Tratamentul cariei dentare

Tratamentul cariei simple

Scopuri majore:
1. Indepartarea tesuturilor demineralizate;
2. Prevenirea complicatiilor pulpare;
3. Obturatia finala (reface morfologic si functional portiunea lipsa de la nivelul coronar al
dintelui afectat de carii scop curativ);

Conform pp biologice tratamentul cariei are ca obiective urmatoarele aspecte:

1. Indepartarea tesuturilor bolnave din procesul carios;
2. Prevenirea excitatiei nocive;
3. Tratamentul placii dentinare;
4. Protejarea pulpei dentare si stimularea functiei de aparare;
5. protejarea tesuturilor moi din vecinatatea procesului carios;
6. Refacerea morfo-dentara si asigurarea prin obturatie a dainuirii ei in timp;
7. Restabilirea rapoartelor ocluzale si articulare pt reintegrarea dintelui in functionalitatea
corecta a aparatului dento-maxilar.

Etapele tratamentului:
1. Exereza chirurgicala consta in prepararea unei cavitati specifice in vederea inserarii
obturatiei la niv dintelui asa numitul timp chirurgical
2. Tratamentul medicamentos al plagii dentinare asa numitul timp medicamentos.
3. Refacerea morfologiei morfo-functionala prin obturatie - asa numitul timp ortopedic.

Principii generale si speciale in prepararea cavitatii

Def: Prepararea cavitatii este o interventie de tip chirurgical care consta in exereza
tesuturilor dentare alterate si creerea in coroana dintelui a unei cavitati cu anumite caracteristici in
vederea refacerii anatomo-functionala a dintelui lezat prin aplicarea in cavitatea respectiva a unor
materiale de obturatie heterogene.

Prepararea cavitatilor are:

1.Scop curativ eliminarea procesului patologic si creerea de conditii biologice favorabile
pulpei dentare pt elaborare de dentina secundara de reactie.
2. Scop profilactic suprimarea dezvoltarii cariei recidive sau a cariei secundare
marginale.
Pp. de preparare ale cavitatii au fost concepute de Black in 1881 si corespund celor 5 clase
in care se impart leziunile carioase dupa criterii clinico-topografice. Aceste principii sunt de 2
feluri: pp generale si pp speciale.
Principii generale timpi de lucru necesari in prepararea unei cavitati (care sunt aceeasi
indiferent de tipul de cavitate);
sunt: 1. Deschiderea cavitatii ;
2. Escavarea;
3. Extensia preventiva a cavitatii;
4. Asigurarea rezistentei peretilor cavitatii;
5. Stabilirea retentiei cavitatii;
6. Prelucrarea marginilor cavitatii;
7. Verificarea cavitatii preparate;

1
 Principii speciale fiecare tip de cavitate conform celor 5 clase a clasificarii topografice a
cariilor dupa Black, astfel:
CLASA I: apartine cariilor localizate pe suprafetele ocluzale a tuturor M si PM, in fosetele
orale si vestibulare ale M si in foramen caecum la frontalii superiori.
CLASA II: cavitatiile realizate pe fetele proximale ale tuturor M si PM.
CLASA III: cavitatile realizate pe fetele aproximale ale frontalilor, la care unghiul incizal
este integru.
CLASA IV: cavitatile localizate pe fetele aproximale ale frontalilor cu unghiul incizal
distrus.
CLASA V: cavitatile localizate in treimea cervicala a fetelor V si O a tuturor dintilor (in
cariile de colet).

Exista in nomeclatorul de specialitate si asa numitele cavitati atipice, localizate pe mai multe
fete, ele purtand denumirea fetei pe care sunt amplasate, respectiv cavitatea mezio-ocluzo-distala.
Denumiri de cavitati mai pot fi: simple, compuse, superficiale, profunde, in functie de
caracteristicile care le are la finalul preparatiei.

Timpul chirurgical al tratamentului

Pentru prepararea unei cavitati fazele de lucru trebuie sa respecte anumite reguli generale
care au fost elaborate in 1881 de Black si care se respecta si azi.

