de

clasificare a

sistemelor de

transport

Sistemele de transport pot fi clasificate după mai multe criterii: modurile fundamentale de transport, obiectul serviciilor, tipurile de transport, etc.

Modurile fundamentale de transport au în vedere genuri de mediu fizic (natural) care susţin elementele de flux şi tipurile de mijloace folosite. Se disting trei tipuri de mediu fizic (natural) şi patru moduri de transport: transportul pe uscat cuprinzând transportul feroviar şi transportul rutier, transportul pe apă ce cuprinde transportul maritim şi fluvial,în aer - transportul aerian.

Obiectul serviciilor prestate în transport poate fi deplasarea pasagerilor, mărfurilor sau mixte. Mărfurile deţin pondere mare în transportul feroviar, auto şi naval, iar călătorii au o pondere mai mare în transportul aerian.

Legal, prin Ordonanţa Guvernului nr. 19 din august 1997 privind transporturile se acceptă două tipuri de transport: publice şi în interes propriu. Prima categorie desemnează servicii prestate de persoane juridice în condiţii nediscriminatorii de acces pentru utilizatorii pe bază de contract. A doua categorie poate fi efectuată fie de persoane fizice sau juridice pentru activităţi proprii cu mijloace de transport aflate în proprietate sau închiriate.

Rolul şi importanţa transporturilor

Rolul ş i importan ţ a transporturilor În loc de rezumat Test de autoevaluare 1.2. 1.

În loc de rezumat

Test de autoevaluare 1.2.

1. Clasificati transpoturile dupa modurile de mediu fizic.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 8

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 1. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 1

Lucrare de verificare unitate de înv ăţ are nr. 1 Prezenta ţ i in maxim o

Prezentaţi in maxim o pagina semnificaţia economică a transportului.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

a transportului. R ă spunsurile testelor de autoevaluare Raspunsul la testul de verificare 1.1 Transporturile

Raspunsul la testul de verificare 1.1 Transporturile internaţionale asigură intrarea materiilor prime în circuitul economic, stimulează piaţa internă şi internaţională, susţine specializarea în producţie, stimulează contactele dintre comercianţi şi producători, asigură extinderea turismului, sprijină politica de apărare a ţării

Răspunsul la testul de verificare 1.2. Influenţa transporturilor asupra preţurilor:

transportul este un cost care se regăseşte în valoarea produsului final

asigura stabilitatea preţurilor pe piaţă

determină promovarea pe piaţă a preţurilor mici pentru produse

încurajează concurenţa şi astfel scad preţurile.

Rolul şi importanţa transporturilor

Bibliografie

Rolul ş i importan ţ a transporturilor Bibliografie Raspunsul la testul de verificare 1.3. 1. Dup

Raspunsul la testul de verificare 1.3.

1.

După modurile de mediu fizic distingem:

Transportul feroviar

Transportul rutier

Transportul maritim şi fluvial

Transportul aerin

unitate de învăţare nr. 1

S. L. Utureanu(Dordea) – Sistemul transporturilor, Ed.Muntenia, 2006

Filip, Gh., Dreptul transporturilor, Ed. „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1993

Transportul maritim

Unitatea de învăţare Nr. 2

TRANSPORTUL MARITIM

Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2

Pagina

10

1.1 Componentele sistemului de transport naval

10

1.2 Calea navigabilă

11

1.3 Nava ca mijloc de transport al mărfurilor

14

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

19

ă rile din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de înv ăţ are Nr. 2 19 Transporturi

Transportul maritim

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

maritim OBIECTIVELE unit ăţ ii de înv ăţ are nr. 2 Principalele obiective ale unit ăţ

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

Enunţarea elementelor constitutive ale transportului maritim.

Definirea cailor navigabile.

Navele; rolul lor in realizarea transportului maritim

2.1. Componentele sistemului de transport naval

Elementele

constructive

ale

transportului

naval

Elementele constitutive ale transportului naval sunt:

- calea de apă;

- mijloacele de transport naval (navele);

- mărfurile, care fac obiectul transportului cu navele;

- porturile.

