MATERIALE SI TRATAMENTE TERMICE UTILIZATE IN

CONSTRUCTIA ORGANELOR DE MASINI

Organele de masini se executa dintr-o gama foarte larga de materiale pentru a satisface conditiile diverse
in care functioneaza. Majoritatea organelor de masini se executa din oteluri care pot fi netratate termic, tratate
termic sau termochimic.

Oteluri

 Oteluri obisnuite (oteluri de uz general pentru constructii) – destinate obtinerii semifabricatelor prin
laminare, forjare, matritare, fara a mai fi tratate termic special.

Simbolizare (exemple): OL 37, OL 42, OL 50, OL 60

σr = 370 MPa

 Oteluri turnate – destinate obtinerii semifabricatelor prin turnare, fara a mai fi tratate termic special.

Simbolizare (exemple): OT 30-1, OT 50 -2

σr = 300 MPa Clasa de calitate 1

 Oteluri de calitate (oteluri carbon de calitate) – pentru tratament termic ulterior.

Simbolizare (exemple): OLC 15, OLC 45

0,15% C

 Oteluri de scule – destinate obtinerii de scule (cu tratament termic de imbunatatire).

Simbolizare (exemple): OSC 8, OSC 13

0,8% C

 Oteluri aliate – pentru tratament termic ulterior.

Simbolizare (exemple): 15 Cr 9, 18 MnCr 11

0,18% C 1,1% Cr

Fonte
  Fonte cenusii (cu grafit lamelar).

Simbolizare (exemple): Fc 150 (Fc15) , Fc 200 (Fc 20) , Fc 300 (Fc 30)

σr = 150 MPa

 Fonte cu grafit nodular.

Simbolizare (exemple): Fgn 100, Fgn 200

σr = 200 MPa

Bronzuri

 Aliaje cupru-staniu turnate.

Simbolizare (exemple): CuSn 10, CuSn10Zn2, CuSn6Zn4Pb4

10% Sn 2% Zn

TRATAMENTE TERMICE SI TERMOCHIMICE

Tratamentele termice pentru oteluri sunt: recoacere, calire si revenire, iar tratamentele termochimice
aplicate otelurilor sunt cementare, nitrurare si carbonitrurare.

1. Recoacerea
Recoacerea este tratamentul termic prin care se urmareste aducerea otelului intr-o stare de echilibru si se
aplica, in general, organelor de masini obtinute prin forjare. Exista mai multe tipuri de recoaceri (recoacerea
obisnuita, recoacerea de normalizare, recoacerea de detensionare), cea mai utilizata fiind recoacerea de normalizare
numita si normalizare.

Scopul normalizarii este numai de a diminua sau inlatura tensiunile interne aparute in urma procesului
tehnologic de forjare sau matritare si de a obtine o granulatie fina. Dintre avantajele normalizarii se pot enumera:
durata redusa a tratamentului termic, deoarece racirea se face in aer; obtinerea unei perlite mai fine (sorbita), cu
duritate mai mare decat cea rezultata in urma recoacerii complete.

Ca tratament final, normalizarea se aplica otelurilor nealiate, utilizate doar la sarcini mici si viteze
mici. Marcile de astfel de oteluri utilizate in constructia organelor de masini sunt: OLC 45, OLC 50, OLC 55 si OLC
60. Normalizarea se aplica si la otelurile aliate, inainte de alte tratamente termice
(calire) sau termochimice (cementare sau carbonitrurare).

Recoacerea de detensionare sau de inmuiere se aplica otelurilor aliate inainte de tratamentele termice,
si are drept scop reducerea sau eliminarea tensiunilor interne din material. Recoacerea de detensionare consta in
incalzirea inceata a materialului pana la temperatura de 500 – 600oC, mentinerea la aceasta temperatura pana la
omogenizarea intregii piese, apoi racirea acesteia foarte lent pana la temperatura de 100 – 200oC si, in final, o
racire in aer.
 2. Calirea
Este tratamentul termic prin care otelul sufera transformari in stare solida, urmand aducerea acestuia din
stare de echilibru in stare de neechilibru. Calirea se poate face in mai multe feluri, cele mai utilizate procedeuri
sunt: calirea in profunzime, calirea izoterma, calirea superficiala etc.