1. Deschiderea procesului carios

reprezinta calea de abordare a procesului carios in scopul pregatirii cavitatii.
uneori efectul acestui timp de lucru necesita usurarea accesului care se realizeaza cu
ajutorul unei faze preliminare de subtiere a zonei de smalt, urmata apoi de deschiderea
propriu-zisa a procesului carios cu ajutorul unei freze globulare (cazul de carie cu
deschidere punctiforma).
Aceasta deschidere a procesului carios trebuie realizata astfel incat sa:
- fie proportionala cu intinderea in suprafata a procesului carios;
- sa fie suficient de mare pt a permite o buna vizibilitate directa sau indirecta in
procesul carios;
- sa permita un acces satisfacator a intrumentelor de lucru;
La modul general deschiderea procesului carios se realizeaza prin indepartarea in totalitate a
smaltului periferic subminat de catre procesul carios, pana se ajunge in zona de smalt sprijinit pe
dentina sanatoasa.

2. Extensia preventiva
urmareste extinderea marginilor viitoarei cavitati in zonele de autocuratire sau in zonele
accesibile curatirii artificiale, extensie care trebuie sa mearga pana in tesut sanatos al
dintelui pt a preveni aparitia cariei secundare marginale.
Varietatea de situatii clinice face ca extensia preventiva sa imbrace aspecte clinice
particulare in raport cu tipul de cavitate.
La dintii frontali se admit concesii in ceea ce priveste prelucrarea marginilor cavitatii pt ca
primeaza principiul fizionomic al zonei frontale dar nu sunt admise compromisuri fata de
indepartarea in totalitate a tesuturilor demineralizate si alterate de la marginea procesului carios.

3. Rezistenta peretilor cavitatii

urmareste prepararea unei cavitati cu peretii cat mai rezistenti la presiunile masticatorii
transmise atat direct asupra lor cat si prin intermediul obturatiei aplicate ulterior.

2
 In cariile ocluzale sau proximale la dintii laterali, unde presiunile masticatorii sunt mari,
peratii laterali subtiri ai cavitatii sau cei nesustinuti de dentina sanatoasa, vor fi indepartati sau
scurtati prin slefuire pana vor deveni mai grosi prin sustinerea de catre dentina sanatoasa.
La dintii frontali se vor face concesii in asigurarea rezistentei peretilor pastrandu-se din
motive estetice chiar si peretii subtiri numai din smalt la nivel vestibular, chiar daca peretele e f
subtire si nesprijinit de dentina sanatoasa la fel se procedeaza si cu unghiul incizal subminat se
pastreaza.
Cavitatile de colet, nefiind supuse presiunilor masticatorii, nu ridica probleme in asigurarea
rezistentei peretilor.

4. Retentia peretilor cavitatii

mijloacele pe care le folosim in prepararea unei cavitati pt a nu permite dislocarea
obturatiei cand asupra ei actioneaza fortele de presiune, de tractiune, de alunecare in timpul
procesului masticator.
Forma de retentie a cavitatilor e specifica fiecarei clase, in general se stie ca pt asigurarea
retentiei trebuie sa:
- cel putin 2 pereti ai cavitatii trebuie realizati paraleli intre ei, si perpendicular pe
fundul cavitatii.
- fundul cavitatii trebuie sa fie plan sau convex, dar niciodata concav (palnie).
- creerea de pereti usor divergenti spre baza contribuie la marirea gradului de
retentie a intregii cavitati.
- gradul de aderenta al obturatiei la pereti poate creste si datorita asperitatilor
dentinare ale peretilor laterali care corespund cu asperitatile materialului ce se va
insera ulterior in cavitate.
Unele concesii se pot face pt materialele compozite care se stiu ca au un coeficient de
aderenta mai bun decat a amalgamelor.

5. Exereza dentinei ramolite

Timpul de curatire a cavitatii indepartarea in intregime a continutului procesului carios si
a dentinei alterate pana la dentina sanatoasa care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa
fie dura, sa fie normal colorata.
In cazul in care raman mici insulite de dentina ramolita neidentificate acestea pot genera si
alte procese carioase carii recidive.
In cariile profunde apropiate de camera dentara, indepartarea dentinei alterate se va face
incepand de la perferia procesului carios spre centru astfel incat peretele care protejeaza camera
pulpara (pulpar sau para-pulpar) sa fie ultimul asupra caruia sa se actioneze.

