1. Anatomia clinica a faringelui-rapoarte laterale.

Faringele este un tub musculo-membranos cu lungime de 14cm, ce in

timpul deglutitiei se scurteaza cu 6-7 cm, avand directie veritcala si este situat
inaintea coloanei vertebrale si inapoia foselor nazale, a cavitatii bucale si
laringelui, de la apofiza bazilara-superior si pana la C6 inferior, unde se continua
cu esofagul. Are aspect de jgheab deschis anterior, comunicand cu fosele nazale
prin orificiile coanale, cu cavitatea bucala prin istul gatului si cu laringele prin
stramtoarea superioara. Sinusurile piriforme continua inferior hipofaringele cu
esofagul. Structura: de la interior la exterior-stratul mucos ce cuprinde elementele
limfatice ale lui Waldayer si foliculi solitari, -aponevroza intrafaringiana(schelet
al faringelui si suport ptr muschii constrictori), -stratul muscular
intern(longitudinal)-stilofaringianul, palatofaringianul, salpingofaringianul,
-stratul muscular extern(dispozitie circulara)-constrictorul superior, mijlociu si
inferior, -fascia perifaringiana.

Rapoarte: Exofaringe-posterior-cu coloana vertebrala prin spatiul

retrofaringian care la copil perzinta ggl lui Gillette in dreptul rinofaringelui, ce
se continua cu spatiul retrofaringian, anterior-rap cu fosele nazale, orofaringe,
laringe, lateral-faringele cefalic-cu spatiul maxilo-vertebro-faringian divizat in
spatiul glandular extern ce cuprinde parotida si spatiul cervical subglandular ce
este impartit de buchetul lui Riolan(musculo ligamentar cu insertie pe apofiza
stiloida)si aripioara faringiana a lui Toman Ionescu in 2 compartimente: comp
posterior(retrostilian) ce contine pachetul vasculo nervos al gatului, nervii IX, XI,
XII, simpatiucl cervical si lantul ganglionar jugulo-carotidian;comp
anterior(prestilian) contine prelungirea faringiana a glandei parotide, artera
carotida externa, avand raport cu loja amigdaliana si plexul venos perifaringian.

Rinofaringele(cavum): peretele superior corespunde sinusului sfenoidal si

apofizei bazilare prezentand apofiza faringiana a lui Luscka ce determina
patologie inflamatorie si care involueaza la pubertate. peretele lateral-se deschid
trompele lui Eustachio ce permit comunicarea cu urechea medie, inapoia lor
gasindu-se 2 fosete profunde ale lui Rosenmuller. Launirea peretelui sup cu cel
post se afla amigdala peritubara a lui Gerlach. Peretele inf corespunde unei linii
orizontale ce trece prin regiunea palatina, formata din valul palatin si istmul
nazo-faringian delimitat de val, pilierii posteriori si peretele post al faringelui.

Orofaringele: pe peretele lateral se gaseste loja amigdaliana intre pilierul

anterior si posterior de forma triunghiulara, limitata inferior de baza limbii si
santul gloso-amigdalian. Lojele sunt ocupate de amigdalele palatine. Posterior-
capul axisului si foliculi limfatici diseminati. La nivelul bazei limbii situata
inapoia V-ului lingual se gaseste amigdala linguala a lui Francke, indaratul
foselor gloso-epiglotice, delimitate de repliurile gloso-epiglotice laterale si
median.

Hipofaringele: peretele anterior cu un orificiu ce face comunicarea cu

laringele si fata post a pecetelui cricoidului pana la marginea inf a C6. Peretele
post este curb, prezinta 2 santuri numite piriforme, ce se deschid larg in timpul
deglutitiei permitand trecerea alimentelor prin esofag.

2. Anatomia si fiziologia cercului limfatic Waldeyer.

Inelul limfatic a lui Waldayer este alcatuit din amigdala faringiana a lui
Luscka, amigdalele tubare Gerlach, amigdalele palatine si amigdala linguala a lui
Francke. Elementele inelului reprezinta organe limfoide secundare ce produc
limfocite timodependente(t), ce au rol in imunitatea celulara sau limfocite
timoindependente(b) cu rol in imunitatea umorala producand anticorpi ca
imunoglobuline: IgG, IgA, IgM, si accesoriu IgD, IgE. Faringele reprezinta
primul releu in impactul cu mediul ext participand activ la procesele de aparare.
Tesutul limfoid faringian este dezvoltat in copilarie, spre pubertate, involuand
cu pastrarea numai a migdalelor palatine ce-si mentin capacitatea de aparare.
Contribuie la mecanismele de stergere a clonelor contra propriilor proteine prin
recunoasteraselfului de non-self. Prin functia imunitara cu fagocitarea bacteriilor,
determina rezistenta agresiunii microbiene locale sau externe. Cu timpul insa
saturatia infectioasa a amidalelor devine nociva, devenind porti de intrare a
germenilor cu declansarea de reactii neuro-endocrine si alergice, cuprinse in
cadrul infectiei de focar adeno-amigdalian.

2. Angina banala. (erotematoasa si eritemato-pultacee).

Angina acuta eritematoasa este o afectiune inflamatorie faringiana cu

caracter sezonier, avnd etiologie virala, prin aceasta explicandu-se caracterul
contagios. Ang. virala, precede pe cea eritemato-pultacee, virusul pregatind calea
infectiei bacteriene datorita scaderii capacitatii de aparare locala, cu cresterea
virulentei germenului si aparitia exudatului pultaceu sau a germenilor din stare
saprofita pentru a deveni patogeni. Factori favorizanti: clima rece si umeda, stare
generala deficitara, scaderea apararii organismului diverse colectivitati.
Simptome: debut brusc, frison, febra, cefalee si chiar convulsii la copilul mic,
senzatie de uscaciune in gat, disfagie dureroasa cu otalgie reflexa. Palpare:
hipertrofia ggl subdigastrici, cu proces de periadenita. Bucofaringoscopic:
congestie difuza a mucoasei faringiene, cu hipertrofia amigdalelor si un edem al
valului si al luetei. Dupa cateva zile poate apare si exsudat fibros in criptele
amigdaliene. In evolutie se poate complica cu suprainfectie bacteriana cu aparitia
de angina eritemato-pultacee, laringite si traheo-bronsite acute. Tratament: local
prin antisepticegenerale: Faringosept, Strepsils, Hexoral, prisnite si general
simptomatic prin: antitermice si antiinflamatorii generale: Aspirina,
Paracetamol, vitaminoterapie, regim igieno zaharat.

Angina acuta eritemato-pultacee: etiologie microbiana, cel mai frecvent

implicat fiind streptococcul beta hemolicitc, stafilococul, pneumococul, bacilul
Fiedlander. Simptome: febra 39 grade, disfagie dureroasa cu otalgie reflexa,
alterarea starii generale. Bucofaringoscopic: hipertrofie amigdaliana cu exsudat
pultaceu important, cu depozit galbui cremos, pe amigdala aderenta se poate
transforma in aspect pseudo-membranos, ulcerativ , sanguin sau ulcero-necrotic.
Respiratia poate avea aspect fetid. Palpare: adenopatie subangulomandibulara
dureroasa din cauza periadenitei. Ex. bacteriologic identifica microbul. Fromula
sanguina: leucocitoza cu neutrofilie si cresterea titrului antistreptolizinelor in
infectiile streptococice. Se poate complica in forma cu streptococ beta hemolititc
cu glomerulonefrita acuta, RAA, cardita reumatismala. Tratament: local, general
cu antibiotice conform antibiogramei: Penicilina G injectabila 2-4 mil ui/zi timp
de 7 zile dupa care se administreaza Moldamin 600. 000 i la copil si
1200000ui/zi la adult a 7 zi ai a 14 zi. frecvent: Amoxiklav si Amoxicilina timp
de 5-7 zile sau Cefalosporine gen II, III, 1-2 prize timp de 5 zile. In formele
recidivante si in cele de infectie de focar cronic amigdalian se recomanda
amigdalectomia la 3-4 sapt de la puseul acut.

4. Anginele din bolile de sange. Imbraca diverse aspecte clinice

asemanatoare cu angina acuta eritemato-pultacee sau cu anginle ulcerative
profunde. Sunt afectiuni acute ale faringelui, neutropenizante, ce scad rezistenta
organismului cu exacerbarea virulentei germenilor. Manifestarile bucofaringiene
pot apare ca semne de debut ale aacestoe afectiuni, necesitand o atenat
investigare hematologica ptr diagn si terapia corecta ulterioara mai ales la
formele prelungite. Angina cu monocite din mononucleoza infectioasa-se
datoreaza virusului Epstein-Barr. Debut la tineri prin angina cu manifestari
generale si locale banale, pe fondul careia apare exsudat pultaceu, apoi ulceratii
si necroze ce determina odinofagie si disfagie, adenopatie cervicala asociata,
hepatosplenomegalie si conjuctivita. Hemoleucograma: leucocitoza cu
limfomonocitoza 40-60%. Reactia Paul Bunell Hanganitiueste pozitiva si
pozitivarea ei diferentiaza afectiunea de leucemii limfoide sau afectiuni virale.
Evolutie: 2-3 sapt, cu o vindecare lenta favorizata de vitaminoterapie si
administrarea de antibiotice ptr prevenirea infectiilor. Angina din leucemia acuta:
angina eritematoasa sau ulcero-necrotica bilaterala cu adenopatii multiple
cervicale, axilare, inghinale ce nu sunt inflamatorii, neavand astfel tendinta la
supuratii. Simptome: astenie, anemiedatorat unui sindrom hemoragic caracterizat
prin hemoragii profuze amigdaliene, gingivale sau bucale, epistaxis.
Hemograma: leucocitoza 100-300. 000/mmc cu aparitia de celule anormale
mieloblastice sau limfoblastice. Punctia medulara clarifica diagnosticul.
Tratamentul: angina cu antibiotice, antiseptice locale faringiene, evitandu-se
badijonarile locale ce sunt traumatizante. Agranulocitoza sau maladia Schultze:
angina grava, cu scaderea granulocitelor, dar posibil si cu afectare concomitenta
a celor 3 serii medulare. Nu prezinta adenopatie. Agranulocitoza apare in urma
unor intoxicatii medicamentoase ca si radiatiile x sau radiatiile atomice ce
determina atingere medulara toxica. Sdr infectios este grav-angina cu ulceratii
profunde amigdaliene, cu sfaceluri bilaterale, ce se pot extinde si spre val si
pilieri. Nu prezinta adenopatie sau hepatosplenomegalie, iar hematologic prezinta
scaderea granulocitelor. Febra poate persista mult timp, putand apare si subicter.
Evolutia este letala in 1-2 ani, cu posibile remisiuni temporare clinice si
hematologice. Tratament: antibiotice si antiseptice faringiene, afectiunea de
baza fiind rezolvata de hematolog si prin transplant medular.

5. Anginele ulceroase superficiale.

Intereseaza stratul epitelial. Angina herpetica origine virala si evolutie

ciclica. Debuteaza brutal, cu febra 40-41 garde, stare generala alterata, disfagie
foarte intensa. Bucofaringoscopia: roseata difuza pe pilieri si amigdale,
deasupra carora se gasesc mici vezicule albe sidefii ce se ulcereaza, apoi se pot
acoperi si de false membrane. Nu exista adenopatie cervicala, coexistand
herpesnazo-labial. Evolutie favorabila cu vindecare spontana dupa 7 zile.
Tratament: simptomatic. Un herpes extins pe fond de adenopatii multiple si cu o
durata prelungita, poate suspiciona SIDA. Angina aftoasa produsa prin
transmiterea infectiei cu predilectie de la produsele lactate infectate. Se
caracterizeaza prin febra moderata, dureri ale membrelor, greata, varsaturi
diaree. Bucofaringoscopic: vezicule albe cenusii pe fata interna a obrajilor,
limba, valul palatin, amigdale cat si faringo-laringian. Pot apare eroziuni
superficila. Tratament: gargarisme si antiseptice locale, badijonari cu nitrat de
argint 4% sau clorura de zinc 10% grabind procesele de cicatrizare si diminuarea
durerii. Angina din zona Zoster se localizeaza ades pe ramificatiile nervului
glosofaringian, unilateral, de-a lungul caruia apar vezicule mici, polimorfe,
situate pe un fond eritematos, prezentand un lichid clar. Prezinta febra,
adinamie, si hiperestezie in teritoriul nervului afectat. Eruptia veziculara dispare
in aproximativ 2 sapt, sialorea reflexa si nevralgia putand persista mai mult. Pot
fi afectate ramuri si din nervul VII si X cranian. Tratament: vitamina B1 in doza
de 100 mg i. m, Vitamina B 12 1000 gamma zilnic/7 zile, antalgice si
fizioterapie ptr combaterea nevralgiei. Herpangina-det de virusul Coxsackie A
avand frecventa crescuta vara. Debuteaza cu febra, cefalee, anorexie,
adinamie. Bucofaringoscopic: vezicule cu continut rosietic, situat pe val, lueta
si amigdale. Acestea pot deveni eroziuni rotunde, acoperite cu depozit fibrinos
alb-cenusiu si insotite de stomatita. Eroziunile se vindeca spontan in 5-7 zile.
Pemfigusul apare la nivel faringian sub forma unor eruptii buloase, cu continut
seros sau hemoragic, ce se sparg si determina ulceratii superficiale. Sunt foarte
dureroase, fara febra, se vindeca spontan.

6. Anginele din bolile infectioase.

Angina scarlatinoasa apare in cursul scarlatinei, fie de la debut fie la sf sapt

a treia-determinata de streptococul beta hemolitic. Debut: enantem rosu aprins
al mucoasei faringiene si al amigdalelor ce sunt hipertrofiate si prezinta exsudata
pultaceu. Limba e initial alba, apoi devine depapilata, zmeurie. Dupa 2-3 zile
apare exantemul caracteristic. General: greata, varsaturi, febra, frisoane. La
sfarsitul sapt a treia poate apare o noua angina ca sindrom infectios secundar.
Exista o forma grava de scarlatina maligna la care aspectul bucofaringoscopic
evidentiaza leziuni amigdaliene de tip ulcero-necrotic. Tratament: penicilina si
local dezinfectante uzuale. Angina rubeolica-aparitia pe langa enantem si
exantem a unei adenopatii multiple cervicale si occipitale. La aceste angine se
aplica un tratament simptomatic si antiseptic faringian. Angina rujeolica
precedata de un catar acut al cailor respiratorii superioare si inferioare cu
asocierea unui enantem si exantem caracteristic. Enantemul este reprezentativ in
special la nivelul valului palatin sub forma de pete rosii inchise, precedat de
petele Koplick ce apar langa deschiderea canalului Stenon si dispra inaintea
aparitiei exantemului cutanat.

Angina micotica reprezentata in special de Candidoza este o afectiune ce

apare tot mai frecvent in ultimul timp datorita starii deficitare imunitare a
indivizilor, consumul excesiv de antibiotice. Ulterior, pot apare infectii micotice
la intreg tubul digestiv si laringe ce pot complica unele leziuni bucofaringiene ca
lichenul plan si leucoplazia, deasemenea administrarea indelungata de antibiotice
cat si iradierea pentru diferitele afectiuni neoplazice pot favoriza candidoza.
Bucofaringoscopic: depozite mici albicioase, ce prin indepartare lasa ulcer
eritematos. Simptome: disfagie si jena dureroasa. Tratament: local, antiseptice
si solutie ce schimba ph-ul cat si antimicotice(Nizoral, Diflucan). De asemena se
incearca tratarea unor afectiuni ce potenteaza candidoza(diabet, tratament
prelungit cu imunosupresoare.

7. Anginele ulcerative profunde. (ulcero necrotice).

Angina ulceroasa Moure(amigdalita lacunara ulceroasa acuta) se intalneste

in special la tineri. Debut: insidios, usoara odinofagie. Ex faringelui: ulceratie
necrotica la nivelul polului superior faringian, insotita frecvent de adenopatie.
Evoluita este in general de 10 zile. Tratament: badijonaj local cu sol de clorura de
zinc aplicata dupa prelevarea exsudatului si antibioterapie. Se indica
amigdalectomia dupa o luna de la puseul acut ptr prevenirea recidivelor.
Amigdalita fuzospirilara(angina Plaut- Vincent-Simanovski)- ulceratie pseudo-
membranoasa circumscrisa situata pe mucoasa faringelui, gingii si in cavitatea
bucala, cu aspect de stomatita. Se intalneste in special al tineri, dupa boli
infectioase, avitamonoze, infectii locale, cauzate unei asocieri fuzospirilare
Vincent la flora obisnuita. Debut: insidios, stare febrila, cefalee, astenie, disfagie
dureroasa. Localizare unilaterala, insotindu-se frevvent de adenopatie
subangulomandibulara. Bucofaringoscopia: hipertrofia si congestia amigdaliana,
cu un depozit albicios la nivelul polului superior, circumscris si usor detasabil,
ce in cateva zile se detaseaza spontan, lasand o suprafata necrotica, sangeranda,
cu marginile neregulate. Ex bacteriologic: ptr difenetierea ulceratiei cu difteria,
luesul primar, neoplasmul amigdalian cat si hemoleucograma ptr bolile de sange.
Tratament: sol antiseptice locale, gargarisme, adm de antisptice faringiene,
vitaminoterapia si antibioterapia ca in trat anginei eritemato-pultacee.