Înainte de cel de al doilea război mondial, flota naţională era administrată de Serviciul Maritim Român şi dispunea de o capacitate de transport de cca. 300000 tdw, în condiţiile în care 99% din mărfurile de import-export erau transportate cu nave străine.

După război, flota naţională mai dispunea doar de două nave: „Transilvania”, navă de pasageri şi „Ardealul”, cargou de cca. 7500 tdw.

Un rol important în transporturile navale îl au căile navigabile. În cazul ţării noastre, Canalul Dunăre – Marea Neagră, inaugurat la 26 mai 1984, scurtează drumul navigabil cu 400 km şi permite navigaţia navelor maritime cu capacitate de până la 5000 tdw. În anul 1988 a intrat în funcţiune ramificaţia Poarta Albă – Midia – Năvodari.

În cadrul transportului maritim, o deosebită importanţă o prezintă porturile. Primul port maritim al ţării noastre este portul Constanţa, care s-a extins şi modernizat continuu. Dezvoltarea portului Constanţa şi construirea noului port Constanţa-Sud – Agigea, care asigură legătura cu Dunărea, prin canalul navigabil Dunăre – Marea Neagră, a permis intensificarea traficului portuar prin extinderea legăturilor cu ţările din Europa Centrală şi Occidentală, mai ales prin finalizarea construcţiei canalului Rin – Main – Dunăre. Astfel, noul complex portuar Constanţa va fi unul dintre cele mai mari şi mai moderne porturi din zona răsăriteană a bazinului Mării Mediterane.

Transportul maritim

Transportul maritim Test de autoevaluare 2.1. Care sunt elementele componente al e sistemului de transport naval?

Test de autoevaluare 2.1. Care sunt elementele componente ale sistemului de transport naval?

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 19.

2.2. Calea navigabilă

Căile maritime şi fluviale oferă pentru toate navele, indiferent de pavilionul sub care circulă, largi posibilităţi de deplasare. Activitatea de transport ce se desfăşoară pe lacuri, râuri, fluvii, canale poartă denumirea de navigaţie interioară sau fluvială, iar cea care se desfăşoară pe mări şi oceane se numeşte navigaţie maritimă.

Zona continuă a cursului de apă şi a căii navigabile cu raze de curbură ce nu coboară sub o anumită limită şi care permite navigaţia vaselor într-un sens sau altul, cu sau fără încrucişare, se numeşte şenal navigabil. Căile navigabile pot fi clasificate după mai multe criterii:

Clasificarea

căilor de

navigaţie

interioară

a) după caracterul navigaţiei:

căi navigabile naturale;

căi navigabile artificiale;

b) din punct de vedere al perioadei de navigaţie:

căi navigabile cu exploatare permanentă;

căi navigabile cu exploatare periodică;

c) din punct de vedere al construcţiilor:

căi navigabile cu scurgere liberă;

căi navigabile ecluzate.

Transportul fluvial al ţării noastre se desfăşoară pe Dunăre, care străbate România pe o distanţă de 1075 km din totalul de 2588 km. În sectorul de 170 km între Brăila şi Marea Neagră (Dunărea Maritimă) pot naviga nave maritime de maximum 25.000 dwt. Pe restul, numit şi Dunărea fluvială, pot naviga nave şi barje de până la 2.000 dwt.

Canalele Navigabile Dunăre – Marea Neagră şi Poarta Albă – Midia Năvodari sunt căi navigabile naţionale deschise navigaţiei internaţionale.

Canalul

Dunăre -

Canalul Dunăre – Marea Neagră face legătura acvatoriului portului maritim Constanţa Sud cu fluviul Dunărea. Lungimea canalului între Dunăre la Cernavodă până la Marea Neagră (portu Constanţa Sud) este de 64,41 km. Schema hidrotehnică adoptată cuprinde două ecluze gemene, respectiv ecluza

Transportul maritim

Marea

Neagră

Canalul

Poarta Albă

– Midia

Năvodari

Cernavodă – pentru racordarea căii navigabile cu nivelurile variabile ale apei fluviului şi ecluza Agigea – pentru racordarea la nivelul mării, în acvatoriul portului Constanţa Sud. Ecluzele dispun de porturi de aşteptare, avanporturi, situate în amonte şi aval pentru fiecare ecluză, în sensul de marş.

