Limba Latină

UCV/FDSS – Material didactic pentru FR protejat prin Legea nr.
8/1996
Universitatea din Craiova

Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale
Anul I
Cuprins
Lect. univ. dr. Elena Veronica Nicola

Limba Latina…………………………………………………………………………….2
Limba Latina…………………………………………………………………………...28
Craiova
2013
1
UCV/FDSS – Material didactic pentru FR protejat prin Legea nr.8/1996
I. Informaţii generale
Date de contact ale titularului de curs Date de identificare curs şi contact tutori
Nume: Elena-Veronica Nicola Numele cursului: Limba latină

Birou: Calea Bucuresti nr 107 D ,C 0.7, Craiova,Dolj Codul cursului: D16DRFRL218
Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale An, semestru: An I, Sem. I
Universitatea din Craiova Tipul cursului: Facultativ.
Telefon: 0351 177.100 Pagina web a cursului:
Fax: 0351 177.100 Tutore: Cristina- Burtea-Cioroianu
E-mail: elenaveronica_stefan@yahoo.com E-mail tutore: cris_mitrica@yahoo.com
Consultaţii: Marti 16-18 Consultaţii: Miercuri 10-12
II. Suport curs
Modulul I.
LIMBA LATINĂ
-origine şi evoluţie-
Unitatea de învăţare:
• origine şi evoluţie
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
1. Burtea-Cioroianu, Cristina-Eugenia, Ştefan, Elena-Veronica, Limba latină pentru facultăţile de
drept, Editura Universitaria, Craiova, 2007.
2. Guţu, Gheorghe, Dicţionar latin-român, ediţia a II-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003.
Limba latină a fost la origine limba oraşului Roma, apoi a devenit limba întregului stat roman şi a
populaţiilor cucerite. Sintagmele recomandate sunt limba latină sau limba romanilor, respectiv poporul ori
statul roman sau latin.
Poporul roman s-a constituit în urma fuziunii treptate a trei populaţii: latinii, aşezaţi în Latium,
sabinii, aşezaţi pe malul stâng al Tibrului şi etruscii, la nord de Tibru. Istoria acestui popor începe în anul
753 a. Chr., anul întemeierii oraşului Roma, de către Romulus, primul rege legendar, şi se încheie în anul
476 p. Chr., atunci când s-a prăbuşit Imperiul Roman de Apus. Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la
Constantinopol, şi-a continuat existenţa până în anul 1453 p. Chr., fiind cucerit de Imperiul Otoman.
Statul roman în evoluţia sa a cunoscut următoarele forme de organizare:
1. regalitatea (753 a. Chr. – 509 a. Chr.);
2. republica (509 a. Chr. – 27 a. Chr.);
3. imperiul (27 a. Chr. – 565 p. Chr., incluzând şi domnia lui Iustinian, a cărui operă legislativă este
fundamentală pentru istoria dreptului roman):
a) principatul (27 a. Chr. – 285 p. Chr.);
b) dominatul (285 p. Chr. – 565 p. Chr.).
Limba latină este o limbă indo-europeană şi a cunoscut o evoluţie continuă. Vorbită iniţial în Latium,
o mică regiune din centrul şi vestul Italiei, a cărei principală aşezare era Roma, situată nu departe de vărsarea
Tibrului în Marea Tireniană, la începutul secolului al II-lea p. Chr., la moartea împăratului Traian (117 p.
Chr.), se întindea din Britania până în Africa, de la Oceanul Atlantic până în Orientul Mijlociu. Pe măsură ce
poporul roman îşi lărgea graniţele statului său, limba latină s-a extins treptat, cunoscând un continuu proces
de dezvoltare atât la Roma şi pe teritoriul Italiei, cât şi în provincii. Ea a influenţat şi, la rândul său, a fost
influenţată de limbile cu care a venit în contact, vorbite de popoarele care recunoşteau autoritatea Romei.
Folosită în relaţiile sociale şi ca limbă de cultură, latina şi-a impus superioritatea în provinciile intens
romanizate şi ale căror populaţii se aflau faţă de Roma pe o treaptă inferioară de dezvoltare economică şi
social-culturală (Hispania, Galia, Dacia), dar nu a reuşit să se impună în teritoriile în care limba de cultură
era greaca, purtătoare a unei civilizaţii superioare celei romane (Grecia propriu-zisă, Egipt, Orient).
2
Limba latină a cunoscut următoarele perioade de evoluţie:

1. latina arhaică: de la origini şi până în secolul al II-lea a Chr. Din această perioadă datează
prima inscripţie cunoscută, Fibula de la Praeneste (sec. VI a Chr.):
MANIOS MED FHEFHAKÈD NUMASIOI
(MANIUS ME FECIT NUMERIO)
(Manius m-a făcut lui / pentru Numerius);
precum şi cea mai veche lege romană, Lex duodecim Tabularum (Legea celor XII Table),
adoptată în anul 449 a. Chr.
2. latina preclasică: din secolul al II-lea a. Chr. şi până la jumătatea secolului I a. Chr.(perioada în
care a scris Titus Maccius Plautus);
3. latina clasică (vârsta de aur a culturii şi a literaturii latine): de la jumătatea secolului I a. Chr. şi
până în anul 14 p. Chr.(anul morţii împăratului Augustus);
4. latina postclasică (barocul culturii latine): din anul 14 p. Chr. şi până în secolul al II-lea p. Chr.;
5. latina târzie : din secolul al II-lea p. Chr. şi până în ajunul formării limbilor romanice
(aproximativ până în secolul al X-lea).
O dată cu destrămarea unităţii politice şi administrative a Imperiului Roman şi după statornicirea, în
perioade istorice diferite, a unor condiţii noi de viaţă în ţinuturile cucerite de romani, s-a rupt şi unitatea de
limbă dintre Roma şi populaţiile romanizate. Drept urmare, limba latină a continuat să fie vorbită şi să
evolueze potrivit condiţiilor specifice din fiecare teritoriu romanizat. Aşa s-au format limbile romanice sau
neolatine:
- domeniul ibero-romanic: spaniola, portugheza, catalana;
- domeniul galo-romanic: franceza, occitana (provensala), franco-provensala, gascona;
- domeniul italo-romanic: italiana, sarda, retoromana, friulana;
- domeniul balcano-romanic: româna (cu dialectele: dacoromâna, aromâna, meglenoromâna,
istroromâna), dalmata.
Actualele limbi romanice nu sunt altceva decât limba latină populară (limba folosită de marea
majoritate a populaţiei în relaţiile de zi cu zi, deosebindu-se de vorbirea oamenilor culţi), după o evoluţie de
peste două mii de ani, influenţată de limba populaţiilor autohtone, cât şi de limbile învecinate.
Între aceste limbi romanice, un loc deosebit îl ocupă limba română, continuatoare a latinei populare
vorbite în Dacia şi în nordul Peninsulei Balcanice. Sistemul fonetic, o bună parte din lexic precum şi
structura gramaticală a limbii române păstrează asemănarea cu limba latină. Aşadar, studiul limbii latine are
o deosebită importanţă deoarece asigură accesul la cultura antichităţii greco-romane (inclusiv la cunoaşterea
sistemului juridic) şi pentru că este calea firească de cunoaştere a evoluţiei limbii române şi instrumentul
indispensabil pentru însuşirea ei pe baze ştiinţifice.
Test de autoevaluare
Precizaţi cărei perioade de evoluţie aparţine Lex duodecim tabularum.
Teste grilă
1. Câte forme de organizare a cunoscut statul roman?
a) Una
b) Două
c) Trei.
2. Câte perioade de evoluţie a cunoscut limba latină?
a) Trei
b) Patru
c) Cinci.
3. Care formă de organizare a promovat şi a respectat cursus honorum?
a) Regalitatea
b) Republica
c) Imperiul.
4. Când s-au format limbile romanice?
a) Secolul al X-lea
b) Secolul al IX-lea
c) Secolul al XI-lea.
5. Carui domeniu geografico-lingvistic aparţine limba română?
3
a) Ibero-romanic
b) Balcano-romanic
c) Italo-romanic.
Exerciţii
1. Precizaţi care sunt formele de organizare ale statului roman?
R: Formele de organizare ale statului roman sunt: regalitatea, republica şi imperiul.
2. În ce moment putem spune că s-au format limbile romanice şi care sunt acestea?
4
Modulul II.
NOŢIUNI GENERALE DE FONETICĂ
1. Alfabetul
2. Scrierea şi pronunţarea
3. Cantitatea vocalelor
4. Accentul
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
3. Lascu, Nicolae, Manual de limbă latină pentru învăţământul superior, Litografia şi tipografia
învăţământului, Cluj, 1957.
4. Munteanu, Eugen, Munteanu, Lucia-Gabriela, Aeterna latinitas, Editura Polirom, Iaşi, 1996.
5. Răduleţu, Sebastian, Săuleanu, Lucian, Dicţionar de expresii juridice latine, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1999.
6. Săuleanu, Lucian, Răduleţu, Sebastian, Dicţionar de expresii juridice latine, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2007.
a. Alfabetul
Alfabetul latin stă la baza scrierii majorităţii limbilor din Europa şi din alte părţi ale lumii. El
cuprindea 23 de litere: A, B, C, D, E, F, G, H, I, K, L, M, N, O, P Q, R, S, T, V, X, Y, Z1.
Alfabetul latin provine dintr-un vechi alfabet etrusc, împrumutat cu aproximativ şase secole a. Chr.
şi care s-a format după alfabetul grec întrebuinţat în coloniile greceşti ale Italiei sudice.
Litera c a redat la început sunetele c şi g. Se scria Caius, Cnaeus dar se pronunţa Gaius, Gnaeus. Mai
târziu, prin introducerea literii g, sunetul c a redat pe g numai în numele amintite.
Litera i reda atât vocala i cât şi consoana i. Unele dicţionare redau consoana i prin litera j.
Litera v desemna sunetul u vocală şi u consoană, adică v. Pentru a reda aceste sunete, romanii
foloseau pe v pentru majuscule şi pe u pentru minuscule.
Litera k se întâlneşte numai în cuvântul kalendae (ziua întâi a fiecărei luni).
Literele y şi z, introduse mai târziu, erau folosite în cuvinte străine.
b. Scrierea şi pronunţarea
În primele timpuri, romanii scriau numai cu majuscule; mai târziu a fost introdusă scrierea cu
minuscule. Astăzi, în scrierea textelor latine, se aplică regulile valabile şi în limba română, cu deosebirea că
se scriu cu iniţială majusculă numele de popoare (considerate nume proprii), adjectivele şi adverbele
provenite din nume proprii: Romani (romani), populus Romanus (poporul roman), Latine (adv. latineşte).
1. De regulă, cuvintele latineşti se pronunţă aşa cum se scriu, la fel ca în limba română: actor,
administrare, advocatus, causa, familia, iudex, iudicium, ius, memoria, natura, opera, persona,
reus, species, traducere etc.
2. Unele cuvinte se scriu diferit în limba latină, dar se pronunţă la fel în ambele limbi, având cel
mult accentul pe altă silabă: amicitia, appellare, bibliotheca, charta, litteratura, rhetorica etc.
Reguli de scriere şi pronunţare
1. Grupurile vocalice ae şi oe când formează diftongi se pronunţă e :

aedilis (edilis), paedagogus (pedagogus), causae (cause);
1
Alfabetul limbii române cuprinde 31 de litere (cele 23, la care se adaugă: Ă, Â, Î, J, Ş, Ţ, U, W);
5
oeconomia (economia), poena (pena) etc;

2. Uneori grupurile vocalice ae şi oe nu formează diftongi, ci sunt vocale în hiat: aer, aerius,
poema, poesis, poeta, poetica etc;
3. Grupurile vocalice au şi eu sunt întotdeauna diftongi: Augustus, Europa;
4. H este semnul unei aspiraţii, auzindu-se slab în pronunţare: hereditas, historia, homo, honestas,
honor, hospitalitas, humanitas etc;
5. S se pronunţă precum se scrie: causa (causa), iar x se pronunţă întotdeauna cs: lex (lecs);
6. Grupul –ngu- urmat de vocală se pronunţă –ngv-, iar urmat de consoană rămâne neschimbat:
lingua (lingva), angustus (angustus);
7. Grupul -qu- se pronunţă întotdeauna -cv - : querela (cverela);
8. Grupurile –ch-, -ph-, -rh-, -th- se pronunţă: -c-, -f-, -r- -t-: charta (carta), philosophia (filosofia),
rhetorica (retorica), bibliotheca (biblioteca);
9. Grupul –ti- urmat de vocală se pronunţă –ţi- : iustitia (iustiţia). Chiar dacă acest grup este urmat
de vocală dar este precedat de una din consoanele: s, t, x se pronunţă tot –ti- : quaestio (cvestio);
10. Consoanele duble se pronunţă ca simple: appellare (apelare).
c. Cantitatea vocalelor
Dintre sunetele limbii latine a, e, i, o, u sunt vocale. În această limbă, vocalele se deosebesc nu
numai prin timbru, prin gradul de deschidere sau închidere, ci şi prin cantitate. Cantitatea este durata de timp
necesară pentru rostirea vocalei. În funcţie de această durată, vocalele pot fi lungi (ā, ē, ī, ō, ū) şi scurte (ă, ě,
ĭ, ŏ, ŭ).
Cantitatea vocalelor în limba latină este de o importanţă deosebită, deoarece poate determina sensul
cuvântului sau rolul său în propoziţie. Astfel:
pŏpulus (cu cantitate scurtă=popor); pōpulus (cu cantitate lungă=plop);
mălum (cu cantitate scurtă=rău); mālum (cu cantitate lungă=măr).
Observaţie: Cantitatea vocalelor se marchează prin semne grafice; această indicare nu aparţine
antichităţii, ci este folosită în epoca modernă pentru a înlesni citirea.
Cantitatea silabelor
În funcţie de cantitatea vocalelor, silabele pot fi, la rându-le, lungi şi scurte:

a) silabe lungi prin natură: când conţin o vocală lungă sau un diftong;
b) silabe lungi prin poziţie: când vocala este urmată de două sau mai multe consoane sau de o
consoană dublă;
c) silabe scurte prin natură: când conţin o vocală scurtă;
d) silabe scurte prin poziţie: când conţin o vocală urmată de o altă vocală.
d. Accentul
Accentul este pronunţarea mai intensă, pe un ton mai înalt, a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui
cuvânt dintr-un grup sintactic2.
În limba latină accentuarea corectă a cuvintelor este strâns legată de cunoaşterea cantităţii silabelor.
1. Cuvintele monosilabice poartă accentul pe silaba respectivă:
dé (despre), híc (acesta), ín (în), pró (pentru);
2. Cuvintele bisilabice poartă accentul pe prima silabă indiferent de cantitatea ei, niciodată pe
ultima: schóla (şcoală), scríba (secretar);
3. Cuvintele alcătuite din trei sau mai multe silabe au accentul:
a) pe silaba penultimă dacă aceasta este lungă: amícus (prieten), Románus;
b) pe silaba antepenultimă dacă penultima silabă este scurtă: modéstia;
c) cuvintele la care se adaugă encliticele: -ne? (oare?), -que (şi), -ve (ori) trec accentul pe ultima
silabă: facísne? (faci oare?), actor reúsque (reclamantul şi pârâtul), dominus domináve (stăpânul
sau stăpâna).
2
Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1996, p. 5;
6
Citiţi următoarele propoziţii şi fraze, ţinând seama de regulile învăţate:
a) Lex est quod populus iubet atque constituit. (Gaius, Institutiones, I, 1).
b) Constitutio principis est quod imperator decreto vel edicto vel epistula constituit. (Gaius, Institutiones, I,
1).
c) Ius naturale est, quod natura omnia animalia docuit; nam ius istud non humani generis proprium est, sed
omnium animalium, quae in caelo, quae in terra, quae in mari nascuntur. (Iustinianus, Institutiones, I, 2).
d) Quae ex contractu nascuntur, quattuor genera sunt, quae singula hoc ordine distinguuntur: aut enim re
contrahitur obligatio, aut verbis, aut litteris, aut consensu. (Gaius, Institutiones, II, 9, 1-3, 12-16; 11, 1-5).
Teste grilă
1. Câte litere are alfabetul limbii latine?
a) 21
b) 23
c) 31.
2. Câte vocale există în limba latină?
a) Cinci
b) Şapte
c) Nouă.
3. Grupul ae constituie de regulă:
a) Hiat
b) Diftong
c) Triftong.
4. Grupul qu se pronunţă:
a) Cu
b) Cv
c) Chi.
5. Cuvintele bisilabice se accentuează pe:
a) Prima silabă
b) A doua silabă
c) Nu se accentuează.
Exerciţii
1. Citiţi următoarele cuvinte: caedes, poeta, hic, quinque, chirographum, rhetor, thema, rogatio,
colloquium, successio.
R: cedes, poeta, hic, cvincve, cirografum, retor, tema, roga io, colocvium, succesio.
2. Determinaţi cantitatea vocalică a următoarelor cuvinte şi despărţiţi-le în silabe:
aequalitas, colloquium, vindiciae, successio, praetor, philosophus, confarreatio, quaestus, institutio,
inquisitio, chirographum.
7
Modulul III.
MORFOLOGIA
1. Prezentare generală
2. Nomen substantivum
3. Verbum
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Prezentare generală
Morfologia (denumirea provine din cuvintele grece ti =form i =cuvânt) este