8. Angine cu false membrane-determinata de angina difterica si mai

rara de alte angine ca cea streptococica, stafilococica, pneumococica.

Se caract prin: sdr focal amigdalian: angine cu false membrane ce sunt

aderente la amigdala hipertrofica si inflamata, ce prin inlaturare ulcereaza si
sangera, sdr general-alterarea starii generalr, febra ridicata, astenie, anorexie,
tahicardie. Exista si forme grave ce determina complicatii laringiene, nevrite sau
miocardite. Diagnosticul se bazeaza pe sdr toxic, falsele membrane ce
depasescsuprafata amigdaleisi confirmarea bacteriologica. Tratament: seroterapie
40. 000-60. 000 ui/zi in formele grave in asociere cu antibiotice: Penicilina G
injectabila 2-4 mil ui/zi timp de 7 zile dupa care se administreaza Moldamin 600.
000 i la copil si 1200000ui/zi la adult a 7 zi ai a 14 zi. frecvent: Amoxiklav si
Amoxicilina timp de 5-7 zile sau Cefalosporine gen II, III, 1-2 prize timp de 5
zile, tonicardiace, antiinflamatorii, tratament local.
 9. Amigdalita cronica.

-inflamatie cronica a amigdalelor palatine in special manifestata sub 2

forme: amigdalita cr hipertrofica-in special la copii, amigdalita cr scleroasa ce
corespunde unei situatii a sistemului limfoid amigdalian si care este caracteristica
adultilor. Rolul dominant in cronicizare il joaca infectia cu cei 2 factori
favorizanti: terenul limfatic si alergic. In amigdalita cronica hipertrofica:
hiperplazia tesutului limfoid prin hiperactivitate functionala a foliculilor limfoizi
amigdalieni, avand o hipertrofie moale amigdaliana. Dupa fiecare proces
inflamator amigdalian, amifdala va creste in dimensiuni, amplificand jena
respiratorie si al deglutitie. In timp, amigdala ajunge la o saturatie de germeni,
cu stocare in cripte si devine dintr-un organ de aparare, un organ patologic,
rezrrvor de germeni, un adevarat focar infectios. Se produc modificari in
structura amigdalei, cu aparitia unui tesut scleros amigdalian. Amigdala se
transforma intr-o amigdala cronica hipertrofica dura, datorata sclerozei s atrofiei
limfatice. Simptome diferite in functie de varsta: copil-volumul amigdalian creste
determinand jena respiratorie amplificata si de concomitenta vegetatiilor
adenoide. Se produc angine repetate, cu asocieri de pusee acute de laringita,
traheo-bronsica, ce determina modificarea vocii, tulburari respiratorii, tuse
seaca. Adult-posibil aparitia unor amigdale reduse de volum, dar cu dopuri de
cazeum in cripte. In cazul asocierii cu hipertrofie, cu adenopatie voluminoasa
cervicala, necesita explorare pentru excluderea unei tumori maligne epiteliale
sau a unui limfom malign. In amigdalita scleroasa si criptica tesutul limfoid este
redus cu cripte si cazeum, cu septuri fibroase si scleroase ce traverseaza
amigdala. Clinic: angine acute periodice si posibile complicatii. In perioadele
latente, bolnavul prezinta odinofagie, miros fetid, tuse seaca, stare de oboseala.
Exista posibilitatea existentei unei mici zone necrotice ce tradeaza un abces
intraamigdalian. Tratament: gargarisme cu antiseptice si antibiotice, badijonari cu
solutie de clorura de fier sau criptoliza cu laser. In cazul nereusitei acestor
tratamente, amigdalectomia ramane ca tratament de electie.

10. Infectia de focar amigdaliana-clinic +laborator.

-Reprezinta o afectiune inflamatorie nesupurativa legata adesea de o angina

cu streptococ beta hemolitic de grup A. Clinic: dureri surde la nivelul regiunii
scapulo-humerale, lombare, articulatiilormembrelor, o stare de oboseala cronica
si fatigabilitate. Bucofaringoscopia: amigdale palatine de marimi diferite, dar
care la palpare cu spatula pot evidentia aparitita dopurilor de cazeum sau secretie
gleroasa in criptele amigdaliene. Paraclinic: VSH peste 15-20mm/h, fibrinogenul
peste 2, 5 g/l, titrul ASLO peste 200 u, prezenta sau nu a proteinei C reactive,
sumarul de urina ce poate arata albuminurie, hematurie si cilindrurie. (ex: RAA,
nefrita).

11. Complicatiile anginei acute-supuratiile spatiului retrostilian-

- este situat in spatiul retrostilian, avand un grad de gravitate crescuta,

datorita raportului cu artera carotida interna. Dezvoltarea se face pe seama
ganglionilor latero-cervicali jugulo-carotidieni superiori, infectia provenind cel
mai ades de la o angina cu etiologie frecvent streptococicasau stafilococica.
Clinic: febra 39-40 grade persistenta, starea generala se modifica, disfagia se
accentueaza, poate apare torticolis cu inclinarea capului si imobilitatea
sprepartea bolnava. Palparea regiunii sterno-cleido-mastoidiene este dureroasa.
Bucofaringoscopia: bombarea peretelui lateral al faringelui, cu impingerea
anterioara si mediastinala a lojei amigdaliene. Volutia: catre supuratie in 8-10
zile, cu tendinta spre exteriorizare cervicala sau faringiana a puroiului sau prin
abcedarea si a celorlalti ganglioni jugulo-carotidieni, dand nastere la
adenoflegmonul laterocervical. Pot apare complicatii hemoragice prin erodarea
arterei carotide sau tromboflebita de vena jugulara interna si mai rar fuzarea
infectiei spre mediastin cu mediastinita. Tratament: chirurgical- drenajul colectiei
pe marginea anterioara a muschiului SCM, dupa prealabila confirmare prin
punctie, introducandu-se o mesa iodoformata. Se administreaza antibiotice,
antiinflamatorii, antitermice si antalgice.

12. Complicatiile la distanta ale anginelor sunt:

-acute, de etiologie bacteriana: septicemia, bacteriemia si septicopiemia;-

toxice-prin difuziunea toxinelor la distanta;-Fluxionare si degenerative,
determinate de infectia de focar cronica amigdaliana sau prin reincalzire, sub
forma de RAA, nefrita si endocardita. Septicemia amigdaliana-grava complicatie
a nginelor acute, este rara dat antibioterapiei energice disponibila in prezent.
Poate avea etilogie polimicrobiana cu punct de plecare de la o angina acuta sau
monomicrobiana(anaerob) cu punt de plecare de la focar amigdalian ulcero
necrotic. Propagarea se face direct prin intermediul circulatiei venoase sau prin
contiguitate, in afectarea ggl si in continuare a peretelui venos jugular. Clinic:
brusc febra si frison, facies teros, sdr hepato-renal, torpoare, delir sau semne din
determinarile septice secundare ca in abcese cerebrare, hepatice, pulmonare,
articulare. Diagnostic: hemocultura si accesriu prin insamantari si antibiograma.
Tratament: trebuie sa fie energic conform antibiogramei. Administrare antibiotice
in asociere cu hialuronidaza, heparina si antiinflamatorii tip cortizon, intr-un
serviciu specializat de boli infectioase. Anginele si RAA: in general anginele
preced cu cateva zile aparitia RAA. Intervine un mecanism toxic , alergic
streptococic, cu determinare de anticorpi specifici antistreptolizinici, ce in
timpul unei noi angine creste in cantitate determinand o reactie inflamatorie
fluxionara la nivelul articulatiilor, parenchimului renal sau cord. Tratament:
antibiotice si antiinflamatorii de tip cortizonic. Rolul amigdalectomiei este
prevenirea acestor complicatii de focar. Anginele si nefrita: Glomerulonefrita
poststreptococica debuteaza brutal: sdr edematos, sdr urinar (oligurie cu
albuminurie, cilindrurie si hematurie macroscopica)Tratament: repaus la pat, trat
igieno-dietetic si amigdalectomie sub protectie de antibiotic dupa trecerea
puseului acut de nefrita.

13. Flegmonul(abcesul )periamigdalian

-reprezinta supuratia tesutului conjunctiv lax situat intre capsula amigdalei si

peretii lojei. Supuratia este intrafaringiana, produsa prin trecerea geremnilor prin
capsula-cea mai frecventa complicatie a anginei la adult. Flora incriminata-
streptococul beta hemolitic la care se asociaza frecvent anaerobi. Localizare-2
forme-Flegmonul anterior(intre amigdala palatina si pilierul anterior)cu
bombarea pilierului anterior si impingerea amigdalei in jos si indarat, cu
bombarea valului palatin de partea leziunii si edemul luetei. In caz de necroza se
elimina un puroi cremos si foarte fetid. -flegmonul posterior(intre amigdala si
pilierul posterior)cu bombarea pilierului posterior si impingerea amidalei
hipertrofiate, cu depozite purulente, edemul luetei. Clinic: debut la 2-3 zile de la
aparitia anginei eritemo-pultacee, cu accentuarea disfagiei, a durerii unilaterale,
otalgiei reflexe si uneori trismus. Odata cu constituirea colectiei vocea capata ton
nazonat, durerea se accentueaza, apare hipersialoree, trismus, disfagie intensa
cu febra, frison, cefalee, halena fetida. Regiunea cervicala de partea afectata este
impastata si dureroasa. Diagnostic: confirmat prin punctie si diferential sancru
luetic, tumora amigdaliana infectata, anevrismul carotidei interne, abcesul
ultimului molar si tumorile spatiului intermaxilar. Tratament: chirurgical precedat
de punctie in punctul de maxima bombare. Se asociaza antibioterapia timp de 10
zile apoi se recomanda amigdalectomie la 2-3 saptamani de la puseul acut.

14. Adenoidita acuta-cronica.

Adenoidita acuta-inflamatia banala a amigdalei lui Luschka, intalnita la

sugar si copilul mic, in asociere cu rinita acuta si laringo-traheo-bronsita acuta
cu evolutie de aproximativ o saptamana. Simptome-sugar-febra mare 39-40
grade, agitatie, respiratie rapida, eventual convulsii. Obstructia nazala face
dificila alimentatia. Rinoscopia anterioara-prezenta unei rinorei purulente, ex
bucofarincoscopic aratand scurgerea muco-purulenta, ca o perdea pe peretele
faringian posterior. La copilul mare-datorita scuregerilor muco-purulente poate
determina afectiuni ale cailor respiratorii. Are caracter recidivant, in special in
sezonul rece determinand in timp hipertrofia si hiperplazia formatiunii si posibila
complicare cu abcesul retrofaringian. Tratament: repermeabilizarea foselor
nazale-administrare de antiseptice si vasoconstrictoare(ser efedrinat 3%) sub
forma de instilatii nazale, antitermice(paracetamol-supozitoare)si in caz de
complicatii locale antibioterapie. In caz de adenoidite trenante sau repetate se
recomanda adenoidectomia in afara puseelor acute, insa dupa varsta copilariei-
varsta minima 8 luni. Adenoidita cronica-este hiperplazia amigdalei lui Luschka
insotita de infectia cronica, denumita popular polipi. Limfantismul si infectia
sunt factorii ce predomina in formarea afectiunii. Limfantisul-stare
constitutionala caract prin hiperplazia limfoida generala cu micropoliadenopatie,
tegumente si mucoase palide, anemie, tulburari tiroidinene. Se insoteste la copilul
mare si de o amigdalita cronica hipertrofica. Clinic: sindrom de obstructie nazala,
cu rinoree si perdea muco-purulenta pe peretele posterior al faringelui, cu
tulburari respiratorii mai ales nocturne pana la apnee nocturna. Copilul respira
bucal, vocea este nazonala si sforaie noaptea. Apar in timp modificari ale
masivului facial si ale partilor moi ale fetei, cu retroprognatism, bolta ogivala,
dentitie vicios implantata, piramida nazala subtire-facies adenoidian. Lipsa de
ventilatie a trompei antreneaza otite seroase cu hipoacuzie de transmisie.
Bucofaringoscopia congestie permanenta a pilierilor anteriori, cu hipertrofia
amigdalei palatine. Rinoscopia posterioara ca si tuseul cavumului evidentiaza
formatiuni tumorale moi, boselate, ce ocupa plafonul si obstrueaza orificiile
obstructie nazala, otite seroase, apnee de somn, manifestari ca infectii de focar),
adesea necesitand si amigdalectomia.
 15. Afectiunile rinofaringiene acute ale copilului-vezi sub
14+amigdalitele acute

-intereseaza in special amigdalele palatine-cauza-imunitate deficitara.

Agenti implicati-stafilococ, streptococ, haemophilus. Clinic: senzatie de corp
strain, durere la inghitire, otalgie reflexa, modificarea vocii, posibila adenopatie
ganglionara cervicala, febra, cefalee. Buofaringoscopia-hipertrofie amigdaliana
cu congestie intensa, cu depozite purulente posibile la nivelul criptelor.
Tratament: local-antiseptice si antiinflamatorii plus antibioterapie. Amigdalita
acuta linguala-rara aparuta la pacientii amigdalectomizati ca o reactie hipertrofica
compensatorie limfatica sau dupa leziuni de corp strain sau alimnte. Clinic:
disfagie la baza limbii cu otalgie reflexa, durerea e exacerbata de fonatie sau
mobilizarea limbii. posibila coexstenta a edemului glotic si adenopatiei
subanguomandibulara.

16. Fibromul rinofaringian

-tumora localizata la nivelul nazofaringelui, ce prin dezvoltare poate

determina o simptomatologie grava. Este denumita si tumora sangeranda a
pubertatii masculine, intre 9-20 ani. Tumora se situeaza in cavum, in portiunea
sfeno-etmoidala, cu extindere spre rino-farnige, fosele nazale, sinusuri, orbita si
rar endocraniu. Anatomo-patologic: tumora neteda, rosie, uneori boselata, la
palpare avand o consistenta renitenta sau dura. Poate prezenta mici eroziuni, dar
nu ulcereaza. Insertia este sesila, pe cadrul coanal, fata inf a sfenoidului sau
aripa interna a apofizelor pterigoide. Microscopic: fibroangion avand vase fara
pereti proprii realizand adevarate lacuri sangvine ce determina sangerari la cele
mai mici traumatisme. Poate debuta prin sndrom de obstructie nazala unilaterala,
ce apoi se poate bilateriza si prin epistaxisuri determinand anemie. Rinoscopie
ant: congestie, staza si uneori o prelungire nazala a tumorii. Rinoscopia
posterioara: masa tumorala cu aspectul specific. Examenul clinic se completeaza
prin radiografii ale masivului facial, angiografie selectiva carotidiana extena, ce
permite embolizarea retrograda a tumorii cat si CT. Diagnostic diferential:
vegetatiile adenoide, chisturile de retentie, sarcomul, polipul sinuso-coanal.
Tratament: chirurgical-exereza tumorii pe cale transfaciala cu diminuarea
hemoragiei prin embolizari selective, ligatui vasculare, tratament hormonal si
hemostatic.