6. Bizotarea marginilor cavitatii

Pentru a permite o perfecta adaptare a obturatei la marginile cavitatii, aceasta trebuie sa aiba
un contur regulat, unghiurile externe trebuie sa fie rotunjite, iar prismele de smalt periferic
nesustinute de dentina trebuie sa fie indepartate.
Bizotarea prezinta insa deosebiri de la clasa la clasa, fiind necesara mai ales in cavitatile
mari si mijlocii, la dintii laterali datorita divergentei prismelor de smalt fata de axul vertical al
dintelui (dispunere radiala).
La cavitatile aproximale, la nivelul dintilor frontali si a celor de colet se urmareste ca
marginile sa fie drepte, netede, fara anfractuozitati, deci finisate pt ca la acestea nu se face bizotare.

7. Pregatirea finala a cavitatii (toaleta cavitatii)

se realizeaza prin spalarea cavitatii pt indepartarea resturilor de dentina, saliva, sange,
apoi se izoleaza dintele, se degreseaza cavitatea, se usuca, se face controlul atent al peretilor
cavitatii si mai ales a peretilor pulpar si parapulpar pt depistarea eventualelor deschideri

3
microscopice ale camerei pulpare, astfel prelucrata cavitatea se va putea efectua la nivelul
ei.
timpul urmator: tratamentul plagii dentinare

Nomeclatura peretilor unei cavitati simple

Cavitatea simpla o cavitate care prezinta o forma de caseta care are:

1. Patru pereti verticali (care se denumesc prin denumirea fetei in dreptul careia se
etaleaza, respectiv perete vestibular, oral sau palatinal, mezial, distal)
2. Un perete orizontal care se denumeste ca perete pulpar.
3. Patru unghiuri verticale( se formeaza prin unirea a 2 pereti verticali, acestia sunt:
peretele mezio-vestibular, disto-vestibular, mezio-oral si disto-oral).
4. Patru unghiuri orizontale care se formeaza la locul de unire a peretelui pulpar
orizontal cu cei 4 pereti verticali: mezio-pulpar, disto-pulpar, vestibulo-pulpar,
oro-pulpar.
5. Patru colturi care se formeaza din intretaierea a cate 3 pereti: coltul mezio-
vestibulo-pulpar, disto-vestibulo-pulpar, mezio-oro-pulpar, disto-oro-pulpar.
6. Marginile ocluzale ale unei cavitati simple, adica cele date de peretii verticali si
suprafata ocluzala care lipseste, constituie marginile externe ale cavitatii. La
clasele II, III, IV si V mai exista un perete gingival si un perete parapulpar care
formeaza cu ceilalti pereti unghiurile si colturile denumite corespunzator fetelor
pe care le secondeaza.

4
 Cavitatea de clasa I

rezulta din tratamentul proceselor carioase localizare in santurile orale ale molariilor si in
gropitele orale ale dintiilor frontali.

Tehnica de preparare
Difera dupa forma si localizarea cariei,acesta putand avea urmatoarele aspecte clinice:
1.carie cu orificiu mare de deschidere
2.carie punctiforma unica sau multipla
3.carie cu marmoratie care se intinde in santuri

I. Carie cu orificiu mare de deschidere

1. Este pronuntata atat in suprafata cat si in profunzime
Abordarea ei se va face cu o freza globulara de marime corespunzatoare procesului carios
respectiv deschiderea cav. Se introduce in turatie mare in interiorul cav. Carioase,orintand-o spre
peretii laterali si executand o miscare de retragere a frezei globulare din interiorul cavitatii.Aceasta
miscare se numeste miscare de scoatere activa, se va face fara a pierde contactul cu peretii laterali
pt a indeparta prismele de smalt subminate cu ajutorul partii dorsale a frezei pana se ajunge in tesut
sanatos.

2. Extensia preventiva in toate santurile si fosetele ocluzale retentive, in marmoratii pana

la nivelul pantelor cuspidiene ,in zonele de autocuratire si curatire artificiala.
Se folosesc freze coninvers si freze cilindrice.

3. Rezistenta peretilor urmareste prepararea unei cav.cu peretii sufficient de grosi

,rezistenti pe presiunile masticatorii,atunci cand peretii sunt prea subtiri ei se vor scurta prin
slefuire cu o piatra pana se ajunge la o grosime suficienta datorita grosimii dentinei.