Calirea in profunzime se aplica otelurilor cu continut de carbon mai mare de 0,25% si are drept scop
obtinerea unei structuri martensitice, de duritate si rezistenta ridicate. Duritatea este influentata de continutul de
carbon si de calibilitatea otelurior, duritatea maxima obtinandu-se la un continut de carbon de minim 0,6%.
Stabilirea temperaturii de incalzire si a vitezei de racire (apa, aer sau ulei) se face in functie de continutul de carbon,
de tipul otelului – carbon sau aliat – si de complexitatea piesei.

Calirea superficiala se aplica otelurilor aliate cu continut de carbon mai mare de 0,3% si are drept scop
marirea rezistentei stratului superficial al organelor de masini, prin obtinerea unor structuri dure pe suprafata
acestora. Pentru realizarea calirii superficiale se incalzeste local stratul superficial al dintilor, racirea facandu-se cu
jet de apa. Incalzirea se poate face cu flacara oxiacetilenica, flacara cu gaz sau prin curenti de inalta frecventa
(CIF), metoda larg utilizata datorita productivitatii ridicate si calitatii obtinute. Instalatiile cu CIF trebuie sa permita
o adaptare exacta si verificata a adancimii de calire si sa evite supraincalzirea (temperatura de incalzire sa fie sub
1000oC).

3. Revenirea
Structura martensitica obtinuta dupa calire este o structura nestabila, dura si fragila.
Revenirea este tratamentul termic care se aplica otelurilor care sufera transformari fizice si prin care se schimba
starea nestabila si fragila intr-o stare mai stabila si mai putin fragila.

Revenirea consta in incalzirea piesei calite pana la o anumita temperatura, mentinerea la aceasta
temperatura pentru egalizarea incalzirii piesei pe sectiune si racirea ulterioara in aer liber. Temperatura de
revenire este foarte importanta din punct de vedere al mentinerii proprietatilor mecanice si duritatii piesei. Astfel,
cu cresterea temperaturii de revenire, scade duritatea si rezistenta la rupere a otelului respectiv, dar totodata scad
tensiunile interne si fragilitatea.

In constructia organelor de masini se utilizeaza oteluri al caror tratament termic este format din calire
urmata de revenire inalta (500 600sC). Aceasta combinatie este cunoscuta sub denumirea de imbunatatire si
se aplica otelurilor cu continut mediu de carbon (> 0,25%) si uneori si otelurilor cu continut mai redus de carbon
( 0,2%). Duritatea obtinuta dupa imbunatatire este < 350 HB, otelurile cu continut de carbon mai mare de
0,25 % numindu-se oteluri de imbunatatire.

Principalele marci de otelurile de imbunatatire utilizate in constructia organelor de masini sunt: 40 Cr 10,
26 MoCr 11, 34 MoCr 11, 51 VMnCr 11, 40 CrNi 12, 30 MoCrNi 20 etc.

Calirea superficiala este urmata imediat de o revenire joasa, la temperaturi de 160 220sC, in cuptoare
cu aer, cu distributia uniforma a temperaturii. Prin aceasta se obtine, in general, o duritate superficiala ridicata
si un miez tenace, dar mult mai moale.

Otelurile calite superficial fac parte din grupa otelurilor cu continut mediu de carbon, duritatea dupa calire
fiind cuprinsa intre 48…58 HRC, iar duritatea miezului fiind cea obtinuta de otel in urma imbunatatirii.

4. Cementarea (carburarea)
Cementarea este tratamentul termochimic prin care se imbogateste stratul superficial al pieselor in carbon
si se aplica otelurilor cu continut redus de carbon (<0,25%), numite si oteluri de cementare.

Cementarea consta in incalzirea pieselor pana la o anumita temperatura (850 1000sC) si mentinerea
acestora un timp relativ indelungat (7 10 ore), intr-un mediu care contine carbon. Mediul poate fi solid (granule de
mangal, cocs etc.), gazos (gaz metan) – cel mai utilizat – sau lichid (saruri topite). Instalatia de tratament
trebuie sa permita reglarea continutului de carbon.
 Principalele marci de oteluri de cementare utilizate in constructia organelor de masini sunt 15 Cr 9, 18 MnCr
11, 20 TiMnCr 12, 21 MoMnCr 12, 18 CrNi 20, 20 MoNi 35, 17 MoCrNi 14,.