17. Cancerul de rinofaringe-simptomatologie, tratament. -apare la

varsta adulta. Punctul de plecare este cel mai frecvent peretele lateral al
faringelui, inspecial in foseta Rossenmuller. Clinic-4 modalitati de debut ce se
pot intrica-debutul adenopatic maifestat prin tumefierea ganglionilor cervicali, in
special jugulo-carotidieni superiori, ce devin ficsi, nedurerosi;-debutul rinologic-
coriza unilaterala si obstructie nazala, rinoree muco-purulenta cu striatii
sanguinolente;-debutul otic-simuleaza diferite grade de afectare otica, de la
simplu catar la otita supurata, prezentand hipoacuzie de transmisie unilaterala,
acufene, cat si otalgie reflexa, tenace si rebela la tratament;-debutul neurologic-
sindrom cefal-algic in casca sau durere localizata in vertex, nevralgie pe una din
ramurile nervului trigemen. Cel mai frecvent afectat este oculomotorul extern
datorita apropierii sale de varful stancii. Daca afectarea nervului oculomotor este
asociata cu cea a trigemenului determina sindromul Gradenigo. Prin adenopatia
satelita jugulo-carotidiana superioara pot fi afectati ultimii 4 nervi cranieni. In
invazia valului palatin apare triada Trotter: diminuarea mobilitatii valului,
tulburari auditive si nevralgii de trigemen. In perioada de stare, devine
voluminoasa si det o supuratie nazala, semne tubo-timpanice, putandu-se extinde
spre fosele nazale si etmoid determinand tulburari de vedere, paralizii ale
nervului oculomotor. De asemenea determina sdr Jacoud ce evoleaza cu
oftalmoplegie, amauroza si nevralgie trigeminala, iar in fazele terminale pot fi
prinsi toti nervii cranieni determinand sdr Garcin. Cand invadeaza peretele lateral
faringian accentueaza semnele auriculare, prin invazia fosei zigomatice
determina trismus. Tratamentul tumorilor rinofaringienew este preponderent
radio-chimio-terapic. Chirurgia se adreseaza adenopatiilor latero-cervicale, in
care se practica evidare ganglionara radicala, urmata de radioterapie la distanta,
prognosticul ramanand moderat. Modern, ptr a iradia cat mai putin tesuturile
sanatoase din jurul tumorii se practica radioterapia locala(brachiterapia).

18. Cancerul de amigdala palatina. -epiteliomul de amigdala palatina

debuteaza insidios, cu o jena amigdaliana, senzatie de corp strain, otalgie
reflexa si adenopatie subangulomandibulara. Poate apare ulceratie la nivelul
amigdalei ce se poate extinde spre pilieri si faringe. In perioada de stare, aspectul
tumorii este burjonata, ulcerata, sangeranda la atingere, dura la palpare,
Disfagia se accentueaza, apar semne de impregnare tumorala. Diagnostic
pozitiv-clinic, biopsie, CT. Prognostic mai bun la polul superior al amigdalei, cel
de pol inferior putand invada baza limbii si faringele. Dg diferential: anginele
ulcero necrotice Plaut-Vincent, de anginele din bolile de sange si de anginele
cronice(tbc, lues). Tratament: extirparea largita a amigdalei palatine urmata de
evidarea ganglionara si tratamentul complementar radio-chimioterapic.
Limfoepiteliomul evolueaza mai lent, amigdala avand aspect de masa moale,
vegetanta, cu adenopatie cervicala bilaterala, avand un grad de malignitate
crescut.

19. Cancerul de hipofaringe. -sunt in general epitelioame care afecteaza

sinusurile piriforme si mai rar peretele posterior. Clinic: apare disfagie progresiva
pana la stop alimentar, sialoree, otalgie reflexa, adenopatie latero cervicala,
disfonie si tulburari respiratorii(cand prinde gura superioara a laringelui.
Diagnostic: laringoscopie indirecta, endoscopie, CT si confirmare histo-
patologica prin biopsie. Tratament: complex, caracterul limfofil al tumorii
determina extirparea monobloc a tumorii prin faringo-laringectomie partiala sau
totala, evidare ganglionara radicala, urmata de radio-chimioterapie. Tratamentul
cu Metronidazol imbunatateste rezultatele radioterapiei.

20. Corpi straini faringo-esofagieni.

 -oprirea unui corp strain la nivelul faringelui si esofagului apare mai ales la
copii, mai rar la adultii cu tulburari de deglutitie, edentati, cu tulburari psihice.
Natura corpilor straini-de la alimente si pana la diferite obiecte inghitite
accidental(monede, bolduri). Acestea se opresc in faringe, adesea la stramtoarea
superioara a esofagului, datorita volumui si neregularitatilor. Leziunile
determinate sunt la nivelul mucoasei, putand duce la perforarea peretelui, cu
determinarea unor complicatii septice(supuratii cervicale si mediastinale,
pleurezii, fistule) sau perforatii vasculare. Simptomatologia-polimorfa-un corp
strain mai voluminos, in hipofaringe sau la stramtoarea superioara a esofagului
poate determina crize de sufocare sau sincopa reflexa. Cand sunt mai mici, ei
determina durere pasagera, o senzatie de greutate, o jena cu iradiere
interscapulara. Disfagia mecanica sau dureroasa, reprezinta semnul cardinal,
depinzand de marimea corpului, cat si de reactia de inflamatie si spasmul local.
In timp corpii straini determina ulceratii si infectii locale, cu alterarea starii
generale, accentuarea disfagiei, sialoree, fetiditate. In situatia producerii
perforatiilor, dispar semnele de supuratie sau semnele toxicoseptice generale
grave, ca urmare a intalarii spuratiei mediastinale. Rx simplu sau baritat,
esofagoscopia-precizeaza diagnosticul. Largirea spatiului retroesofagian, vizibil
radiografic arata o colectie retro-faringo-esofagiene. La nivelul dispensarului
medical-calmarea pacientului cu fenobarbital, se poat administra antispastice, ca
atropina, se incepe terapia cu antiinflamatorii si antibiotice. In spital-extragerea
corpului strain pe cale naturala prin esofagoscopie. Extractia chirurgicala se face
in caz ca nu se rezolva prin esofagoscopie pe cale cervicala, toracica sau
abdominala in functie de localizarea corpului strain. Drenaj si antibioterapie
pentru evitarea complicatiilor septice.

21. Anatomia clinica a foselor nazale-perete extern-in partea superioara

este alcatuit din partea interna a apofizei maxilarede osul lacrimal si de labirintul
etmoidal. Dedesubt se gaseste fata interna a maxilarului superior, continuat
indarat de lama verticala a palatinului si apofiza pteriogoida a sfenidului. Pe
peretele extern se observa 3 lame osoase suprapuse denumite cornete(superior,
mijlociu si inferior) care delimiteaza cu peretele lateral al foselor nazale 3 spatii
numite meaturi in care se deschid orificiile cavitatilor anexe ale foselor nazale.
La nivelul meatului mijlociu se deschid sinusurile maxilare, sinusul frontal si
celulele etmoidale anteroare. La nivelul meatului inferior se deschide orificiul
sinusului sfenoidal. coanale. Determina infectii permanente: adenoidite acute,
corize repetate, otite, laringite, traheo-bronsite. Amigdala afringiana are rolul de
a produce Ig A, IgM, IgG. Tratament: extirparea vegetatiilor adenoidiene
chirurgical(in caz de

22. Anatomia lcinica a sinusurilor fetei-maxilare, frontale, etmoidale-

sinusul maxilar este sapat in maxilarul superior si se deshide in meatul mijlociu.
Are forma de piramida . Baza piramidei corespunde peretelui extern al foselor
nazale, peretele anterior corespunde fosei canine si este acoperit de partile moi
ale regiunii geniene. La partea superioara prezinta orificiul canalului suborbitar
prin care trece pachetul vasculo nervos suborbitar. Peretele postero inferior
separa sinusul de fosa zigomatica si pterigomaxilara. Peretele superior subtire
separa sinusul maxilar de cavitatea orbitara si prezinta in grosimea sa canalul
suborbitar cu frecvente dehiscente care favorizeaza afectarea nervului suborbitar
in cursul proceselor patologice ale sinusului maxilar. Marginea inferioara
constituire parea cea mai decliva a sinusului si este in raport cu alveolele
ultimului premolar si a primilor 2 molari a caror radacini pot patrunde in sinusul
maxilar. Mucoasa este subtire si aderenta si contne numeroase glande mucoase
care pot genera chisturi. Sinusurile frontale sunt 2 cavitati sapate in grosimea
osului frontal a caror forma, dimensiuni, variaza de la un individ la altul.

23. Sdr. secretor nazal. Prin rinoree se intelege orice fel de scurgere nazala
indiferent de natura ei. Poate fi seroasa, serosanguinolenta, seromucoasa,
mucupurulenta, purulenta, iar ca forma aparte rinoreea cerebro-spinala. Se
exteriorizeaza prin narina, posterior spre rinofarige sau mixt. Rinoreea anterioara
poate fi: -seroasa-unilaterala-ne face sa ne gandim la o rinoree cerebro-spinala
daca este asociata cu un traumatism, -bilaterala-insotite de crize de stranut si
obstructie nazala bilaterala, evoca alergia nazala;-purulenta-unilaterala: cu mros
fetid si obstructie nazala pledeaza pttr corp strain, la copil, de rinolit sau tumora
nazala la adult. Rinoscopia ant permite diagnosticul, cel mai adesea fiind
provocata de o sinuzita maxilara. La rinoscopie apare puroi in meatul mijlociu,
abundent ce se reface rapid dupa suflarea nasului. -bilaterala-evoca diagn de
rinita acuta-in care curgerrea nazala este frecvent striata cu sange, mucoasa
nazala rosie, narina inflamata, buza superioara iritata. La copii cu recidive
frecvente ne orienteaza spre vegetatii adenoide. Rinita acuta poate fi esentiala sau
doar un simptom al unei boli generale(rujeola, scarlatina). Rinita cronica-daca
diagn pozitiv este usor, diagn etiologic ridica probleme. Rinoree manifeste sub
forma de cruste-crustele pot fi de la nivelul vestibulului narinar(furunculul de
vestibul nazal, impetigo narinar, foliculita narinara, lupusul nazal), fie de la
nivelul foselor nazale(rinita cronica crustoasa-secundara unor agenti terapeutici-
spalaturi nazale, vasoconstrictoare, antibiotice locale-sau inhalarii unor vapori
calzi sau iritanti. Se obs de asemenea in perforatii nazale sau dupa interventii ce
sacrifica arhitectura fselor nazale, - si rinita ozeoasa manifestata prin triada:
atrofie, cruste, cacosmie). Rinoreea posterioara-drenajul secretiilor spre coane
deterina: hemaj, tuse, raclarea gatului. Secretia expulzata este vascoasa,
decubitul dorsal favorizand scurgerea in faringe. Sinusurile posterioare(cel
etmoidale posterioare si sinusul sfenoidal) isi evacueaza deasemeni secretiile spre
rinofaringe, ca si ozena, care prin atrofie largeste fosele nazale, determinand
frmarea si eliminarea crustelor atat anterior cat si posterior. La adult resturile
limfoide mediane sau laterale pot determina cefalee insotita de rinore posterioara
purulenta sau mucopurulenta. Epiteliomul de rinofaringe poate da aceleasi
simptome.
 24. Sdr de obstructie nazala.

-apare cand un obstacol endocavitar sau parietal diminua lumenul fosei

nazale. Sediul obstacolului este mai important decat volumul sau-obstacolele
narinare anterioare sau la nivelul capului cornetulu inferior, sau cele posterioare
la nivelul cozii cornetului inferior sau cele care jeneaza cel mai mult respiratia.
Pot da obstructie: infectiile nazale si ale cailor respiratorii, anosmia,
modificarile timbtului vocii, sforaitul, tulburarile de auditie, otitele catarale sau
supurate, tulburari in alimentatia copilului mic, astenia fzica si intelectuala,
deformarile osoase de la nivelul fetei si toracelui. Obstructia nazala permanenta
de la inceput-la nou nascut-datorita unei malformati nazale, de obicei la nivelul
orificiului posterior coanal. In timpul alimentatiei copilul se cianozeaza,
respiratia fiind bucala. In scop diagnostic se introduce o sonda Nelaton in fosa
nazala care se va opri la nivelul obstacolului. La copil-o obstructie unilaterala ne
face sa ne gandim la un corp strain endonazal, care a un timp se insoseste de
secretie mucopurulenta cu miros fetid. Alta cauza e reprezentata de un
traumatism-care provoaca un hematom septal subpericondral, fie o fractura a
piramidei nazale si mai ales a septului. La adult se produceprin traumatism sau
corp strain. Obstructia nazala progresiva bilaterala-la sugar: rinite sau adenoidite
acute cu rinoree, tulburarti generale pana la sindrom toxicoseptic;-la baieti, la
pubertate-fibromul rinofaringian, cu hemoragii repetate si abundente;-la adult-
rinite cronice, fie atrofice, fie hipertrofice, alergia nazala, polipoza nazala;-la
varstnici-sdr de senescenta se poate insoti de jena respiratorie nocturna,
hemoragii, sforait. Unilaterala-de cauza organica-malformatie, deviatie de sept,
hipertrofie de cornete, sinuzita, tumora rinosinusala.

25. Functia respiratorie nazala.

-are importanta primordiala in mecanismul respirator general. Contactul

aerului cu mucoasa nazala ii confera calitatile necesare pentru o functie normala
a intregului aparat respirator. Mucoasa nazala datorita structurii morfologice are
rolul de a incalzi, umezi si purifica aerul respirator. Etajul mijlociu este zona
ventilatorie principala, in timp ce cel inferior are un rol minor. Curentul inspirator
merge de-a lungul septului si fata interna a cornetului fara sa treaca prin meaturi.
Curentul de tip turbulent este singurul care atinge deschiderea sinusurilor in
meaturi. Zona olfactiva primeste mai mult aer expirat decat inspirat. in repaus vol
aerului inspirat este de 8-9 litri. Incalzirea aerului se face prin iradiere de caldura
de la mucoasa, vasodilatatia din inspir avand rol de a contacta o mai mare cant
de sange cu aerul expirat. Aerul care paraseste sinusurile in timpul inspirului
fiind incalzit contribuie in mica masura la incalzirea aerului inspirat. Umezirea
aerului este asigurata de celulele caliciforme si glandele seromucoase. Purificarea
aerului incepe in vestibulul nazal unde sunt oprite particulele mai mari de catre
peri(vibrizi) apoi in fosele nazale unde intra in actiune cilii si mucusul nazal.

26. Furunculul vestibulului nazal.

-este determinat de infectia cu Stafiloco auriu a unuia sau mai multor

foliculi pilosebacei. In forma simpla-un punct galben centrat de un fir de par si cu
reactie inflamatorie periferica intensa si tradus exterior prin tumefiererosie si
dureroasa a aripii nasului. Durerea spontana este intensa, pulsatila cu paroxisme
violente. Frecvent apare la cei cu diabet, insuficienta hepatica cronica. Uneori
mai multi foliculi se pot uni pentru a forma furunculul antracoid. Complicatii:
infectia venoasa-cordon inflamator pe cordonul venei faciale pana la unghiul
intern al ochiului ce poate fi urmata de tromboflebita sinusului
cavernos(protruzia globului ocular, edem palpebral si conjunctval, paralizia
oculomotorilor, cecitate, insotite de semne generale de septicemie). Tratament:
aplicarea de pulverizatii cu solutii antiseptice si pomezi completate cu
antibioterapie generala sau sulfamidoterapie.

27. Rinite hipertrofice.

 -se caracterizeaza prin hipertrofia pasagera sau definitiva a cornetelor nazale
inferioare si a mucoasei nazale. Se descriu 2 forme: difuze si localizate. Sunt mai
mult un simptom decat o maladie, insotind deviatia de sept, vegetatiile
adenoide, fenomenele alergice rinosinusale sau diverse tulburari generale
endocrine sau neurovegetative. Rinita hipertrofica difuza-in primele 2 decenii ale
vietii. Factori favorizanti: tulburari de ventilatie nazala, activitatea in atmosfera
bogata in praf, rolul favorizant al climatului rece si umed, abuzul de alcool si
tutun. Anatomo-patologic: 2 forme: congestiva pura in care se produce o extensie
temporara a tesutului erectil submucos si forma conjunctiva in care hipertrofia
este definitiva si este constituita din proliferarea tesutului conjunctiv in
profunzime. Clinic: obstructie nazala in special in cursul noptii si la caldura
atenuandu-se la frig, insotita de rinofaringita si infectii descendente larngo-
treheo-bronsice. Rinoscopia anterioara: hipertrofia cornetului inferior, rosu
violaceu, umple toata fosa nazala. Tratament: cauterizari electrice sau chimice
ale cornetelor, injectii sclerozante(clorhidrat de chinina5%) in forma congestiva
sau interventiile chirurgicale in forma conjunctiva(turbinectomie sau luxatia
cornetului inferior). Rinita hipertrofica localizata-la o portiune de cornet sau sept-
hipertrofia cozilor de cornet, cozile de sept nazal si cornetele mijlocii
buloase(dispozitie congenitala a unei celule etmoidale in cornetul mijlociu).
Tratament: cauterizare sau ablatie chirurgicala.