Navigaţia pe canal se desfăşoară în două sensuri, cu viteza de 8-9 km/oră. Adâncimea apei pe întreaga lungime a canalului, la nivelul normal de exploatare, este de 7,00 m.

Potrivit caracteristicilor constructive realizate, Canalul Dunăre-Marea Neagră este o cale navigabilă care corespunde clasei a VI-a, conform clasificării CE-ONU.

Pe canal sunt situate 2 porturi, respectiv:

- Medgidia – la km 37500, cu o suprafaţă a acvatoriului de 18 ha şi a platformelor de 18 ha;

- Basarabi – la km 25000, cu suprafaţa acvatoriului de 14 ha şi a platformelor de 9,0 ha. Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari face legătura acvatoriului portului Midia cu Canalul Dunăre – Marea Neagră, în zona localităţii Poarta Albă. A fost deschis navigaţiei la 26 octombrie 1987, fără finalizarea lucrărilor pentru stabilizarea taluzurilor şi amenajarea teritoriului.

Pe canal pot circula nave fluviale şi nave maritime ce se deplasează independent, cu condiţia ca acestea să nu depăşească gabaritele maxime (lungime -120,00 m, lăţime - 11,50 m, pescaj - 4,25 m).

Navigaţia pe canal se face în două sensuri, cu viteza de 8-9 km/oră.

Ecluzele canalului sunt gemene, amplasate la Ovidiu – cap amonte km 12270 şi Năvodari – cap amonte km 2023. Ecluzele dispun de avanporturi, situate în amonte şi aval.

Potrivit caracteristicilor constructive realizate, Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari este o cale navigabilă care corespunde clasei a V-a, conform clasificării CE – ONU.

Pe canal sunt situate 2 porturi, respectiv:

- Ovidiu – la km 11+000, cu o suprafaţă a platformelor de 3,6 ha;

- Luminiţa – în lacul Taşaul (Năvodari), cu suprafaţa acvatoriului de 25 ha şi a platformelor portuare de 6,1 ha.

Căile navigabile maritime se pot împărţi în trei grupe:

drumuri de cabotaj;

drumuri maritime internaţionale;

Transportul maritim

Căile

navigabile

maritime

drumuri oceanice internaţionale.

Drumurile de cabotaj leagă între ele porturile aceleiaşi ţări. Transportul de cabotaj este transportul de-a lungul coastelor, la maxim 100 mile distanţă de limitele apelor teritoriale, indiferent dacă porturile se găsesc într-o singură mare sau în mări diferite.

Drumurile maritime internaţionale asigură legăturile între porturile diverselor state, care nu fac parte dintr-o uniune vamală, situate în acelaşi bazin maritim sau în bazine maritime învecinate.

Drumurile oceanice internaţionale sunt cele mai importante pentru comerţul internaţional, din care fac parte direcţiile transoceanice ce reprezintă drumurile de curse lungi străbătute de navele de mare tonaj.

Ca şi drumurile de cabotaj, drumurile maritime internaţionale şi drumurile oceanice internaţionale sunt deschise navelor tuturor statelor, în condiţii de egalitate, potrivit principiului “mării libere”, în virtutea căruia suprafaţa mării şi oceanelor, situată dincolo de limita apelor teritoriale ale statelor, nu este supusă suveranităţii acestora.

Convenţia de la Geneva (1958) stipulează următoarele drepturi ale statelor în marea liberă:

Drepturile

statelor în

marea liberă

libertatea navigaţiei;

libertatea pescuitului;

libertatea de a instala conducte petroliere şi cabluri submarine;

de a instal a conducte petroliere ş i cabluri submarine;  libertatea de survol. Test de

libertatea de survol.

Test de autoevaluare 2.2. Clasificaţi căile navigabile maritime şi precizaţi care dintre acestea prezintă cea mai mare importanţă pentru comerţul internaţional.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 19.

Transportul maritim

2.3. Nava ca mijloc de transport al mărfurilor

Nava

maritimă

Navele

maritime

comerciale

Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind navigaţia civilă, defineşte, la art. 8, nava ca fiind mijlocul de navigaţie utilizat pentru realizarea activităţii de transport şi a altor servicii pe apă. În înţelesul ordonanţei, în categoria navelor sunt încadrate navele maritime, fluviale şi alte nave de navigaţie interioară, inclusiv ambarcaţiunile mici, precum şi echipamentele plutitoare cum ar fi drăgi, elevatoare, macarale plutitoare şi alte asemenea, cu sau fără propulsie.