4. Retentia cavitatii -asigurata de paralelismul paretiilor laterali si intalnirea cu peretele

bazal al cav. Care intotdeauna trebuie sa fie in unghiuri drepte si usor ascutite pt a marii gradul de
retentionare al obturatiei in interiorul cav.Pentru acesta se actioneaza cu freze cilindrice de-a lungul
peretiilor verticali menajand peretele pulpar care poate fi prelucrat plan sau in trepte (mai ales in
dreptul coarnelor pulpare pt a nu deschide camera pulpara.Cand nu putem evita forma concave a
peretelui pulpar ,forma care se stie ca favorizeaza bascularea obturatiei, se va aplica un coafaj
indiresct in care dupa 2-3 zile se va sculpta planul bazal absalut orizontal.

5. Curatirea cavitatii escavarea dentinei ramolite se va face cu lingurita Black sau freza
globulare de marimi adecvate marimii cav. Prin actionarea frezelor de la periferie spre centru pe
peretii latearali,ultimul perete abordat fiind cel pulpar.Cavitatea este bine curatita atunci cand la
palpare cu sonda a peretiilor se obtine un sunet specific denumit strigat dentinar asemanator
actiunii de dezosare a carnii de pe os.Peretele pulpar se va curate ultimul pt ca in cazul deschiderii
camerei pulpare accidentale sa nu existe riscul de infectare a pulpei dentare prin existenta de resturi
de dentina ramolita ce ceilalti pereti.
Se folosesc freze globulare miscari de tatonare din aproape in aproape ,fara presiuni,turatie
mica pt a nu deschide camera pulpara ,pt a nu incalzi in timpul frezajului dentina putin pt ca
produce dureri.In dreptul coarnelor pulpare se pot face concesii exerezei dentinei patalogice pt a nu

5
deschide camera pulpara,dar atunci va trebui aplicata tehnica coafajului indirect pulpar in 2
timpi.Dupa curatirea completa de dentinei ramolite o cavitate de forma bruta sau caviate primara.

6. Bizotarea realizata cu scopul :

- indepartarea anfractuozitatiilor si prismelor de smalt nesustinute direct de dentina;
- cu scopul tesirii marginilor cav. pt indepartarea prismelor de smalt periferice sectionate;
- rotunjirea unghiurilor externe de intalnire a marginilor;
Pentru realizarea bizotarii se folosesc pietre diamantate cilindrice sau conice,care se plimba
de-a lungul marginilor cavitatii si anume:
- in pozitie verticala atunci cand piatra este conica;
- in pozitie usor inclinata spre exterior cand piatra este cilindrica;
In functie de materialul de obturatie care se foloseste,inclinatia poate fi de 30-35 grade pt
amalgam si 45 grade pt incrustatii.Bizotajul nu se face in cazul materialelor compozite aplicate ca si
obturatie.

7. Toaleta cavitatii consta in spalarea cu jet de apa a resturilor de dentina,saliva,sange

dupa care se face izolarea ,uscarea dintelui,degresarea si controlul riguros al peretiilor mai ales in
dreptul coarnelor pulpare pentru a nu lasa neobservata o eventuala deschidere punctiforma a
camerei pulpare.

II. Carii punctiforme :a)unice

b)multiple
c)multiple cu vechime diferita

a) Atunci cand caria este punctiforma unica se pot intalni doua situatii-carie superficiala cu
dentina ramolita extinsa in suprafata ce depaseste diamterul orificiului de deschidere a cariei.In
aceasta situatie deschiderea de face cu freze globulare de marimi corespunzatoare deschiderii cav la
care prin miscari de scoatere active se va indeparta smaltul subminat marginal si dentina ramolita.
Extensia preventiva implica largirea globala a cav.cu extinderea marginilor pe pantele cuspidiene
in zonele de curatire artificiala si autocuratire folosind freze coninvers aplicate la limita smalt
dentina dupa care se vor folosi frezele cilindrice care vor realize papalelismul peretiilor laterali si
perpendicularitatea lor pe peretele pulpar care obligatoriu trebuie sa fie orizontal.
Rezistenta peretiilor - nu ridica probleme datorita lipsei de intindere a procesului carios in
profunzime.
Extensia si retentia poate fi usurata prin folosirea turbinei cu freza cilindrica pana la
obtinerea conturului dorit
Bizotarea - dupa tehnica descrisa

b) Cariile multiple acestea sunt situate pe aceeasi suprafata ocluzala si impun probleme
daca se realizeaza a cav unica sau cav separate.Aceasta este in functie de aspectul clinic al
punctiilor de smalt ce separa cav multiple.Se va deschide fiecare carie separat ,iar dc puntile de
smalt care le separa sunt puternice cu dentina subadiacenta sanatoasa, dura si nepigmentata
cavitatile raman unice.Atunci cand puntile de smalt care separa cav de smalt punctiforme sunt
inguste si malmorate,iar dentina sunadiacenta nu are aspect sanatos, se prepara o cav unica prin
unirea cavitatiilor ce le separa.La M1S se unesc de obicei cav meziale cu cele centrale si rar cu cele
distale in functie de aspectul clinic al crestei oblice de smalt ce le separa.La M inferiori fosetele de
pe suprafata ocluzala se unesc intr-o cav unica.