28. Rinite atrofice.

= leziuni inflamatorii cronice caracterizate prin atrofia si largirea

consecutiva a foselor nazale. Se deosebesc 2 forme: rinitele atrofice simple si
ozena. Rinitra atrofica simpla: secundar infectiilor grave ale foselor nazale
precum scarlatina, difterie, lues, abuz de diverse medicamente, folosirea d
epudre iritante sau toxice, spalaturi cu lichide neizotonice, cauterizari excesive
sau rezectii excesive a cornetelor inferioare hipertrofiate, la muncitorii din
industria cu praf, pulberi, diverse gaze toxice. Clinic: jena respiratorie nazala,
functionala, fara a prezenta cruste sau fetiditate. Tratament: badijonarea cu
solutie Bonain sau instilatii nazale de diverse solutii cu rol in favorizarea secretiei
nazale. Rinita atrofica ozeoasa-atrofie, fetiditate si prezenta de cruste galben-
verzui pe mucoasa foselor nazale. Etiologie: infectioasa, endocrina, avitaminoza,
trofoneurotica. Anatomopatologic: transformarea fibroasa a intregului tesut
conjunctiv al foselor nazale, transformarea pavimentoasa a epiteliului cilindric al
mucoasei, disparitia celulelor mucipare, a cililor vibratili si a glandelor;
submucoasa este transformata fibros iar vasele prezinta o teaca fibroasa care le
diminueaza calibrul. Procesul se extinde si la scheletul cornetelor si in
rinofaringe. Clinic: cefalee, jena respiratorie functonala, anosmie. Tratament:
indepartarea mecanica sau prin spalatura a crustelor, folosirea de substante
congestionante pentru stimularea secretiei, vitaminoterapia A, B, C, E,
pulverizatii sau aerosoli cu antibiotice, cure termale.

29. Etmoidita acuta si cronica.

Etmoidita acuta este apanajul copilului al carui sinus frontal nu este

dezvoltat. Etmoidita cronica supurata-2 forme clinice: asociata la o sinuzita
frontala, maxilara sau sfenoidala sau limitata numai la etmoid. Etmoidita aociata
cu so sinuzita frontala sau maxilara. Infectia etmoidului nu ramane
compartimentata si se extinde rapid la intreg labirintul etmoidal ceea ce face
posibil in continuare afectarea sinusului frontal. Leziunile anatomice: edem
inflamator al mucoasei etmoidului urmata de osteita rarefianta a septurilor
intercelulare astfel ca etmoidul devine un burete purulent. Clinic: etmoidita
anterioara se confunda cu sinuzita frontala, durere la presiunea unghiului intern
al orbitei. Puroiul prezent in meatul mijlociu inconjura mase polipoide de aspect
inflamator. Etmoidita posterioara este clinic manifesta daca nu se asociaza cu o
sinuzita maxilara. -scurgere purulenta in rinofaringe obiectivata la rinoscopia
posterioara prin prezenta puroiului deasupra meatului mijlociu si pe bolta
rinofaringelui. Etmoidita limitata la etmoid-empiem inchis a etmoidului-
obstructie completa a celulelor etmoidale prin leziuni inflamatorii si
fibrocicatriciale, puroiul ramane in etmoid care este transformat intr-o cavitate
unica. Clinic: cefalee frontala sau occipitala, aparitia unei complicatii orbito-
oculare. Tratament: pulverizatii sau aerosoli cu antibiotice, sulfamide, vaccinuri
cu actiune locala. Daca tratamentul medical nu da rezultate dupa 8-10 zile se
practica etmoidectomia pe cale endonazala si numai in caz de supuratie orbitara
sau de sinuzita frontala asociata se intervine pe cale externa.

30. Sinuzita maxilara acuta si cronica:

Sinuzita maxilara acuta: se def ca inflamatie catarala sau supurata a

mucoasei sinusului maxilar cu punct de plecare de obicei nazal sau dentar.
Etiologie:

1. rinogena (drenajul va fi defectuos datorita pozitiei orificiului de

deschidere situat ff sus cat si obstructiei prin edem a mucoasei, prin deviatie
inalta de sept si cronicizarea sinuzitei),

2. dentara (infectia se poate propaga prin contiguitate de la 2 premolar, 1, 2

molar ca urmare ca urmare a unei extractii, granulom, chist dentar,
pericoronarita),

3. infectii de vecinatate (se constituie o infectie secundara dupa o sinuzita

fronto-etmoidala, dar mai frecvent se produce o prindere simultana a tuturor
sinusurilor),

4. traumatisme (fractura maxilarului sup cu hematom supurat, efractia

antrumului in timpul extractiei de dinti si baro traumatismele).

Simptomatologie: cea nazala de origine

A) catarala apare in cursul unui guturai banal sau gripal. Durerea este
redusa la o simpla greutate a capului se gaseste in jum fetei respective si se
propaga la nivelul dintilor fiind de intensitate moderata. Evolutie spre vindecare
in cateva zile.

B) sinuzita maxilara purulenta apare im cursul unei gripe, durerile survin

simultan cu coriza, sunt f vii, cu caracter nevralgic, cu senzatie de plenitudine
in hemifaciesul respectiv. Durerea se exacerbeaza conturand un caracter orar.
Rinoreea este mai intai clara apoi 5-6 zile puroi de culoare galbena, brun sau
sangeranda. De origine dentara este acuta numai in aparenta, in realitate avem de
a face cu o sinuzita cronica latenta a carei existenta este brusc acutizata de o
interventie dentara. Se acumuleaza puroi in sinus fara a altera mucoasa si numai
daca infectia dentara persista , mucoasa se infecteaza si devine sinuzita propriu
zisa. Criza de sinuzita acuta: intreg faciesul devine dureros, obrazul se
tumefiaza, si se evacueaza un puroi fetid. Dintele bolnav lasat pe loc sau
existenta unui mic focar de osteita reziduala mentin starea de infectie si sinuzita
se cronicizeaza. In timpul crizei este necesara extractia dintelui bolnav.

Tratamentul sinuzitei acute maxilare: este acelasi ca si pt sinuzita frontala.

Daca spre a 5 zi de la debut durerea persista si nu cedeaza la analgezice se poate
considera ca puroiul este in retentie in sinusul maxilar. Se impune practicarea
unei punctii a sinusului maxilar cu evacuarea puroiului prin ostium dupa
prealabila aplicare de vasoconstric. in meatul mij. Dupa degajarea sinusului se
pot introduce antibiotice, cortizon, vasoconstric repetate la 2-3 zile. Se plaseaza
un tub de polietilen in sinusul maxilar pt a se adm tratam.

Sinuzita maxilara cronica: infectia este de origine rinogena evidentiind in

secretii germeni saprofiti ai foselor nazale deveniti patogeni. Alteori, puroiul
este amicrobian. Mucoasa sinusului este in general edematiata polipoida sau are
un aspect granulos. Clinic se caract prin durere si rinoree purulenta. Durerea este
variabila si exacerbeaza cu ocazia unei reincalziri a sinuzitei. Rinoreea este
constant unilateral, abundenta si uneori fetida daca este de origine dentara.
Rinoreea purulenta det prin inghitire tulb gastrointestinale si traheobronsite
descendente prin aspiratie. Numai punctia sinusului maxilar precizeaza prezenta
unei sinuzite maxilare supurate indiferent de etiologie si forma clinica. Prin
punctie se evacueaza puroiul si se introduc med. Tratament: punctii repetate,
antibiotice cu cortizon. Existenta unor leziuni ireversibile ale mucoasei impune
indepartarea acestora, operatia clasica este trepanarea sinusului prin fosa canina
cu chiuretajul mucoasei si drenajul sinusului prin bresa practicata in meatul inf.

31. Sinuzita frontala acuta si cronica.

Sinuzita frontala acuta: def ca afectarea infectioasa sau virala a sinusului

frontal. Pe plan clinic va fi insotita in mod practic de o etmoidita ant. Simptome:
dupa o perioada de debut constituita de o rinita acuta, semnele clinice diminua
dar persista o rinoree purulenta si senzatie dureroasa in reg supraorbitara care
iradiaza spre reg temporala si maxilara. Durerea se intensifica progresiv, devine
continua cu exacerbari paroxistice, mai ales in cursul diminetii obligand
bolnavul sa ramana imobil si in obscuritate in timpul crizei care dureaza 1-2 ore.
Durerea se insoteste de fotofobie, lacrimare iar miscarile globului ocular devin
dureroase. Palparea obiectiveaza durerea in aria de proiectie a sinusului frontal
cu un punct dureros maxim in inghiul intern al ochiului. (semnul lui Ewing)
Radiografia pune in evidenta o voalare sau opacitate neta a sinusului frontal.

Evolutie: spre vindecare dupa tratament si mai rar spontan. Cronicizarea

sinuzitei frontale se datoreste in general deviatiei de sept , hipertrofiei de cap de
cornet si mai rar virulentei germenului, sinuzitei etmoidale sau maxilare
asociate.

Forme clinice:

A) sinuzita congestive dat unei tulburari de aeratie in sinus in care nu exista

supuratie persistand doar durerile det de edemul mucoasei.
 B) sinuzita fluxionara prin asocierea cu un edem orbito ocular insotit de un
grad de chemosis care dispar rapid sub efectul trat med.

Tratament: se trateaza si deviatia de sept si hipertrofia capului de cornet

mij. Se prescriu antalgice (algocalmin, aspirina, comprese calde). Pt a favoriza
drenajul sinusului se aplica comprese cu vasoconstrictive(efedrina, adrenalina)
urmata de inhalatie cu oleuri balsamice, alcool mentolat si/sau instilatii nazale cu
vasoconstrictive locale asociate cu un antibiotic si cortizon. Aerosoloterapie, si
antibioterapie pe cale generala dupa stabilirea unei antibiograme. Daca durerile
persista si drenajul este defectuos se trepanopunctie cu fixarea unui cui prin care
se fac zilnic spalaturi si se adm antib si cortizon.

Sinuzita frontala cronica: dupa 2 luni de evolutie o sinuzita frontala

netratata se cronicizeaza. O infectie cronica a sinusului frontal poate surveni:
prin cronicizarea unei sinuzite frontale acute sau ca o complicatie a unei sinuzite
maxilare.

Leziunile anatomo patologice: mucoase reprez de edem, serozitate, puroi

cu germeni, urmate apoi de degenerescenta polipoida a mucoasei si in final de
procesul de osteita rarefianta cauza det a complicatiilor infectioase orbito oculare
craniene si endocraniene. Simptome: clinic det durere si rinoree purulenta.
Durerile se agraveaza cu ocazia unui banal guturai. Cefalee puternica. Rinoreea
este purulenta, nefetida si mult mai putin abundenta decat in sinuzita maxilara.
Rinoscopia ant evidentiaza puroi in meatul mij, ocupat de polipi edematosi sau
inflamatori. Exam radiologic evidentiaza o opacitate completa a sinusului si
eventual prezenta unei osteite parietale. Sinuzita frontala are un prognostic
rezervat datorita unor complicatii orbitare sau cerebrale! Tratament de
chirurgical, este rebela la antibiotice utilizate pe cale generala si imposibil de
adm local. In cazurile simple se poate practica o operatie de drenaj pe cale
nazala prin rezectia septului sau cornetului mij. Initial este necesar a se practica
trepanopunctia sinusului frontal si introducerea de med modificatoare, antib,
cortizon, enzime proteolitice. Daca sunt leziuni de osteita care obliga si la
indepartarea mucoasei, se trepaneaza sinusul, se chiureteaza focarele de osteita ,
se exclude sinusul umpland cavitatea cu tes gras si se obtureaza ostiumul prin
grefon osos.

32. Complicatiile endocraniene ale infectiei nazala si sinusale:

Complicatii sinuzite : endocraniene;-datorita extinderii pe cale hematogena sau
din aproape in aproape prin proc de osteita si distructie osoasa cu aparitia de
meningita, abces extradural, abces cerebral, cu semne de HIC, si fen de
focalizare;-sdr cefalgic, cu pierdere de cunostiinta, vertij, tulb de vedere;Trat
neurochir si orl;Complicatii sinuzite: vasculare;-tromboflebita de sinus long sup
sau de sin cavernos prin diseminarea trombilor septic cavernosi;Apar in sinuzite
etmoido frontale pe calea venei angulara si oftamice; Simptome: supuratie
profunda cu oftalmoplegie, chemozis, cefalee post de globii ocular; Trat:
chir( sinuzite) drenaj si ab si ains in doze mari

33. Complicatiile exocraniene ale sinuzitelor: orbito-oculare-

dacriocistite supurate-inflamatia gl lacrimale cu edemul orbitei si secretie
mucopurulenta;-celulita orbitei secundara extensiei unei supuratii prin
strabaterea lamei papiracee a unei etmoidite supurate, chemozis si det abcesul
orbital, exoftalmie, si tulb de miscare a globilor ocul si tulb de vedere; Trat:
chir(drenaj etmoidal al colectiei) fara trat-det fuxiune palpebrala superficial in
pleoapa sup sau in cea inf, empiem orbital cu formare de tromboflebite de sinus
cavernos, afectarea nervilor 2, 3, 4, 5, 6;-osteomielita oaselor craniului apare in
rinita ac , sinuzita max sau frontal acuta det de streptococ sau stafilococ, edem
local, inflamatie, proc de osteita (RX), exteriorizare prin fistulizare sau se
propaga endocranian cu aparitia complic endocraniene;Ab incizie abces-complic
de vecintate si descendente- otite , faringite, laringo-traheite, pneumopatii.
 34. Tumori benigne ale foselor nazale:

- se concretizeaza prin sind de obstructie nazala. Tumori de origine

conjunctiva(fibrom, lipom, miom, angiom, condrom, osteom) si tumori de
origine epiteliala (papilom, adenom, mucocel, chistul septului nazal) 1.
MUCOCELUL ETMOIDAL este o tumora lichida cu perete osos formata prin
retentie in una sau mai multe celule etmoidale si contine un lichid de inflamatie
cu multe albumine. Etiologie: infectie cronica latenta a mucoasei, traumatism
accidental sau operator, corpi straini, tumori benigne care antreneaza obstructia
orificiilor de deschidere a cel etmoidale si det formarea unui chist prin lipsa de
drenaj al secretiilor mucoase. Det o eroziune progresiva a peretilor ososi
ajungand la un volum considerabil. Simptome: semne de obstructie nazala care
se intensifica, vedere perturbata epifora frecventa. Trat numai chirurgical,
consta in ablatia peretelui epitelial al fistulei. 2. OSTEOMUL: tumora bine
circumscrisa, formata numai din tesut osos care se dezvolta lent si continuu
avand de obicei punct de plecare intr un sinus. Osteomul este solitar, rareori
dublu sau triplu. Tumora se dezvolta treptat excentric, deformeaza si erodeaza
peretii sinusului, patrunde in regiunile vecine unde comprima organele
respective. Simptome: in perioada de debut semne subiective, tensiune
dureroasa, cafalee fronto-orbitara unilateral, nevralgie nazala;dupa cresterea
osteomului apar semne obiective mai ales la nivelul orbitei unde det o bombare a
peretelui si deplasarea globului ocular. Trat: esential chirurgical, ablatia
timpurie a tumorii. 3 PAPILOMUL: tumora benigna fibro epiteliala mai
frecvent solitara situata pe septul nazal inf, pe capul cornetului mij si f rar in
sinusul maxilar si etmoid. Are aspect de formatiune conopidiforma, roz cenusie
cu baza larga de implantare, consistenta elastica si sangereaza la palpare.
Semne: det in timp o obstructie iar epistaxisul spontan este rar. Trat: excizia
tumorii prin electrocoagulare, iar cand se dezvolta in sinusul maxilar este
necesar abord chir larg al sinusului datorita potentialului de malignizare al
papilomului. 4. POLIPUL SANGERAND AL SEPTULUI NAZAL: este o
mica tumoreta cu sediul in partea ant- inf in zona lui Kisselbach. Structura
histologica de angiom, sau granulom vascular care det hemoragii repetate si
abundente mai ales in perioada menstrelor si sarcinii. La exam rinoscopic se
evidentiaza o formatiune de marimea unui bob de piper sau de mazare de culoare
rosie sau violacee, acoperita de o mucoasa normala, de forma rotunda, sesila
sau pediculata. Ablatia formatiunii trebuie sa fie f completa deoarece se poate
confunda clinic cu sarcomul.