partea gramaticii constituit din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor în diferitele lor
întrebuin ri.
Limba latina cunoaşte din punct de vedere morfologic nouă părţi de vorbire (partes orationis) şi
anume:
1. nomen substantivum (substantivul);
2. nomen adiectivum (adjectivul);
3. nomen pronomen (pronumele);
4. nomen numerale (numeralul);
5. verbum (verbul);
6. adverbium (adverbul);
7. praepositio (prepoziţia);
8. coniunctio (conjuncţia);
9. interiectio (interjecţia);
Notă:
În limba latină nu există articol, astfel putem traduce un substantiv fie articulat, fie nearticulat în
funcţie de context.
Exemplu: advocatus=avocat, un avocat, avocatul;
causa=cauză, o cauză, cauza.
Părţile de vorbire enumerate mai sus se împart în două grupe: flexibile (primele cinci) şi neflexibile
(ultimele patru).
Cuvintele flexibile, în funcţie de rolul lor în propoziţie suferă o serie de modificări şi tocmai de aceea
este necesară cunoaşterea părţilor distincte care intră în structura unui cuvânt:
Rădăcina este grupul de sunete care stă la baza tuturor cuvintelor care au origine comună.
Exemplu: declar -o, -are (verb)
-ator, -oris (substantiv)
-ativus , -a, -um (adjectiv)
Tema este grupul de sunete care stă la baza formelor de declinare sau de conjugare. Tema este formată din
rădăcină la care se adaugă uneori o vocală tematică şi unul sau două sufixe.
Exemplu: Verbul declarare are rădăcina declar şi tema declara.
Desinenţa este un grup de sunete sau un sunet care se adaugă la tema unui cuvânt. În cazul declinării
desinenţa exprimă cazul, numărul şi genul, iar în cazul conjugării verbelor, numărul, persoana şi diateza.
Exemplu: reus, rei (pârât)
8
accusabam (acuzam)
Terminaţia este grupul de sunete de la sfârşitul cuvintelor declinabile format din contopirea desinenţei
cazuale cu vocala finală a temei.
Exemplu: servus provenit din servos are tema servo la care se adaugă desinenţa -i a genitivului
singular, obţinându-se forma servoi, care, în epoca istorică a devenit servi. În acest caz, -i este o terminaţie
provenită din vocala tematică -o, absorbită de desinenţa cazuală.
Sufixul este grupul de sunete care se adaugă la radical sau la temă pentru a fprma cuvinte noi.
Exemplu: scrip-tor-es
accusa-ba-m
Prefixul este un grup de sunete ataşate la începutul cuvintelor care le modifică sensul.
Exemplu: felix (fericit); infelix (nefericit)
Unitatea 2
Nomen substantivum
În limba latină substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, obiecte, noţiuni
abstracte, iar după forma pe care o îmbracă şi după sensul pe care îl are poate exprima ideea de gen, de
număr şi de caz. Substantivul are trei genuri: masculin, feminin şi neutru; două numere: singular şi plural şi
şase cazuri: nominativ (N.), genitiv (G.), dativ (D.), acuzativ (Ac.), vocativ (V.), ablativ (Abl.).
Trecerea părţilor de vorbire flexibile prin cele şase cazuri se numeşte declinare. Limba latină cunoşte
cinci declinări care se deosebesc între ele prin desinenţele de la G.sg. Substantivul latin se enunţă cu două
forme: legio,-onis prima reprezentând N.sg. şi cea de-a doua G.sg.
Gramaticii latini, ţinând cont de desinenţa numelui de la G.sg., au stabilit cinci tipuri de declinări:
- declinarea I are G.sg. terminat în –ae causa, causae (cauză);
- declinarea a II-a are G.sg. terminat în –i advocatus, advocati (avocat);
- declinarea a III-a are G.sg. terminat în –is lex, legis (lege);
- declinarea a IV-a are G.sg. terminat în –us senatus, senatus (senat);
- declinarea a V-a are G.sg. terminat în –ei dies, diei (zi).
Declinarea I
Declinarea I (tema în -a) cuprinde substantive şi adjective feminine precum şi câteva substantive
masculine care se termină la N.sg. în –a şi la G.sg. în –ae.
Sunt masculine substantivele:
- numele de fiinţe bărbăteşti: Catilina, -ae; Seneca, -ae; Numa, -ae etc.
- nume de popoare: Geta, -ae; Persa, -ae etc.
- nume de ocupaţii considerate bărbăteşti: agricola,-ae (agricultor), auriga,-ae (vizitiu), nauta,-ae
(corăbier), poëta, -ae(poet), scriba,-ae (scriitor), trapezita,-ae (bancher) etc.
- câteva substantive izolate precum: incola,-ae (locuitor), collega, -ae (coleg), conviva, -ae (oaspete),
etc.
- nume de râuri, fluvii, mări: Garumna,-ae; Hadria,-ae; Sequana, -ae etc.
Notă:
- Atât substantivele feminine cât şi cele masculine se declină la fel, astfel:
sg. pl.
N.V. caus-a (proces) caus-ae
G. caus-ae caus-ārum
D. caus-ae caus-is
Ac. caus-am caus-as
Abl. caus-ā caus-is
Notă:
- Substantivele care au vocala tematică –a precedată de vocala –i, la D.Abl. pl. au desinenţa –iis (ex.
iustitiis).
Declinarea a II-a
9
Declinarea a II-a (tema în –o/e-) cuprinde substantive şi adjective masculine şi neutre, precum şi
unele substantive feminine care se termină la G.sg. în –i şi la N.sg. în –us, -er, -ir (m.) şi –um (n.).
Sunt feminine substantivele:
- nume de ţări, oraşe şi insule mari: Aegyptus,-i; Corinthus,-i; Rhodus,-i etc.
- nume de arbori şi pomi fructiferi: ulmus,-i (ulm), fagus,-i (fag), cerasus, -i (cireş), prunus,-i (prun),
etc.
- câteva substantive izolate precum: humus,-i (pământ), alvus,-i (pântec), colus,-i (furcă de tors),
vannus,-i (vânturătoare).
Substantive masculine terminate în –us:
- iurisconsultus,-i(jurisconsult);vulgus,-i(mulţime); praefectus,-i(prefect);
Substantive masculine terminate în –er:
- puer,-i(copil); faber,-bri(meşter); magister,-tri (profesor);
ager,agri(ogor); liber,-bri (carte);
Substantive masculine terminate în –ir:
- vir,-i (bărbat); triumvir,-i (membru al unei comisii de trei persoane); centumvir,-i(membru al unei
comisii de o sută de persoane); levir,-i(cumnat).
sg. pl.
N. advocat-us (avocat) advocat-i
G. advocat-i advocat-ōrum
D. advocat-o advocat-is
Ac. advocat-um advocat-os
Abl. advocat-o advocat-is
V. advocat-e advocat-i
N.V. magist-er (magistru) magistr-i
G. magistr-i magistr-ōrum
D. magistr-o magistr-is
Ac. magistr-um magistr-os
Abl. magistr-o magistr-is
N.V. v-ir (bărbat) vir-i
G. vir-i vir-ōrum
D. vir-o vir-is
Ac. vir-um vir-os
Abl. vir-o vir-is
N.Ac.V. legat-um (legat) legat-a
G. legat-i legat-ōrum
D.Abl. legat-o legat-is
Observaţii:
- Doar substantivele terminate la N.sg. în –us au la V.sg. desinenţa –e.
- Substantivele neutre au trei cazuri identice atât la singular, cât şi la plural: N., Ac. şi V., terminaţia la
singular fiind –um.
10
Unitatea 3
Verbum
În limba latină, ca şi în limba română, verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiuni,
stări, existenţe, deveniri. Categoriile gramaticale ale verbului latin pe care le întâlnim de altfel şi în limba
română sunt: modul, timpul, persoana, numărul şi diateza.
Verbul latinesc are:
1. trei forme: activă, pasivă (iudico-judec/iudicor-sunt judecat) şi deponentă (formă pasivă dar cu
înţeles activ-hortor-eu îndemn).
2. trei moduri: indicativ, conjunctiv şi imperativ (iudico/iudicem/iudica) şi cinci forme nominale
(infinitivul, gerunziul, gerundivul, supinul şi participiul)
3. şase timpuri: prezent, trecut (imperfect, perfect, mai mult ca perfect) şi viitor (I şi II): iudico,
iudicabam, iudicavi, iudicaveram, iudicabo, iudicavero.
Observaţii:
- Conjunctivul are aceleaşi timpuri ca şi indicativul în afară de viitor.
- Imperativul are două timpuri: prezent şi viitor.
Terminaţiile personale ale verbului arată:
a) persoana: iudica-s (tu judeci); iudica-t (el judecă);
b) numărul: iudica-tis (voi judecaţi);
c) forma: iudica-s (tu judeci); iudica-ris (tu eşti judecat)
Terminaţiile personale active (specifice diatezei active) sunt: -m (pers.I sg.), -s (pers.II sg.), -t
(pers.III sg.), -mus (pers.I pl.), -tis (pers.II pl.), -nt (pers.III pl.).
Terminaţiile personale pasive (specifice diatezei pasive) sunt: -r (pers.I sg.), –ris (pers.II sg.), –tur
(pers.III sg.), –mur (pers.I pl.), –mini (pers.II pl.), -ntur (pers.III pl.).
În gramatica latină verbele se grupează în patru mari clase flexionare numite conjugări (coniungo,
coniungere, iunxi, iunctum – a lega, a uni) după sufixul infinitivului prezent activ numit, din acest motiv,
caracteristică a conjugării.
Pentru a putea conjuga un verb, trebuie să-i cunoaştem tema, pe care o aflăm cel mai uşor
îndepărtând terminaţia –re de la infinitiv.
- conjugarea I cuprinde verbele cu tema în –ā: iudicā-re (a judeca);
- conjugarea a II-a cuprinde verbele cu tema în –ē: monē-re (a sfătui, a îndemna);
- conjugarea a III-a cuprinde verbele cu temă consonantică: dic-ĕ-re – a spune, a zice (-ĕ fiind vocala de
legătură), sau cu temă vocalică: facio, facĕre (a face);
- conjugarea a IV-a cuprinde verbele cu tema în –i: audi-re (a auzi).
Conjugarea latină cuprinde două sisteme: sistemul prezentului, care exprimă o acţiune durativă,
adică nederminată – actio imperfecta şi sistemul perfectului, care exprimă o acţiune terminată – actio
perfecta.
Fiecare din cele două sisteme de mai sus cuprinde forme personale (modurile - indicativ, conjunctiv
şi imperativ) şi forme nominale (infinitivul, gerunziul, gerundivul, supinul, participiul).
Observaţii: - Pentru a putea conjuga un verb regulat, acesta trebuie învăţat la următoarele patru forme
fundamentale de dicţionar: indicativ prezent (iudico), infinitiv (iudicāre), indicativ perfect (iudicavi),
supin/participiu perfect pasiv (iudicatum).
Sistemul prezentului
Sistemul prezentului cuprinde timpurile: prezent, imperfect şi viitor I; modurile indicativ, conjunctiv
şi imperativ; numele verbale: participiul prezent şi viitor; infinitivul prezent şi viitor; supinul I şi II, gerunziul
şi gerundivul.
11
Indicativ prezent activ
Indicativul prezent se formează adăugând la temă desinenţele personale active (-m, -s, -t/ -mus, -tis, -
nt) cu următoarele precizări:
- persoana I sg. are terminaţia –o (nu cea obişnuită -m) care se adaugă la temă. La conjugarea I, vocala
tematică –ā dispare înaintea lui –o.
- la conjugarea a III-a între temă şi desinenţele personale intervine vocala de legătură –i (pers.I, a II-a, a III-a
sg./pers.I, a II-a pl.) şi –u (pers. a III-a pl. şi prin contaminare la pers. a III-a pl.- conjugarea a IV-a).
activ Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

sg.
pers. 1 iudic-o mone-o dic-o audi-o
pers. 2 iudica-s mone-s dic-i-s audi-s
pers. 3 iudica-t mone-t dic-i-t audi-t
pl.
pers. 1 iudicā-mus monē-mus dic-i-mus audī-mus
pers. 2 iudicā-tis monē-tis dic-i-tis audī-tis
pers. 3 iudica-nt mone-nt dic-ū-nt audi-u-nt
Trad. eu judec eu sfătuiesc eu spun eu aud
Indicativul prezent al verbului neregulat sum, esse, fui (a fi) are următoarea paradigmă:
sum, esse, fui

Sg.
1. sum (eu sunt)
2. es
3. est
Pl.
1. sumus
2. estis
3. sunt
Indicativ prezent pasiv
Indicativul prezent pasiv se formează adăugând la tema prezentului desinenţele personale pasive (-r,
-ris, -tur/-mur, -mini, -ntur).
Observaţii:
- Desinenţa –o de la pers.I sg. diateza activă, nu se îndepărtează;
- La conjugarea a III-a pers.II sg. vocala de legătură –i se deschide la –e ante –r.
pasiv Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

sg.
pers. 1 iudic-o-r mone-o-r dic-o-r audi-o-r
pers. 2 iudicā-ris monē-ris dic-e-ris audī-ris
pers. 3 iudicā-tur monē-tur dic-i-tur audī-tur
pl.
pers. 1 iudicā-mur monē-mur dic-i-mur audī-mur
pers. 2 iudicā-mini monē-mini dic-i-mini audī-mini
pers. 3 iudica-ntur mone-ntur dic-ū-ntur audi-u-ntur
Trad. eu sunt eu sunt eu sunt eu sunt
judecat,- ă sfătuit, -ă spus,-ă auzit, -ă
Câte părţi de vorbire cunoaşte limba latină şi care sunt acelea? Există asemănări sau deosebiri cu limba
română?
12
Teste grilă
1. Tutela, tutelae este substantiv de declinarea:
a) I.
b) a II-a
c) a III-a.
2. Peregrinus, peregrini este substantiv de declinarea:
a) I.
b) a II-a
c) a III-a.
3. Officium, officii este substantiv de declinarea:
a) I.
b) a II-a
c) a III-a.
4. Veto, vetare, vetui, vetitum este verb de conjugarea:
a) I.
b) a II-a
c) a III-a.
d) a IV-a.
5. Reperio, reperire, repperi, repertum este verb de conjugarea:
a) I.
b) a II-a
c) a III-a.
d) a IV-a.
Exerciţii
1.Determinaţi cazul fiecărui cuvânt: poëtis, vias, fortunae, Cinnae, gloriis, copiarum, fiduciarum,
pugnam, aurigā, ancilla, legatorum, advocatos, acta, arbitris, delicto, commercii.
R: poëtis D.Abl.pl., vias Ac pl., fortunae GDsg, NVpl, Cinnae GDsg, , gloriis D.Abl.pl,
copiarum Gpl., fiduciarum Gpl. , pugnam Ac sg., aurigā Abl. sg., ancilla NVsg, legatorum Gpl. , advocatos
Ac pl., acta NVAc pl., arbitris D.Abl.pl., delicto DAbl. sg, commercii Gsg.
2. Declinaţi la singular şi la plural substantivele următoare: mora, morae; inuria, inuriae;
rapina, rapinae; pecunia, pecuniae; querela, querelae; tutela, tutelae; noxa, noxae; serva,
servae; poena, poenae; ira, irae; epistula, epistulae; dolus, doli; decretum, decreti;
legatarius, legatarii; causa, causae; nexus, nexi; vadimonium, vadimonii; officium, officii;
peregrinus, peregrini.
3. Recunoaşteţi formele verbale de mai jos, indicând modul, timpul, diateza, persoana,
numărul, apoi traduceţi: es; sumus; estis; sunt; veniunt; videt; iudicamus; accuso; dicis;
auditis; iudicaris; videntur; accusamini; diceris; audiuntur; dicimur.
13
Modulul IV.
Morfologie
1. Declinarea a III-a
2. Indicativ imperfect
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Declinarea a III-a
Declinarea a III-a (temă consonantică/temă terminată în -i) cuprinde substantive masculine, feminine
şi neutre, deosebite în ceea ce priveşte terminaţia la N.sg., însă identice în ceea ce priveşte terminaţia la G.sg.
–is. Substantivele de declinarea a III-a se împart în două grupe:
1. imparisilabice (impar = inegal), adică acelea care au un număr inegal de silabe la N.sg. şi la G.sg.
Exemplu: N.sg. rogatio, G.sg. rogation-is (propunere de lege)
2. parisilabice (par = egal), adică acelea care au un număr egal de silabe la N.sg. şi la G.sg.
Exemplu: N.sg. testis, G.sg. testis (martor).
Observaţii:
- Substantivele masculine şi feminine de declinarea a III-a se declină identic, iar substantivele neutre respectă
regula neutrelor (N.sg.=V.sg.=Ac.sg.; N.pl.=V.pl.=Ac.pl.).
- Substantivele imparisilabice şi parisilabice se declină identic, cu deosebirea că cele imparisilabice au la
G.pl. terminaţia –um iar cele parisilabice au la G.pl. terminaţia –ium.
Declinarea a III-a imparisilabică:
sg. pl.
masculin
N.V. actor-ø (reclamant) actor-es
G. actor-is actor-um
D. actor-i actor-ibus
Ac. actor-em actor-es
Abl. actor-e actor-ibus
feminin
N.V. actio-ø action-es
G. action-is action-um
D. action-i action-ibus
Ac. action-em action-es
Abl. action-e action-ibus
neutru
N.Ac.V. crimen- ø crimin-a
G. crimin-is crimin-um
D. crimin-i crimin-ibus
Abl. crimin-e crimin-ibus
Declinarea a III-a parisilabică:
14
sg. pl.
masculin
N. V. test-is (martor) test-es
G. test-is test-ium
D. test-i test-ibus
Ac. test-em test-es
Abl. test-e test-ibus
feminin
N.V. nept-is (nepoată) nept-es
G. nept-is nept-ium
D. nept-i nept-ibus
Ac. nept-em nept-es
Abl. nept-e nept-ibus
neutru
N.Ac.V. sedil-e (sediu) sedil-ia
G. sedil-is sedil-ium
D.Abl. sedil-i sedil-ibus
Notă:
- Substantivele neutre false imparisilabice terminate la N.sg. în –al şi –ar (calcar, tribunal, animal) se
declină ca şi parisilabicele având la Abl.sg. desinenţa –i şi la G.pl. desinenţa –ium.
Unitatea 2
Indicativ imperfect
Indicativul imperfect exprimă o acţiune durativă începută în trecut şi neterminată în momentul

vorbirii. Se formează din tema prezentului la care se adaugă sufixul verbal –bā- pentru conjugarea I şi a II-a
şi sufixul –ēbā- pentru conjugările a III-a şi a IV-a, plus desinenţele personale active (-m, -s, -t/-mus, -tis, -
nt) sau pasive (-r, -ris, -tur/-mur, -mini, -ntur)

sg.
pers. 1 iudicā-ba-m monē-ba-m dic-ēba-m audi-ēba-m
pers. 2 iudicā-ba-s monē-ba-s dic-ēba-s audi-ēba-s
pers. 3 iudicā-ba-t monē-ba-t dic-ēba-t audi-ēba-t
pl.
pers. 1 iudica-bā-mus mone-bā-mus dic-ebā-mus audi-ebā-mus
pers. 2 iudica-bā-tis mone-bā-tis dic-ebā-tis audi-ebā-tis
pers. 3 iudicā-ba-nt monē-ba-nt dic-ēba-nt audi-ēba-nt
Trad. eu judecam eu sfătuiam eu spuneam eu auzeam
pasiv
sg.
pers. 1 iudicā-ba-r monē-ba-r dic-ēba-r audi-ēba-r
pers. 2 iudica-bā-ris mone-bā-ris dic-ebā-ris audi-ebā-ris
pers. 3 iudica-bā-tur mone-bā-tur dic-ebā-tur audi-ēbā-tur
pl.
pers. 1 iudica-bā-mur monē-bā-mur dic-ebā-mur audi-ebā-mur
pers. 2 iudica-ba-mini mone-ba-mini dic-eba-mini audi-eba-mini
pers. 3 iudica-ba-ntur mone-ba-ntur dic-eba-ntur audi-eba-ntur
Trad. eram judecat, -ă eram sfătuit, -ă eram spus, -ă eram auzit, -ă
Indicativul imperfect al verbului neregulat sum, esse, fui (a fi) are următoarele forme:
sum, esse, fui
15
Sg.
1. eram (eu eram)
2. eras
3. erat
Pl.
1. erāmus
2. erātis
3. erant
De câte feluri sunt substantivele declinării a III-a şi prin ce se deosebesc ele?
Teste grilă
1. Delegatio, delegationis este substantiv de declinarea:
a) a III-a imparisilabică
b) a III-a parisilabică
c) a II-a.
2. Navis, navis este substantiv de declinarea:
c) a II-a.
3. Onus, oneris este substantiv de declinarea:
c) a II-a.
4. Rogationum şi testium sunt forme de:
a) Acuzativ singular
b) Genitiv plural
c) Dativ-ablativ plural.
5. Clamabat şi respondebat sunt la indicativ imperfect:
a) Persoana I sg
b) Persoana a II-a sg
c) Persoana a III-a sg.
Exerciţii
1. Selectaţi dintre subtantivele de mai jos pe cele care aparţin declinării a III-a imparisilabice: iure;
corporibus; civis; iudices; rogationum; hostem; oratorum; actoribus; heredi; nationem; habitationes;
questionum; pignoris; testium; tribunalia; tempora; mare.
R: iure; corporibus; iudices; rogationum; oratorum; actoribus; heredi; nationem; habitationes; questionum;
pignoris; tempora; mare.
2. Declinaţi la singular şi plural precizând declinarea şi genul substantivelor:
vis, vis; aedilis, aedilis; sedile, sedilis; sedes, sedis; vestis, vestis; navis, navis; senex, senis; pater, patris;
agnatio, agnationis; delegatio, delegationis; usurpatio, usurpationis; sanctio, sanctionis; crimen, criminis;
scelus, sceleris; onus, oneris.
3. Conjugaţi la singular şi plural, modul indicativ imperfect următoarele verbe: deleo, delere; nutrio, nutrire;
clamo, clamare; facio, facere; respondo, respondere; doceo, docere; veto, vetare; adiuvo, adiuvare.
16
Modulul V.
Morfologie
3. Declinarea a IV-a
4. Declinarea a V-a
5. Indicativ viitor I
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Declinarea a IV-a
Declinarea a IV-a (tema în –u-) cuprinde substantive majoritar masculine, câteva feminine (identice
ca flexiune cu masculinele) şi câteva neutre. Substantivele masculine şi feminine se termină la N.sg. în –us,
cele neutre în –u, iar G.sg. este pentru toate genurile în –us.
sg. pl.
masculin
N.V. contract-us (contract) contract-us
G. contract-us contract-uum
D. contract-ui contract-ibus
Ac. contract-um contract-us
Abl. contract-u contract-ibus
feminin
N.V. man-us (mână) man-us
G. man-us man-uum
D. man-ui man-ibus
Ac. man-um man-us
Abl. man-u man-ibus
neutru
N.Ac.V. gen-u (genunchi) gen-ua
G. gen-us gen-uum
D. gen-ui/-u gen-ibus
Abl. gen-u gen-ibus
Observaţii:
- Declinarea a IV-a nu are adjective.
- Substantivul domus, -us (casă) are şi forme de declinarea a II-a (domus, -i).
sg. pl.
N.V. dom-us (casă) dom-us
G. dom-us dom-uum/-ōrum
D. dom-ui dom-ibus
Ac. dom-um dom-ōs/-us
Abl. dom-ō dom-ibus
17
Notă:
- Acest substantiv domus are şi o formă de locativ domi (acasă).
Declinaţi următoarele substantive: exercitus, -us; metus, -us; senatus, -us; nurus, -us; cornu, -us.
Declinarea a V-a
Declinarea a V-a (tema în –e) este cea mai săracă în cuvinte, toate substantivele fiind feminine, cu excepţia
lui dies, diei (zi), care poate fi şi masculin şi feminin, şi de compusul său meridies, meridiei (amiază) care e
masculin. Substantivele acestei declinări se termină la N.sg. în –es şi la G.sg. în –ei.
sg. pl.
N.V. di-es (zi) di-es
G. di-ei di-ērum
D. di-ei di-ebus
Ac. di-em di-es
Abl. di-ē di-ebus
Notă:
- Dintre toate substantivele declinării a V-a numai dies şi res au flexiune completă. Restul substantivelor nu
se declină; dacă este absolut necesar se utilizează la N. şi Ac.pl..
Exemple de substantive aparţinând declinării a V-a: res, rei (lucru, bun); dies, diei (zi fixată, termen-
f.; zi ca timp-m.); fides, fidei (credinţă); species, speciei (speţă); pernicies, perniciei (condamnare);
pauperies, pauperiei (pagubă); plebes, plebei (plebe); spes, spei (speranţă); facies, faciei (faţă); acies, aciei
(linie de bătaie), etc.
Indicativ viitor I
Indicativul viitor I se formează din tema prezentului, plus terminaţiile:

- la conjugarea I şi a II-a sufixul –bi- , urmat de desinenţele personale obişnuite active sau pasive. La
persoana I sg. şi a III-a pl. sufixul –bi devine –bo respectiv –bu.
- la conjugarea a III-a şi a IV-a se adaugă la temă sufixul –a la pers.I sg. şi –e la celelalte, plus desinenţele
personale active sau pasive.