Navele maritime comerciale sunt grupate în trei categorii:

a. nave pentru transportul persoanelor (pachebot-urile);

b. nave pentru transportul mărfurilor (cargo-urile);

c. navele mixte.

Din

categorii:

perspectiva

segmentelor

de

piaţă,

a. nave de linie

b. vrachiere

c. tancuri

d. vrachiere combinate

e. nave specializate

navele

sunt

clasificate

Principalele categorii de nave de transport

în

următoarele

Tabelul 2.1.

Nave de transport

Nave de linie

 

Tancuri

Nave

Vrachiere

specializate

Nave port-

     

container

Capesize

VLCC

Mineraliere

     

Nave pentru

transportul

Nave port barje

Panamax

Suezmax

autovehiculelor

     

Nave pentru

transportul

Nave mixte de tip LASH

Handy

Aframax

materialelor

lemnoase

Transportul maritim

Nave

   

Nave pentru

multifuncţionale

transportul

(Tweendecker)

Mini

vrachier

Panamax

cimentului

 

Vrachier

Tancuri pentru

 

cu

produse

Nave Ro-Ro

magaziile

petroliere

Tancuri LPG

descoperite

   

Tancuri

 

compartimentate

Vrachiere

pentru produse

Nave

combinate

chimice

frigorifice

     

Heavy lift – nave pentru transportul mărfurilor grele

a. Nave pentru exploatare în sistem de linie

Nave port container

Navele port-container au fost clasificate pe „generaţii”, reflectând evoluţia tehnologiei. Pe măsură ce flota s-a maturizat şi a crescut la peste 2000 nave, s-a structurat pe categorii, în funcţie de dimensiuni. Fiecare categorie îşi are locul său pe piaţă. Navele de sub 1000 TEU, numite adesea „Feeder” (1-499 TEU) şi „Feedermax” (500-999 TEU) se folosesc în transporturile pe distanţe scurte. Navele de mari dimensiuni, de peste 2000 TEU, sunt utilizate în transporturi oceanice, petrecându-şi 80% din timp în curse. Ele se împart în trei categorii, denumite Sub- Panamax (2000-3000TEU), Panamax (3000-4000 TEU) şi post-Panamax (peste 4000 TEU). Pe lângă acestea, se remarcă şi o flotă de nave Handy, suficient de mici încât să fie folosite la nivel regional

Nave ro-ro

Pentru a combina manipularea facilă cu multifuncţionalitatea, la sfârşitul anilor ’60 au fost concepute navele ro-ro pentru transporturile pe distanţe mari. În esenţă, nava ro-ro este un cargou de linie, cu punţi continue (through decks) şi acces roll-on pe rampe. Acestea se pretează transportului mărfurilor uşor de manipulat cu motostivuitoarele (paleţi, baloţi, containere, cherestea, etc) şi a mărfurilor autopropulsate (autovehicule, camioane şi trailere cu marfă, tractoare, etc). Marele avantaj al navelor ro-ro este dat de posibilitatea de operare portuară rapidă fără a fi necesare instalaţii de încărcare-descărcare speciale.

Cargoul multifuncţional – (multi-purpose cargo liners)

Acestea puteau transporta şi mărfuri vrac în partide mici (minereu, cupru, oţel) în

Transportul maritim

hambarul inferior, unele fiind dotate şi cu instalaţii de manipulare a mărfurilor grele. Acest tip de nave este eficient pentru transportul unei game variate de mărfuri, dar dezavantajul constă în timpul necesar încărcării şi descărcării acestora. Mai sunt în operare câteva astfel de nave, dar după anii ’70 nu au mai fost construite altele.