35. Polipoza rinosinusala banala.

-polipi si formatiuni rezultate din degenerarea edematoasa a mucoasei

meatului mij sau etmoidal si sinusului maxilar asociate cu prolif limfoblastica si
a subs fundamentale din tes conj;Fact alergici , infectiosi si tumorali; Etiopat:
polipoza alergica(polipi bilaterali si obstr la fel) si infectioasa-insoteste sinuzita
adesea (polipi unilaterali si obstr la fel); De insotire a unei tumori maligne: Polip
coanal( Killian) prin blocarea coanei obstr unilaterala. Polipoza nazala
deformanta si recidivanta juvenila ( sdr WOAKES)-in copilarie , polip mare ce
deformeaza scheletul nazal; Polipoza nazala asoc cu dilatatie bronsica ( sdr
mounier-kuhn) sau asoc unei inversiuni ale org ( triada kartagener); Simpt: obstr
nazala , tulb de olfactie( ansomie sau hiposmie) rinoreee mucopurulenta, sdr
cefalgic, rinolalie inchisa; Trat: mixt, medicam, antialergic, antinf, chir ablatia
polipilor prin polipectomie clasica sau endocopica.

36. Alergia rinosinusala-etiopatogenie, simptomatologie:

Afectiune frecventa cu implicarea unei reactii de sensibilizare indusa

alergenic cu formare de Ac specifici; Imunitatea poate fi : nespecifica ( naturala
neutralizeaza mai multi alergeni) sau specifica (actionea sa este asupra unui
singur alergen); Reactiile se produc proport cu intensitatea agresiunii Ag-Ac si cu
gradul de sensibilizare a org; Alergenii pot fi : completi ( proteici ) incompl
( haptene );

Tipuri de reac alergice: 1. anafilactice-alergie rinosinusala; 2. citotoxice-

incompatibil sanguine si Rh; 3. complex ag-Ac boala serului si nefrita alergica;
4. hipersensibil intarziata-grefe transplant. In alergia rinosinusala Ac tip Ig G, Ig
E se fixeaza pe mastocite si bazofile cu elib de med chimic( histamine,
bradikinina, Pg) se prod vasodil , edem, hipersecr si polipi-manif de rinoree,
stranut, obstructie nazala. Dupa etiologie: rinite alegice si infecto-alegice;
Sezoniere( febra de fan, mucegai, acarieni, ag bact si profesionali). Simptome:
sdr alergic naso sinusal-rinoree stranuturi in salve , obstr nazala si plenitudine
nazala si prurit oculo-nazal. Rinoscopia ant: muc nazala cu aspect turgescent,
tumefiat acoperit de mucus, sangerare minima si polipi in meatul mij. Forme
clince: polipoza spasmodica periodica (polen)-crize repetate chiar in cursul
aceleasi zile +_congestie conjunctivala si lacrimale, eozinofilie, exema, edem
Quinke; Rinita spasmodica aperiodica-pneumoalergeni, ag bacterieni,
medicamente si alimente; Rino-sinuzite polipoide- polipi la niv cel etmoidale sau
sinusului max ce det obstructia foselor nazal, bilateral, obstructie, eozinofilie.

37. Alergia rinosinusala- tratament.

De lunga durata, se actioneaza in mai multe directii: suprimarea

alergenului, desensibilizarea specifica sau nespecifica pt a opri formarea de
anticorpi, evitarea conflictului alergen-Ac, modificarea pragului reactional al
terenului, suprimarea focarelor infectioase cronice, supr de parazitoze. Trat,
este de 2 feluri: general si local. General: tratament specific de desensibilizare
si trat simptomatic care cuprinde: med antialergica, antiinflamatorie,
antiinfectioasa si med modificatoare ale terenului.

A) med antialergice nespecifice: antihistaminice de sinteza, gamaglobuline,

cromoglycat disodic.
 B) med antiinflamatorie: cortizon

C) med antiinfectioasa: antibiotice si vaccinuri (sulfamide, eritromicina sau

cicline. Nu se da penicilina);

D) med modificatoare ale terenului: sedative nervoase, psihoterapie, cure

de relaxare, simpaticomimetice, vitaminoterapie, trat neuroendocrin. Local:
vasoconstric locale (cocaina, efedrina, adrenalina) cu scopul de a debloca fosele
nazale. Se pot utiliza asocieri efedrina si hidrocortizol instilatii sau aerosoli.
Cortizonu se poate aplica local si in injectii in mucoasa cornetului inf. Pt
diminuarea in vol a cornetului inf se mai pot utiliza si electrocoagulare,
galvanocauterizare, cauterizari chimice, crioterapie. Trat chirurgical este indicat
numai pt sinuzice cronice alergice rebele la tratament si pt polipoze nazale
obstruate care produc tulburari accentuate in resp.

38. Tumori maligne ale foselor nazale si sinusurilor paranazale: tumori

maligne epiteliale si conjunctive. Rareori matastazeaza. Tumorile benigne ca :
adenomul, papilomul pot degenera in carcinoame. Tumorile epiteliale nazale au
originea mai frecv din etmoid si mai rar pe cornetul inf si septul nazal. Tumorile
epiteliale au mai ales un caracter infiltrativ, destructiv, se ulcereaza si sfaceleaza
usor insotindu se de fen inflamatorii ale foselor nazale si ale sinusurilor in timp
ce tumorile conjunctive au un caracter expansiv, rapid. Tumori epiteliale:

A)epiteliomul pavimentos, se intalneste mai frecv la nivelul sinusurilor

max, frontal si sfenoidal.

B) epiteliomul cilindric mai frecv la nivelul etmoidului

C) cilindromul rar intalnit cu tendinta la metastatzare minima

D) nevocarcinomul cel mai agresiv, det metastaze generale.

Tumorile conjunctive: mai frecv sub forma de sarcom fibroblastic, mai rar
osteosarcom, condrosarcom, mixosarcom. Debutul este insidios, nedureros,
det fen variabile de rinita. In perioada de stare rinoreea devine purulenta, cu
sange; epistaxisurile frecvente si obstructie nazala accentuata. in perioada
terminala tumora se dezvolta in diferite directii: trompa lui Eustache, orbita,
endocraniu, piramida nazala, fata, palat si apar metastaze osoase, pulmonare,
gangl.

A)Cancerul de sept nazal det rapid jena resp si epistaxisuri putin abundente
dar frecv. Sarcomul septului nazal este des confundata cu o tumora benigna
sangeranda, de aceea orice formatiune suspectata va fi larg ridicata.

B) cancerul de etmoid si fosa nazala, cel mai frecv, perioada lunga de

timp se dezv in labirintul etmoidal, neprezentand forme directe. Clinic: rinoree
persistenta, unilaterala, fetida, persistenta la tratament. Exam rinoscopic:
meatul mij polipi simptomatici de aspect banal. Tumora se extinde spre orbita
deplasand globul ocular. Diag diferential cu sifilis, rinoliti, etmoidite cronice
supurate asociate cu polipoza nazala.

C) cancerul de sinus maxilar se dezv in sinusul maxilar, se manifesta prin

rinoree purulenta, fetida, hemoragica, unilaterala. Det dureri dentare, rebele la
trat. Tumora evolueaza prin erodarea peretelui ant al sinusului maxilar
exteriorizandu se spre obraz. Treptat este interesat intreg masivul facial.
Durerile sunt in general violente, deoarece este interesat nervul maxilar sup.
Diag diferential cu afectiuni inflamatorii, tumori benigne, nevralgii dentare,
trigeminale.

39. Epistaxisul- principii de tratament: 3 etape :

1. Hemostaza locala ( medicamentos ): calmare pac, eliminare cheaguri din

FN, aplicarea sol vasoconstric, anestezice xilocaina 2-4%; repaus pac in
semisezand+ compresiune digitala pe aripa nasului cateva min( dir sau prin
tampon ); cauterizarea chimica (cu perle de nitrat de ag)sau electr ( cu laser);
compresiune cu sonda foley , tamponament nazal ant (compresiv daca e abundant
+ fasa de tifon imbibata in subt uleioase si hemostatice)tamp post la batrani, la
HTA, ATS, prin interesarea a sfenopalatine( tampon in sonda nellaton in
rinofaringe +tamp ant: 48-72h +AB cu urmarire la 72 h ( preventive sinechii);

2. hemostaza regionala ( chir ): in hemoragiile grave-prin embolizarea

selective retraograda (a etm) sau ligaturi vasc ( a car ext), rezectie septala
submuc, circumscrierea zonei hemoragice cu laser;

3. hemostaza generala ( medicamentos hemostatice (venostat, vitK+C,

etamsilat)+ corect echil hemodinam. -coresct hidro-electrolitica;

4. Trat etiologic : HTA, af cardiovasc, hepatice, hematologice,

endocrinopatii

40. Hematom septal:

= colectie sangvinolenta submucoasa ( intre pericondru si periost) in partea

ant a septului, cauza post traumatica;

Dgn: prin rinoscopie anterioara (durere, obstructie nazala bilaterala);

Complicatii: suprainfectie (abces septal);

Tratament: incizie, drenaj, tamponament compresiv.

41. Fracturile piramidei nazale.

In urma unui traumatism, se realizeaza cu sau fara deplasare. Repunerea in

pozitie normala a piramidei nazale si contentia ei iar in interior recalibrarea
foselor nazale cu restabilirea funct acestora. Pot fi deschise dau inchise.
Fracturile fara deplasare pot fi uni sau bilaterale, nepunand probl de trat.
Fracturile de deplasare pot interesa scheletul osos, piramida nazala, septul nazal
si masivul facial. Fracturile prin soc ant-post, in carte deschisa, cu separarea
oaselor proprii pe linia mediana; asupra septului fracturile de tip Jarjavay, cu
linie de fractura ant-post sau zdrobirea acestuia. Alte tipuri de fracturi: Le Fort I,
II si III (orizontale), verticale si combinate (Walter).

Exam clinic: Inspectia daca este precoce, inaintea aparitiei edemului si

hematoamelor permite observarea deformarilor osoare si cateodata a traiectului
de fractura. Palparea permite evidentierea crepitatiilor osoase, mobilitatii
anormale, a existentei emfizemului subcutanat.

Tratament: chirurgical, manevra de reducere a fracturii urmata de

contentia piramidei nazale. Fracturi deschise: transformatea fracturii deschise
in fractura inchisa prin suturarea plagii, se face corespunzator pt a evita osteita.

42. Anatomia clinica a urechii externe:

-2 parti: pavilion si conduct auditiv extern; pavilion: este o lama

cartilaginoasa si elastica, ovalara cu marele ax vertical, ant mastoidei. Fata ext:
are forma unui cornet, central conca, periferic reliefuri cartilaginoase, inf lobul
urechii. Fata int: conf inversa externei, in 1/3 ant aderenta la peretele lateral al
capului. Format din: schelet fibrocartilaginos, aparat musculoligamentar
rudimentar, la ext acoperit cu tegument mobil. Conductul auditiv extern: repr
un tub aerat, de forma neregulata, de 25 mm. Punct de plecare din conca pana
la timpan, curbat orizontal in S italic. Pt vizualizarea timpanului se tractioneaza
pavilionul in sus si indarat. Intern: structura osoasa, ext: structura
fibrocartilaginoasa. RAPOARTE: ant: articulatia temporo mandibulara, post:
cel antrale, profund cu nervul facial, inf: loja parotidiana, sup: baza craniului,
ext: se deschide in conca printr un larg orificu iar extrem int prezinta un sant in
care se insera conturul timpanului.

43. Otalgia etiologie: durere resimtita de bolnav in ureche.

 Datorata unor afectiuni auriculare: -otodinie, sau poate fi det de o leziune
din vecinatatea urechii. sau chiar de la distanta: otalgie reflexa. Afectiuni care
det:

A) afectiuni alea pavilionului si conduct aud ext: traumatice, contuzii,

plagi, hematoame, otite ext cu diferite etiologii(microb, micotica, alergica,
zona zoster), leziuni prin inghet sau arsuri, corpi straini endogeni(dop cerumen,
dop epidermic), sau exogeni (animati-insecte, inanimati-margele, plastic),
tumori suprainfectate ale pav si cond aud ext.

B) afectiuni ale urechii medii: otita, traumatisme, cancerul urechii medii;

C) afectiuni ale zonelor vecine: cavitatii orale: inf dentare, herpes,

neoplazie. Faringelui: inflamatii si infectii, faringite, amigdalite, abcese,
tumori ale faringelui in toate cele 3 etaje, afectiuni inflamatorii ale parotidei, si
ale articul temporo mandibulare.

D) afectiuni la distanta: ale laringelui: tuberculoza laringiana, tumorile

coroanei laringiene; stiloida lunga-sdr Eagle; tiroida: leziuni inflamatorii, tiroida
subacuta Quervain, hemoragie dintr un chist sau nodul tiroidian. Ischemia
miocardului. E) isterica: la femei cu dezechilibre endocrine.

44. Clasificarea otitelor:

Otite medii acute: otita congestiva, otita seroasa, otita acuta supurata.
Otita supurata(gripala, sugarului, persoanelor in varsta, otomastoidita acuta,
otita medie cronica; Otita medie cronica: poate fi cu timpan inchis(otita
seromucoasa cronica) si cu timpan deschis. Otita cu timpan deschis are 2 forme:
otita medie supurata cronica simpla (otoreea tubara) si otita medie suparata
cronica propriu zisa (osteitica).

Clasificarea otitelor:
 Otita cu timpan inchis cu simptomatologie acuta: otita seroasa, otita
barotraumatica, ot. congestiva

Otita acuta cu timpan inchis : otita acuta supurata ( etiol infectioasa )

Otita cronica cu timpan inchis : otita mucoasa cu multe varietati, otita

fibroadeziva

Otita cronica cu timpan inchis (supurate): sechele cictariceale, timpano-

scleroza

45. Otite externe:

Otita ext acuta= inf pielii urechii ext+ obstr CAE cause: trauma locala,
suprinfectie, fenomene alegice - agent pat: streptococ (erizipel-otalgie, prurit,
otoree sero-purulenta, senzatie de tensiune locala); stafilococ- leziunile se pot
extinde la nivelul mastoidei, parotidei si art temporo mand (cand e implicat
piocianicul).

Tratament: eliminarea crustelor si secretiilor, rivanol, hidrocortizon acetat,

AINS, antibiotice pe cale generala si debridare chir(necroza)

46. Otita medie acuta banala la adult si copil mare: este amicrobiana:
Clasificare:

A) otita seroasa acuta, den cataruri tubotimpanic sau otita a vacuo. Frecv la
copil, de obicei bilateral, apare in cursul ultimului episod inflamator faringian
det obstructia sau disfunctia trompei. Prezenta lichidului seros in casuta se
datoreste cresterii presiunii venoase ca urmare a resorbtiei aerului din casuta.
Otalgia are intensitate variabila, pasagera sau lipseste. Simptomul predominat:
hipoacuzia.

La examenul otoscopic: timpan de aspect normal sau rozat, mai mult sau
mai putin retractat, mobilitate diminuata. Prin transparenta timpanului se
observa nivelul de lichid. Evolutie favorabila, vindecarea prin tratament precoce
si concordant, constand in dezobstructia trompei si reluarea functiei de aerisire si
drenaj a urechii medii.

B) otita barotraumatica sau aerotita: cauze mecanice, la indivizi supusi

diferentei mari de presiune(aviatori, chesonieri) Cauza: insufucienta
permeabilitate a trompei lui Eustachio. Clinic: durere, insotita de surditate si
zgomote si vertij. Tratament: acelasi ca in otita seroasa, desi se vindeca si
spontan.

C)otita acuta congestiva: poate aparea la toate varstele dar in special la

copilul Adenoidian ca urmare a unei crize banale acute sau virale. Clinic: dureri,
durere brusca care se calmeaza dupa instilatii de boramid sau alt lichid cald in
ureche. Nu supureaza, afebrila.

47. Otite acute din boli infecto-contagioase: rare si cu evolutie benigna:

A) otita scarlatinoasa, incidenta 5-30% la copil. Se poate confunda cu otita

medie acuta. Si o forma necrozanta, rarisima (timpan si distructie osoasa).
Apare de obicei in cursul anginei scarlatinoase.

B) otita din cursul rujeolei imbraca caracterul otitei supurate clasice, dar
mai frecv sub forma congestiva, sunt curabile prin antibioterapie, nepunand
probleme deosebite.

C) otita din cursul difteriei, este de cele mai multe ori consecutiva difteriei
nazale sau faringiene, beneficiind de trat general al difteriei.