sg.
pers. 1 iudicā-bo monē-bo dic-a-m audi-a-m
pers. 2 iudicā-bi-s monē-bi-s dic-ē-s audi-ē-s
pers. 3 iudicā-bi-t monē-bi-t dic-e-t audi-e-t
pl.
pers. 1 iudica-bi-mus mone-bi-mus dic-ē-mus audi-ē-mus
pers. 2 iudica-bi-tis mone-bi-tis dic-ē-tis audi-ē-tis
pers. 3 iudicā-bu-nt monē-bu-nt dic-e-nt audi-e-nt
Trad. eu voi judeca eu voi sfătui eu voi spune eu voi auzi
pasiv
sg.
pers. 1 iudicā-bo-r monē-bo-r dic-a-r audi-a-r
pers. 2 iudicā-be-ris mone-be-ris dic-ē-ris audi-ē-ris
pers. 3 iudica-bi-tur mone-bi-tur dic-e-tur audi-e-tur
pl.
pers. 1 iudica-bi-mur mone-bi-mur dic-ē-mur audi-ē-mur
pers. 2 iudica-bi-mini mone-bi-mini dic-ē-mini audi-ē-mini
pers. 3 iudica-bu-ntur mone-bu-ntur dic-e-ntur audi-ē-ntur
Trad. voi fi judecat, -ă voi fi sfătuit, -ă voi fi spus, -ă voi fi auzit, -ă
Notă:
- La conjugarea I şi a II-a pers.II sg. pasiv –i-ul din sufixul verbal –bi- se deschide la –e.
Indicativul viitor I al verbului neregulat sum, esse, fui (a fi) are următoarele forme:
18
sum, esse, fui

Sg.
1. ero (eu voi fi)
2. eris
3. erit
Pl.
1. erimus
2. eritis
3. erunt
Precizaţi care este asemănarea dintre declinarea a cincea şi declinarea întâi.
Teste grilă
1. Senatus, senatus este subtantiv de declinarea:
a) a III-a parisilabică
b) a IV-a
c) a V-a.
2. Gelu, gelus senatus este subtantiv de declinarea:
b) a IV-a
c) a V-a.
3. Species, speciei este subtantiv de declinarea:
b) a IV-a
c) a V-a.
4. Contractuum şi peculatuum sunt forme de:
a) Acuzativ sg
b) Acuzativ pl
c) Genitiv pl.
5. Appellabunt şi custodient sunt la indicativ viitor I:
a) Persoana I pl.
b) Persoana a II-a pl.
c) Persoana a III-a pl.
Exerciţii
1. Declinaţi la singular şi plural substantivul meridies, meridiei.
R: NVsg meridies, Gsg meridiei, Dsg meridiei, Ac sg meridiem, Abl sg meridie;
NVpl meridies, Gpl meridierum, DAbl pl meridiebus, Ac sg meridies.
2. Recunoaşteţi cărei declinări aparţin formele substantivelor următoare, precizând şi cazul,
numărul sau genul acestora: contractuum; senatus; cornua; metibus; manum; tribū; gelus;
magistratum; exercitui; peculatuum; fructibus.
3. Conjugaţi următoarele verbe la modul indicativ viitor I, diateza activă şi pasivă: custodio,
custodire; rego, regere; habeo, habere; obtineo, obtinere; constituo, constituere; appello,
appellare; soleo, solere.
19
Modulul VI.
Morfologie
1. Conjunctivul prezent
2. Conjunctivul imperfect
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Conjunctivul prezent
Conjunctivul este modul acţiunilor volitive şi optative. Latina nu a moştenit optativul indo-european,
dar sensul acestui mod l-a înglobat în conjunctiv, acesta traducându-se fie prin conjunctivul românesc, fie
prin optativ.
Conjunctivul prezent se formează din tema prezentului, la care se adaugă sufixul –e în cazul
conjugării I şi -ā pentru celelalte conjugări, plus desinenţele personale active sau pasive.

sg.
pers. 1 iudice -m mone-a-m dic-a-m audi-a-m
pers. 2 iudice-s mone-a-s dic-a-s audi-a-s
pers. 3 iudice-t mone-a-t dic-a-t audi-a-t
pl.
pers. 1 iudicē-mus mone-ā-mus dic-ā-mus audi-ā-mus
pers. 2 iudicē-tis mone-ā-tis dic-ā-tis audi-ā-tis
pers. 3 iudice-nt mone-a-nt dic-a-nt audi-a-nt
Trad. eu să judec eu să sfătuiesc eu să spun eu să aud
pasiv
sg.
pers. 1 iudice-r mone-a-r dic-a-r audi-a-r
pers. 2 iudicē-ris mone-ā-ris dic-ā-ris audi-ā-ris
pers. 3 iudicē-tur mone-ā-tur dic-ā-tur audi-ā-tur
pl.
pers. 1 iudicē-mur mone-ā-mur dic-ā-mur audi-ā-mur
pers. 2 iudicē-mini mone-a-mini dic-a-mini audi-a-mini
pers. 3 iudicē-ntur mone-a-ntur dic-a-ntur audi-a-ntur
Trad. să fiu judecat, -ă să fiu sfătuit, -ă să fiu spus, -ă să fiu auzit, -ă
Conjunctivul prezent al verbului sum, esse, fui are următoarele forme:
sum, esse, fui

Sg.
1. sim (eu să fiu)
2. sis
3.
20
sit
Pl.
1. simus
2. sitis
3. sint
Conjunctivul imperfect
Conjunctivul imperfect se formează din tema prezentului la care se adaugă sufixul infinitival –re şi
desinenţele personale. În mod practic se formează adăugând la forma de infinitiv a verbului de conjugat
desinenţele personale active sau pasive.

sg.
pers. 1 iudicā -re -m monē-re-m dic-e-re-m audī-re-m
pers. 2 iudicā-re-s monē-re-s dic-e-re-s audī-re-s
pers. 3 iudica-re-t monē-re-t dic-e-re-t audī-re-t
pl.
pers. 1 iudica-rē-mus mone-re-mus dic-e-rē-mus audi-rē-mus
pers. 2 iudica-rē-tis mone-re-tis dic-e-rē-tis audī-re-tis
pers. 3 iudica-re-nt mone-re-nt dic-e-re-nt audī-re-nt
Trad. eu aş judeca eu aş sfătui eu aş spune eu aş auzi
pasiv
sg.
pers. 1 Iudica-re-r mone-re-r dic-e-re-r audī-re-r
pers. 2 Iudica-rē-ris mone-rē-ris dic-e-rē-ris audi-rē-ris
pers. 3 iudica-rē-tur mone-rē-tur dic-ē-rē-tur audi-rē-tur
pl.
pers. 1 iudica-rē-mur mone-rē-mur dic-e-rē-mur audi-rē-mur
pers. 2 iudica-re-mini mone-re-mini dic-e-re-mini audi-re-mini
pers. 3 iudica-re-ntur mone-re-ntur dic-e-re-ntur audi-re-ntur
Trad. aş fi judecat, -ă aş fi sfătuit, -ă aş fi spus, -ă aş fi auzit, -ă
Conjunctivul imperfect al verbului sum, esse, fui are următoarele forme:
sum, esse, fui

Sg.
1. essem (eu aş fi)
2. esses
3. esset
Pl.
1. essēmus
2. essētis
3. essent
Prezentaţi asemănările şi deosebirile dintre conjunctivul prezent şi indicativul prezent, respectiv
conjunctivul imperfect şi indicativul imperfect.
Teste grilă
1. Forma sint a verbului sum, esse, fui indică:
a) Indicativul prezent pers. a III-a pl.
b) Conjunctivul prezent pers. a III-a pl.
c) Conjunctivul imperfect pers. a III-a pl.
21
2. Forma esset a verbului sum, esse, fui indică:

a) Indicativul prezent pers. a III-a sg.
b) Conjunctivul prezent pers. a III-a sg.
c) Conjunctivul imperfect pers. a III-a sg
3. Forma educer a verbului educo, -are indică:
a) Indicativul prezent activ pers. I sg.
b) Conjunctivul prezent activ pers. I sg.
c) Conjunctivul prezent pasiv pers. I sg.
4. Forma puniremus a verbului punio, -ire indică:
a) Indicativul prezent activ pers.I pl.
b) Conjunctivul prezent activ pers.I pl.
c) Conjunctivul imperfect activ pers. I pl.
5. Forma puniremur a verbului punio, -ire indică:
a) Conjunctivul prezent pasiv pers.I pl.
b) Conjunctivul imperfect activ pers. I pl.
c) Conjunctivul imperfect pasiv pers.I pl.
Exerciţii
1. Precizaţi cărei declinări, cărui caz, gen şi număr aparţin următoarele desinenţe:
- ae; - i; - am; - as; - es; - ui; - ōrum; - er; - uum; - u; - ibus; - ērum; - is; - o; - em; - ia; - ā, - ua; -
us; - ium.
R: -ae (declinarea I, G.D.sg, N.V.pl, m. şi f.).
2. 2. Precizaţi genul următoarelor substantive şi declinaţi-le la singular şi la plural:
delictum, delicti; animus, animi; nurus, nurus; ficus, ficus; flagitium, flagitii; ars, artis; populus,
populi; genus, generis; nomen, nominis; exercitus, exercitus; pondus, ponderis; uxor, uxoris;
Seneca, Senecae.
3. Recunoaşteţi următoarele forme verbale şi traduceţi în limba latină potrivit cu modul, timpul,
numărul, persoana şi diateza potrivită:
să fie judecat; aş spune; să vadă; ai fi auzit; să acuzăm; aţi fi venit; să fim; aş fi făcut; să zicem;
să fie; aş fi; să fi putut.
22
Modulul VII.
Morfologie
1. Nomen adiectivum
2. Comparaţia adjectivelor
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Nomen adiectivum
Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o însuşire a unui obiect (adjective
calificative) sau însoţeşte şi determină substantivul care denumeşte obiectul (adjective determinative)
acordându-se în gen, număr şi caz cu substantivul.
I. În limba latină, în funcţie de terminaţiile N.sg., terminaţii ce exprimă cele trei genuri (m./f./n.),
adjectivele se repartizează în trei clase:
1. Clasa I cuprinde adjectivele cu trei terminaţii: prima pentru masculin, a doua pentru feminin şi a
treia pentru neutru.
a) adjective terminate în: -us, -a, -um:
singular
masculin feminin neutru
N. iustus (drept) iusta iustum
G. iusti iustae iusti
D. iusto iustae iusto
Ac. iustum iustam iustum
Abl. iusto iustā iusto
V. iuste iusta iustum
plural
N. iusti iustae iusta
G. iustōrum iustārum iustōrum
D. iustis iustis iustis
Ac. iustos iustas iusta
Abl. iustis iustis iustis
V. iusti iustae iusta
6. adjective terminate în: -er, -a, -um:
singular
N. liber (liber) libera liberum
G. liberi liberae liberi
D. libero liberae libero
Ac. liberum liberam liberum
Abl. libero liberā libero
V. liber libera liberum
23
plural
N. liberi liberae libera
G. liberōrum liberārum liberōrum
D. liberis liberis liberis
Ac. liberos liberas libera
Abl. liberis liberis liberis
V. liberi liberae libera
7. în –ur, -a, -um se termină numai adjectivul satur, satura, saturum (sătul), care se declină precum
adjectivul liber, libera, liberum.
Notă:
- Clasa I cuprinde adjectivele care pentru masculin şi neutru utilizează paradigma declinării a II-a, iar pentru
feminin utilizează paradigma declinării I.
2. Clasa a II-a cuprinde adjectivele cu două terminaţii: -is pentru masculin şi feminin şi –e pentru
neutru.
Singular
N. civilis (civil) civilis civile
G. civilis civilis civilis
D. civili civili civili
Ac. civilem civilem civile
Abl. civili civili civili
V. civilis civilis civile
plural
N. civiles civiles civilia
G. civilium civilium civilium
D. civilibus civilibus civilibus
Ac. civiles civiles civilia
Abl. civilibus civilibus civilibus
V. civiles civiles civilia
Notă:
- Clasa a II-a cuprinde adjectivele care pentru toate cele trei genuri utilizează paradigma declinării a III-a
parisilabice.
8. Clasa a III-a cuprinde adjectivele cu o singură terminaţie pentru toate genurile, de tipul audax
(N.sg.), audacis (G.sg.). Acestea utilizează, de asemenea, paradigma declinării a III-a parisilabice.
Singular
N. prudens (prudent) prudens prudens
G. prudentis prudentis prudentis
D. prudenti prudenti prudenti
Ac. prudentem prudentem prudens
Abl. prudenti prudenti prudenti
V. prudens prudens prudens
plural
N. prudentes prudentes prudentia
G. prudentium prudentium prudentium
D. prudentibus prudentibus prudentibus
Ac. prudentes prudentes prudentia
Abl. prudentibus prudentibus prudentibus
V. Prudentes prudentes prudentia
24
Observaţii:
- Uneori, clasa a II-a şi clasa a III-a de adjective se consideră ca făcând parte din aceeaşi clasa adjectivală.
Adjectivele din clasele mai sus menţionate au, spre deosebire de substantiv, Abl.sg. terminat în –i.
II. Din punct de vedere al declinării, adjectivele se grupează în două clase:
1. Adjectivele de declinarea I şi a II-a, adică adjectivele cu trei terminaţii de tipul: bonus, -a, -um
(bun), peregrinus, -a, -um (peregrin), miser, -a, -um (nenorocit), asper, -a, -um (aspru), etc.
2. Adjectivele declinării a III-a parisilabice, adică adjectivele cu trei terminaţii (acer, acris, acre –
ascuţit), cu două terminaţii (facilis, facile – uşor), cu o singură terminaţie (vetus, veteris – vechi)
Unitatea 2
Comparaţia adjectivelor
În limba latină sunt trei grade de comparaţie: pozitiv, comparativ şi superlativ.

1. Pozitivul – este gradul normal al adjectivului calificativ, adică acela pe care-l are când exprimă
însuşirea fără nicio idee de comparaţie.
Exemplu: iustus, -a, -um (drept)
clarus, -a, -um (vestit)
civilis, -e (civil)
felix, -cis (fericit)
2. Comparativul – este forma pe care o are adjectivul pentru a exprima însuşirea a două lucruri sau
fiinţe comparate, un lucru/fiinţă fiind superior/ -ă, egal/ -ă sau inferior/ -ă celuilalt/celeilalte prin intermediul
comparaţiei.
Pentru a forma comparativul unui adjectiv înlocuim terminaţia G.sg.m. prin sufixele: -ior (m./f.) şi –
ius (n.).
singular
N.V. iustior (mai drept) iustior iustius
G. iustior-is iustior-is iustior-is
D. iustior-i iustior-i iustior-i
Ac. iustior-em iustior-em iustius
Abl. iustior-e iustior-e iustior-e
plural
N.Ac.V. iustior-es iustior-es iustior-a
G. iustior-um iustior-um iustior-um
D.Abl. iustior-ibus iustior-ibus iustior-ibus
Notă:
- Toate comparativele se declină după declinarea a III-a imparisilabică.
3. Superlativul – arată că însuşirea exprimată de adjectiv este la un grad foarte înalt sau la gradul cel
mai înalt ori cel mai scăzut în comparaţie cu altele de aceeaşi natură şi se formează în mai multe feluri:
a) cele mai multe adjective formează superlativul cu ajutorul sufixelor: –issimus(m.) -issima(f.), -
issimum(n.) adăugate la tema adjectivului .
Exemplu:
pozitiv temă superlativ

(G.sg.)
altus,-a,-um alt altissimus,-issima,-issimum
(înalt,-ă) (foarte înalt/-ă)
brevis,-e brev brevissimus,-issima,-issimum
(scurt,-ă) (cel mai scurt/-ă)
audax,-cis audac audacissimus,-issima,-issimum
(curajos,-ă) (cel mai curajos/ă)
25
Observaţii:
- Superlativul are trei terminaţii şi se declină la masculin şi neutru după declinarea a II-a, iar la feminin după
declinarea I.
- Limba latină nu posedă forme diferite pentru superlativul relativ şi absolut, de aceea, cînd traducem un
superlativ, trebuie să ţinem seama de felul de superlativ pe care-l cere înţelesul frazei.
b) adjectivele din grupa I terminate în –er,-is,-e formează superlativul adăugând la forma de
masculin N.sg. a pozitivului următoarele sufixe: -rimus(m.), -rima(f.), -rimum(n.).
Exemplu:
pozitiv superlativ
acer,acra,acrum acerrimus,-rima,-rimum
(acru,-ă) (cel mai acru /-ă)
pulcher,-a,-um pulcherrimus,- rima,-rimum
(frumos,-ă) (cel mai frumos/-ă)
niger,-a,-um nigerrimus,-rima,-rimum
(negru,-ă) (foarte negru/-ă)
Notă:
- În acelaşi mod formează superlativul şi adjectivele vetus,-eris (veterrimus,-a,-um), prosperus,-a,-um
(prosperrimus,-a,-um), maturus,-a,-um (maturrimus,-a,-um/maturissimus,-a,-um).
c) şase adjective terminate la N.sg. în –ilis formează superlativul cu ajutorul sufixelor –limus,-a,-um
adăugate la tema adjectivului.
pozitiv superlativ
facilis,-e facillimus,-lima,-limum
(uşor,-ă) (foarte uşor /-ă)
difficilis,-e difficillimus,- lima,-limum
(greu,-a) (foarte greu /-a)
similis,-e simillimus,-lima,-limum
(asemănător,-e) (foarte asemănător/e)
dissimilis,-e dissimillimus,-lima,-limum
(neasemănător,-e) (foarte neasemănător/-e)
gracilis,-e gracillimus,-lima,-limum
(delicat,-ă) (foarte delicat/-ă)
humilis,-e humillimus,-lima,-limum
(umil,-ă) (foarte umil/-ă)
Notă:
- Restul adjectivelor terminate la pozitiv în –lis fac superlativul cu sufixul –issimus,-issima,-issimum.
d) unele adjective capătă valoare de superlativ cu ajutorul prefixelor: praeclarus,-a,-um (foarte
vestit)
premagnus,-a,-um (foarte mare) etc.
e) adjectivele compuse cu –dicus, -ficus şi –volus formează comparativul cu sufixul –entior (m./f.) şi
–entius (n.), iar superlativul cu sufixul –entissimus (m.), -entissima (f.), -entissimum (n.).
pozitiv comparativ superlativ

maledicus,-a,-um maledicentior, maledicentissimus,-
(vorbitor de rău) -ius issima,-issimum
magnificus,a,-um magnificentior, magnificentissimus,-

(măreţ) -ius issima,-issimum
26
benevolus,-a,-um benevolentior, benevolentissimus,-

(binevoitor) -ius issima,-issimum
Notă:
- Superlativele se declină după declinările I şi a II-a întocmai ca adjectivele cu trei terminaţii din clasa I.
Comparaţia neregulată
Următoarele adjective formează gradele de comparaţie în mod neregulat, din teme diferite de
pozitiv sau cu sufixe diferite:

bonus, -a, -um melior, -ius optimus,-a,-um
(bun)
malus, -a, -um peior, -ius pessimus, -a, -um
(rău)
magnus, -a,-um maior, -ius maximus, -a, -um
(mare)
parvus, -a, -um minor, minus minimus, -a, -um

(mic)
multus, -a, -um plus (N.sg.), plurimus, -a, -um

(mult) pluris (G.sg.)
Notă:
- Comparativul plus, pluris face G.pl. plurium.
Comparaţia prin perifrază
Adjectivele terminate la N.sg. în –eus, -ius, -uus formează comparativul cu adverbul magis (mai),
iar superlativul cu adverbul maxime (cel mai/foarte), aşezate înaintea pozitivului.

idoneus, -a, magis idoneus, -a, maxime idoneus, -a,
-um (potrivit) -um -um
dubius, -a, -um magis dubius, -a, maxime dubius, -a,
(nesigur) -um -um
arduus, -a,-um magis arduus, -a, maxime arduus, -a,
(abrupt) -um -um
Precizaţi principiul de formare al gradelor de comparaţie din cadrul comparaţiei regulate a
adjectivelor.
Teste grilă
1. Adjectivul idoneus, -a, -um are:
a) O terminaţie;
b) Două terminaţii;
c) Trei terminaţii.
2. Adjectivul omnis, -e are:
a) O terminaţie;
27
3. Adjectivul vetus, -eris are:
a) O terminaţie;
4. Adjectivele terminate la N sg. în ior, ius sunt la gradul:
a) Pozitiv
b) Comparativ
c) Superlativ.
5. Adjectivele terminate la N sg. în issimus, issima, issimum sunt la gradul:
a) Pozitiv
b) Comparativ
c) Superlativ.
Exerciţii
1. Grupaţi adjectivele următoare după terminaţii, apoi după declinare:
bonus, bona, bonum; princeps, principis; iustus, iusta, iustum; gravis, grave; felix, felicis;
pauper, pauperis; vetus, veteris; illustris, illustre; nobilis, nobile; impuber, impuberis; audax,
audacis.
R: bonus, bona, bonum (3 terminaţii).
2. Treceţi la comparativ şi superlativ următoarele adjective:
malus, mala, malum; sacer, sacra, sacrum; facilis, facile; idoneus, idonea, idoneum; miser,
misera, miserum; posterus, postera, posterum; clarus, clara, clarum; felix, felicis; parvus,
parva, parvum; gracilis, gracile.
3. Declinaţi la singular şi plural atât substantivele cât şi adjectivele care le determină:
illustris orator; similis filius; bonus dies; breve tempus; optimum responsum; potens civitas;
vetus miles; fortior vir.
28
I. Informaţii generale
Date de contact ale titularului de curs Date de identificare curs şi contact tutori
Nume: Elena-Veronica Nicola Numele cursului: Limba latină