c) Cariile punctiforme multiple cu vechime diferita: acestea au nivele diferite de intindere in

suprafata si in profunzime care pot fi preparate separat daca situatia clinica permite sau pot fi unite

6
prin santuri la adancimea cav celei mai superficiale pentru a nu sacrifice inutil tesut dentinar
sanatos.Astfel rezulta o cavitate cu baza in trepte.

III. Carie cu marmoratie care se intinde in santuri

Prepararea lor este asemanatoare cu cea descrisa la cariile punctiforma ocluzale.Peretii

laterali vor fi usor divergenti spre peretele pulpar care va trebui sa fie plan sau usor convex
urmarind conturul camerei pulpare.Extensia preventive va fi mai redusa indepartand numai tesutul
alterat al fosetei .
Bizotarea nu se face incat pe fetele V si O nu se exercita presiuni.Atunci cand procesul
carios progreseaza pana sub creasta marginala vestibulara trebuie sa extindem prepararea cav sip e
fata ocluzala prin intreruperea crestei marginale afectate si creerea unei cav simple si pe suprafata
ocluzala.Cavitatea obtinuta va fi una compusa vestibule-ocluzala.

Cariile din gropitele V ale M

- se dezvolta de obicei in profunzime;
- eschiderea se face cu freze globulare;
- e indeparteaza maltul subminat;
- extensia se va face in tesut sanatos;
- bizotarea nu se face pt ca se folosesc materiale fizionomice;

Cariile cu marmoratii in santuri

- au ca specific indapartarea acestora pt ca se considera tesuturi alterate;
- prepararea se face conform regulilor stiute;

Cavitatea clasa a II-a

Cavitatea de clasa a II-a rezulta din prepararea leziunilor carioase localizate pe suprafetele
aproximale ale tuturor molarilor si premolarilor.
In functie de localizarea procesului carios se pot intalni:
1. Carie care a intrerupt creasta marginala
2.Carie situata la nivelul punctului de contact cu creasta marginala subminata,dar
intrerupta.
3.Carie situata sub punctul de contact care nu a intrerupt creasta marginala fiind situata la
distanta de ea.
D.p.d.v. clinic cariile de clasa a II-a :
- au contur marginal neregulat,taios;
- cu prisme de smalt deminearealizate;
- cu prisme de smalt fracturate cu multa dentina ramolita;
- cu pupila interdentara congestionata,uneori sangerand la atingere datorita resturilor
stationate in procesul carios aproximal si cu fermentarea acestora;

Comporta realizarea in prepararea lor a 2 componente:

- o componenta verticala care reprezinta insasi cavitatea procesului carios.
- o componenta orizontala localizata pe suprafata ocluzala care reprezinta extensia componentei
verticale pe suprafata orizontala cu menirea de a mari gradul de retentie a materialului de
obturatie atunci cand se va aplica acesta.

Componenta verticala

7
 Necesita ca timp de lucru suplimentar asa numita deschidere a procesului carios in situatia in
care localizarea procesului carios e sub punctul de contact avand creasta marginala subminata sau la
distanta mare de ea.