48. Otita sero-mucoasa acuta. (catarul tubo-timpanic)

Se intalneste frecvent la copil si este de obicei bilaterala. Apare de obicei in

jurul unui episod inflamator faringian care determina obstructia sau disfunctia
trompei prin modificarile reactive hiperplazice limfatice. Prezenta lichidului
seros in casuta se datoreste cresterii presiunii venoase ca urmare a resorbtiei
aerului din casuta. Lichidul este galbui, steril fluid si se coaguleaza in aer.
Contine iunoglobuline E si C, glicoproteine, lipoproteine.

Clinic: otalgie, zgomote si surditate. Simptomul cardinal ramane hipoacuzia

de transmisie care este insotita de senzatia de lichid care se deplaseaza in ureche.
Otoscopic: timpanul normal sau rozat mai mult sau mai putin retractat si cu
mobilitate diminuata.

Evolutia este in general favorabila si vindecarea se obtine prin trat precoce.

La cateva zile de tratament inflamatia rinofaringiana cedeaza ca si inflamatia
tubo-timpanica incat trompa se repermeabilizeaza rapid. Otita poate recidiva dar
cu timpul apar modificari anatomo-patologice timpano-osiculare si in compozitia
lichidului incat trece in stadiul de cronicizare(otita mucoasa). Uneori pe fondul
de otita seroasa acuta pot surveni fenomene inflamatorii infectioase prin migrarea
germenilor in urechea medie si atunci devine tita acuta supurata evidenta.

Tratament: dezobstrucita trompei si reluarea functiei de aerisire si drenal a

urechii medii. Daca trompa nu se permeabilizeaza se punctioneaza timpanul si se
evacueaza lichidul prin aspiratie.

49. Otomastoidita acuta.

Se caracterizeaza prin osteita apofizei mastoide insotita de leziuni ale

mucoasei. Este cel mai frecvent secundara otitei acute si rareori poate fi
primitiva.

Etiologie: monomicrobiana cu streptococ beta hemolitic, pneumococ,

stafilococ auriu.

Patogenie: infectia ajunge in mastoida din casuta pe calea mucoasei care se

continua prin aditus ad antrum cu mucoasa antrului si celulelor periantrale.
Retentia puroiului in urechea medie prin paracenteza tardiva sau perforatie
insuficienta favorizeaza propagarea infectiei.

Anatomie-patologica: leziunile depind de structura mastoidei si timpul cand

a debutat infectia. Initial congestie si hiperemie urmate de un proces de tromboza
vasculara cu necroza aseptica a endostului si a septurilor celulare. Datorita
invaziei microbiene si afluxului de leucocite se produce o necroza septica cu
formarea unui empiem si osteoflegmonul este constituit.

Clinic: durerea e localizata in interiorul urechii cu iradiere spre mastoida,

hemicranie continua sau paroxistica mai accentuata in timpul noptii, hipoacuzie
de transmisie. Otoscopie: puroi in conductul auditiv extern sau oprirea brusca a
otoreei, timpan congestiv, cu bombarea in cadranul posterior cu o perforatie
variabila ca marime. Palparea mastoidei este dureroasa.

Paraclinic: audiograma, Rx.

Forme anatomo-clinice dupa grupul celular mastoidian prin care puroiul se

dreneaza:

-forma retroauriculara-prin peretele extern al antrului. In cursul drenajului

puroiul ajunge subperiostal si apoi subcutanat impingand pavilionul inainte si
inafara cu stergerea santului retroauricular;

-forma temporo zigomatica-la copilul mic(puroiul poate cantona sub

muschiul temporal si determina trismus sau ajunge subcutanat si determina edem
masiv in hemifaciesul respectiv si pleoape;

-forma cu deschidere in teaca musciului SCM cu producerea de torticolis;-

forma occipitala;

-forma jugodigastrica.
 Tratament: medical, paracenteza si antibiotice. Daca in interval de 15 zile
simptomele clinica nu retrocedeaza siradiologic apar semne evidente de
mastoidita se recurge la mastoidectomie.

50. Forme de exteriorizare a otomastoiditei acute.

Forme anatomo-clinice dupa grupul celular mastoidian prin care puroiul se

dreneaza:

-forma retroauriculara-prin peretele extern al antrului. In cursul drenajului

puroiul ajunge subperiostal si apoi subcutanat impingand pavilionul inainte si
inafara cu stergerea santului retroauricular;

-forma temporo zigomatica-la copilul mic (puroiul poate cantona sub

muschiul temporal si determina trismus sau ajunge subcutanat si determina edem
masiv in hemifaciesul respectiv si pleoape;

-forma cu deschidere in teaca musciului SCM cu producerea de torticolis;-

forma occipitala;

-forma jugodigastrica.

Daca supuratia se dreneaza prin peretele intern al mastoidei poate ajunge in

labirint, deschide canalul lui Falloppe, sau prin intermediul celulelor
perilabirintice ajunge in stanca determinand petrozita si chiar pana la varful
stancii(apexita). Prinderea varfului stancii afecteaza nervii V-VI si realizeaza
sindromul lui Gradenigo caracterizat prin otoree, paralizie de oculomotor extern
si nevralgie de trigemen.

51. Forme particulare de otita medie acuta in functie de varsta.

Varsta are mare influenta prin particularitatile anatomice corespunzatoare

varstei, momentul instalarii otitei si mijloacele de aparare locale si generale ale
organismului. 75% dintre otitele acute apar inaintea varstei de 10 ani cu un
maxim de incidenta la 4-5 ani si 20% in a doua copilarie, la purtatorii de
vegetatii adenoide si amigdale cronic infectate. La batran otita acuta apare mai
rar dar este mai periculoasa, indeosebi in formele cu pnenumococ care detrrmina
leziuni osoase intinse generatoare de complicatii fara ase releva pe plan clinic
prin simptomatologie alarmanta. Modificarea starii generale ale organismului
prin diabet, TBC, alergie, convalescenta sau la tarati pot influenta tabloul clinic
al otitei. Predispozitiile patlogice, varsta si si virulenta germenului pot favoriza
aparitia unor complicatii: mastoidita acuta, labirintita acuta, complicatii
endocraniene sau se cronicizeaza.

52. Otita medie acuta supurata propriu-zisa.

Este de etiologie infectioasa si reprezinta localizarea unui proces supurativ

in urechea medie. Se intalneste la toate varstele dar mai ales la copil la care exista
si o hiperreactivitate a tesutului limfoid.

Etiologie: infectia microbiana simpla sau in asociatie cu virusuri care prin

modificarile lezionale deschid calea infectiilor cu germeni patogeni. Se remarca
infectii rino-faringiene sezoniere, streptococul si pneumococul, mai rar germeni
gram negativi, anaerobi.

Cauze favorizante: hipertrofia vegetatiilor adenoide si a amigdalelor

palatine, rinosinuzite, tumori ale rinofaringelui, cauze generala (stari imunologice
deficitare, terenuri alergice, boli infecto contagioase, boli cronice, carente
vitaminice).

Patogenie: Infectia se propaga la uechea medie pe calea nazo-tubara, pe

cale hematogena si pe cale externa. La infectia de cauza rino-faringiana,
germenii cu punct de plecare de la un focar infectios faringian sau sinusal se
propaga prin trompa dereglata fiziologic si ajung la nivelul casutei pe care o
infecteaza. Calea hematogena: in cursul septicemiilor, gripa, TBC. Calea
externa: in traumatismele directe ale timpanului, in cursul manevrelor de
extragere a corpilor straini auriculari. Initial se produce hiperemie prin dilatarea
capilarelor care duce la apritia unui exsudat serofibrin, prin dezvolatrea virulentei
microbiene si a afluxui de leucocite serozitatea devine sero-sanguinolenta, apoi
mucopurulenta sau purulenta.

Clinic: durere intermitenta sub forma de intepaturi si iradiere in

hemifaciesul respectiv si dinti. Hipoacuzia este variabila si se insoteste uneori de
vertij, palparea mastoidei este dureroasa la nivelul zonei de proiectie a antrului,
febra, paloare, supuratie care reduce durerea.

Otoscopic: la inceput otoree seo-sanguinolenta ueori abundenta spumoasa si

aerata acre treptat devine muco-purulenta si apoi purulenta, filanta de culoare
galbuie si inodora. Dupa aspirarea secretiei se observa orificiul de perforarae a
timpanului, pulsatil. Durerea inceteaza dupa circa 4 zile de la debut iar otoreea
dispare in 5-10 zile. Perforatia daca nu este mare se inchide in circa 15 zile prin
granularea marginilor.

53. Otita medie acuta supurata simpla. vezi 52.

54. Otospongioza(otoscleroza). osteodistrofie a capsulei labirintice care se

traduce prin: osteoliza si reconstructie osoasa in acelasi focar. Acesta se gaseste
de obicei la nivelul ferestrei ovale unde determina anchiloza scaritei dar se poate
dezvolta de asemeni spre cavitatea labirintica cu rasunet asupra functiei cohleare.
Leziunile sunt bilaterale. Etiologie: afectiune ereditara sub forma recesiva sau
dominanta. Surditatea se agraveaza cu fiecare sarcina si indeosebi in timpul
alaptarii prin spolierea de calciu a stancii temporalului. Din pdv
anatomopatologic, distrofia capsulei otice evolueaza in 3 faze:
vasculara(congestiva), de resorbtie osoasa(otospongioza), de neoformatie
osoasa (otoscleroza). Clinic: surditate progresiva insotita de zgomote. Surditatea
apare discret ca o hipoacuzie usoara care se accentueaza treptat si manifest in
timpul per menstruale prin oboseala, depresiune nervoasa, surmenaj. Deseori se
observa un fenomen neasteptat: bolnavul aude mai bine intr-o atmosfera cu
zgomot decat in liniste(paracuzia lui Willis). Explicatia consta in faptul ca
zgomotul ambiant obliga pe interlocutor sa vorbeasca cu intensitate mai mare.
Otoscopic: timpanul este normal. Audiograma precizeaza la inceput o surditate
tipica de transmisie. Tratament: medical prin fluorura de sodiu care blocheaza
activitatea enzimatica in focar. Tratamentul chirurgical-ablatia completa a
scaritei, inchiderea ferestrei ovale deschisa precedent prin grefa autogena si
punerea in pozitie a unei proteze de inlocuire a scaritei. Contraindicatia
operatorie apare daca surditatea prezinta o evolutie labirintica marcata sau daca
urechea cotrolaterala este surda.

55. Complicatiile vasculare ale otitelor cronice: Tomboflebita de sinus

lateral-elib de trombi septici cu prod de septicemia-in evol: faza de process
perifeblitic, proces endoflebitic(sinus lateral cu aspect de frunza vesteda), poate
prinde si vena jug int spre inferior-diag: otita medie cronica, colesteamatoasa,
cu febra septic, tumefactie, durere mastoidiana(semn Griesinger) indurarea ant a
SCM, hemocult +, angiogr: ingust sinus sigmoid, CT- lipsa de subst os in sinus
sigmoid-trat: chir(urgent), deschidere sinus indepartare tromb, ligature vena jug
int, AB, corticoterapie.

56. Abcesul cerebelos- unic la varste extreme, origine otogena, propagate

vasc sau prin labirint, clinic : sdr infectios +sdr de focalizare, tulb de echil,
hipotonie musc , asinergie, adiadocochinezie, nistagmus, af nervilor 3, 5, 6, 7, ,
9, 10. In faza terminal tulb bulbare , modif puls si resp, af nervilor cranieni; trat
Chir/ Ab.

57. Paralizia periferica de facial - etiologie, tratament--centrala/periferica-

lezarea facialului motor pareza /paralizie motorie a muschiului mimicii , uni
sau bilaterala , incompleta( disociatie cervico-faciala) sau completa ( temporo-
cervico-faciala); Clinic : asimetrie faciala , tulb de motilitate a mush mimicii,
disfunctii fonatorii si masticatorii, de deglutitie sau hipotonie si atonie musc,
absenta reflexului cornean si reflexului stepedian. poate fi genetic ( sdr moebius)
traumatica , chir , inflamatorie , tumorala sau idiopatica-lezarea intermediarului
wrisberg afectarea facialului senzitiv ce poate fi iritativ(nevralgie otica
otodinie, otalgie rflexa, otonevralgie) sau distructiv ( anestezia zonei Ramsey-
Hunt)-lezarea sist senzorial Guezic tulb linguale-lezarea sist autonom vegetativ.

58. Meningita otogena-

-cand infectia otica a depasit duramater, afecteaza mai intai spatiile

subarahnoidiene si produce o meningita acuta.

Caile de propagare: direct din cavitatile urechii medii la spatiile

subarahnoidiene prin intermediul vaselor care travereseaza dura mater, prin
intermediul stancii, pe calea celulelor osoase perilabirintice care conduc infectia
pana la varful stancii si meningita se instaleaza la un interval indepartat, secundar
unei mastoidite acute, mai rar-calea venoasa prin tromboza sinusului lateral
consecutiv unei raincalziri a unei otite cronice supurate latente. Germeni
implicat: stafilococ, pneumococ, colibacilul.

Anatomo-patologic: congestia meningelor moi si a cortexului cerebral,

turgescenta vaselor, prezenta unui edem sau de puroi cremos in santurile
circumvolutiunilor. Clinic: cefalee, varsaturi, febra 38-39 grade, pulsul devine
accelerat, convulsiile la copil, opistotonus, reflexe osteotendinoase exagerate,
hiperestezia cutanata si forofobia, treptat apar paralizii ale nervilor cranieni, ale
centrului respirator dupa care urmeaza coma si exitus.
 Punctia lombara: lichid hipertensiv, tulbure, cu polinucleare, putine
limfocite si germenul in cauza, cresterea albuminei si scaderea clorurilor din
LCR.

Tratament: antibioterapie masiva si tratament etiologic.

59. Abcesul cerebral

= afectiune supurativa a subst cerebrale, cu punct de plecare otomastodian,

diseminare hematogena sau prin continuitate.

Clinic: in functie de stadiu :

Stadiul 1 . supuratie otica greturi varsaturi tulb de comportament si semne

meningeale;

Stadiul 2. Latent semen neurologice

Stadiul 3. manifest, edem papilar, afazie, hemiplegie, ataxie, aflexie,

crize epileptic, stadiul terminal fen de torpoare si coma; trat : chir/AB/Ains.

60. Traumatisme ale urechii externe-

Plagile pavilionului-limitate numai la tegumente-pansament obisnuit.

Plagile pavilionului auditiv extern: agresiuni, grataj, tentative neadecvate de
extragere de corpi straini. Prin interesarea partilor moipoate surveni in timp o
atrezie de conduct. Contuziile pavilionului: formare de otohematon(acumulare
de sange sau serozitate cu sediu pe fata externa a pavilionului in 1/3 superioara).
Otohematomul-decolarea pericondrului la niv fosetei naviculare +rupere vasc det
cicatrici si ingrosari a pav(aspect conopidiform)-trat: incizie drenaj pansament
compresiv-complic: suprainf cu lez de pericondrita(AB) fibrozarea/calcifierea
tes conj de la niv pav(deformari pav).
 61. Tumori ale urechii externe-benigne (papilom, adenom, hemangiom,
limfagiom, tum dermoide, condrom).

Tratament: ablatie chir.

Maligne

- carcinom scuamos(spinocelular)- ulcereaza det mts ggl precoce si in

parotid. Trat: exereza chir +- parotidectomie adenectomie.

- Carcinom bazocelular: forma nodulara cu margini prelate si ulcerate

central. Trat: excizie chir larga sau prin procedeu Mohs. Tum mici criochirurgie.
Nevul pigmentar+melanomul malign-rare, chir +radiochimo terapie.

62. Labirintitele. Procesul inflamator acut sau cronic al urechii int produs
prin propagarea inf de la urechea medie pe cale hematogena, meningeala sau din
aproape in aproape sau prin fistulizarea in canalul semicirc orizontal.

Forma acuta localizata/difuza, are 3 stadii; congestiva, sero-fibrinoasa,

supurativa; clinic: fenomene labitintice (vertij, vomismente, surditate si
nistagmus). In faza supurativa are loc invazia bacteriana a urechii interne prin
fereastra rotunda su fereastra ovala si invazia se poate continua prin apeductul
cohlear la meninge. Otitele cronice colesteatomatoase pot determina prin proces
de osteita labirintite localizate care se manifesta clinic prin semnul fistulei(vertij,
instabilitat); trat AB doze mari si AINS, chir elim polip , colesteatom, osteita
sau drenaj. Forma cronica apare la 1-2 luni d la forma acuta, 2 forme:
circumscrisa /difuza , leziune: labirintul sufera o transf fibroasa; clinnic : vertij
si nistagmus de partea sanatoasa; Trat : AB si chir drenaj si evidare
petromastoidiana , labiritnectomie.