Birou: Calea Bucuresti nr 107 D ,C 0.7, Craiova,Dolj Codul cursului:D16DRFRL220
Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale An, semestru: An I, Sem. II
Universitatea din Craiova Tipul cursului: Facultativ.
Telefon: 0351 177.100 Pagina web a cursului:
Fax: 0351 177.100 Tutore: Cristina- Burtea-Cioroianu
E-mail: elenaveronica_stefan@yahoo.com E-mail tutore: cris_mitrica@yahoo.com
Consultaţii: Marti 16-18 Consultaţii: Miercuri 10-12
Modulul VIII
Morfologie
1. Sistemul perfectului
2. Terminologie juridică latină
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Sistemul perfectului
Sistemul perfectului cuprinde timpurile: perfect, mai mult ca perfect şi viitor II (sau anterior);
modurile indicativ şi conjunctiv; precum şi numele verbale: infinitivul perfect activ şi participiul perfect
pasiv.
Indicativ perfect activ
Indicativul perfect activ se formează din tema perfectului, pe care o găsim la a treia formă verbală
dată de dicţionar, dacă înlăturăm desinenţa –i.
Exemplu: iudico, iudicāre, iudicāv-i, iudicatum – eu am judecat.
Flexiunea perfectului implică desinenţe personale specifice care se adaugă temei: -i (pers.I sg.), -isti
(pers.II sg.), -it (pers.III sg.), -imus (pers.I pl.), -istis (pers.II pl.), -ērunt (pers.III pl.)

sg.
pers. 1 iudicāv-i monu-i dix-i audiv-i
pers. 2 iudicav-isti monu-isti dix-isti audiv-isti
pers. 3 iudicāv-it monu-it dix-it audiv-it
pl.
pers. 1 iudicāv-imus monu-imus dix-imus audiv-imus
pers. 2 iudicāv-istis monu-istis dix-istis audiv-istis
29
pers. 3 iudicav-ērunt mone- ērunt dix - ērunt audiv- ērunt

Trad. am judecat am sfătuit am spus am auzit
Notă:
- Pe tema perfectului se constituie perfectul, mai mult ca perfectul şi viitorul II.
Verbul sum, esse, fui la indicativ perfect se formează la fel ca verbele regulate de la a treia formă
verbală de dicţionar la care se adaugă desinenţele specifice indicativului perfect:
sum, esse, fui

Sg.
1. fu-i (eu am fost)
2. fu-isti
3. fu-it
Pl.
1. fu-imus
2. fu-istis
3. fu-ērunt
Indicativ perfect pasiv

Indicativul perfect îşi formează pasivul din participiul perfect al verbului de conjugat şi indicativul
prezent al verbului „a fi”, astfel:

sg. iudicātus,-a,-um monitus,-a,-um dictus,-a,-um auditus,-a,-um
pers. 1 sum sum sum sum
pers. 2 es es es es
pers. 3 est est est est
pl. iudicāti,-ae,-a moniti,-ae,-a dicti,-ae,-a auditi,-ae,-a
pers. 1 sumus sumus sumus sumus
pers. 2 estis estis estis estis
pers. 3 sunt sunt sunt sunt
Trad. am fost judecat am fost sfătuit am fost spus am fost auzit
Unitatea 2
Terminologie juridică latină
A
Ab auctoritate (argumentum) = De la autoritate (argument).
Aberratio ictus = Devierea loviturii.
Ab initio = De la început.
Ab intestat /Ab intestato / Ab intestato mori = Fără testament (succesiunea legală).
Succesiunea este legală în situaţia în care defunctul (de cuius) nu a dispus de patrimoniul său prin
testament sau, chiar dacă a lăsat un testament, acesta este ineficient sau nu cuprinde dispoziţii referitoare la
transmiterea patrimoniului succesoral.
Ab irato/ Ira = La mânie.
Ab odio = Din ură.
Abolitio criminis = Abolirea (desfiinţarea) acuzaţiei (crimei).
Abolitio legis = Anularea (desfiinţarea) unei legi.
Ab origine = De la origine.
Ab re = Departe de subiect. Nepotrivit cu împrejurarea.
Ab urbe condita (a.u.c.) = De la întemeierea oraşului Roma (753 a. Chr.).
Abusus non tollit usum = Abuzul nu suprimă uzanţa.
Accessorium sequitur principale / Accessio cedat principale = Accesoriul urmează principalul.
Accipiens = Cel care primeşte (o plată).
A contrario = Prin opoziţie /(argument dedus) din ceea ce este contrar.
30
Acta diurna (urbana / publica) populi Romani = Actele zilnice (cetăţeneşti /publice)ale poporului
roman. Desemnarea curentă a buletinului oficial al Romei.
Acta re = Faptul fiind săvârşit.
Acta senatus / patruum = Actele senatului / părinţilor. Procesele verbale ale discuţiilor din senatul
roman.
Actio aestimatoria / quanti minoris = Acţiune de evaluare.
Actio civilis = Acţiune civilă.
Acţiunea civilă constă în ansamblul mijloacelor procesuale prin intermediul cărora se realizează, în
cadrul procesului civil, protecţia drepturilor subiective civile şi a intereselor ocrotite de lege.
Actio in personam = Acţiune personală.
Acţiune care sancţionează drepturile personale (de creanţă) izvorâte din contracte, din delicte, din
lege etc.
Actio in rem = Acţiune reală.
Acţiune care sancţionează drepturile reale, drepturi care poartă asupra unor lucruri; intră în această
categorie: acţiunea în revendicare (sancţionează dreptul de proprietate), acţiunea confesorie (apără
dezmembrămintele dreptului de proprietate), acţiunea negatorie (contestă existenţa unui asemenea
dezmembrământ), acţiunea prin care se valorifică drepturile reale accesorii, precum ipoteca sau gajul.
Actio non datur cui nihil interest = Acţiunea nu se acordă celui care nu are nici un interes.
Actio redhibitoria = Acţiune redhibitorie (acţiune în restituire).
Actor sequitur forum rei (sitae) = Reclamantul urmează forul (instanţa) domiciliului pârâtului /
locului bunului.
Actore non probante reus absolvitur = Dacă reclamantul nu probează / nu aduce dovezi, pârâtul
este absolvit.
Actori incumbit probatio / Actori incumbit onus probandi = Proba / sarcina probei incumbă
reclamantului.
Actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat = Actul trebuie interpretat mai mult ca
să rămână valid decât să piară.
Ad absurdum = Până la absurd.
Ad acta = La cele terminate. A considera ceva încheiat (în special despre lucrări birocratice).
Ad aperturam libri / aperto libro = La deschiderea cărţii.
A comenta, a traduce etc. un text la prima vedere.
Ad calendas Graecas = La calendele greceşti /niciodată.
În Roma antică, datoriile se plăteau, de obicei, în prima zi a fiecărei luni, zile denumite calendae.
Grecii, însă, nu denumeau astfel începutul lunii, şi, de aceea, sensul acestei expresii este niciodată.
Addenda = Cele ce trebuiesc adăugate/De adăugat (text omis la redactare).
Addendum = Adaos / completare (act adiţional).
Ad exemplar = După exemplul.
Ad extremum = Până la capăt.
Ad gloriam = În scopul gloriei.
Ad hastam = Pe lance. La licitaţie publică.
Ad hoc = Pentru aceasta. În acest scop.
Expresie folosită pentru a caracteriza un organ înfiinţat spre a realiza o misiune determinată cu
caracter temporar.
Ad hominem = Cu referire la om.
Ad honores = În mod onorific. Fără a primi o plată.
Ad huc sub iudice lis est = Până acum procesul este în faza de judecată / Până în acest moment,
litigiul se află la dispoziţia judecătorului.
Ad infinitum = La infinit.
Ad interim = Pentru un răstimp determinat. Temporar. Provizoriu.
Expresie folosită pentru a caracteriza statutul unei persoane care este însărcinată să exercite o
funcţie în mod temporar în locul titularului funcţiei, care din diferite motive nu o poate exercita.
Ad libitum = La alegere. După preferinţă.
Ad litem = Cu privire la un proces juridic.
Ad litteram = La literă. Cuvânt cu cuvânt. În mod literal.
Ad notam = Spre cunoştinţă. De reţinut. Despre o informaţie importantă.
Ad oculos = În faţa ochilor. Despre o demonstraţie bazată pe evidenţă.
Ad probationem = Ca dovadă / pentru a face dovada.
31
Ad probationem non ad solemnitatem = Pentru dovada, nu pentru forma solemnă a actului

juridic.
Ad publicandum = Spre ştiinţa publică.
Ad quem = Până la care.
Expresie ce desemnează sfârşitul termenului de care este legată producerea anumitor efecte, în
raporturile dintre părţile contractante.
Ad referendum = Pentru a-şi exprima părerea.
Despre documente cărora urmează să li se dea o rezoluţie. Expresia desemnează, în procesul
încheierii unui tratat, o etapă intermediară între redactare şi semnarea definitivă.
Ad rem = La obiect.
Ad solemnitatem = Pentru solemnitate.
Adulterini nummi = Bani falşi.
Ad usum = După obicei.
Ad validitatem = Pentru valabilitate.
Ad valorem = La valoarea / Conform valorii (unui lucru).
Ad verbum = Cuvânt cu cuvânt. Literal.
Advocatus diaboli = Avocatul diavolului. Despre cineva care susţine o cauză negativă.
Aestimatione recta = După o justă apreciere.
Aeterna Urbs = Cetatea Eternă. Supranume al Romei.
A fortiori = Cu atât mai mult.
Agenda = Cele ce trebuiesc făcute.
Agendi tempus = Momentul (prielnic) de a acţiona.
Ager publicus = Ogorul public. Denumirea la Roma a fondului funciar al statului.
Agere causam = A pleda într-un proces.
Agere cum populo = A acţiona / a dezbate împreună cu poporul.
Agere honores = A exercita funcţia de magistrat.
Alibi = În altă parte. Loc diferit de cel în care s-a produs o infracţiune de care este acuzat cineva.
A limine = Din prag. De la început.
Alma Mater = Mamă hrănitoare. Denumire tradiţională a Universităţii.
Alter ego = Un alt eu. Dedublarea propriei personalităţi.
A maiore ad minus = De la mai mult la mai puţin.
A minima = Prea puţin.
A minori ad maius = De la mai puţin la mai mult.
Analogia iuris = Analogia dreptului.
Analogia legis = Analogia legii.
Animus = Intenţie. Elementul intenţional al posesiei.
Animus alieni = Intenţia altuia.
Animus contrahendi negotii = Intenţia contractării unei afaceri.
Animus domini = Intenţia stăpânului (proprietarului).
Anni curentis (a.c.) = În anul curent.
Anno Domini (A.D.) = În anul Domnului. În anul de la naşterea lui Hristos.
Ante Christum (natum); a. Chr. = Înainte de (naşterea lui) Hristos.
Ante meridiem = Înainte de amiază.
Ante Romam conditam = Înainte de întemeierea Romei.
A pari = La fel.
A posteriori = (Rezultat / dedus) din cele ce urmează.
Rezultat la care s-a ajuns în urma experienţei, în urma raportării la exterior.
În dreptul constituţional, controlul a posteriori al constituţionalităţii legilor se realizează după ce
legea a fost promulgată şi ea începe să producă efecte juridice.
A priori = (Rezultat / dedus) din cele precedente.
Rezultat la care s-a ajuns pe baza raţiunii pure, independentă de raporturile cu exteriorul.
În dreptul constituţional, controlul a priori al constituţionalităţii legilor se face înainte de
promulgarea legii, pe cale politică.
Apud = La (în ediţia sau colecţia).
A quo = De la care.
Expresie care se referă la un termen de la care un act juridic începe să-şi producă efectele.
Argumenta ponderantur, non numerantur = Argumentele se cântăresc, nu se numără.
32
A rubrica = De la rubrică.
A subiecta materia = De la subiectul tratat (în textul interpretat).
Conţinutul textului interpretat este raportat la materia tratată în context.
Audiatur et altera pars / Audienda est et altera pars = Să fie audiată şi cealaltă parte / Trebuie
audiată şi cealaltă parte.
Regulă din dreptul roman, preluată şi dezvoltată în dreptul modern, care se referă la dreptul la
apărare al fiecărei părţi.
În dreptul român, principiul dreptului la apărare este de ordin constituţional. Dreptul la apărare este
garantat. În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Totodată, dreptul la apărare este prevăzut şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Aut dedere, aut punire = Sau să fie predat, sau să fie pedepsit.
Ave! = Să fii sănătos! Formulă de salut.
Bene merenti = Celui ce merită.Formulă care însoţeşte atribuirea unor distincţii.

Beneficium inventarii = Beneficiu de inventar.
Succesiunea poate fi acceptată curat şi simplu sau sub beneficiu de inventar.
Bis de eadem re ne sit actio = Să nu fie (existe) o acţiune de două ori pentru acelaşi lucru (drept).
Regulă din dreptul roman prin care se asigură forţa juridică a hotărârii judecătoreşti.
Bona causa nullum iudicem verebitur = O cauză dreaptă nu are a se teme de nici un judecător.
Bona fide = Cu bună credinţă.
Bona voluntas / mala voluntas = Voinţă bună / voinţă rea.
C
Capite damnare / capitis damnare = A condamna la moarte.

Capitis deminutio = Diminuarea / restrângerea capacităţii.
Capitis periculum = Primejdia capului. Pericol de moarte.
Capitis poena = Pedeapsa capitală. Condamnare la moarte.
Captatio benevolentiae = Atragerea bunăvoinţei.
Carpe diem ! = Fructifică ziua! / Trăieşte clipa!
Casus = Întâmplare (caz fortuit).
Casus belli = Caz / motiv pentru declanşarea unui război.
Casus foederis = Caz al tratatului.
Casus omissus = Caz omis.
Causa = Cauză / Proces juridic.
Causa debendi = Cauza cererii de chemare în judecată.
Causa petendi = Cauza acţiunii.
Causa proxima = Cauză apropiată (scopul imediat).
Causa remota = Cauză îndepărtată (scopul mediat).
(Mea, tua, sua…) causa = În beneficiul (meu, al tău, al său…).
Causam capere = A invoca un motiv (neîntemeiat).
Cautio iudicatum solvi = Cauţiunea cheltuielilor de judecată.
Caveat emptor ! = Cumpărătorul să bage de seamă!
Cumpărătorul trebuie să examineze marfa cu atenţie înainte de-a o plăti.
Cessante causa, cessat effectus = Dacă încetează cauza, încetează (şi) efectul.
Cessante ratione legis, cessat eius dispositio / Cessante ratione legis, cessat ipsa lex =
Când încetează raţiunea legii, încetează şi dispoziţia ei / Dacă încetează raţiunea legii, încetează legea
însăşi.
Cessio crediti = Cesiunea de creanţă.
Cessio debiti = Cesiunea de datorie.
Citato loco / Loco citato = La locul citat.
Coactio non est imputabilis = Constrângerea nu este imputabilă.
Codex =Cod / colecţie de legi.
Commodatum = Comodat (împrumutul de folosinţă).
Concedo (consequentiam) = Sunt de acord (cu consecinţa).
Concordat cum originali = Concordă cu originalul.
33
Conditio a quo = Condiţia de la care.

Conditio ad quam = Condiţia până la care.
Conditio sine qua non =Condiţie fără de care nu (se poate). Condiţie absolut necesară.
Confer (Cf.) = Compară.
În terminologia filologică desemnează trimiterea la un text unde se află o idee asemănătoare cu cea
formulată în textul curent.
Confessio est regina probationum = Mărturisirea (crimei) este regina probelor.
Confessus pro iudicato est = Cel ce a mărturisit este asimilat cu cel condamnat.
Conscientia mille testes = Conştiinţa (valorează cât) o mie de martori.
Conscius fraudis = Complice la fraudă.
Consensu omnium = Prin consensul tuturor. În unanimitate.
Consuetudo = Obicei (juridic) / Cutumă.
Contradictio in re / Contradictio in subiecto / Contradictio in terminis = Contradicţie în lucru /
Contradicţie în subiect / Contradicţie în termeni.
Contra factum non datur argumentum = Împotriva unui fapt (real) nu există argument.
Contra legem = Împotriva legii.
Coram populo / Coram publico = În faţa poporului / În mod public.
Corpus = Corp. Elementul material al posesiei.
Corpus delicti = Corpul delictului.
Această sintagmă indică obiectele care au fost folosite la săvârşirea unei infracţiuni sau care sunt
produsul unei infracţiuni.
Corpus iuris civilis (C.i.c.) = Corpul dreptului civil / Culegere de drept civil.
Corrigenda = Cele care trebuie corectate.
Adaos la sfârşitul unei cărţi, cuprinzând greşelile scăpate în text şi corectarea lor.
Corruptus iudex nescit discernere verum = Un judecător corupt nu ştie să discearnă adevărul.
Crimen habet iudex, quotiens absolvitur exlex =Judecătorul săvârşeşte o crimă ori de câte ori
este achitat un nelegiuit.
Cui prodest ? = Cui foloseşte ?
Cuiusque suus = Fiecăruia i se atribuie ce este al său.
Culpa = Culpă.
Culpa in agendo / Culpa in committendo = Culpă prin acţiune.
Constă într-o acţiune (comisiune), adică într-un act pozitiv (de exemplu: acte materiale, cuvinte,
scris).
Culpa in eligendo = Culpă în alegere.
Culpa in omittendo = Culpă prin inacţiune.
Culpa lata = Culpă gravă / greşeală mare.
Culpa levis = Culpă uşoară / greşeală mică.
Culpa levissima =Culpă foarte uşoară / greşeală foarte mică.
Cum grano salis = Cu bobul de sare. Cu discernământ; în urma unei analize atente.
Cum laude = Cu laudă. v. magna cum laude.
Cum tempore = Cu răstimp. Despre sfertul de oră academic.
Currente calamo = În goana condeiului. Despre redactarea unei lucrări, în mod rapid, fără
preparative anterioare.
Curriculum vitae = Cursul vieţii / Autobiografie.
Care este principiul de stabilire a temei de perfect şi a temei de supin pentru verbele regulate din
limba latină?
Teste grilă
1. Tema de perfect a verbului sum, esse, fui este:
a) Es
b) Fu
c) Nu are temă de perfect.
2. Verbul sum, esse, fui este regulat la conjugarea pe tema:
a) Prezentului
b) Perfectului
c) Supinului.
3. Verbul sum, esse, fui este neregulat la conjugarea pe tema:
34
a) Prezentului
b) Perfectului
c) Supinului.
4. Forma educavisti a verbului educo, are, avi arată:
a) Indicativ perfect activ pers a II-a sg.
b) Indicativ perfect activ pers a II-a pl.
c) Indicativ perfect pasiv pers a II-a pl.
5. Forma educati, ae, a estis arată:
a) Indicativ perfect activ pers a II-a sg.
b) Indicativ perfect activ pers a II-a pl.
c) Indicativ perfect pasiv pers a II-a pl.
Exerciţii
1. Subliniaţi tema prezentului, tema perfectului şi tema supinului de la verbele următoare:
abrogo, abrogare, abrogavi, abrogatum; consumo, consumere, consumpsi, consumptum; accipio,
accipere, accepi, acceptum; contineo, continere, continui, contentum; acclamo, acclamare,
acclamavi, acclamatum; intendo, intendere, intendi, intentum; maneo, manere, mansi, mansum;
absolvo, absolvere, absolvi, absolutum.
R: abroga, abrogav, abrogat.
2. Recunoaşteţi şi delimitaţi tema, sufixul şi terminaţia următoarelor forme verbale:
venistis; audiērunt; docui; iudicavimus; dixit; fuisti; moniti, monitae, monita sumus; auditus,
audita, auditum est; fuērunt.
3. Traduceţi în limba latină următoarele forme verbale, ţinând cont de mod, timp, persoană, număr
şi diateză:
a venit; au zis; am fost auzit; am fost; ai fost sfătuit; am acuzat aţi fost judecaţi; ai spus; au fost
văzuţi; aţi făcut; ai fost.
35
Modulul IX
Morfologie
1. Indicativ mai mult ca perfect activ
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Indicativ mai mult ca perfect activ
La toate conjugările mai mult ca perfectul se formează în mod practic de la tema de perfect la care se
adaugă sufixul –era urmat de desinenţele personale active. Se conjugă astfel:

sg.
pers. 1 iudicav-era-m monu-era-m dix-era-m audiv-era-m
pers. 2 iudicav-era-s monu-era-s dix-era-s audiv-era-s
pers. 3 iudicav-era-t monu-era-t dix-era-t audiv-era-t
pl.
pers. 1 iudicav-erā-mus monu-erā-mus dix-erā-mus audiv-erā-mus
pers. 2 iudicav-erā-tis monu-erā-tis dix-erā-tis audiv-erā-tis
pers. 3 iudicav-era-nt mone-era-nt dix-era-nt audiv-era-nt
Trad. judecasem sfătuisem spusesem auzisem
Indicativul mai mult ca perfect al verbului „a fi” se formează de la tema perfectului la care adaugă
sufixul –era şi desinenţele personale active (-m, -s, -t/-mus, -tis, -nt).
sum, esse, fui

Sg.
1. fu-era-m (eu fusesem)
2. fu-era-s
3. fu-era-t
Pl.
1. fu-erā-mus
2. fu-erā-tis
3. fu-era-nt
Indicativ mai mult ca perfect pasiv
Indicativul mai mult ca perfect la diateza pasivă se formează din participiul perfect al verbului de
conjugat şi indicativul imperfect al verbului „a fi”. Are următoarele forme:
36

pers. 1 eram eram eram eram
pers. 2 eras eras eras eras
pers. 3 erat erat erat erat
pers. 1 erāmus erāmus erāmus erāmus
pers. 2 erātis erātis erātis erātis
pers. 3 erant erant erant erant
Trad. fusesem judecat fusesem sfătuit fusesem spus fusesem auzit
Indicativ viitor II activ
Viitorul II (anterior), întrebuinţat numai la indicativ se formează la toate conjugările adăugând la

tema de perfect sufixul –eri plus desinenţele personale active cu excepţia pers.I sg. care se termină în –ero.