Nave port-barje

Sistemul port-barje, inventat tot în anii ’60, se bazează pe gruparea unui anumit număr de „hambare plutitoare” (barje) în cadrul unei singure nave. Barjele au în general o capacitate de 400-1000 tone, putând transporta atât mărfuri generale cât şi mărfuri vrac în partide mici, ceea ce face acest sistem cel puţin la fel de flexibil ca şi cargoul de linie tradiţional în ce priveşte gama mărfurilor transportate. Principala

problemă constă în ambarcarea/debarcarea barjelor la navă – sistemul LASH utilizează o macara de bord, iar sistemul Baccat foloseşte un sistem plutitor de operare. Navele port–barje nu sunt utilizate pe scară largă în vest, ceea ce se întâmplă însă în Rusia.

b. Nave pentru transportul mărfurilor vrac solide

Pe piaţa mărfurilor vrac, accentul cade pe reducerea costului de transport. Flota de vrachiere se împarte în patru categorii: vrachierele Handy (10-29999tdw), vrachierele Handymax (30-49999tdw), Panamax (50-79999tdw) şi Capesize (peste 80000tdw). Aceste nave pot transporta o gamă variată de mărfuri vrac, precum cereale, fosfaţi, minereu de fier, cărbune, produse chimice toxice, evidenţiindu-se prin economicitate şi multifuncţionalitate.

c. Nave pentru transportul mărfurilor vrac lichide

Transportul maritim al mărfurilor vrac lichide presupune utilizarea tancurilor. Principalele tipuri de tancuri sunt cele pentru transportul ţiţeiului, al produselor petroliere, produselor chimice, vinului, sulfurii topite şi gazului lichefiat. Capacitatea acestora este de până la 550000tdw.

Această flotă poate fi împărţită în şase segmente: Handy (10-50000 tdw), Panamax (50-70000 tdw), Aframax (70-100000 tdw), Suezmax (100-200000 tdw), VLCC (200-300000 tdw) şi ULCC (peste 300000 tdw). Fiecare din aceste categorii operează pe pieţe distincte, caracteristicile constructive fiind şi ele diferite. Tancurile mici, de sub 50000 tdw, sunt folosite în principal la transportul produselor petroliere, cele mari fiind destinate preponderent transportului de ţiţei.

d. Vrachiere combinate

Vrachierele combinate sunt astfel concepute încât să poată transporta atât mărfuri vrac solide, precum minereu, cărbune, cereale, fosfaţi, etc, cât şi mărfuri vrac lichide, cum ar fi ţiţeiul. Aceasta oferă armatorilor ocazia de a-şi folosi navele atât pe piaţa mărfurilor vrac solide, cât şi pe cea a mărfurilor vrac lichide, pentru a

Transportul maritim

fructifica oportunităţile acestor pieţe şi pentru a reduce timpii morţi prin aşa numitele „voiaje triunghiulare”, în care un vrachier combinat poate transporta diverse tipuri de încărcături la tur sau retur. Dar în practică, câştigurile multifuncţionalităţii nu sunt substanţiale.

Au fost concepute două tipuri de asemenea vrachiere combinate. Primul, construit în anii ’50, a fost vrachierul OO (minereu/ţiţei). Al doilea tip, navele OBO (minereu/mărfuri vrac/ţiţei), apărute la jumătatea anilor ’60, transportau ţiţei şi mărfuri vrac solide în aceleaşi hambare. Datorită multifuncţionalităţii lor, aceste nave au adus profituri substanţiale în perioada celor trei boom-uri ale navelor tanc (1967, 1970 şi 1973).

e. Nave specializate

Anumite mărfuri vrac solide prezintă probleme de stivuire sau manipulare şi din această cauză au fost construite nave specializate. Principalele nave din această categorie sunt mineralierele, navele pentru transportul produselor lemnoase, al cimentului, autovehiculelor, navele frigorifice şi cele pentru mărfuri grele.

Nave cu destinaţie specială

Flota de pescuit - Din punct de vedere al tonajului, flota de pescuit reprezintă aproape jumătate din flota de nave cu destinaţie specială. Această flotă cuprinde atât navele de pescuit, cât şi fabricile de prelucrare a peştelui. Flota de pescuit a crescut rapid, cu un ritm de 15% pe an, în anii ’60, după care s-a stabilizat.