63. Surditatea brusc instalata. Scadere brutala a auditiei cauzata de

ocluzia vasc acuta(prin ateroscleroza) sau labirintita virala. -fact predisp:
surdidate de perceptie totala a urechii opuse sau predisp constitutional;-simpt:
pierdere brusca a auzului unilat, acufene, senz de plenitudine in ureche, apare in
general in contextul unui surmenaj psihic sau fizic.

Tratament: medicamentos PIV dextran + heparina+ hemisuccinat

+vasodilatator 8-10 zile, blocaj anestezic al ggl stelat.

64. Protezarea auditiva-

Examenul functiei auditive se va face fonic, acumetric, audiometric pentru

a preciza tipul si gradul leziunilor. Protezarea trebuie facuta chiar din prima luna
de viata. Contraindicatii: absenta conductului auditiv extern, atreziile
congenitale, imperforatia de conduct, in otospongioza daca una din urechi este
total nefunctionala in hipoacuzia bilateral ce nu beneficiaza de trat cu scaderea
auz de 30-90 Db se face la urechea cu auditie mai buna monoaural-tipuri proteze:
pe cale aeriana retroauriculare sau intrameatala. Pe cale osoasa: la cei cu
stenoza meatala, supuratii, -implantabile in urechea medie in hipoacuziile
neurosenzoriale - proteze de ureche int( implant cohlear) la cei cu hipoacuzie
profunda dar activit electrica a nervului cohlear . impl trebuie facut cat mai rapid
de la surzire fiind necesara confirmarea ca fibrele auditive sunt functionale prin
stimulare electrica.

65. Surditatea la copil.

Absenta vorbirii la copil se datoreste unei surditati congenitale sau care a

aparut din diverse cauze inaintea varstei de 4 ani. Surditatea care apare intre 6-8
ani poate altera vorbirea dar nu o suprima complet. 1. Surditatile de perceptie:
-ereditare(recesiva fixa in are deficitul auditiv existent la nastere ramane stabil,
frecvent la baieti, sever, bilateral, simetric;dominanta evolutiva intre 3-30 de
ani)- castigate: 1. prenatale(embriopatii si fetalopatii de cauza virala-rubeola
mamei-toxica(streptomicina in doze mari si prelungite)parazitare(toxoplasmoza
mamei), sifilisul;2. neonatale(traumatism obstetrical-prin hemoragie meningee
sau cerebromeningee si mai ales anoxia pot leza organul lui Corti-icterul
nuclear);3. postnatale(traumatisme, toxice, infectioase). 2Surditatile de
transmisie-catar tubar, orite seroase, otite cronice supurate, malformatiile
urechii externe, edii. Importanta gradului de surditate: sub 40dB-deficienta
auditiva usoara, 40-70dB-deficienta auditiva medie, 70-90dB-deficienta auditiva
severa, peste 90 dB deficienta auditiva profunda. Tratament: in surditatile de
transmisie-medical si chirurgical cu o recuperare de aprox 20 dB. , proteza
auditiva pentru surditatile bilaterale importante. In surditatile de perceptie de la
nastere-depistare precoce educarea mamei si a copilului.

66. Surditatea profesionala (traumatism sonor cronic)

-deficitul auditiv determinat de expunera prelungita la zgomot in timpul

muncii.

Etiologie:

1. nocivitatea zgomotului(riscul incepe de la 95dB si este deosebit de grav

peste 105Db, zgomotele cadentate sunt mai nocive decat cele continui, sunetele
de frecventa acuta sunt mai nocive decat cele de frecventa grava. Surditatea se
agraveaza progresiv in cursul expunerii indelungate timp de luni si ani de zile);

2. factori individuali: susceptibilitatea individului, varsta, afectiunile

auriculare anterioare. Clinic: faza de adaptare: rau general, astenie, acufene
senzatie de ureche infundata;faza de latenta: instalarea unui deficit permanent de
importanta moderata localizat la frecventele acute; faza de surditate manifesta.
Diag pozitiv: anamneza, examen clinic, audiometrie. Tratament: atenuarea
vibratiilor sonore la nivelul sursei, masuri de protectie individuala-casti de
protectie.

67. Anatomia clinica a laringelui. -laringele este un organ musculo-fibro-

cartilaginos, situat deasupra traheeei si sub faringe in care se deschide prin
vestibuluil laringian dlimitat prin coloana laringiana. Forma-piramida
triunghiulara cu baza anterosuperioara deschisa in hipofaringe si varful in
continuarea traheeei. Fata posterioara reprezinta peretele anterior al
hipofaringelui, fetele antero-laterale fiind acoperite de lobii laterali ai glandei
tiroide, de muschii subhieidieni si tegumentele regiunii cervicale anterioare.
Raporturi: -antero-lateral-piele, tesut celular subcutanat, aponevroza cervicala
superficiala, ce prin unire formeaza linia alba cervicala si loja viscerala ce
contine ductul laringo-traheal, faringo-esofagian corpul glandei tiroide;-lateral-
lojele carotidiene;-posterior-ccorespunde corpurilor vertebrale V, VI, VII
cervicale, marginea superioara a epiglotei putand ajunge indaratul valului palatin
la sugar in momentul suptului. cheletul este alcatuit din 3 cartilaje
mediane(cricoid, tiroid, epiglota) si 2 aritenoizi situati lateral.

68. Endolaringele

-prezinta o poriune mai larga superioara su una mai stramta in portiunea

mijlocie, ca apoi sa se largeasca treptat spre trahee. Regiunea supraglotica sau
vestibulul laringian-limitat superior de coroana laringiana formata din epiglota,
repliurile ariteno-epiglotice si aritenoizi intre care se gaseste incizura
aritenoidiana. Regiunea glotica-delimitata de comisura anterioara, marginea
libera si fata superioara a corzilor vocale si posterior spatiul dintre aritenoizi.
Spatiul glotic se imparte intro regiune anterioara, fonatorie si una posterioara,
fonatorie. Coarda vocala in portiunea fonatorie este formata din muschiul vocal,
ce pe partea interna reprezinta ligamentul vocal. Regiunea subglotica-are forma
unui con trunchiat, delimitat superior de marginea libera a corzilor vocale si
dedesubt de marginea inferioara a cartilajului cricoid. Peretii laterali sunt formati
din muschiul crico-aritenoidian lateral si inelul cricoidului, posterior fiind
pecetea cricoidului, iar anterior fiind inelul cricoidian cu membrana
cricoaritenoidiana. Mucoasa laringelui este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric de
tip respirator, pseudostratificat, cu exceptia unor zone ca: fata laringiana a
epiglotei, fata superioara si marginea libera a corzilor vocale, fata anterioara a
aritenoizilor si coroana laringiana ce prezinta un epieliu pavimentos stratificat,
fara cheratinizare. Spatiul Reinke este fusiform si se gaseste de la insertia
tiroidiana a ligamentului vocal si pana la apofiza vocala aritenoidiana, mergand
pana sub marginea libera a corzii vocale si pana in planseul ventricolului,
reprezentand un spatiu decolabil.

69. Clasificarea laringitelor.

Din punct de vedere clinic: acute (specifice si nespecifice) si cronice.

Laringitele acute nespecifice sunt:

-Laringita catarala (simpla, benigna)- inflamatie acuta a mucoasei laringiene

determinata de agenti patogeni banali in cursul unor inflamatii ale arborelui
respirator.

-Laringita subglotica (striduroasa sau pseudocrupul)- se datoreste unor

particularitati morfofunctionale ale copilului: dimensiuni scazute ale lumenului
laringelui, formatiunile limfoide situate in tesutul conjunctiv lax subglotic,
inextensia inelului cricoidian, caracterul morfo-functional unitar intre
segmentele arborelui respirator.

- Epiglotita(supraglotita),

- Laringo-traheo-bronsita acuta a copilului mic.

Laringitele acute specifice sunt:

-din cursul difteriei, cand se asociaza cu angina difterica,

-din cursul scarlatinei,

-din cursul febrei tifoide,

- din cursul gripei.

Laringitele cronice nespecifice sunt reprezentate de:

 -laringita catarala cronica,

-laringita pseudomixemadoasa(edemul Reincke),

-laringite pahidermice rosii,

-laringita pahidermica alba.

Laringitele cronice specifice: tuberculoza laringiana, lupusul laringelui,

sifilisul laringelui, scleromul laringelui.

70. Papilomatoza laringiana-clinic, dgn, tratamant. -hiperplazii didermice.

Sunt formatiuni exofitice, cu suprafata neregulata, epiteliale si

conjunctive, formand adevarate vilozitati roz-albicioase pe suprafata
endolaringiana. Papilomul poate fi unic la adult sau multiplu la copil, separat de
zone cu mucoasa sanatoasa. Papilomul adultului-tumora mica, de obicei
pediculata, in treimea anterioara a corzii vocale sau comisura anterioara.
Datorita cheratinizarii exista pericolul malignizarii.

Diagnosticul se pune pe baza disfoniei si al laringoscopiei. Leziunea

impune biopsie. Papilomatoza laringiana la copil-caracter difuz, recidivand si
multiplu. Poate induce obstructie-necesita traheotomie.

Simptome: raguseala cu disfonie, cu localizare la nivelul corzii vocale si al

coroanei laringiene, putand conferi tulburari respiratorii.

Tratament: extirparile chirurgicale pot fi realizate prin chirurgie endoscopica

sau vaporizare cu laser, necesitand menajarea zonelor sanatoase pentru evitarea
extinderii formatiunilor. Se poate folosi deasemenea crioterapia, ultrasonoterapia.

71. Laringita acuta catarala-complicatii +tratament-

= inflamatie acuta a mucoasei laringiene determinata de agenti patogeni

banali in cursul unor inflamatii ale arborelui respirator.
 Simptome: jena fonatorie, raguseala, fara dispnee.

Laringoscopia: congestie difuza supraglotica si a corzilor vocale, eventual

depozite muco-purulente. Perceperea la palpare, in regiunea laringiana a unui
emfizem subcutanat poate decela prezenta unui traumatism cu solutie de
continuitate laringo-traheala sau o infectie cu anaerobi propagata de la o
afectiune acuta faringo-laringiana si tiroidiana.

Complicatii: Laringita edemoatoasa-starea generala se altereaza, febra

creste, otalgie reflexa, disfonie si dispnee cu evolutie spre stari asfixice,
Abcesul si flegmonul laringelui-complicatie a laringitei edematoase spre o
supuratie circumscrisa, abces, flegmon, Pericondrita si condrita laringelui
datorita infectarii scheletului.

Tratament: diferentiat in functie de gradul de afectare al mucoasei

laringiene. In cazurile simple: regim igieno-dietetic cu repaus vocal 3-5 zile,
evitarea mediului poluant, al bauturilor reci sau foarte fierbinti, alcoolului,
tutunului, condimentelor. Se adm ceaiuri calde, prisnite locale sau alcool,
inhalatii cu solutii tipizate si aerosoloterapie pentru fluidifierea secretiilor, alaturi
de antiinflamatorii. In cazurile cu inflamatie pronuntata si edem al corzilor
vocale se adm antibiotice: Ampicilina, Amoxicilina, Cefalosporine,
antiinflamatorii antisteroidiene, antihistaminice.

72. Laringita acuta catarala-etiologie+anatopato.

- factori favorizanti: frigul, umezeala, schimbarile bruste de temperatura,

tulburarile vasomotorii ale mucoasei, carentele alimentare vitaminice, starea de
oboseala cat si flora saprofita existenta ce in anumite conditii poate deveni
patogena, determinand modificari la nivelul laringelui.
 Anatomo-patologic: hiperemia mucoasei cu transudat, apoi exsudat si
posibila supraadaugare de miozita sau artrita crico-aritenoidiana ca si diferite
eroziuni ale mucoasei.

73. Laringita acuta catarala-clinic.

Simptome: jena fonatorie, raguseala, fara dispnee.

Laringoscopia: congestie difuza supraglotica si a corzilor vocale, eventual

depozite muco-purulente. Perceperea la palpare, in regiunea laringiana a unui
emfizem subcutanat poate decela prezenta unui traumatism cu solutie de
continuitate laringo-traheala sau o infectie cu anaerobi propagata de la o
afectiune acuta faringo-laringiana si tiroidiana.

74. Laringita subglotica-

- se datoreaza unor particularitati morfofunctionale ale copilului:

dimensiuni scazute ale lumenului laringelui, formatiunile limfoide situate in
tesutul conjunctiv lax subglotic, inextensia inelului cricoidian, caracterul morfo-
functional unitar intre segmentele arborelui respirator in conditii normale si
patologice, imperfectiunii mecanismului de pregatire al aerului inspirat si
instabilitatii neuro-vegetative a copilului. Apare un edem subglotic cu crize
asfixice asemanatoare difteriei de unde si denumirea de pseudocrup difteric,
intalnita dupa rinite, adenoidite, tuse convulsiva, gripa.

Simptome: criza de dispnee cu cornaj, tiraj suprasternal si intercostal,

cianoza.

Laringoscopic: edem si inflamatie a mucoasei subglotice, cu ingustarea

evidenta a lumenului, in contrast cu aspectul mucoasei gloso-supraglorice,
cuingustarea evidenta a lumenului. Discrepanta intre tusea ragusita si vocea
clara+ aspect laringoscopic=diagnostic. Fara tratament se poate complica cu
laringo-traheo bronsita membranoasa sau bronho-penumonia.
 Diagnostic diferential: laringita supraglotica, aspirarea unui corp strain,
pneumopatie.

Tratament: umidifierea aerului, hidratare, oxigenoterapie, comprese calde,

sedare cu luminal sau largactil, antibioterapie, mucolitice si corticoterapie in
cazurile severe. In cazurile grave se face traheotomie.

75. Laringite cronice.

-Nespecifice-inflamatie difuza superficiala a mucoasei laringiene, avand o

evolutie indelungata. Laringita catarala cronica-primul stadiu al inflamatiei
cronice, reversibila prin tratament corect si laringoscopic prezinta o roseata
difuza a vestibulului laringian si al corzilor vocale si secreti vascoase albicioase.
Laringita pseudomixomatoasa-apare la cei cu afectiuni laringiene la care se
adauga fumatul si malmenajul. Corzile vocale prezinta un edem alb translucid
gelatinos, fara ingrosare de mucoasa sau cheratoza. Laringitele pahidermice
rosii-disfonie aproape permanenta, prezentand o ingrosare a mucoasei de culoare
rosie. 5 forme: cordita pahidermica simpla, cordita pahidermica verucoasa,
ulcerul de contact, granuloamele, pahidermia intraaritenoidiana. Laringita
pahidermica alba-aparitia pe o zona de mucoasa inflamata rosie a unor zone
plane sau exofitice albe, cheratinizate. Tratamentul laringitelor cronice
nespecifice: suprimarea focarelor de infectie cronica, suprimarea factorilor
iritativi si toxici, administrarea de vaccinoterapie, vitamina A, inhalatii de
aerosoli, alfachimiotripsina si tratament chirurgical prin laringoscopie in
suspensie cu laser, in special in cazurile cu suspiciune de degenerare maligna.
SpecificeTuberculoza laringiana: localizare secundara a TBC pulmonara.
Anatomopatologic: infiltratie circumscrisamsau difuza cu noduli si posibile
ulceratii. Se gaseste sub forma productiva, exsudativa si miliara. Clinic: disfagie,
tulburari respiratorii, alterarea starii generale. In forma miliara: febra, tuse
productiva, disfonie. Lupusul laringelui-consecutiv celui al nasului si faringelui.
Anatomopatologic: asemanator tuberculozei, cu leziuni circumscrise si
incapsulate, cu localizare la nivelul epiglotei si al pliurilor aritenoepiglotice, cu
posibile ulceratii. Clinic: simptome fruste descoperite cu ocazia unei
laringoscopii si confirmata prin prezenta celulelor lupice. Tratament: vit D2 si
Ca, alimetatie bogata in proteine, legume, fructe, glucide. Sifilisul laringelui-f
rar. 4 forme primar, secundar, tertiar, nervos. Scleromul laringelui-infiltrate mici
rotunde, situate pe o baza de tesut dur, scleros, caracteristic fiind lipsa
ulceratiilor . Biopsia este obligatorie. Tratament: Streptomicina.