sg.
pers. 1 iudicav-ero monu-ero dix-ero audiv-ero
pers. 2 iudicav-eri-s monu-eri-s dix-eri-s audiv-eri-s
pers. 3 iudicav-eri-t monu-eri-t dix-eri-t audiv-eri-t
pl.
pers. 1 iudicav-eri-mus monu-eri-mus dix-eri-mus audiv-eri-mus
pers. 2 iudicav-eri-tis monu-eri-tis dix-eri-tis audiv-eri-tis
pers. 3 iudicav-eri-nt mone-eri-nt dix-eri-nt audiv-eri-nt
Trad. voi fi judecat voi fi sfătuit voi fi spus voi fi auzit
Verbul „a fi” la viitor II se formează ca şi verbele regulate de la tema perfectului plus sufixul –eri
sau -ero pentru pers.I sg. şi desinenţele personale active.
sum, esse, fui

Sg.
1. fu-ero(eu voi fi fost)
2. fu-eri-s
3. fu-eri-t
Pl.
1. fu-eri-mus
2. fu-eri-tis
3. fu-eri-nt
Indicativ viitor II pasiv
Viitorul anterior la diateza pasivă este format din participiul perfect al verbului de conjugat şi viitorul
I al verbului „a fi”. Avem următoarele forme pentru cele patru conjugări:

pers. 1 ero ero ero ero
pers. 2 eris eris eris eris
pers. 3 erit erit erit erit
pers. 1 erimus erimus erimus erimus
pers. 2 eritis eritis eritis eritis
pers. 3 erunt erunt erunt erunt
Trad. voi fi fost judecat voi fi fost sfătuit voi fi fost spus voi fi fost auzit
37
38
Unitatea 2
Dare = A da.
Datio in solutum = Darea în plată.
Dat, dicat, dedicat (prescurtat D.D.D.) = Dă, spune, dedică.
De auditu = Din auzite.
De cuius = Despre a cărui (succesiune).
Provine din expresia is de cuius succesione agitur (cel despre a cărui succesiune este vorba) şi
desemnează persona decedată al cărei patrimoniu face obiectul succesiunii sau transmisiunii succesorale
legale; termenul de cuius este sinonim cu termenul de autor sau de testator, în cazul succesiunii testamentare.
De dato ( prescurtat D.D.) = De la data (redactării). Formulă de încheiere a unor documente.
De facto = De fapt / În fapt. În opoziţie cu de iure.
Expresie care indică existenţa unor situaţii de fapt care nu au şi o consacrare juridică, sau
desemnează aspectele faptice ale unei situaţii spre deosebire de aspectele ei juridice. V. şi de iure.
De iure = De drept. În opoziţie cu de facto.
Expresie care indică aspectele juridice ale unei situaţii şi nu aspectele ei faptice, sau care exprimă
ideea unui drept ori statut în opoziţie cu situaţia simplei existenţe faptice nerecunoscute sau nevalidate
juridic. V. şi de facto.
De lege ferenda = Despre legea propusă spre (elaborare).
Locuţiune folosită pentru a denumi caracterul acelor propuneri prin care se urmăreşte îmbunătăţirea
sau completarea printr-o reglementare viitoare a unor norme juridice existente ori reglementarea unor situaţii
care în prezent nu sunt reglementate.
De lege lata = Despre legea existentă / în vigoare.
Locuţiune folosită pentru a indica reglementările existente.
De me expertus sum = Am cunoscut (acest lucru) prin propria mea experienţă.
De minimis non curat lex (sau praetor) = Legea (sau pretorul) nu se preocupă de aspectele cele
mai neînsemnate.
De momento ad momentum = Din moment în moment.
Demonstratio a priori / Demonstratio a posteriori = Demonstraţie care porneşte de la cauză spre
efect / Demonstraţie care porneşte de la efect spre cauză.
De plano = De pe loc. De la început, fără nici o ezitare.
De visu = (O informaţie) din văzute.
Dies ad quem = Ziua până la care.
Dies ad quem computatur in termino = Ziua până la care e socotit în termen.
Dies a quo = Ziua de la care.
Dies a quo non computatur in termino = Ziua de la care nu e socotit în termen.
Dies certus = Termen cert / Dată certă.
Termenul este cert atunci când momentul împlinirii sale este cunoscut la data încheierii actului.
Termenul cert poate fi direct, când se indică data calendaristică (de exemplu: 1 ianuarie 2005) sau, indirect,
când nu se indică data calendaristică, dar se precizează perioada ce trebuie să se scurgă până la data când se
va împlini (de exemplu: 1 an de la data încheierii contractului).
Dies incertus = Termen incert / Dată incertă.
Termenul este incert atunci când momentul împlinirii sale nu este cunoscut la data încheierii actului,
dar realizarea lui este sigură (de exemplu: în contractul de rentă viageră, evenimentul morţii credirentierului
se va produce sigur, dar nu se ştie data producerii).
Digesta =Digeste.
Discite iustitiam moniti ! = Învăţaţi dreptatea, voi, cei avizaţi !
Dissolvit legem iudex misericordia = Când judecător este mila, (atunci) legea se desfiinţează.
Dissolvitur lex cum fit iudex misericors = Când judecătorul este milos, (atunci) legea este
desfiinţată.
Dixi ! = Am zis ! Formulă cu care se încheia, de regulă, peroraţia de apărare.
Doctor honoris causa = Doctor în semn de cinstire.
Titlu academic conferit unor mari personalităţi de către universităţi.
Doctor iuris / Doctor legum = Doctor în drept / Doctor în legi.
39
Doctor utriuque iuris = Doctor în amândouă drepturile.

Titlu universitar medieval care atesta competenţa în dreptul canonic şi în cel civil.
Dolus = Dol / Viclenie / Înşelăciune.
Dolul (viciu de consimţământ) constă în totalitatea manoperelor frauduloase pe care una din părţi le
întrebuinţează cu ocazia încheierii unui act juridic, cu scopul de a induce în eroare cealaltă parte şi astfel să o
determine să încheie actul respectiv.
Dolus bonus = Dol admisibil / Viclenie bună.
Dolus incidens = Dol incidental.
Dolus malus = Dol inadmisibil / Viclenie rea.
Dominium eminens = Proprietate superioară. V. Ius eminens.
Dominium utile = Proprietate utilă. V. Ius utile.
Do ut des = Îţi dau ca să-mi dai.
Do ut facias = Îţi dau ca să-mi faci.
Dura lex, sed lex = Legea este dură (aspră), dar este lege.
Durante officio = În timpul serviciului.
Editio princeps = Cea dintâi ediţie tipărită a unei cărţi.

Ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat = Proba (dovada) incumbă (revine) aceluia care
afirmă (ceva), nu aceluia care neagă (ceva).
Electa una via non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) =
Fiind aleasă o cale, nu se admite revenirea la altă cale.
Expresie folosită pentru a desemna regula conform căreia, în cazul în care o persoană are un drept de
opţiune cu privire la sesizarea mai multor instanţe, odată făcută alegerea pentru o instanţă, persoana
respectivă nu mai poate reveni asupra deciziei sale (de exemplu: persoana vătămată printr-o infracţiune, care
s-a constituit parte civilă în procesul penal, nu mai poate porni o acţiune în faţa instanţei civile pentru
judecarea aceluiaşi fapt cauzator de prejudicii; sau persoana care a pornit acţiunea civilă în faţa instanţei
civile nu se mai poate constitui parte civilă în procesul penal).
Emptoris est periculum = Riscul este al cumpărătorului sau Cumpărătorul suportă riscul.
Eo ipso = Prin lucrul însuşi.
Erga certam personam = Faţă de o persoană certă ( determinată).
Erga omnes = Faţă de toţi.
Erratum ( la plural: errata) = Greşeală (la plural: greşeli).
Listă cu greşelile cuprinse într-un text, inserată de regulă la sfârşitul cărţii.
Error = Eroare.Eroarea (viciu de consimţământ) constă în falsa reprezentare a realităţii în mintea
unei părţi în momentul încheierii unui act juridic.
Error communis facit ius = Eroarea / greşeala comună face / creează dreptul.
Principiul error communis facit ius , denumit în literatura juridică “principiul validităţii aparenţei în
drept”, înlătură nulitatea unui act juridic încheiat într-o situaţie de eroare comună şi invincibilă (de exemplu:
înregistrările făcute în registrul de stare civilă de către o persoană necompetentă care a exercitat în mod
public atribuţia de delegat de stare civilă sunt valabile chiar dacă acea persoană nu avea, în realitate, această
calitate).
Error facti = Eroare de fapt.
Constă în falsa reprezentare a unei stări de fapt de către o persoană.
Error in corpore = Eroare cu privire la identitatea obiectului (actului juridic).
Error in iudicando = Eroare în judecare.
Constă în falsa reprezentare privind o normă de drept substanţial.
Error in negotio = Eroare asupra afacerii (asupra naturii juridice a actului).
Error in personam = Eroare asupra persoanei.
Constă în falsa reprezentare care priveşte persoana cocontractantului.
Error in procedendo = Eroare în procedură.
Constă în falsa reprezentare privind o normă de drept procesual.
Error in rem = Eroare asupra lucrului.
Error in substantiam = Eroare asupra substanţei.
Error iuris = Eroare de drept.
40
Constă în necunoaşterea (neaplicarea) existenţei sau cunoaşterea (aplicarea) inexactă a conţinutului

unei norme de drept.
Est igitur haec non scripta, sed nata lex = Aşadar, această lege nu este scrisă ci înnăscută. Despre
principiul moral.
Et caetera (prescurtat: etc.) = Şi celelalte.
Et sequentia (prescurtat: et sq. sau sqq.) = Şi următoarele.
Cu referire la paginile unei cărţi citate.
Ex abrupto = Dintr-o dată / Brusc.
Despre începutul unei discuţii, al unui discurs etc.
Ex aequo = La egalitate.
În cadrul unui concurs, când mai mulţi candidaţi ocupă acelaşi loc.
Ex cathedra = De la catedră. De la înălţimea catedrei universitare.
Exceptio est strictissimae interpretationis = Excepţia este de cea mai strictă interpretare.
Exceptio rei iudicatae = Excepţia (puterii) de lucru judecat.
Exceptio veritatis = Excepţia adevărului.
Exceptis excipiendis = Exceptând ceea ce trebuie exceptat.
Ex contractu = Din contract.
Ex delicto = Din delict.
Expresie folosită pentru a desemna acţiunile sau obligaţiile izvorâte din delicte.
Ex dono = Prin donaţie.
Exempli gratia (sau causa) = De exemplu.
Ex libris (meis) = Din cărţile (mele). Inscripţie pe cărţile proprii.
Ex nunc = (Începând) de acum.
Ex officio = Din oficiu / din obligaţie morală / din datorie.
Exordium = Exordiu (introducere).
Exordium ex abrupto = Introducere directă.
Ex oriente lux, ex occidente lex = Din orient (răsărit) lumina, din occident (apus) legea.
Aluzie la contribuţia filosofică a grecilor şi la cea juridică a romanilor.
Ex post / Ex post facto = După ce fapta s-a întâmplat.
Expressis verbis = În termeni expliciţi / Întocmai cu aceste cuvinte.
Ex (sau de professo) = Ca un profesor.
Ex re = Din faptă.
Ex tempore = Din timp. Fără pregătire prealabilă; pe neaşteptate.
Extinguitur crimen mortalitate = Acuzaţia (învinuirea) se stinge prin moartea (făptaşului).
Extra culpam esse = A fi în afara vinei.
Extra petitionem = În afara raclamaţiei.
Ex tunc = (Începând) de atunci.
Ex usu = Conform obiceiului / După obicei.
Ex voto = Dintr-un legământ.
Prin ce se aseamănă indicativul mai mult ca perfect cu indicativul viitor II în limba latină?
Teste grilă
1. Forma declaraveras a verbului declaro, are, avi, atum arată:
a) Indicativul perfect activ pers a II-a sg
b) Indicativul mai mult ca perfect activ pers a II-a sg
c) Indicativul viitor II activ pers a II-a sg.
2. Forma declaratus,a,um eras a verbului declaro, are, avi, atum arată:
a) Indicativul perfect pasiv pers a II-a sg
b) Indicativul mai mult ca perfect pasiv pers a II-a sg
c) Indicativul viitor II pasiv pers a II-a sg.
3. Forma declaraveris a verbului declaro, are, avi, atum arată:
a) Indicativul perfect activ pers a II-a sg
b) Indicativul mai mult ca perfect activ pers a II-a sg
c) Indicativul viitor II activ pers a II-a sg.
4. Forma declaratus,a,um eris a verbului declaro, are, avi, atum arată:
a) Indicativul perfect pasiv pers a II-a sg
41
b) Indicativul mai mult ca perfect pasiv pers a II-a sg

c) Indicativul viitor II pasiv pers a II-a sg.
5. Forma corectă de indicativ viitor II activ pers a III-a pl. a verbului declaro, are, avi, atum este: a)
declaraverunt
b) declaraverant
c) declaraverint.
Exerciţii
1. Recunoaşteţi modul, timpul, diateza şi persoana următoarelor forme verbale şi traduceţi în limba
română:
feceramus; clamaverint; fueras; fuerit; iudicatus, iudicata, iudicatum erat; visi, visae, visa
erunt; audiverimus; dictus, dicta, dictum ero; accusaveritis.
R: feceramus: indicativ mai mult ca perfect activ, pers I pl.
2. Conjugaţi la indicativ viitor II, diateza activă, următoarele verbe, precizând şi conjugarea
corespunzătoare:
absolvo, absolvere, absolvi, absolutum; occido, occidere, occidi, occisum; commendo,
commendare, commendavi, commendatum; pono, ponere, posui, positum; rependo, rependere,
rependi, repensum; finio, finire, finivi, finitum.
42
Modulul X
Morfologie
1. Conjunctivul perfect activ
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Conjunctivul perfect activ
Conjunctivul perfect activ se formează de la tema perfectului la care se adaugă sufixul –eri şi
desinenţele personale active.
Notă:
- Deosebirea dintre viitorul II şi conjunctivul perfect la diateza activă constă în sufixul pers.I sg. –ero, în rest
flexiunea este identică.

sg.
pers. 1 iudicav-eri-m monu-eri-m dix-eri-m audiv-eri-m
pers. 2 iudicav-eri-s monu-eri-s dix-eri-s audiv-eri-s
pers. 3 iudicav-eri-t monu-eri-t dix-eri-t audiv-eri-t
pl.
pers. 1 iudicav-eri-mus monu-eri-mus dix-eri-mus audiv-eri-mus
pers. 2 iudicav-eri-tis monu-eri-tis dix-eri-tis audiv-eri-tis
pers. 3 iudicav-eri-nt monu-eri-nt dix-eri-nt audiv-eri-nt
Trad. să fi judecat să fi sfătuit să fi spus să fi auzit
Conjunctivul perfect al verbului „a fi” se formează de la

tema perfectului adăugând sufixul –eri şi desinenţele personale active.
sum, esse, fui

Sg.
1. fu-eri-m(eu să fi fost)
2. fu-eri-s
3. fu-eri-t
Pl.
1. fu-eri-mus
2. fu-eri-tis
3. fu-eri-nt
Conjunctivul perfect pasiv
43
Conjunctivul perfect pasiv se formează din participiul perfect al verbului de conjugat şi conjunctivul
prezent al verbului „a fi”.

pers. 1 sim sim sim sim
pers. 2 sis sis sis sis
pers. 3 sit sit sit sit
pers. 1 simus simus simus simus
pers. 2 sitis sitis sitis sitis
pers. 3 sint sint sint sint
Trad. să fi fost judecat să fi fost sfătuit să fi fost spus să fi fost auzit
Conjunctivul mai mult ca perfect activ
Conjunctivul mai mult ca perfect se formează de la tema perfectului, la care se adaugă sufixul –isse-
şi desinenţele personale specifice diatezei active.

sg.
pers. 1 iudicav-isse-m monu-isse-m dix-isse-m audiv-isse-m
pers. 2 iudicav-isse-s monu-isse-s dix-isse-s audiv-isse-s
pers. 3 iudicav-isse-t monu-isse-t dix-isse-t audiv-isse-t
pl.
pers. 1 iudicav-issē-mus monu-issē-mus dix-issē-mus audiv-issē-mus
pers. 2 iudicav-issē-tis monu-issē-tis dix-issē-tis audiv-issē-tis
pers. 3 iudicav-isse-nt mone-isse-nt dix-isse-nt audiv-isse-nt
Trad. aş fi judecat aş fi sfătuit aş fi spus aş fi auzit
Verbul sum, esse, fui (a fi) formează conjunctivul mai mult ca perfect de la tema perfectului
adăugând sufixul –isse- şi desinenţele personale ale diatezei active.
sum, esse, fui

Sg.
1. fu-isse-m(eu aş fi fost)
2. fu-isse-s
3. fu-isse-t
Pl.
1. fu-issē-mus
2. fu-issē-tis
3. fu-isse-nt
Conjunctiv mai mult ca perfect pasiv
Conjunctivul mai mult ca perfect la diateza pasivă se formează din participiul perfect al verbului de
conjugat şi conjunctivul imperfect al verbului „a fi”.

pers. 1 eram eram eram eram
pers. 2 eras eras eras eras
pers. 3 erat erat erat erat
44
pers. 1 erāmus erāmus erāmus erāmus

pers. 2 erātis erātis erātis erātis
pers. 3 erant erant erant erant
Trad. aş fi fost judecat aş fi fost sfătuit aş fi fost spus aş fi fost auzit
Unitatea 2
F
Facere = A face.
Facta = Fapte / acte materiale.
Facta futura = Fapte viitoare.
Facta pendentia = Fapte nedecise.
Facta praeterita = Fapte trecute.
Facta probanda = Fapte care trebuie probate (dovedite).
Facta probantia = Fapte probatorii.
Falsa demonstratio non nocet = O indicaţie greşită nu cauzează rău.
Fas lex divina, ius lex humana est = Ceea ce hotărăsc zeii este o lege divină, dreptul (norma
juridică) este o lege omenească.
Festina lente ! = Grăbeşte-te încet !
Fiat ! = Fie ! Expresie a cedării.
Fiat iustitia, pereat mundus = Să se facă dreptate, (chiar de-ar fi) să piară lumea. Expresia
concentrată a principiului fundamental al dreptului roman.
Flagrante delicto / Flagrante crimine = În chiar timpul delictului /În chiar timpul crimei.
Forma dat esse rei = Forma determină existenţa lucrului.
Forum delicti commissi = Instanţa locului unde s-a săvârşit infracţiunea.
Forum deprehensionis = Instanţa locului unde a fost prins făptuitorul.
Forum domicilii = Instanţa domiciliului.
Se are în vedere locul unde făptuitorul şi-a avut domiciliul la data săvârşirii infracţiunii, indiferent
dacă şi l-a schimbat ulterior.
Forum loci delicti = Instanţa locului unde s-a săvârşit infracţiunea.
Fraus creditorum = Înşelarea creditorilor.
Fraus omnia corrumpit = O fraudă le corupe pe toate (frauda la lege).
Fundamentum est iustitiae fides, id est dictorum conventorumque constantia et veritas =
Fundamentul justiţiei este buna-credinţă, adică statornicia şi adevărul celor spuse şi a celor convenite.
Furiosus nullum negotium agere potest, quia non intelligit quid agit = Nebunul (cel lipsit de
discernământ) nu poate încheia nici un act juridic, deoarece nu înţelege ce face.
Furtum usus = Furtul folosinţei.
G
Gaudeamus igitur = Aşadar, să ne bucurăm. Un cunoscut cântec studenţesc prelucrat de Chr. W. Kindleben
(1781), intonat în împrejurări academice solemne.
Gaudeamus igitur
1.Gaudeamus igitur,
Iuvenes dum sumus,
Post iucundam iuventutem,
Post molestam senectutem,
Nos habebit humus,
Nos habebit humus !
2. Vita nostra brevis est,

Brevi finietur.
Venit mors velociter,
Rapit nos atrociter,
Nemini parcetur,
Nemini parcetur.
45
3.Ubi sunt qui ante nos

In mundo fuere ?
Vadite ad Superos,
Transite ad Inferos,
Si vultis videre,
Si vultis videre.
4.Vivat Academia,
Vivant professores,
Vivat membrum quodlibet,
Vivat membra quaelibet,
Semper sint in flore,
Semper sint in flore !
Generalia specialibus non derogant = (Legile) generale nu derogă de la (legile) speciale.

Principiu conform căruia, în cazul în care unei situaţii de fapt i se pot aplica două norme, una
generală şi una specială, nu se poate aplica norma generală, ci norma specială; norma specială trebuie să fie
interpretată în mod restrictiv.
Graeca fides = Fidelitate grecească.
Printre romani, grecii aveau reputaţia unora care nu se ţin de cuvânt.
Gratias ago ! = Îţi aduc mulţumiri! Formulă de mulţumire curentă.
Grosso modo = La modul general. În linii mari.
Habeas corpus (ad subiciendum iustititam) = Să ai corpul (pentru a subordona actul de justiţie).
Habemus confidentem reum = Avem un învinuit care mărturiseşte.
Habitatio = Locuire (drept de abitaţie).
Heredis institutio est caput et fundamentum totius testamenti = Instituirea de moştenitor este
capul şi baza întregului testament.
Hereditas iacens personam defuncti sustinet = Cât timp moştenirea nu a fost acceptată, susţine
persoana defunctului.
Hereditatis petitio = Petiţia de ereditate.
Hic et nunc = Aici şi acum. Pe dată / pe loc / fără amânare.
Hic et ubique = Aici şi pretutindeni.
Honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere = Să trăieşti onorabil, să nu vatămi
pe altul, să dai fiecăruia ce i se cuvine.
Honoris causa = Datorită meritelor / În scop onorific.
Titlul academic onorific doctor honoris causa se acordă pentru contribuţii deosebite într-un anumit
domeniu ştiinţific, cultural, artistic etc.
Huius anni = Al acestui an. În anul curent.
Huius mensis = Al acestei luni. În luna curentă.
Ibidem (prescurtat ib. sau ibid.) = În acelaşi loc.