1. Deschiderea lui se poate face:

1. Dispre proximal atunci cand exista spatiu intre dintele vecin(lipsa dintelui vecin sau cand
dintele a suferit o tensiorare axiala,sau cand este localizata suprapozitia datorita unei eruptii
accelerate)
2. Dispre suprafata ocluzala pentru ca creasta marginala e integra,se impune o faza preliminara de
usurare a acestuia in procesul carios
3. Cand creasta marginala e intrerupta,usurarea acestuia se face cu o piatra lenticulara care are un
diametru de jumatate din dimensionarea mezio-distala a suprafetei ocluzale a dintelui,piatra cu care
se va actiona de-a lungul santului ocluzal mezio-distal pana se descopera un punct de dentina in
care se angajeaza o freza globulara cu ajutorul careia se va crea un lacas de 1,5-2 mm in
profunzimea dintinei de la acest godeu cu o freza de con invers se va largi si adanci santul mezio-
distal spre creasta marginala pana o perforam ceea ce va crea accesul in procesul carios localizat
subiacent de creasta marginala apoi cu o freza globulara prin miscari de scoatere activa se largeste
accesul in procesul carios.
In situatia in care procesul carios e localizat sub punctul de contact se va actioana cu o freza
cilindrica prin metoda tunelizarii la extrimitatea santului mezio-distal prin avansarea cu freza
inspre adancimea procesului carios de le nivelul de sub punctul de contact,apoi se va largi tunelul
astfel creat pana la desfiintarea in totalitate a crestei marginale avand acces direct spre procesul
carios.
Deschiderea procesului carios la nivelul cavitati verticale se va face prin largirea accesului
prin procesul carios cu ajutorul unor freze globulare carora li se aplica miscari de scoatere activa
sau cu ajutorul unor freze cilindrice care determina prabusirea prismelor de smalt subminate de le
nivelul crestei marginale ce acopera procesul carios

2. Extensia preventiva
Se va prepara astfel incat peretii laterali,sa fie scosi din contactul cu dintele vecin astfel incat
deschiderea componentei verticale sa ia forma de evantai.In raport cu planul suprafetei ocluzale
acesti pereti laterali pot fi verticali sau usor convergenti spre ocluzal,fapt ce va mari gradul de
retentie a componentei verticale in sens vertical.
Peretii lateralii trebuie sa formeze unghi obtuz cu peretele parapulpar pt.a respecta scoaterea
lor din contact cu dintele vecin.Peretele gingival trebuie situat la adancimea maxima a procesului
carios,el trebuie sa fie totdeauna plan,trebuie sa formeze deasemenea cu peretele parapulpar un
unghi drept sau usor ascutit prin inclinarea lui spre acesta,dar totdeauna sa aiba o latime de cel putin
2 mm in sens mezio-distal pana la intalnirea cu peretele parapulpar.

3. Exereza dentinei ramolite

Intotdeauna se incepe de la nivelul peretelui gingival si a celor 2 pereti laterali lasandu-se la
sfarsit abordarea peretelui parapulpar pt.ca in cazul deschiderii accidentale a camerei pulpare sa nu
existe posibilitatea de infectare a pulpei.Atunci cand boltile cuspidiene,dupa exereze dentinei
ramolite raman subminate,dar suficient de rezistente,ele raman pe loc,nu se va desfinta bolta
cuspidiana,prin ahitectura ei chiar daca nu e nesustinuta de dentina confera o rezistenta destul de
mare in procesul masticator.De obicei acesta se va intari prin aplicarea unui strat de ciment fosfat de
Zn dupa prepararea in intregime a cavitati de clasa a II-a
Marginile aproximale de convexitate verticala se vor netezi cu discuri de hartie abrazive cu
granulatie fina fara a se face bizotarea.

4. Controlul cavitatii

8
 Se va face mai ales la nivelul peretelui parapulpar pt.a evita o eventuala deschidere a
camerei pulpare.

Componenta orizontala

Este conceputa pt a asigura retentia in plan sagital a obturatie ulterioare ea realizandu-se sub
forma unei cavitati cu aspect de paralelipipedic a carei contur marginal e valabil ca in cavitatea de
clasa a I-a.
Prepararea se executa cu o freza con invers aplicata la limita smlt-dentina,dupa ce s-a subtiat
smaltul cu o piatra lenticulara.Frezei con invers i se aplica o aplica o miscare din directia opusa
cavitaii verticale urmarind traiectul santurilor si fosetelor ocluzale pe pantele cuspidiene atat cat e
necesar pt a asigura si extensia preventiva a cavitati pe pantele cuspidiene.Baza mare a cavitatii
orizontale se intalneste cu cavitatea verticala la nivelul zonei istmului care trebuie sa fie mai ingust
pt a realiza retentia viitoarei obturatii,dar totdeauna trebuie sa fie proportionala cu marimea cavitatii
ocluzale.Intinderea in suprafata a componentei orizontale trebuie sa fie proportionala cu marimea
cavitatii ocluzale.Intinderea in suprafata a componentei orizontale trebuie sa fie proportionala cu
marimea cavitatii verticale,totdeauna mai mult lata decat adanca(cel putin 2 mm),respectand toate
regulile de clasa a I-a .Odata cu bizotarea si finisarea margini de smalt se va rotunji si unghiul de
intalnire intre peretele pulpar si parapulpar folosind o piesa cilindrica tinuta in unghi de 45 de grade
pt ca astfel aceasta zona va actiona asupra viitoarei obturatii ca o pana ce poate sa provoace
fracturarea obturatie la acest nivel.
In final rezulta toaleta cavitatii compuse verticale si orizontale,controlul acesteia si apoi
tratamentul plagii dentinare.