Nave de bunkeraj şi nave auxiliare - Acestea sunt folosite în industria extragerii petrolului şi a gazelor, activităţi desfăşurate în larg. Pe măsura creşterii adâncimii şi distanţei faţă de ţărm la care se lucrează, sunt necesare nave mai multe şi de capacitate mai mare. S-a înregistrat şi o tendinţă de construcţie a unor nave mai bine echipate, mai sofisticate, multifuncţionale, în special pentru operarea în zone în care vremea nefavorabilă este preponderentă, precum Marea Nordului şi Golful Alaskăi.

Remorchere şi împingătoare - Acestea sunt utilizate în activitatea costieră, cererea pentru asemenea nave venită din partea autorităţilor portuare şi ale căilor navigabile înregistrând o creştere.

Printre motivele acestei creşteri se numără modificări ale rutelor comerciale, care au început să cuprindă şi ţări în dezvoltare, utilizarea unor nave de capacitate mai mare, creşterea interesului pentru resursele din bazinele oceanice şi maritime, care a determinat creşterea cererii de nave de cercetare, monitorizare şi spărgătoare de gheaţă.

Nave de pasageri - Pacheboturile au traversat o perioadă dificilă în anii ’60, când

Transportul maritim

transportul aerian a redus dramatic cererea pentru servicii navale de linie. Deoarece navele existente erau prea mari şi rapide pentru a fi economice în utilizarea ca nave de croazieră, la jumătatea anilor ’70 se producea o scădere continuă a numărului de nave de linie în operare, nave mai tinere de 10 ani fiind scoase din circuit şi eventual adaptate transportului autovehiculelor. Însă în anii ’80 şi ’90 s-a produs o revigorare a serviciilor de croazieră.

s-a produs o revigorare a serviciilor de croazier ă . În loc de rezumat Test de

În loc de rezumat

Test de autoevaluare 2.3

1.Flota de vrachiere se împarte în:

a. vrachiere Handy(10-29999tdw)

b. vrachiere Suezmax (100-200000 tdw)

c. vrachiere Capesize (peste 80000tdw)

d. vrachiere ULCC (peste 300000 tdw)

e. vrachierele Handymax(30-49999tdw)

f. vrachiere Panamax (50-79999tdw)

2.Ce categorii de mărfuri se pretează la transportul cu nave RO-RO 3.Enumeraţi trei tipuri de nave cu destinaţie specială.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 19

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 2. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început. Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr.2 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Transportul maritim

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 2

maritim Lucrare de verificare unitate de înv ăţ are nr. 2 Prezenta ţ i in maxim

Prezentaţi in maxim doua pagini navele ca mijloc de transport al mărfurilor.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

al m ă rfurilor. R ă spunsurile testelor de autoevaluare Raspunsul la testul de verificare 2.1

Raspunsul la testul de verificare 2.1

Elementele componente ale sistemului de transport naval sunt:

- calea de apă;

- mijloacele de transport naval (navele);

- mărfurile, care fac obiectul transportului cu navele;

- porturile.

Răspunsul la testul de verificare 2.2.

Căile navigabile maritime se clasifică în:

drumuri de cabotaj;

drumuri maritime internaţionale;

drumuri oceanice internaţionale.

Cele mai importante pentru comerţul internaţional sunt drumurile oceanice internaţionale

Raspunsul la testul de verificare 2.3.

1. a,c,e,f

2. Navele RO-RO se pretează la transportul:

- mărfurilor uşor de manipulat cu motostivuitoarele (paleţi, baloţi, containere, cherestea, etc); - mărfurilor autopropulsate (autovehicule, camioane şi trailere cu marfă, tractoare, etc). 3. Nave cu destinaţie specială:

nave de pescuit

nave de bunkeraj

remorchere şi impingătoare

Bibliografie unitate de învăţare nr. 2

imping ă toare Bibliografie unitate de înv ăţ are nr. 2 S. L. Utureanu(Dordea) – Sistemul

S. L. Utureanu(Dordea) – Sistemul transporturilor, Ed.Muntenia, 2006 Filip, Gh., Dreptul transporturilor, Ed. „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1993

Mărfurile ca obiect al transporturilor

Unitatea de învăţare Nr. 3

MĂRFURILE CA OBIECT AL TRANSPORTURILOR

Cuprins