Conform STAS 791, inainte de cementare se aplica un tratament de recoacere de inmuiere si apoi o
normalizare, iar dupa cementare doua caliri, iar intre acestea o recoacere intermediara. Dupa caliri, se aplica o
revenire joasa, la temperaturi de 150 200sC. In urma acestui tratament, rezulta organe de masini cu o duritate
mare a stratului superficial (56 64 HRC), miezul ramanand tenace.

Otelurile de cementare sunt cele mai utilizate oteluri in constructia rotilor dintate din transmisiile
reductoarelor si a transmisiilor de automobile si tractoare, rezultand dimensiuni de gabarit reduse ale acestor
transmisii.

Otelurile cementate au duritatea superficiala cuprinsa intre 56…64 HRC, iar a miezului este mai mare de
34 HRC.

5. Nitrurarea
Este tratamentul termochimic de imbogatire pana la saturare a suprafetei piesei in azot. Piesele se
incalzesc intr-un cuptor pana la temperatura de 480 650sC, iar prin atmosfera cuptorului se trece un curent de
amoniac. Adancimea de saturare in azot este de 0,1 0,5 mm, iar procesul de nitrurare dureaza intre 25 50 ore. Pe
suprafata pieselor se formeaza nitruri, foarte dure, dar si cu rezistenta mare la uzare si coroziune.

Pentru stabilizarea nitrurilor, sunt necesare elemente de aliere cum ar fi Al, Cr, Mo, care dau nitruri foarte
fine si foarte stabile. Prin nitrurare se obtin duritati foarte mari, de pana la 68 HRC, si se pastreaza pana la
temperaturi de 500sC. Nitrurarea se aplica otelurilor deja imbunatatite, fiind untratament final. Instalatia de
nitrurare trebuie sa permita reglarea presiunii gazului, gradul de disociere si temperatura, in toleranta de 5oC.

Pentru roti dintate, nitrurarea se aplica otelurilor de nitrurare (fara aluminiu) si otelurilor aliate de
imbunatatire si cementare. In constructia de reductoare, automobile si tractoare se utilizeaza otelurile aliate de
nitrurare (<0,35% C, <3,5% Cr, Mo, V), de imbunatatire (<0,45% C, <1,5% Cr, Mo, V) sau de cementare, nitrurate
in gaz. Cele mai utilizate oteluri de nitrurare, nitrurate, sunt: 21 MoMnCr 12, 26 MoCr 11, 30 MoCrNi 16; cele de
imbunatatire, nitrurate sunt: 34 MoCr 11 (33 MoCr 11), 42 MoCr 11 (42 MoCr 11), iar cele de cementare nitrurate
sunt: 19 MoCr 11 si 21 MoMnCr 12.

6. Carbonitrurarea
Este tratamentul termochimic de imbogatire a suprafetei piesei simultan in carbon si azot. Cele doua
elemente, carbonul si azotul, se stimuleaza reciproc in difuzie in piesa, astfel incat durata tratamentului se reduce
fata de cementare si de nitrurare. Pe stratul superficial al dintilor se formeaza carbonitruri dure, marind mult
rezistenta la oboseala si la uzare a flancurilor superficiale ale dintilor rotilor dintate.

Carbonitrurarea se poate aplica atat otelurilor carbon de calitate cat si otelurilor aliate, de imbunatatire
sau de cementare, si poate fi in mediu lichid (baie) sau in mediu gazos. Pentru roti dintate, carbonitrurarea se aplica
la temperaturi ridicate (800 850sC), cand imbogatirea se face mai ales in carbon si mai putin in azot. Dupa
tratamentul de carbonitrurare la temperaturi ridicate, se aplica, la fel ca la cementare, o calire urmata de revenire
joasa. Duritatea superficiala dupa tratament trebuie sa fie mai mare de 500 HV1. Tratamentul de carbonitrurare se
aplica atat otelurilor de imbunatatire cat si otelurilor de cementare.