Idem (prescurtat id.) = Acelaşi.
Idem per idem = Acelaşi prin acelaşi.
Id est (prescurtat i.e.) = Adică / Acest lucru înseamnă că… .
Ignorantia iuris nocet = Necunoaşterea dreptului (legii) este vătămătoare.
Ignorantia legis excusat neminem = Necunoaşterea legii nu scuză pe nimeni.
Ignorantia legum non est argumentum = Necunoaşterea legilor nu este o dovadă (de nevinovăţie).
(In) illo tempore = În acel timp. / În acea perioadă.
Imperium = Puterea / dreptul de a porunci.
In abdito / In absconso = În secret.
46
In absentia = În absenţa (acuzatului).

In abstracto = În abstract. În general; la modul universal.
In cassum = În mod inutil.
Incipiam = Voi începe. La începutul unor relatări importante, pentru a atrage atenţia.
Incognito (nomine) = Fără a fi cunoscut (numele).
In concreto = În concret. În special; la modul particular.
In contumaciam = În contumacie. Despre pronunţarea unei sentinţe în absenţa inculpatului.
In corpore = Ca un corp. Împreună; toţi laolaltă.
In dorso = La spate. Despre un lucru considerat rezolvat.
In dubio =În caz de dubiu /În împrejurări îndoielnice.
In dubio pro reo = În caz de dubiu, în favoarea debitorului / pârâtului.
In excipiendo reus fit actor = În cazul (ridicării) excepţiei, pârâtul devine reclamant.
In extenso = Pe larg.
In extremis = În cele din urmă. În ultimul moment.
In extremis vitae = În pragul morţii.
Infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis eius agitur = Copilul conceput se
consideră ca născut ori de câte ori aceasta este în interesul său.
In flagranti (crimine) = În timpul unei crime. Prins asupra faptului.
In folio = Într-o (singură) foaie.
Infra petita / Minus petita = Mai puţin decât s-a cerut.
In genere = În general.
In honorem = În onoarea.
In infinitum = (Şi aşa mai departe) până la nesfârşit.
In integrum = În întregime. Despre un lucru care trebuie readus la starea sa iniţială.
In iudicando criminosa est celeritas = În timpul judecăţilor, graba este criminală.
In limine litis = La începutul procesului. Prima zi de înfăţişare.
In medias res = În mijlocul lucrurilor.
In melius = În bine.
In memoriam = În memoria.
In nuce = Cât într-o nucă / În miez. La modul concentrat.
In obscuro libertas praevalat = În cazurile neclare, libertatea prevalează.
In peius = În rău.
In persona propria = În ceea ce priveşte propria persoană.
In personam = Cu privire la persoană.
In pleno = În faţa întregii adunări.
In praxi = În practică. În viaţa curentă.
In promptu (esse) = (A fi) la îndemână.
In re = În obiect.
In rem = Cu privire la lucru / fapt.
In salvo = În (deplină) siguranţă.
In situ = Pe locul (originar).
In solidum = Cu toate bunurile.
In spe = În speranţa.
(In) statu quo = (În) starea prezentă.
Institutiones = Instituţii.
Instrumentum probationis = Instrument probator.
Instrumentum sceleris = Instrumentul crimei.
Inter absentes = Între absenţi.
Inter partes = Între părţi.
Interpretandus est actus potius ut effectus praestet quam pereat = Un act trebuie interpretat mai
degrabă să producă efecte, decât să piară.
Interpretatio declarativa = Interpretare literală.
Interpretatio extensiva = Interpretare extensivă.
Interpretatio restrictiva = Interpretare restrictivă.
Inter se = Între ei.
Inter vivos = Înter vii.
Intuitu personae = Având în vedere persoana.
47
Inutile est testamentum in quo nemo heres instituitur = Este inutil testamentul în care nimeni nu
este indicat drept moştenitor.
Ipso facto = Prin faptul însuşi / În virtutea faptului însuşi.
Ipso iure = Prin dreptul însuşi / În virtutea dreptului însuşi.
Is de cuius successione agitur = Cel despre a cărui succesiune este vorba.
Is fecit, cui prodest = Acela a săvârşit (crima), care are un folos (de pe urma ei).
Iter criminis = Drumul infracţiunii.
Iudex damnatur, cum (ubi) nocens absolvitur = Judecătorul este condamnat când este achitat un
vinovat.
Iudex ne procedat ex officio = Judecătorul nu se sesizează din oficiu.
Iudex non debet lege clementior esse = Judecătorul nu trebuie să fie mai blând decât legea.
Iudicata res pro veritate accipitur = Lucrul judecat este considerat ca fiind adevărat / Cauza
judecată este considerată ca fiind adevărată.
Iudicis est semper in causis verum sequi = Judecătorul este întotdeauna dator să caute adevărul în
procese.
Iudicis officium est, ut res, ita tempora rerum quaerere = Datoria unui judecător este să
cerceteze deopotrivă faptele, dar şi împrejurările (în care aceste fapte s-au produs).
Iudicium = Judecată / proces.
Iura ad rem = Drepturi de creanţă.
Iura in re = Drepturi reale.
Iura novit curia (iudex) = Curia (judecătorul) cunoaşte drepturile (legile, normele de drept).
Iurare in verba magistri = A jura pe cuvintele magistrului.
Iurisdictio = Împărţirea dreptăţii / a spune dreptul.
Iuris et de iure = (Prezumţie) de drept şi din drept. Prezumţia absolută.
Iuris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere =
Principiile dreptului sunt acestea: să trăieşti cinstit, să nu vatămi pe altul, să dai fiecăruia ce este al său.
(Ulpian).
Iurisprudentia = Jurisprudenţa.
Iuris tantum = Numai de drept. Prezumţia relativa.
Ius ad bellum / Ius belli = Dreptul la război / Dreptul războiului.
Ius appellationis = Drept de apel.
Ius cogens = Dreptul constrângător. Despre caracterul imperativ al normelor juridice.
Ius deliberandi = Dreptul de a delibera.
Ius dispositivum = Dreptul dispozitiv.
Ius eminens = Drept superior.
Ius gentium = Dreptul ginţilor / popoarelor. Dreptul internaţional.
Ius gladii = Dreptu sabiei. Dreptul de purta armă, ca cetăţean liber.
Ius imperativum = Dreptul obligatoriu.
Ius in personam = Dreptul cu privire la persoană.
Ius in re = Dreptul cu privire la lucru.
Ius naturale = Dreptul natural.
Ius non scriptum = Drept nescris.
Ius pledandi = Dreptul de a pleda (de a pune concluzii).
Ius publicae respondendi = Dreptul de a da consultaţii oficiale.
Ius primum occupantis = Dreptul celui care ocupă prima dată (un anumit loc).
Ius privatum = Dreptul privat.
Ius publicum = Dreptul public.
Ius sanguinis = Dreptul sângelui.
Ius scriptum = Drept scris.
Ius soli = Dreptul solului / locului.
Iustitia domina et regina omnium virtutum (est) = Justiţia este stăpâna şi regina tuturor
virtuţilor.
Iustus prior est accusator sui = Cel drept îşi este primul acuzator.
Ius utendi et abutendi = Dreptul de a uza şi de a abuza.
Ius utile = Drept util.
Ius vitae necisque = Dreptul de viaţă şi de moarte.
L
48
Lapsus calami = Alunecare de condei. Greşeală involuntară de scriere.

Lapsus linguae = Alunecarea limbii. Greşeală involuntară de vorbire.
Lapsus memoriae = Alunecarea memoriei. Incapacitatea memoriei de a se concentra asupra unui
lucru dat.
Latissimo sensu sive strictissimo sensu = În sensul cel mai larg sau în sensul cel mai restrâns.
Lato sensu = În sens larg.
Expresia denumeşte înţelesul cel mai larg al unei dispoziţii legale sau al unei instituţii juridice.v. şi
Stricto sensu.
Legatum est donatio testamento relicta = Legatul este o donaţie făcută prin testament. Conţinutul
acestei expresii a fost preluat şi în vechiul drept românesc.
Legi speciali per generalem non derogatur nec generali per specialem = O lege generală nu
poate abroga o lege specială şi nici o lege specială nu poate abroga o lege generală.
Legis virtus est haec: imperare, vetare, permittere, punire = Puterea legii este aceasta: să
poruncească, să oprească, să permită, să pedepsească.
Legitimatio ad causam = Calitate procesuală.
Legitimatio ad processum = Capacitate procesuală.
Lex = Lege.
Lex comissoria = Pact comisoriu.
Lex Duodecim Tabularum = Legea celor XII table.
Este prima lege atestată scrisă în limba latină şi datează din anul 449 a.Chr.
Lex est quod populus iubet atque constituit = Legea este ceea ce poporul porunceşte şi hotărăşte.
Lex est ratio summa insita in natura, quae iubet ea quae facienda sunt, prohibetque contraria
= Legea este o raţiune supremă implantată în natură, care prescrie cele ce trebuiesc făcute şi interzice pe
cele contrare.
Lex fori = Legea forului.
Lex loci = Legea locului.
Lex loci contractus = Legea locului (de încheiere) a contractului.
Lex loci delicti commissi = Legea locului unde a fost săvârşit delictul.
Lex loci executionis contractus =Legea locului executării contractului.
Lex loci solutionis = Legea locului de soluţionare.
Lex posterior derogat priori = O lege posterioară derogă de la o lege anterioară.
Lex rei sitae = Legea locului unde este aşezat bunul.
Lex speciali derogat generali = O lege specială derogă de la legea generală.
Lex spectat naturae ordinem = Legea respectă ordinea naturii.
Litteris = Contract solemn din dreptul roman.
Loco citato (prescurtat: l.c.) = În locul citat (mai sus).
Locus delicti commissi = Locul comiterii infracţiunii.
Locus regit actum = Locul guvernează actul.
Forma exterioară a unui act juridic este guvernată de legea locului unde acesta a fost încheiat.
Lucrum cessans = Un câştig ce încetează. Beneficiu nerealizat.
Precizaţi asemănarea dintre indicativul viitor II şi conjunctivul perfect la diateza activă.
Teste grilă
1. Forma declaraverit a verbului declaro,are,avi,atum arată:
a) Indicativul viitor II activ pers a III-a sg
b) Conjunctivul perfect activ pers a III-a sg
c) Conjunctivul mai mult ca perfect activ pers a III-a sg.
2. Forma declaravissent a verbului declaro,are,avi,atum arată:
a) Indicativul viitor II activ pers a III-a pl
b) Conjunctivul perfect activ pers a III-a pl
c) Conjunctivul mai mult ca perfect activ pers a III-a pl.
3. Forma declaratus, a, um sis a verbului declaro,are,avi,atum arată:
a) Indicativul viitor II pasiv pers a II-a sg
b) Conjunctivul perfect pasiv pers a II-a sg
c) Conjunctivul mai mult ca perfect pasiv pers a II-a sg.
4. Forma declarati, ae, a essetis a verbului declaro,are,avi,atum arată:
49
a) Indicativul viitor II pasiv pers a II-a pl

b) Conjunctivul perfect pasiv pers a II-a pl
c) Conjunctivul mai mult ca perfect pasiv pers a II-a pl
5. Forma declarati, ae, a sint a verbului declaro,are,avi,atum arată:
a) Indicativul prezent pasiv pers a III-a pl
b) Conjunctivul perfect pasiv pers a III-a pl
c) Conjunctivul mai mult ca perfect pasiv pers a III-a pl.
Exerciţii
1. Descoperiţi verbele aflate la modurile conjunctiv perfect şi conjunctiv mai mult ca perfect,
diateza activă şi pasivă din frazele următoare:
a) Si plures fuissent fideiussores, quotquot fuerint numero, singuli in solidum tenti essent.
b) Is factum sit cui prodfuerit.Is fecisset cuius nomine factum esset.
c) Nemo dederit quod non habuerit.R: a) fuissent, fuerint, essent.
2. Căutaţi conjugarea, diateza, modul şi timpul verbelor din exemplele următoare:
interfuissem; praesint; significaverint; iudicatus essem; visa sint; audiverimus; excusatum esses;
probaveritis; accusaverisset; habitus sim; dixerit; vidissetis.
50
Modulul XI
Morfologie
1. Nomen pronomen
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Nomen pronomen
Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. Limba latină are
următoarele categorii de pronume: personale, reflexive, posesive, demonstrative, relative, interogative şi
nehotărâte (nedefinite) cu formă şi valoare adjectivală.
Declinarea pronumelor se deosebeşte de cea a numelor (substantive şi adjective) prin următoarele
particularităţi:
a) N.Ac.sg. neutru au terminaţia –d (în loc de -m): i-d, illu-d.
b) N.sg.masculin, uneori şi cel feminin, au alte terminaţii decât cele obişnuite în declinarea numelor:
hic, haec; ille, iste; qui, quae etc.
c) principala deosebire dintre nume şi pronume este că acestea din urmă au la G.sg. terminaţia –ius,
iar la D.sg. –i pentru toate genurile: illius, illi; eius, ei; cuius, cui etc.
Pronumele personal
Pronumele personale în limba latină arată: persoana care vorbeşte – ego, nos şi persoana către care se
vorbeşte – tu, vos, având forme proprii doar pentru persoana I şi a II-a sg. şi pl., pentru persoana a III-a
folosind pronumele demonstrativ sau reflexiv. Pronumele personal se declină astfel:
persoana I
singular plural
N. ego (eu) nos (noi)
G. mei (de mine) nostri (de noi)
nostrum (dintre noi)
D. mihi (mie, îmi, mi) nobis (nouă, ne)
Ac. me (pe mine, mă) nos (pe noi, ne)
Abl. me (cu/de la mine) nobis (cu/de la noi)
persoana a II-a
singular plural
tu (tu) vos (voi)
N.
tui (de tine) vestri (de voi)
G.
vestrum (dintre voi)
tibi (ţie, îţi, ţi) vobis (vouă, vă)
D. vos (pe voi, vă)
te (pe tine, te)
Ac. vobis (cu/de la voi)
te (cu/de la tine)
Abl
51
Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv se (pe sine) se referă la persoana a III-a. N.sg. şi pl. lipsesc. Pronumele reflexiv
se foloseşte când acţiunea verbului se răsfrânge asupra subiectului propoziţiei şi se declină astfel:
singular şi plural
G. sui (de sine)
D. sibi (îşi, şi)
AC. se, sese (pe sine, se)
Abl. se, sese (cu/de la/prin sine)
Pronumele posesiv
Pronumele sau adjectivul posesiv înlocuieşte numele posesorului sau, pe lângă acesta şi pe cel al
obiectului posedat.
Pronumele posesive sunt:
- un singur posesor: meus, mea, meum (al meu, a mea)
tuus, tua, tuum (al tău, a ta)
suus, sua, suum (al său, a sa)
- mai mulţi posesori: noster, nostra, nostrum (al nostru,a noastră)
vester, vestra, vestrum (al vostru, a voastră)
sui, suae, sua (al lor, a lor).
Aceste pronume care arată posesie se declină precum adjectivele de clasa I terminate în –us, -a, -um
sau –er, -era, -erum cu deosebirea că:
Pronumele demonstrativ
Pronumele demonstrative servesc pentru a scoate în evidenţă fiinţele sau lucrurile despre care se
vorbeşte. Ele sunt următoarele:
- hic, haec, hoc (acesta - de lângă mine)
- iste, ista, istud (acesta - de lângă tine/voi)
- ille, illa, illud (acela, aceea)
- is, ea, id (acesta, aceasta)
- ipse, ipsa, ipsum (însuşi, însăşi)
- idem, eadem, idem (acelaşi, aceeaşi)
Pronumele demonstrative se declină astfel:

1. hic, haec, hoc – acesta, aceasta
singular
N. hic haec hoc
G. huius huius huius
D. huic huic huic
Ac. hunc hanc hoc
Abl. hōc hāc hōc
plural
N. hi hae haec
G. hōrum hārum hōrum
D. his his his
Ac. hos has haec
Abl. his his his
2. iste, ista, istud – acesta, aceasta

singular
N. iste ista istud
52
G. istīus istīus istīus

D. isti isti isti
Ac. istum istam istud
Abl. istō istā istō
plural
N. isti istae ista
G. istōrum istārum istōrum
D. istis istis istis
Ac. istos istas ista
Abl. istis istis istis
3. ille, illa, illud – acela, aceea

singular
N. ille illa illud
G. illīus illīus illīus
D. illi illi illi
Ac. illum illam illud
Abl. illō illā illō
plural
N. illi illae illa
G. illōrum illārum illōrum
D. illis illis illis
Ac. illos illas illa
Abl. illis illis illis
4. is, ea, id – acesta, aceasta

singular
N. is ea id
G. eius eius eius
D. ei ei ei
Ac. eum eam id
Abl. eō eā eō
plural
N. ei (ii) eae ea
G. eōrum eārum eōrum
D. eis (iis) eis (iis) eis (iis)
Ac. eos eas ea
Abl. eis (iis) eis (iis) eis (iis)
5. ipse, ipsa, ipsum – însuşi, însăşi

singular
N. ipse ipsa ipsum
G. ipsius ipsius ipsius
D. ipsi ipsi ipsi
Ac. ipsum ipsam ipsum
Abl. ipsō ipsā ipsō
plural
N. ipsi ipsae ipsa
G. ipsōrum ipsārum ipsōrum
D. ipsis ipsis ipsis
53
Ac. ipsos ipsas ipsa

Abl. ipsis ipsis ipsis
6. idem, eadem, idem – acelaşi, aceeaşi

singular
N. idem eadem idem
G. eiusdem eiusdem eiusdem
D. eidem eidem eidem
Ac. eundem eandem idem
Abl. eōdem eādem eōdem
plural
N. eidem (iidem) eaedem eadem
G. eōrundem eārundem eōrundem
D. eisdem (iisdem) eisdem (iisdem) eisdem (iisdem)
Ac. eosdem easdem eadem
Abl. eisdem (iisdem) eisdem (iisdem) eisdem (iisdem)
Observaţii:
- Pronumele demonstrativ ipse, ipsa, ipsum se declină ca iste, ista, istud, însă la neutru are terminaţia –m, nu
–d.
- Idem, eadem, idem este format din is+dem, contras în i-dem. Se declină ca şi is, adăugând silaba –dem.
Pronumele relativ
Pronumele relativ are forma qui, quae, quod (care, ce) şi se referă la ceva, despre care s-a vorbit în
propoziţia principală, legând astfel o propoziţie dependentă de regenta ei. El se declină astfel:

singular
N. qui quae quod
G. cuius cuius cuius
D. cui cui cui
Ac. quem quam quod
Abl. quō quā quō
plural
N. qui quae quae
G. quōrum quārum quōrum
D. quibus quibus quibus
Ac. quos quas quae
Abl. quibus quibus quibus
Pronumele interogativ
Pronumele interogativ poate servi la identificarea subiectului sau complementului unei acţiuni.
Acesta este quis, quae, quid (cine, ce) şi se declină astfel:

singular
N. quis quae quid
G. cuius cuius cuius
D. cui cui cui
Ac. quem quam quid
Abl. quō quā quō
plural
54
N. qui quae quae

G. quōrum quārum quōrum
D. quibus quibus quibus
Ac. quos quas quae
Abl. quibus quibus quibus
Pronumele nehotărâte
Pronumele nehotărâte sau nedefinite sunt acelea care sunt acelea care înlocuiesc nume de fiinţe sau
de lucruri în mod nederminat. Ele se pot întrebuinţa şi cu valoare pronominală şi cu valoare adjectivală.
Pronumele nehotărâte sunt:
a) quis, quae sau qua, quid (pronume) – un oarecare;
qui/quis, quae/qua, quod (adjectiv) – un oarecare;
Se declină ca relativ-interogativele respective, cu deosebirea că la N.sg.f. şi la Ac.pl.n. au quae/qua.
b) compuşi ai lui quis şi ai lui qui:
- aliquis, aliqua, aliquid (pronume) – vreunul, cineva;
aliqui/aliquis, aliqua, aliquod (adjectiv) – vreun, oarecare;
- quidam, quaedam, quiddam (pronume) – un anumit, un oarecare;
quidam, quaedam, quoddam (adjectiv) – un oarecare
- quispiam, quaepiam, quidpiam/quippiam (pronume) – cineva;
quispiam, quaepiam, quodpiam (adjectiv) – vreun;
- quisque, quaeque, quidque (pronume) – fiecare;
quisque, quaeque, quodque (adjectiv) – fiecare;
- unusquisque, unaquaeque, unumquidque (pronume) – fiecare;
unusquisque, unaquaeque, unumquodque (adjectiv) – fiecare;
- quisquam, quidquam/quicquam (pronume) – cineva;
- quivis, quaevis, quidvis (pronume) – oricine vrei;
quivis, quaevis, quodvis (adjectiv) – oricare vrei;
- quilibet, quaelibet, quidlibet (pronume) – oricine-ţi place;
quilibet, quaelibet, quodlibet (adjectiv) – oricare-ţi place;
- quicumque, quaecumque, quodcumque (pronume) – oricare;
- quisquis, quidquid/quicquid (pronume/adjectiv) – oricine, orice;
- unusquisque, unumquidquid (pronume) – fiecare în parte;
c) un număr de pronume care au la N.sg. aceleaşi terminaţii ca adjectivele de clasa I (-us, -a, -um; -
er, -era, -erum) a căror declinare o urmează la toate cazurile cu excepţia G.sg. şi D.sg. la care au terminaţii
pronominale (-ius şi -i) pentru toate genurile.
Exemplu: unus, -a, -um (un/o singur/ă); ullus, -a, -um(vreunul, vreuna); nullus, -a, -um (niciunul‚
niciuna); uter, -tra, -trum (unul din doi); uterque, utraque, utrumque (şi unul şi altul din doi); alter, altera,
alterum (celălalt din doi); alius, alia, aliud (altul); solus, sola, solum (singur); totus, tota, totum (întreg, tot)
etc.
sg. alter, -a,-um alius, -a,-ud