Cavitatea de cls a-III-a

Preparare
Rezulta din tratamentul cariilor localizate pe fetele aproximale ale dintilor frontali cu
unghiul incizal integru.

Timpi de lucru
1. Deschiderea procesului carios se face in functie de localizarea si marimea lui, in
functie de urmatoarele situatii clinice:
- caria proximala care intrerupe continuitatea crestei marginale;
- caria proximala submineaza continuitatea crestei marginale;
- carie incipienta situata pe mijlocul fetei aproximale;

D.p.d.v. clinic cele 3 situatii intrerup cresta marginala putand evolua spre marginea incizala
sau spre fata vestibulara oferind deschiderea accesibila vizualizarii. Totdeauna deschiderea
procesului carios trebuie sa respecte factorul estetic.
Deschiderea dinspre vestibular se face doar cand procesul carios a ajuns la acest nivel. In
mod obisnuit deschiderea se face dinspre oral lasand neatinsa fata vestibulara chiar si atunci cand
este foarte subtire incat a ramas doar stratul de smalt, acesta trebuie sa fie sanatos.
Pt deschidere se folosesc piese globulare mici, atunci cand deschiderea e orala si pt piesa
dreapta atunci cand ea este vestibulara.
Cand procesul carios a subminat creasta marginala fara a intrerupe e necesara usurarea
accesului cu ajutorul separatiei rapide prin aplicarea separatorului Ivory, sau separatia lenta realizata
cu bucatele de cauciuc, scobitoru, ata pescareasca, amplasate interdentar si pt maxim 24 ore.

9
 Atunci cand procesul carios e incipient si situat pe mijlocul fetei aproximale se poate face
separatia rapida sau lenta si se abordeaza creasta marginala orala sau vestibulara.
La dintii frontali inferiori pentru ca suprafata proximala e mica se recomanda indepartarea
crestei marginale pe toata intinderea procesului carios.

2. Escavarea dentinei ramolite

Se realizeaza cu freze globulare de marimi potrivite, sub turatie mica.
Prepararea cavitatii urmareste obtinerea unei casete de forma triunghiulara cu unghiuri
interne ascutite, iar cele externe rotunjite.

3. Extensia preventiva
Se rezuma doar la indepartarea prismelor de smalt alterate si cele colorate de la marginea
cavitatii pana in tesut sanatos.

4. Rezistenta
Tine cont de a face concesii fata de peretii de smalt foarte subtiri atat cei vestibulari cat si
orali si chiar si fata de unghiul incizal pe care il pastram chiar si atunci cand este subminat in cazul
ocluziei cap la cap.

5. Retentia
Se asigura prin intalnirea peretelui para-pulpar cu peretii laterali: vestibular, oral, gingival,
in unghiuri drepte sau ascutite in care este necesar a se pastra cat mai mult din peretele oral la
nivelul caruia s-a realizat accesul in procesul carios (se pastreaza atat cat sa ne permita sa actionam
corect in interiorul cavitatii).

6. Bizotarea
La modul general nu se face, trebuie insa sa finisam marginile conturului cavitatii care
trebuie sa fie in linie continua si neteda. In cavitatile profunde se aplica obturatia de baza care va
reproduce forma convexa a peretelui para-pulpar. In procesele carioasa foarte extinse si profunde pe
fata aproximala care au distrus creasta marginala orala pentru a asigura retentia obturatiei trebuie sa
se prepare o caseta trapezoidala pe fata orala cu o adancime de minim 2 mm care sa fie amplasata in
regiunea cervicala a fetei orale si care se realizeaza prin folosirea unei freze con invers mici.