76. Laringite cronice catarala. -vezi 75.

77. Cancer laringe-dgn+tratam-diagnostic: un rol important il joaca

simptomatologia. In cancerul corzilor vocale: raguseala, precedata de inasprirea
vocii si senzatia de uascaciune a gatului, mergand pana la afonie. In cancerul
supraglotic: tulburari de deglutitie, senzatie de plenitudine si iritatie in gat,
cateodata dureri sub forma otalgiei reflexe si disfagie. Schimbarea vocii se face
in formele tardive ale bolii. In cancerul subglotic: dispnee ce poate ajunge rapid
la insuficienta respiratorie acuta si disfonie. Punerea in evidenta a cancerului
laringian se face prin: laringoscopia indirecta folosind laringoscopul rigid si
fibroscopul opric flexibil. Alte explorari: Rx simpla, CT, ecografie in depistarea
metastazelor ganglionare cervicale. , RMN, si biopsie. Tratament: chirurgical si
radiochimioterapie, depinzand de forma anatomo-patologica, localizarea,
stadiul tumoral si acceptul bolnavului. In localizarile supraglotice stadiul I laser,
chir functionala, laringectomie orizontala supraglotica sau epiglotectomie Huet
+radioterapie ; stadiul II laringectomie subtotala supraglotica+ radioterapie+
chimio ( daca chir =esec) stadiul III si IV- chimio + laringectomie totala si
radioterapie+ adenectomie radical. In localizarile glotice stadiu I terapie laser,
chir partial verticala functionala ( cordectomie, laringectomie frontal-anterioara)
radioterapie ; stadiul II exereza cu laser, hemilaringectomie, radioterapie,
stadiul III chimioterapie+ cricohioidopexie sau cricohiodioepiglotopexie sau
laringectomie totala cu evidare ggl radical plus radioterapie; stadiul IV la fel ca la
localizarea supraglotica.

78. Cancer laringe-etio, anatopato, clinic-macroscopic

-3 forme: proliferative, infiltrative si ulcerative. Microscopic: carcinoame

spinocelulare, bazocelulare, glandulare cu diferite grade de diferentiere,
fibrosarcoame si rabdomiosarcoame (f rar melonoame, limfoame maligne si
carcinoame verucoase. Neoplasmul etajului glotic : pct de plecare marg libera a
corzii pana la un plan ce trece prin planseul ventricular cu extensie pe aripioara
tiroidiana lat spre coarda vocala opusa prin comisura ant ; in post catre aritenoizi
si piriforme, sup spatial supraglotic iar inf spatial subglotic. Neoplasmul etajului
supraglotic:

a. neoplasmul vestibular cuprinde epiglota, benizle ventriculare, reliuri

ariepiglotice si aritenoizi cu pct de plecare fata laringeana a epiglotei; extensie inf
spre glota si ant si lat spre loja HTE si spatial paraglotic, sup valecule si baza
limbii

b. neoplasmul ventricular intre coarda vocala si banda ventriculara .

extensie sup banda ventriculara, inf etaj glotic , lat cartilaj tiroid , drenaj
limfatic spre lantul jugulo carotidian la grupul subdigastric si omohioidian .
Neoplasmul etajului subglotic- rar , manifestat prin dispnee, extensie spre
traheea cervical, dreanj limf lantulul jugulocarotidian si recurential.

Dg dif : laringinte edematose, sclerom laringean, polipi, angioame,

schwanoame, papilom, lues tertiar, TBC, laringite cr albe.

79. Spasmul glotic. La copil: in primii 2 ani de viata avand ca etiologie

rahitismul si tetania. Exacerbarea se face in cazul coexistentei adenoiditei
cronice. Crizele spasmotice sunt declansate si de excitatii psihice, stari febrile,
tiraj, cianoza fetei.

Tratament: oxigenoterapie, vitamina D2, calciu, rar traheostomie,

extirparea si indepartarea surselor de infectii cronic tip adeno-amigdalita cronica.
La adult: in caz de hiperestezie faringo-laringiana(fumatori, alcoolici, la cei cu
tumori laringiene pediculate, cu lueta voluminoasa, tabes, tetanie, tulburari
psihice. Simptomele de insuficienta respiratorie merg pana la asfixie si sunt
precedate de accese de tuse .

Diag dif se face cu astmul bronsic si cardiac. Tratament: etiologic si cu

sedative.

80. Traumatisme laringiene. Traumatisme interne: eforturi vocale

exagerate(cand se produc leziuni musculare sau hemoragii sub mucoasa corzilor
vocale, cauzate de surmenajul vocal sau oboseala generala), corpii straini
laringieni(alimentari, diverse obiecte, cu accese de tuse violenta, dispnee si
spasm laringian), arsurile laringelui(inhalatii de gaze toxice, subst caustice cu
dispnee, afonie, disfagie), leziuni secundare unor terapeutici si explorari
intralaringiene(dupa tubaj laringian, cauterizari laringiene, crioterapie
laringiana, laringoscopii, bronhoscopii). Traumatismele externe-traumatisme
deschise-arme albe, arme de foc, agenti perforanti si corpi contondenti;-
traumatisme inchise-accidente rutiere, sportive, strangulari, spanzurari.
Traumatismele deschise-riscuri: hemoragia ce poate inunda arborele bronsic,
emfizemul cervical si mediastinal, infectia. Traumatismele inchise sunt sub forma
de: contuzii(prin edem, hematom, care se poate suprainfecta-abces, condrita, si
stenoza secundara), fracturi(supraglotice, transglotice, gloto-subglotice,
dezinsertia laringo-traheala, zdrobirea complexa a laringelui, luxatii).
Simptome: dispnee, , tuse, tulburari de deglutitie pana la stare de soc traumatic si
hemoragic cu edem si hematoame locoregionale. La acestea se oate adauga
emfizemul scubcutanat-semn de fractura si solutie de continuitate laringiana.
Paraclinic: laringoscopie indirecta, directa, CT, angiografie, stroboscopia.
Tratament: primul ajutor, combaterea socului, hemostaza primara, adm de oxigen
si perfuzie, traheotomie de urgenta, urmarirea si tratarea emfizemului subcutanat
si profilaxia infectiilor secundare, antibioterapie si antiinflamatorii energic
aplicate, repaus vocal.

81. Traheotomia-indicatii. Interv chir de scurtcircuitare a caii aeriene sub

niv obst faring sau laring, prin care traheea este pusa in comunicare cu mediul
extern. Scopuri: reduce spatial mort anatomic, aspirarea secretiilor arborelui
traheo-bronsic, ventilatie pulm si artificial, izolarea caii digest de cea resp,
manevra de urgent-necesit traheotom in obstr caiilor aeriene prin: procese
inf/tumorale endo sau exocraniene prin compresie. Ind: 1. Bypass pt caile
aeriene obstruate: . tumori ce obstr faringe, laringe, trahee sup, malf cong ce det
obstr laringelui, lez cu sau fara fractura laringelui sau trah, paralizie cordala bilat,
lez postraumatice severe maxilofaciale, corp strain in CRS, lez infl a limbii
faringe laringe trahee, arsuri;2. Necesitatea aspirare secretii din tract resp inf:
tuse ineficienta postinterv toracoabd, bronhopneum, varsaturi si aspir de cont
gastric;3Necesar de oxygen in CRI: BPOC si hipoventilatie alveolara, depresii
res cauzata de intox cu medic, droguri, traumatisme craniene, fracture costale,
emfizem, paralizie perete thoracic, aectiuni frecvent implicate-Copil: laringita
acuta din rujeola, lartingita subglotica, papilomatoza laringeana, corpi straini,
traumatisme-Adult: traumatisme, tumori, stenoze laringo traheale, proc infl.
Clasificare dupa sediu: unde se practica traheo: -inalta inel 1-2, -mijlocie inel3-4
(transistmica-in prealabil ligature ismului tiroidian), -joasa 4-6 (indicate la copii
micideoarece evita istmul tiroidei si stenoza subglotica). Laringotomia
intercricoidotiroidiana(coniotomie)-in maxima urgent, in coma vigila cu cianoza
intense, stop cardioresp. Este o trahetomie de scurta durata, nu o suplineste pe
cea clasica-consta in sectiunea planuri superf sau a mmbr cricotiroidiene, sau
introd provizorie a unui trocar sau ac sau folosirea unei truse special quick trade.
Compicatii: emfizem mediastinal, subcutanat, pneumotorax, hemoragie,
stenoza traheala, pericondrita sau condrita dupa coniotomie.

82. Arsuri si stenoze esofagiene-anatopato, clinic, evolutie. Anatomo-

patologic: 1. stadiul de congestie(hiperemie, edem prin iritatie toxica), 2. stadiul
de ulceratie(sfaceluri cu eliminare prin voma, ulceratii superficiale sau profunde),
3. stadiul de reparatie(cu burjoni carnosi de granulatie ce inchid aceste ulceratii),
4. stadiul de cicatrizare(organizare fibroasa a regiunii lezate si constituirii
stenozei). Deasupra stenozei se observa o dilatatie cu leziuni determinate de staza
alimentelor. Clinic: -per de debut: durere, disfagie, -per intermediara(de
remisiune), -per de stenoza(scleroza retractila cu reducerea progresiva a
lumenului). La inceput bolnavul acuza durere, tahicardie, tahipnee, cianoza si
chiar soc. Dupa cateva ore durerea se diminua, apare disfagie totala,
hipersalvatie si regurgitatii. Lichidul regurgitat este fetid, hemoragic si cu
fragmente de mucoasa.

83. Arsuri si stenoze esofagiene-complicatii si tratam. Complicatii:

perforatia esofagiana, mediastinita, bronhopneumonie. Instalarea stenozei se
carac prin disfagie mecanica, regurgitatii, alterarea starii generale. Tratament:
Primul ajutor-neutralizarea substantei caustice cu lapte, apa bicarbonatata ptr
acizi si apa cu otet ptr alcali. Se aplica terapia antisoc, combaterea durerii cu
antalgice inclusiv opiacee, perfuzii dextran, antiinflamatorii cortizonice,
antibiotice. Dilatatii esofagiene dupa 4-6 sapt de la ingestie. In caz de disfagie
totala se practica gastrostoma de alimentatie. Cand dilatatiile nu dau rezultate se
face esofagoplastie cu portiuni de stomac, ileocolon, colon transvers, ansa
intestin subtire.

84. Sdr disfagic-Dif de a tranzita bolul alim din cav bucala prin faringe esof
pt a ajunge in stomac. Clasif in fct de pct de origine : 1. disfagie inalta gloso-
faringo-laringeana - la inceputul deglut, si pt solide, durere ( iradiaza in urechea
ipsilaterala) accentuate in istmul gatului bilat/unilat, se fav deglutitia spre partea
opusa bolnavul inclinand si capul; Dupa simtp de insotire a. disfagie dureroasa
ac febrile, disfagie ac dureroasa nefebrila, disfagie febrile prelungita, disfagie
dureroase isolate, 2. disfagie joasa esofagiana senz de oprire /greutate
profunda perceputa la baza gatului sau in reg dorsala, jena resp, sialoree,
lacrimare, polidisie, alim regurgitate fara efort de varsatura ( precoce sau tardiv)
2 tipuri : brusca ( disfagie pt lichide-durere cu sialoree lacrimare corpi straini
esof, esofagita coroziva ac)si progresiva( ev lenta pima dat a pt solide si apoi
lichide stenzone ale esof si cancer esof).

85. Tumori esofagiene. Benigne-rare-chisti, fibroame, papiloame,

adenoame, mioame, lipoame, hemangioame. Sunt in general mici, in stare de
latenta. Debut insidios cu disfagie constanta si progresiva, avand caracter
mecanic ptr solide si apoi si ptr lichide, regurgitatii. Maligne-factori favorizanti:
tutunul, alcoolul, ingestia repetata de lichide foarte reci sau foarte calde,
traumatisme, megaesofagul. Anatomo-patologic: forma vegetanta, ulcerata,
infiltrativa. Microscopic: epiteliomul malpighian. Adenocarcinomul se
intalneste in 1/3 inferioara a esofagului. Extinderea neoplasmului se face prin
continuitate, sau contiguitate, pe cale limfatica in reteaua mediastinala sau
celiaca abdominala si poate metastaza la distanta in ficat, plamani, os si creier.
Simptome: disfagia-initial partiala apoi totala ptr lichide si solide, durere
constrictiva, sialore, regurgitare, sughitul si eructatii fetide, hematemeza,
adenopatii la distanta si mediastinale. Daca nu apar complicatii, bolnavul
decedeaza prin casexie si deshidratare. Paraclinic: Rx-tranzit baritat, examen
endoscopic cu prelevare de biopsie, esofagoscopie, laringoscopie si
bronhoesofagoscopia. Tratament: medical(antibiotice si antiinflamatorii),
radioterapie, chirurgical(paleativ prin gastrostomie sau curativ, urmarind
extirparea leziunii cu refacerea continuitatii).
 86. Complicatii ale corpilor straini traheo-bronsici. vezi sub20

87. Fistule si chisturi cervicale mediane. Chisturile mediane pot fi

localizate suprahioidian(genian), tirohioidian(tireoglos) sau suprasteral.
Chisturile suprahioidiene sunt dermoide si se dezvolta in grosimea planseului
bucal, avand aderenta la hioid sau simfiza mentoniera. Chist mediocervical(de
canal tireoglos)-defect de stenozare a traiect canal tireoglos in migrarea gl tiroide
de la baza limbii catre fata ant a traheei-canalul trece prin osul hioid,
formatiunea este mediana, suprainf-fistulizare-trat: exereza+corp os hioid.

88. Fistule si chisturi cervicale laterale Chisti laterlale-se gas in port

laterala cervicala pe marg Ant SCM pe linia Vialleton. Ca structura sunt fie
dermoide cu continut sebaceu sau cel mai frecvent amigdaloide, cu structura de
mucoasa faringiana. . -sunt vicii de acolare a arcului branhial, 2. 3. 4 si se intind
de la loja amigd in jos pe marg Ant a SCM. -se poate suprainfecta, fistuliza rar
maligniza. trat: exereza.

89. Diagnostic si principii de tratament in corpii straini traheo-bronsici

vezi 20.

90. Sdr de penetratie in corpii starini traheo-bronsici vezi 20

91. diagnosticul tumefactiei cronice cervicale-formatiuni ganglionare-

Adenitele cronice nespecifice-rare. Clinic: hipertrofie ganglionara cervicala,
nedureroasa si de duritate variabila, descoperind in acelasi timp focarul primar
inflamator. Tratament: asanarea focarului infectios primar, urmata de extirparea
adenopatiilor, examenul histologic. Adenitele cronice specifice-tuberculoasa,
sifilitica, actinomicotica. Adenopatia tuberculoasa-mai frecventa, putand fi
primara, avadnd o poarta de intrare buco-faringiana sau secundara unor leziuni
pleuro-pulmonare si foarte rar peritonite tuberculoase. Se intalneste o forma
cazeoasa, frecvent polinodulara, de consistenta si aspecte diferite, procesul de
cazeificare putand merge spre fistulizare cutanata si o forma limfomatoasa
caracterizata prin ganglioni mari uni sau niaterali ce nu se cazeifica. Dg: punerea
in evidenta a bacilului Koch prin biopsie. tratament: medical, igieno-dietetic si
tuberculostatic, chirurgical in caz de fistulizare. Adenita cronica sifilitica- in
prezenta unei leziuni primare la nivelul buzelor si cavitatii bucale. In evolutie
determina adenita secundara si tertiara. Diag se pune serologic si biopsie.

92. diagnosticul tumefactiei cronice cervicale-formatiuni neganglionare.

Flegmonul difuz al gatului: o infectie cu punct de plecare adenita, cu evol

insidioasa, lenta, avand ca poarta de intrare reprezentata de angina, furuncul,
carie dentara.

Clinic: aparitia unui placard dur, nedureros, fara febra la inceput. Dificil de
diferentiat de actinomicoza-biopsie.

Tratament: antiinflamator si antibiotic general si local. Trat chir este efectuat

ptr drenajul abceselor multiple sau ptr excizia placardului cand apar fen
compresive.

93. Adenoflegmonul laterocervical- fuzarea infectiei de la nodulii limfatici

cervicali, fie superficial in tesutul deasupra aponevrozelor si muschii gatului, fie
profund sub acestea. Se caracterizeaza prin semne inflamatorii, cu durere si
impastare difuza la nivel cervical, cu posibilitate de difuziune a supuratiei spre
spatiile interstitiale cervicale sau spre mediastin. Punctia exploratorie in locul de
maxima fluctuenta evidentiaza colectia purulenta si permite prelevarea de
secretie pentru antibiograma. Anatomo-patologic: adnoflegmonul submaxilar si
adenoflegmonul carotidian(laterocervical). In evolutie poate determina unele
complicatii: fistulizare, erodarea unor vase mari cu hemoragii si tromboze,
difuzarea spre mediastin cu determinarea de pleurezii si bronhopneumonii.