N. alter, altera, alterum alius, alia, aliud
G. alterius alius
D. alteri ali
Ac. alterum, alteram, alterum alium, aliam, aliud
Abl. alterō, alterā, alterō aliō, aliā, aliō
sg. ullus, -a, -um nullus, -a, -um
N. ullus, ulla, ullum nullus, nulla, nullum
G. ullīus nullīus
D. ullī nullī
Ac. ullum, ullam, ullum nullum, nulla, nullum
Abl. ullō, ullā, ullō nullō, nullā, nullō
d) două pronume care au sens negativ:
55
- nemo (nimeni): în perioada clasică este folosit numai la N.sg. (nemo), la D.sg. (nemini) şi la Ac.sg.
(neminem). Pentru G. şi Abl.sg. sunt utilizate formele lui nullus (nullius, nullo);
- nihil/nil (nimic) este indeclinabil.
Unitatea 2
Magna (sau summa) cum laude = Cu mare (sau cu cea mai mare) laudă.
Maior poena absorbit minorem = Pedeapsa mai mare (mai gravă) absoarbe pe cea mai mică (mai
uşoară).
Maior poena cum asperatione = Pedeapsa mai mare (mai gravă) cu un anumit spor.
Mala fide = Cu rea-credinţă.
Manu militari = Cu mâna militarului (cu putere armată; prin forţa armată).
Manu propria = Cu propria mână / Cu mâna lui.
Mater in iure semper certa est = În drept, mama este întotdeauna certă.
Filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii.
Mater semper certa, pater incertus (est) = (În drept) mama este întotdeauna certă, tatăl incert.
Mea culpa = Greşeala este a mea / Din vina mea / Este vina mea.
Melius est virtute ius = Dreptatea este mai bună decât virtutea.
Memento ! = Ţine minte ! Utilizat şi ca substantiv cu sensul “care aduce aminte”.
Memorandum ( sau, la plural, memoranda) = Ceea ce trebuie ţinut minte.
Mens legis = Spiritul legii.
Mens rea = Vinovăţia.
Mensis curentis (prescurtat: m.c.) = În luna curentă.
Meo arbitratu = După voia mea.
Metus = Teamă (violenţă psihică, morală).
Meum est = Este al meu. Formulă de subliniere a proprietăţii.
Minus petita = Mai puţin decât s-a cerut.
Mitior lex = Legea mai blândă.
Modus cogitandi = Mod de a gândi.
Modus faciendi / Modus operandi = Mod de a face / Mod de a opera..
Se foloseşte, în general, pentru a desemna modul de săvârşire a unei infracţiuni.
Modus probandi = Mod de a proba / Mod de a dovedi.
Modus procedendi = Mod de a proceda.
Modus vivendi = Mod de a trăi / Tranzacţie temporară între părţi.
Mora creditoris = Întârzierea creditorului.
Mora debitoris = Întârzierea debitorului.
Morte socii solvitur societas = Societatea se dizolvă prin moartea asociatului.
Mortis causa = Din cauza morţii / Pentru cauză de moarte.
Actul juridic civil pentru cauză de moarte este actul care îşi produce efectele numai după moartea
autorului (de exemplu: testamentul).
Multum in parvo = Mult în puţin.
Mutatis mutandis = Schimbând ceea ce trebuie schimbat / Dacă se schimbă cele ce trebuie
schimbate.
Mutuo consensu = Prin acord reciproc (mutual).
Mutuum = Împrumut (împrumutul de consumaţie).
56
Nam nulla venditio-emptio sine pretio esse potest = Căci nici o vânzare-cumpărare nu poate fi
(nu se poate încheia) fără un preţ.
Nasciturus pro iam natu habetur = Cel care urmează să se nască este considerat ca unul deja
născut.
Ne bis de eadem re sit actio = Să nu existe de două ori acţiune pentru acelaşi lucru.
Negotiorum gestio = Adminstrarea afacerilor (gestiunea de afaceri).
Negotiorum gestor = Garantele de afaceri (persoana care realizează gestiunea intereselor altei
persoane sau gestiunea de afaceri).
Negotium iuris = Afacere de drept / act juridic.
Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu vatămă cel care se foloseşte de dreptul său
(Ulpian).
Nemo alieno nomine lege agere potest = Nimeni nu poate intenta o acţiune a legii în numele
altuia.
Nemo alienum factum promittere potest = Nimeni nu poate promite fapta altuia
Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu poate fi considerat că nu cunoaşte legea (Nimeni nu
are voie să nu cunoască legea).
Nemo cogi potest ad factum = Nimeni nu poate fi constrâns la o faptă.
Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu este constrâns să dea dovezi (în justiţie) împotriva sa.
Nemo dat quod non habet = Nimeni nu dă ceea ce nu are.
Nemo debet bis puniri pro uno delicto = Nimeni nu trebuie să fie pedepsit de două ori pentru o
singură infracţiune.
Nemo debet esse iudex in propria causa = Nimeni nu trebuie să fie judecător în propria cauză /
propriul proces.
Nemo iudex, nemo testis idoneus in propria causa = Nimeni (nu poate fi) judecător sau martor
potrivit în propria cauză / propriul proces.
Nemo iudex sine actore = Nimeni nu este judecător fără (să existe) un reclamant (un făptaş).
În dreptul modern, de regulă, instanţa nu se poate sesiza din oficiu.
Nemo iudex sine lege = Nimeni nu este judecător fără (să existe) o lege.
Nemo partim testatus partim intestatus decedere potest = Nimeni nu poate să moară având
testament pentru o parte (a averii sale), iar pentru cealaltă parte nu.
Nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet = Nimeni nu poate transmite altuia
mai multe drepturi decât are el însuşi.
Nemo potest ad impossibile obligari = Nimeni nu poate fi obligat la ceva imposibil.
Nemo praesumitur malus nisi probetur = Nimeni nu poate fi bănuit a fi vinovat dacă nu sunt
aduse probe.
Nemo pro parte heres = Nimeni nu poate fi moştenitor numai pentru o parte.
Nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest = Nimeni nu poate să moară având
testament pentru o parte (a averii), dar neavând testament pentru cealaltă parte (a averii).
Nemo tenetur edere contra se = Nimeni să nu fie obligat să declare împotriva sa.
Nemo tenetur se ipsum accusare = Nimeni să nu fie obligat să se acuze pe sine însuşi.
Nemo testis idoneus in re sua = Nimeni să nu fie martor potrivit în propria cauză / în propriul
proces.
Neque donationem sine acceptione intelligi posse = Nici o donaţie nu poate fi concepută fără
acceptare.
Neque pignus, neque depositum, neque locatio rei suae consistere potest = Nu se poate constitui
asupra propriului lucru nici gaj, nici depozit, nici locaţiune.
Nervus probandi = Elementul esenţial al unui probatoriu (juridic).
Ne varietur = Să nu se schimbe.
Nihil ad rem = Nimic (nu este) la obiect.
Nil delinquere = A nu avea nici o vină.
Nisi vindices delicta, improbitatem adiuves = Dacă nu pedepseşti crimele, vii în ajutorul
nelegiuirii.
Nolens, volens / Volens, nolens = Vrând, nevrând.
Nomen iuris = Numele dreptului / dispoziţiei legale (denumirile marginale ale dispoziţiilor
juridice).
Nomine et iure proprio = Prin nume propriu şi prin drept propriu.
Non (sau ne) bis in idem = Nu de două ori (să pedepseşti) pentru aceeaşi (faptă).
57
Non bis punitur pro eodem delicto = Nu se pedepseşte de două ori pentru aceeaşi vină.
Non damnatio sed causa hominem turpem facit = Nu condamnarea ci cauza (condamnării) îl face
pe om nedemn.
Non decet = Nu se cuvine.
Non est iudicium, si non sunt ambo locuti = Nu este (se face) judecată, dacă nu vorbesc amândoi
împricinaţii.
Non est princeps supra leges, sed leges supra principem = Nu principele este deasupra legilor, ci
legile sunt deasupra principelui.
Non multa, sed multum = Nu multe, ci mult.
Non nova, sed nove = Nu lucruri noi, ci (prezentate) într-un mod nou.
Non quis, sed quid = Nu cine, ci ce (spune, declară, face etc. cineva).
Non tantum qui rapuit, verum is quoque qui recepit, tenetur = Nu doar cel care a furat, dar şi
cel care a primit (în păstrare) să fie arestat.Complicele este la fel de vinovat ca şi făptaşul.
Nota bene (N.B.) = Notează bine /Bagă bine de seamă; fii atent.
Notorium non est probandum = Faptele notorii nu se probează.
Novellae = Novele.
Novus rex, nova lex = Un nou rege (înseamnă) o nouă lege.
Nulla est viventis hereditatis = Moştenirea unei persoane în viaţă este nulă.
Nulla iustitia sine lege = Nici o judecată fără (un paragraf) de lege.
Nulla poena sine lege = Nici o pedeapsă fără (un paragraf) de lege.
Nulla praesumptio sine lege = Nici o prezumţie legală fără (un paragraf) de lege.
Nulla regula sine exceptione = Nici o regulă (nu este) fără excepţie.
Nulla sanctio poenalis sine lege = Nici o sancţiune penală fără (un paragraf) de lege.
Nullo actore, nullus iudex = Dacă nu există nici un reclamant (făptaş), nu există nici un judecător.
Nullum crimen et nulla poena sine lege = Nici o învinuire şi nici o pedeapsă fără (un paragraf) de
lege.
Expresia reuneşte cele două principii ale legalităţii (principiul legalităţii incriminării şi principiul
legalităţii pedepsei). O consecinţă deosebit de importantă a principiului legalităţii este că normele penale sunt
de strictă interpretare.
Nullum crimen sine lege = Nici o învinuire fără (un paragraf) de lege.
Expresia se referă la principiul legalităţii incriminării, principiu potrivit căruia constituie infracţiune
numai fapta pe care legea o prevede ca atare.
Nullum iudicium sine lege = Nici o judecată fără (un paragraf) de lege.
Nullus scelus rationem habet = Nici o crimă nu are un motiv (întemeiat).
Nunc pro tunc = Acum pentru atunci.
Nuptiae sunt coniunctio maris et feminae, et consortium omnis vitae, divini et humani iuris
communicatio = Căsătoria este uniunea unui bărbat şi a unei femei, şi comuniunea în toate aspectele vieţii,
în conformitate cu normele dreptului divin şi ale celui uman.
Precizaţi asemănările şi deosebirile dintre sistemul pronominal al limbii latine şi cel al limbii
române.
Teste grilă
1. Pronumele personal nu are forme proprii la:
a) Persoana I
b) Persoana a II-a
c) Persoana a III-a
2. Ce tip de pronume are aceleaşi forme la ambele numere:
a) Pronumele personal
b) Pronumele reflexiv
c) Pronumele posesiv
3. Ce tip de pronume demonstrativ nu s-a moştenit în limba română:
a) Pronumele demonstrativ hic, haec, hoc
b) Pronumele demonstrativ iste, ista, istud
c) Pronumele demonstrativ ille, illa, illud
4. Ce asemănare este între pronumele relativ şi cel interogativ:
a) Au aceleaşi forme la sg.
58
b) Au aceleaşi forme la pl.

c) Au aceleaşi forme la sg. şi pl.
5. Pronumele nehotărât se obţine prin compunerea:
a) Pronumelui demonstrativ
b) Pronumelui relativ
c) Pronumelui interogativ.
Exerciţii
1. Recunoaşteţi următoarele forme pronominale şi grupaţi-le după felul lor:
ego; suus; meus; vos; id; ille; haec; eadem; ullus; aliquid; quis; quae; idem; utrum; utervis; nos; ea; istud;
illud; tua; noster; alterum; aliud; quid; ipsa; vester; nemo; iste; se; is; nobis.
R: ego: pronume personal.
2. Recunoaşteţi cazul şi traduceţi:
mihi; me; tui; mei; tibi; nostrum; nos; nobis; vestri; sui; sibi; se; vos; vestrum; sese.
3. Analizaţi formele pronominale şi traduceţi:
cuius; illam; harum; cui; quibus; eo; ipsi, istarum; eadem; ipsos; nullius; earundem; has; quo; quibus;
eidem; illum; hanc; ea; quas; illa.
59
Modulul XII
Morfologie
1. Nomen numerale
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Nomen numerale
Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă, sub diferite aspecte, un număr, o
determinare numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare.
Limba latină are următoarele categorii importante de numerale:
1. Numeralele cardinale (fundamentale) care arată numărul, servesc la numărat şi răspund la
întrebarea: quot? (câţi, câte?).
Exemplu: duo (doi), decem (zece), centum (o sută) etc.
2. Numeralele ordinale, acestea derivă din cele cardinale şi arată ordinea, răspunzând la întrebarea:
quotus, -a, -um? (al câtelea, a câta?).
Exemplu: secundus (al doilea), decimus (al zecelea), centesimus (al o sutălea) etc.
3. Numeralele distributive arată o distribuţie şi răspund la întrebarea: quoteni, -ae, -a? (câte, câţi?).
Exemplu: bini (câte doi), deni (câte zece), centeni (câte o sută) etc.
4. Numeralele adverbiale arată de câte ori se repetă o acţiune şi răspund la întrebarea: quotiens? (de
câte ori?).
Exemplu: bis (a doua oară), decies (a zecea oară), centies (a o suta oară) etc.
Pe lângă aceste tipuri de numerale mai există şi unele de mai mică importanţă cum ar fi: numeralele
multiplicative (duplex-îndoit, triplex-întreit etc.), proporţionale (dublus-de două ori mai mare, triplus-de
trei ori mai mare etc.), fracţionare (tertia pars-1/3, decima pars-1/10 etc.), nehotărâte (multi-mulţi, aliquot-
câţiva, etc.).
numerale numerale numerale numerale

cifre
cardinale ordinale distributive adverbiale
I unus ,-a,-um primus, -a,-um singuli,-ae,-a semel
II duo,duae,duo secundus bini bis
III tres, tria tertius terni ter
IV quattuor quartus quaterni quater
V quinque quintus quini quinquies
VI sex sextus seni sexies
VII septem septimus septeni septies
VIII octo octavus octoni octies
IX novem nonus noveni novies
X decem decimus deni decies
XI undecim undecimus undeni undecies
XII duodecim duodecimus duodeni duodecies
XIII tredecim tertius decimus terni deni terdecies
60
XIV quattuordecimm quartus decimus quaterni quater decies

XV quindecim quintus decimus deni quinquies
XVI sedecim sextus decimus quini deni decies
XVII septendecim septimus decimus seni deni sexies decies
XVIII duodeviginti duodevicesimus septeni deni septies decies
XIX undeviginti undevicesimus duodeviceni duodevicies
XX viginti vicesimus undeviceni undevicies
XXX triginta tricesimus viceni vicies
XL quadraginta quadragesimus triceni tricies
L quinquaginta quinquagesimus quadrageni quadragies
LX sexaginta sexagesimus quinquageni quinquagies
LXX septuaginta septuagesimus sexageni sexagies
LXXX octoginta octogesimus septuageni septuagies
XC nonaginta nonagesimus octogeni octogies
C centum centesimus, -a,-um nonageni nonagies
CC ducenti, -a,-um ducentesimus centeni,-ae,- centies
CCC trecenti, -a,-um trecentesimus a ducenties
CD quadringenti quadringentesimus duceni trecenties
D quingenti quingentesimus treceni quadringenties
DC sexcenti sexcentesimus quadringeni quingenties
DCC septingenti septingentesimus quingeni sexcenties
DCCC octingenti octingentesimus sexceni septingenties
CM nongenti nongentesimus septingeni octingenties
M mille millesimus octingeni nongenties
MM duo millia bis millesimus nongeni millies
millia bis millies
bina millia
Indicarea grafică a numerelor
Pentru indicarea grafică a numerelor, romanii se foloseau de următoarele semne, cunoscute sub
numele de cifre romane:
1=I; 10=X; 100=C; 1000=M; 5=V; 50=L; 500=D.
Pentru a indica cifrele intermediare, romanii se foloseau de următoarele procedee:

a) cifrele I, X, C, M se puteau repeta de două-trei ori, indicând numărul multiplicat. Astfel:
2=II; 20=XX; 200=CC; 2000=MM; 3=III; 30=XXX; 300=CCC; 3000=MMM.
b) cifrele I, X, C aşezate înaintea cifrelor cu valoare mai mare indică scăderea acelora cu 1, 10 sau
100. Astfel:
4=IV; 40=XL; 400=CD; 9=IX; 90=XC; 900=CM.
c) cifrele I, X, C adăugate la cifre cu valoare mai mare se adună. Astfel:
6=VI; 7=VII; 8=VIII; 11=XI; 12=XII; 13=XIII; 15=XV; 21=XXI; 31=XXXI; 60=LX; 80=LXXX;
110=CX.
Alte exemple: 16=XVI; 17=XVII; 18=XVIII; 35=XXXV; 38=XXXVIII; 44=XLIX; 55=LV;
115=CXV; 119=CXIX; 414=CDXIV; 919=CMXIX; 1999=MCMXCIX etc.
Unitatea 2
O
Obiter dictum (sau dicta) = Spus (sau spuse) în treacăt.

Obligatio est iuris vinculum quo necessitate adstringimur alicuius solvendae rei secundum
nostrae civitatis iura = Obligaţia este o legătură juridică prin care suntem siliţi cu necesitate a plăti ceva
conform drepturilor cetăţii noastre.
61
Obligationes vel ex contractu, vel ex delicto, vel ex variis causarum figuris = Obligaţiile izvorăsc
fie din contract, fie din delict, fie din diferite alte cauze.
Obtemperandum legibus = Trebuie să ne supunem legilor.
Occasio legis = Ocazia legii.
Omisso medio = Mijlocul (centrul) fiind omis (lăsat la o parte).
Omne testamentum morte consummatum est = Orice testament are eficacitate după ce s-a
consumat moartea (testatorului).
Omnis conventio intellegitur rebus sic stantibus = Orice convenţie este considerată valabilă cât
timp lucrurile vor sta aşa (dacă împrejurările în care a fost încheiată rămân aceleaşi).
Onus probandi = Sarcina de a proba (sarcina probei).
Onus probandi incumbit actori = Sarcina probei incumbă (revine) reclamantului.
Ope iudicii = Potrivit hotărârii instanţei de judecată.
Ope legis = Potrivit legii.
Opere citato (prescurtat: op. cit.) = În opera citată (mai sus).
Opinio communis = Opinia (părerea) comună.
Opinio doctorum = Opinia (părerea) maeştrilor.
Opinio iuris = Opinia (părerea) dreptului.
Optima est legum interpres consuetudo = Cutuma (obiceiul juridic) este cel mai bun interpret al
legilor.
Optima lex, quae minimum iudici, optimus iudex qui minimum sibi = Legea cea mai bună este
aceea care lasă cât mai puţin la aprecierea judecătorului, iar judecătorul cel mai bun este acela care se
bazează cel mai puţin pe el însuşi (şi cel mai mult pe lege).
Oratio pro domo = Un discurs (juridic) în legătură cu propriul interes.
Pacta sunt servanda = Pactele (tratatele) trebuie respectate.

Pacta tertiis nocent nec prosunt = Pactele (tratatele) nici nu vatămă, nici nu folosesc unor terţe
persoane / Pactele (tratatele) nu pot impune obligaţii şi nu pot conferi drepturi terţilor.
Pactum de contrahendo = Pact (tratat) de a contracta / Învoială în legătură cu un viitor contract.
Pactum de negotiando = Pact (tratat) de afaceri comerciale / Învoială în legătură cu încheierea
afacerilor comerciale.
Pactum reservati dominii = Clauză de rezervă a proprietăţii.
Prin această clauză părţile pot să amâne transmiterea proprietăţii, în cazul vânzării cu plata preţului
în rate, până la data la care cumpărătorul va plăti ultima rată.
Pactum sceleris = Pact (înţelegere) asupra crimei.
Pars bonorum = Partea bunurilor.
Pars est in toto et totum est in parte = Partea este în totul şi totul este în parte.
Expresia desemnează principiul indivizibilităţii.
Pars hereditatis = Partea din moştenire.v. Pars bonorum.
Partes legis sunt: praescriptio, rogatio et sanctio = Părţile legii sunt: prescrierea, textul legii şi
sancţiunea.
În dreptul actual, norma juridică este structurată în trei părţi: ipoteză; dispoziţie; sancţiune.
Passim = Ici şi colo.
Temenul se foloseşte când nu se ştie exact locul citat dintr-o carte, sau când informaţia este difuză în
întrega lucrare.
Pater est is, quem nuptiae demonstrant = Tată este acela pe care îl arată căsătoria.
Pater familias = Părintele (tatăl) familiei.
Pater incertus = Părinte (tată) necunoscut.
Pater patriae = Părinte al patriei.
Paterna paternis, materna maternis = Bunurile tatălui, urmaşilor liniei paterne, bunurile mamei,
urmaşilor liniei materne.
Codul civil prevede că în cazul în care la succesiune sunt chemaţi doi sau mai mulţi colaterali
privilegiaţi (fraţi şi surori) ce provin din căsătorii diferite, moştenirea se împarte pe linii, adică în două părţi
egale, corespunzătoare celor două linii: jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului pe linie paternă,
jumătatea maternă se împarte între fraţii defunctului pe linie maternă, iar fraţii buni iau cota-parte
corespunzătoare din ambele jumătăţi.
62
Patres patriae (prescurtat: P.P.) = Părinţi ai patriei.