Cavitatea de cls a-IV-a

Preparare

Rezulta din tratamentul cariilor aproximale ale dintilor frontali cu unghiurile incizale
distruse. Cel mai des afectat e unghiul mezial pentru ca e mai ascutit, iar punctul de contact cu
vecinul e mai aproape de marginea incizala si deci e mai expus traumatismelor.
D.p.d.v. clinic se disting mai multe situatii:
1. In cazul unei distructii reduse a unghiului incizal el poate fi refacut cu materiale
compozite fara o preparare suplimentara. Procesul carios fiind deschis dentina ramolita se va
indeparta cu freze globulare mici. Retentia va rezulta din accentuarea unghiurilor dintre peretii
laterali, iar extensia, rezistenta si bizotarea se va face ca la cavitatea de cls a III a, respectand
factorul estetic,
2. In cazul unei distructii masive a unghiului incizal retentia obtinuta prin divergenta
peretilor laterali spre peretele para-pulpar nu mai este suficienta. In acest caz se poate prepara o

10
retentie suplimentara in forma de coada de randunica care va fi extinsa mai mult pe fata orala avand
un instrument mai larg cu o adancime de 2 mm si cu o marime proportionala cu marimea cavitatii
aproximale.
3. O retentie suplimentara la aceasta situatia se poate efectua si prin aplicarea unor
crampoane(aliaje nobile si seminobile) care vor fi cimentate in niste puturi parapulpare preparate cu
freze speciale. Capatul terminal crampoanelor va fi sub forma butonata si deci retentiva.
4. In alta situatie se poate face pulpectomie si dupa obturatia de canal se poate folosi camera
pulpara drept lacas de retentie a obturatiei cavitatii de clasa IV.
5. Cand dintele prezinta o pierdere mare de substanta sau cand pacientul solicita in mode
expres se recurge la slefuirea dintelui si realizarea unui bont apt pentru confectionarea unei coroane
fizionomice de invelis.

Cavitatea de clasa a-V-a

Rezulta din tratamentul cariilor sitiate in 1/3 cervicala a suprafetelor vestibulare si orale a
tuturor dintiilor.
Din punct de vedere clinic, aceste cavitati evolueaza de-a lungul lizereului gingival, de
obicei mai mult in suprafata decat in profunzime

Timpi de lucru
1 Deschiderea cavitatii - acestea nu se fac in mod special, pt ca procesul este dj deschis.

2 Extensia preventiva - consta in departarea smaltului cu aspect cretos, se foloseste o freza

coninvers, care se tine perpendicular pe axul dintelui, rezultand o cavitate cu contur oval, rotund sau
reniform. Cavitatea care este intinsa in sens mezio-distal frecvent avand peretii usor convergenti
spre exterior fapt ce confera o retentive buna.
La cavitatile sipreficiale pt a marii gradul de retentive se poate aplica o freza roata sau
stelata, care va realize prin actiunea ei un sant bazal retentive, deoarece obturatia nu va fi supusa
presiunilor masticatorii.
Bizotarea nu se face la cvitatile de clasa 5, cid oar se indeparteaza neregularitatile
marginilor externe pana cand conturul este neted.
Curatirea se face cu freze globulare de marimi potrivite, cu turatie mica sau cu lingura
Black.
Din punct de vedere clinic se disting urmatoarele aspecte:
1 Procesele ce pot sa se extinda de la colet pe fata vestibulara pana la nivelul crestei
marginale ocluzale a fetei vestibulare si va trebui sa se prepare o cavitate compusa cervico-
vestibulo-ocluzala prin extinderea prepararii cavitatii si pe suprafata ocluzala.
2 Cand procesele carioase sunt extinse subgingival si pot fi acoperite partial de catre
marginile gingivale profilate va trebui sa recurgem la o operatie preliminara de indepartare a
acestora daca profilarea generala este reduca, atunci se ca aplica un pansament cu gutaperca in
exces care dupa intarire va indeparta gingia din interiorul cavitatii si va avea spatial necesar
prepararii cavitatii intr-o alta sedinta.
Daca profilarea gingivala este foarte mare si acopera procesul carios, se va actiona astfel:
- in prima sedinta se va indeparta hipertrofia gingivala cu bisturiul iar intr-o ultima sedinta
se va prepara cavitatea de clasa a 5a.
Obturatiile definitive se vor face cu material fizionomice la nivelul dintiilor frontali si
amalgam la dintii laterali.

11
12