Patres maiorum (sau minorum) gentium = Părinţi ai unor neamuri mai mari (sau mai mici).
Patria potestas = Puterea tatălui.
Patronus causarum = Avocatul proceselor.
Pendente conditione = Cât timp (dacă) condiţia este suspensivă.
Penitus extranei = Terţi.
Per capita = Pe capete.
Împărţirea moştenirii pe capete este corolarul principiului egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi
de acelaşi grad chemate la moştenire, principiu potrivit căruia, dacă rudele din clasa chemată la succesiune
sunt de acelaşi grad, atunci moştenirea se împarte între ele în părţi egale. Acest principiu constituie regula în
materia împărţirii moştenirii.
Excepţiile de la această regulă sunt:
a) împărţirea moştenirii pe tulpini, în cazul în care rudele de acelaşi grad vin la succesiune prin
reprezentare succesorală;
b) împărţirea moştenirii pe linii, în cazul în care la succesiune sunt chemaţi doi sau mai mulţi
colaterali privilegiaţi (fraţi şi surori) proveniţi din părinţi diferiţi (fie singuri fie în concurs cu
ascendenţii privilegiaţi).
Per fas et nefas = Pe drept şi pe nedrept.
Persona grata / Persona non grata = Persoană agreată / Persoană neagreată.
Persona gratissima / Persona non gratissima = Persoană agreată în gradul cel mai înalt /
Persoană neagreată în gradul cel mai înalt.
Perturbatio animi = Tulburarea sufletului / Tulburare sufletească.
Plus minusve = Mai mult sau mai puţin.
Plus petita = Mai mult decât s-a cerut.v. Minus petita.
Poenae inter homines meritum = Pedepsele (să fie date) oamenilor pe merit (după vină).
Poenalia sunt strictissimae interpretationis = (Legile) penale sunt de foarte strictă interpretare.
Poenalia non sunt extenda = (Legile) penale nu trebuie să fie extinse.
Poenalia sunt restringenda = (Legile) penale trebuie să fie restrictive.
Possessionis elementa : animus et corpus = Elementele posesiei: elementul intenţional şi elementul
material.
Pontifex maximus = Preotul suprem.
Post Christum (natum) (prescurtat: p.Chr.) = După naşterea lui Hristos.
Post delictum = După consumarea (săvârşirea) delictului.
Post factum = După consumarea (săvârşirea) faptului.
Post meridiem (prescurtat: p.m.) = După amiază.
Post mortem = După moarte.
Post scriptum (prescurtat: P.S.) = După ce s-a scris.
Post urbem conditam = După întemeierea oraşului.Cu referire specială la Roma.
Postulare pro alio = A pleda pentru altul.
Praeter intentio = Intenţie depăşită.
Praeter legem = În completarea legii.
Prima facie = La prima vedere.
Primus inter pares = Primul între egali.
Primus omnium = Primul dintre toţi.
Principium (sau lex) exclusi tertii = Principiul (sau legea) terţului exclus.
Prior tempore, potior iure = Mai întâi în timp, mai degrabă în drept.
Privilegia ne irrogentur = Să nu se impună privilegii / Să nu se facă legi excepţionale care privesc
anumite persoane.
Probatio diabolica = Probă / dovadă diabolică.
Probatio probatissima = Proba probelor.
Probatio incumbit ei qui dicit, non qui negat = Proba (sarcina probei) revine aceluia care afirmă
ceva, nu aceluia care neagă.
Pro bono publico = În interesul public.
Pro centum (prescurtat: p.c.) = Pentru o sută (%).
Pro domo (sua) = Pentru casa (sa).
A pleda în propriul interes, a vorbi despre sine; titlul tradiţional al unei celebre pledoarii a lui Marcus
Tullius Cicero.
63
Pro forma = De formă. În aparenţă.

Pro memoria = Pentru amintire. În semn de aducere aminte.
Proprio nomine = În nume propriu.
Pro rata (parte sau proportione) = Conform părţii determinate. În mod proporţional.
Pro tempore (prescurtat: p.t.) = Pentru acest moment.
Publica privatis anteponendis bonis = Bunurile publice trebuiesc puse mai presus decât cele
private.
Publicum ius est quod ad statum rei Romanae spectat, privatum quod ad singulorum
utilitatem = Dreptul public este acela care priveşte organizarea statului roman, iar dreptul privat (este)
acela care priveşte interesele particularilor (Ulpian).
Punitur quia peccatum est =Este pedepsit fiindcă a greşit.
Punitur quia peccatum est et ut ne peccetur = Este pedepsit fiindcă a greşit şi ca să nu mai
greşească.
Punitur ut ne peccetur = Este pedepsit ca să nu mai greşească.
Q
Qua = În calitate de.

Qui accusare volunt probationes habere debent = Cei ce vor să acuze trebuie să aibă probe
(dovezi).
Quid iuris ? = Ce drept / lege (aplicăm) ?Formulă tradiţională în dezbaterile judiciare.
Quid petitur = Ce se cere.
Quid pro quo = Ce pentru ce.
Quid pro quod = Unul în locul altuia.
În domeniul politic, expresia este o formulă de negociere prin care una dintre părţi preia iniţiativa,
oferind “ceva”, pentru a se ajunge la un compromis avantajos.
Qui in iure confessus est, suam confessionem infirmare non potest = Cel care a mărturisit la
judecată, nu poate să-şi infirme mărturisirea.
Qui iure suo utitur, neminem laedit = Cine se foloseşte de dreptul său nu vatămă pe nimeni.
Qui nascitur sine legitimo matrimonio, fratrem sequitur = Cel care se naşte fără o căsătorie
legitimă, este al doilea după fratele său.
Qui possidet dominus esse praesumitur = Cel care posedă este prezumat a fi proprietar.
Qui potest plus, potest minus = Cine poate mai mult, poate şi mai puţin.
Qui pro quo = Cineva în locul altuia.
Qui tacet consentire videtur = Cine tace pare să consimtă.
Qui tacet, dum loqui potuit ac debuit consentire videtur = Cine tace când putea şi trebuia să
vorbească, se consideră a fi de acord.
Quod bene (sau optime) notandum = Ceea ce este bine (sau foarte bine) de ţinut minte.
Quod erat demonstrandum (prescurtat: q.e.d.) = Ceea ce era de demonstrat.
Quod ex re nostra fit, nostra est = Ceea ce se naşte dintr-un lucru de-al nostru, este al nostru.
Quod non est in actis, non est in mundo = Ceea ce nu se află în acte, nu se află nici în realitate.
Quod raro fit non observant legislatores = Ceea ce se întâmplă rar legiuitorii nu iau în seamă.
Quorum = Dintre care.
Forma de genitiv plural a pronumelui relativ qui, quae, quod; desemnează într-o adunare
reprezentativă numărul convenit ca necesar pentru a se lua o hotărâre prin vot.
Quota litis = Cotă din proces (pact de cotă de legare).
Prin pact de cotă de legare se înţelege contractul între avocat şi clientul său, încheiat înainte de luarea
în pronunţare a dosarului în care clientul este parte, în virtutea căruia clientul se angajează să plătească
avocatului o parte din benficiile realizate în urma procesului (bani, imobile etc.).
Quot capita, tot sensus = Câte capete, atâtea păreri.
Quot delicta, tot poenae = Câte infracţiuni, atâtea pedepse.
Comparaţi sistemul numeralului în limbile latină şi română.
Teste grilă
1. CC denumeşte numeralul:
a) Douăzeci
b) Două sute
c) Două mii.
64
2. Centum este numeral:

a) Cardinal
b) Ordinal
c) Adverbial
3. Centesimus este numeral:
a) Cardinal
b) Ordinal
c) Distributiv
4. Centeni este numeral:
a) Cardinal
b) Ordinal
c) Distributiv
5. Centies este numeral:
a) Ordinal
b) Adverbial
c) Distributiv
Exerciţii
1. Scrieţi cu cifre romane şi apoi în litere următoarele numerale:
2010; 110; 17; 40; 24; 81; 63; 90; 309; 134; 19; 50; 72; 7; 11; 78; 85; 201; 762407.
R: 2010- MMX.
2. Notaţi adjectivele numerale ordinale care corespund numeralelor cardinale următoare:
I; II; IX; XX; XVII; XXX; LX; LXX; XI; XC; CXI; IXC; CM; C.
65
Modulul XIII
Morfologie
1. Adverbium
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Adverbium
Adverbium este partea de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui
adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. Aproape toate adverbele sunt
formate din substantive, din adjective, din pronume, din verbe, fie prin derivare fie prin schimbarea valorii
gramaticale.
După înţeles, adverbele se clasifică astfel:
1. adverbele de timp răspund la una din întrebările:

a) când? (quando?): nunc (acum), hodie (azi), heri (ieri), cras (mâine), mane (dimineaţa), interdiu
(ziua), vespere (seara), noctu (noaptea), antea (mai înainte), postea (după aceea) etc.
b) cât timp? (quamdiu?): diu (mult timp), tamdiu (aşa de mult timp), parumper (pentru puţin timp)
etc.
c) de cât timp? (quamdudum?): iamdudum (încă de mult timp), pridem (de mult timp) etc.
2. adverbele de loc răspund la una din întrebările:
a) unde? (ubi?): hic (aici), ibi (acolo), ibidem (tot acolo), istic (aici), illic (acolo), alibi (într-alt loc)
etc.
b) de unde? (unde?): hinc (de aici), istinc (de aici), illinc (de acolo), inde (de acolo), aliunde (din
altă parte) etc.
c) pe unde? (qua?): hac (pe aici), istac (pe aici), illac (pe acolo), ea (pe acolo), eadem (tot pe acolo)
etc.
d) încotro? (quo): huc (încoace), illuc (într-acolo), eo (acolo), eodem (înspre acelaşi loc) etc.
3. adverbele de cantitate răspund la una din întrebările:
a) cât? (quantum?): tantum (atât), multum (mult), satis (destul), parum (puţin)etc.
b) de câte ori? (quoties?): semel (o dată), bis (de două ori), ter (de trei ori), toties (de atâtea ori) etc.
c) cât de mult? (quantopere?): eo (cu atât), multo (cu mult), tanto (într-atâta)etc.
4. adverbele de afirmare: ita (astfel), etiam (chiar), quidem, vero (într-adevăr) etc.
5. adverbele de negare: non (nu), ne (nici), nondum (încă nu), numquam (niciodată) etc.
6. adverbele de întrebare: num? –ne? nonne? (oare?), quomodo (cum?), utrum … an (oare? … sau?)
pentru întrebare dublă etc.
7. adverbele de îndoială: forte (din întâmplare), forsit, forsan, forsitan (poate) etc.
66
8. adverbele de mod: această categorie cuprinde cele mai numeroase adverbe care arată modul în
care se face lucrarea şi răspund la întrebarea cum? Cele mai multe din aceste adverbe derivă din
adjective sau participii şi se termină în: -e, -o, -er, -iter.
Comparaţia adverbelor
Spre deosebire de celelalte categorii de adverbe, numai adverbele de mod au grade de comparaţie.
Aceste grade de comparaţie derivă din cele ale adjectivelor astfel:
a) comparativul adverbului este identic cu comparativul adjectivului la genul neutru;

b) superlativul adverbului se obţine din superlativul adjectivului, înlocuindu-se terminaţia –us cu –
e:
Pozitiv Comparativ Superlativ
apte aptius aptissime
Există şi unele adverbe care deşi nu sunt de mod, au totuşi grade de comparaţie:
Adjectiv Genitiv Adverb
multum (mult) magis, plus maxime, plurime
parum (puţin) minus minime
saepe (adesea) saepius saepissime etc.
Praepositio
Praepositio este partea de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependenţă între
părţile unei propoziţii, legând două părţi de propoziţie diferite. În limba latină prepoziţiile se construiesc
unele cu cazul acuzativ, altele cu cazul ablativ, iar câteva şi cu cazul acuzativ şi cu cazul ablativ.
1. Prepoziţii cu acuzativul:
ante, apud, ad, adversus,
circum, circa, citra, cis,
erga, contra, inter, extra,
infra, intra, iuxta, ob,
penes, pone, post şi praeter,
prope, propter, per, secundum,
supra, versus, ultra, trans.
ante (înainte, în faţa cuiva); apud (la, lângă, acasă la); ad (la, către, până, spre); adversus şi adversum
(faţă de, împotrivă); circa şi circum (împrejur, de jur împrejur, cam); cis şi citra (dincoace, peste); contra
(împotriva, în faţă); erga (către, faţă de); extra (în afară); infra (sub, după); inter (între, printre, în timp de);
intra (înăuntru, în); iuxta (lângă, potrivit); ob (înainte, din pricina); penes (în puterea); per (prin, în timp de);
post şi pone (după, înapoi); praeter (pe lângă, afară de); prope (aproape); propter (din pricina, alături);
secundum (după, potrivit cu, de-a lungul); supra (deasupra, peste); trans (peste); ultra (dincolo de); versus
(către, împotriva).
2. Prepoziţii cu ablativul:
a, ab, absque, abs şi de,
coram, clam, cum, ex şi e,
sine, tenus, pro şi prae.
a, ab, abs (de, de la, din); absque (fără); clam (pe ascuns, fără ştirea); coram (înaintea); cum (cu,
împreună cu, odată cu); de (de, despre, din); e, ex (din); prae (înainte, din cauza); pro (pentru, înaintea); sine
(fără); tenus (până la).
3. Prepoziţii cu acuzativul şi ablativul:
in (în, faţă de, spre);
sub (sub);
67
super (deasupra, pe, peste);

subter (sub, dedesubt).
68
Unitatea 2
Ratio decidendi = Raţiunea (motivul) pentru care s-a decis.

Ratio legis = Raţiunea (motivul, scopul) legii.
Ratione domicilii = În raport cu domiciliul.
Ratione loci = În raport cu locul.
Ratione loci delicti = În raport cu locul (comiterii) delictului (infracţiunii).
Ratione materiae = În raport cu materia.
Ratione officii = În raport cu funcţia.
Ratione personae = În raport cu persoana.
Re = Contract real.
Rebus sic stantibus = Cât timp lucrurile vor sta aşa.
Clauza rebus sic stantibus constituie o excepţie de la principiul pacta sunt servanda.
Recta ratio = Dreapta raţiune.
Recto (folio) = Pe faţa (foii). În opoziţie cu verso (folio) = pe spatele (foii); despre filele
(nenumerotate de autor) ale unui manuscris.
Reductio ad absurdum = Reducere la absurd. v. Ad absurdum.
Referendum = Referendum.
Într-o accepţiune largă, referendumul este intervenţia directă a poporului în activitatea legislativă
sau guvernamentală.
Regina probationum = Regina probelor.
Expresia se referă la puterea doveditoare a mărturisirii judiciare.
Relata refero = Redau ce mi s-a relatat. Formulă des folosită de istorici.
Res certa = Bun cert.
Res communis = Bun comun.
Res genera = Bun (determinat) generic.
Res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest = Lucrul convenit (înţelegerea) de
unii nu poate fi nici vătămător, nici folositor altora.
Res iudicata = Lucru judecat.
Res iudicata pro veritate accipitur = O cauză judecată este considerată drept adevărată (soluţionată
corect).
Res nulius = Lucrul nimănui.
Expresia se foloseşte în practica juridică, atunci când se vorbeşte despre o proprietate
nerevendicată de nimeni.
Res nullius cedit primo occupanti = Lucrul nimănui cedează (se supune) primului ocupant (devine
proprietatea primului care îl ia în stăpânire).
Res perit creditori = Un bun piere în dauna creditorului.
Res perit debitori = Un bun piere în dauna debitorului.
Res perit domino = Un bun piere în dauna proprietarului.
Res probandae = Fapte care trebuie probate (dovedite).
Res probantes = Fapte probatorii.
Restitutio in integrum = Restituire integrală / Repunere în situaţia anterioară.
Reus in excipiendo fit actor = Pârâtul, în formularea unei pretenţii, devine reclamant.
Rex dat iura gregi, sed lex est regula regi = Regele dă drepturi (legi) mulţimii, dar legea este o
regulă (un principiu) pentru rege.
Rex viva est lex = Regele este o lege vie.
Salus populi (sau publica) suprema lex esto = Salvarea poporului (sau publică) să-(ţi) fie suprema
lege.
Salva fama = Reputaţia fiind salvată.
69
Salva venia = Îngăduinţa (de a vorbi, de a face etc.) fiind primită.

Salve ! Salvete ! = Să fii sănătos ! Să fiţi sănătoşi !
Salvo titulo = Sub rezerva titlului.
Scripta = (Cuvinte) scrise.
Scriptae in rem = Obligaţii opozabile terţilor.
Secundum legem = După lege.
Expresia se referă, în general, la un act, la o regulă, la un obicei ce se află în acord cu legea.
Jurisprudenţa secundum legem nu completează şi nu modifică legea, ci face doar aplicarea ei strictă.
Secundum leges, non de legibus iudicatum est = (Judecătorul) trebuie să judece după legi, nu să
judece legile.
Se damnat iudex innocentem qui opprimit = Se condamnă (pe sine însuşi) judecătorul care
asupreşte un nevinovat.
Se iudice nemo nocens numquam absolvitur = Fiind el însuşi judecător, un vinovat este achitat
întotdeauna.
Semel heres, semper heres = O dată moştenitor, întotdeauna moştenitor.
Semper specialia generalibus derogant = (Legile) speciale întotdeauna derogă de la (legile) generale.
Senatus Populusque Romanus (prescurtat: S.P.Q.R.) = Senatul şi poporul roman. Titulatura
oficială a statului roman.
Sine die = Fără zi / Fără termen. Despre o amânare nedeterminată.
Sine die et consule = Fără zi şi consul.La o dată nedefinită.
Sine iustitia, nulla libertas = Fără dreptate (justiţie), nici o libertate.
Sine loco et anno (prescurtat: s.l.e.a) = Fără loc şi fără an.
Cu referire la cărţi, atunci când nu sunt cunoscute anul şi locul apariţiei (sau numai unul dintre ele).
Sine pretio nulla est venditio = Fără un preţ nu există nici o vânzare.
Una dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească contractul de vânzare-cumpărare pentru a
fi valabil este existenţa preţului.
Sine qua non = (Condiţie) fără de care nu.
Expresia desemnează o condiţie esenţială (absolut necesară) pe care o impune una dintre părţi şi fără
îndeplinirea căreia convenţia (tratatul, contractul etc.) nu se încheie.
Sine tempore = Fără răgaz. Fără sfertul academic; întocmai la ora convenită.
Sine ullo crimine = Fără nici o învinuire.
Si pecuniam do ut rem accipiam, emptio-venditio est; si autem rem do, ut rem accipiam,
permutatio est = Dacă dau bani ca să primesc un lucru, este vânzare-cumpărare; dacă însă dau un lucru ca să
primesc un alt lucru, este schimb.
Si quid fecisti, nega ! (sau Nega quod fecisti !) = Dacă ai făcut ceva (rău), neagă! Sfatul elementar
al avocatului către clientul său.
Sit venia verbo = Să (îmi) fie dată îngăduinţă cuvântului !
Societas delinquere non potest = O societate (persoană juridică) nu poate săvârşi infracţiuni.
Solo consensu = Prin simplul acord / consimţământ.
Solvens = Care plăteşte.
Spiritus rector = Spiritul îndrumător.
Sponsio = Făgăduinţă solemnă.
Sponte sua = Din proprie iniţiativă.
Statu quo = În starea în care (se aflau înainte).
Status in statu = Stat în stat.
Stipulatio poenae = Clauză penală.
Stricto sensu = În sens strict / În sens restrâns.
Sub colore iuris = Sub aparenţa dreptului (justiţiei).
Sublata causa tollitur effectus = Dacă se îndepărtează cauza dispare efectul.
Sub omni canone = Sub (mai prejos de) orice canon (regulă). Sub orice critică.
Sub rosa = Sub protecţia trandafirului. În mod confidenţial.
Sub sigillo silentii = Sub sigiliul (pecetea) tainei.
Sub specie iuris = Din punct de vedere juridic.
Sub spe rati = În speranţa acceptării / Sub rezerva ratificării.
Sub voce (sau vocibus) (prescurtat: s.v.) = Sub cuvântul (sau cuvintele) titlu.
Sui generis = În felul său; în modul său propriu.
Sui iuris = Prin dreptul său.
70
Summum bonum = Binele suprem.

Summum ius, summa iniuria = Supremul drept (înseamnă) suprema nedreptate/ Cel mai mare act de
dreptate (poate fi uneori) cea mai mare nedreptate.
Summum malum est calumnia = Răul suprem este calomnia.
Suo tempore = La vremea sa.
Suum cuique tribuere = A da fiecăruia ce i se cuvine.
Precizaţi tipurile de adverbe existente în limbile latină şi română.
Teste grilă
1. Adverbul vero este de:
a) afirmare
b) negare
c) cantitate
2. Adverbul iuste este de:
a) Loc
b) Timp
c) Mod.
3. Adverbul ne este de:
a) Întrebare
b) Negare
c) Îndoială
4. În limba latină adverbele au grade de comparaţie în număr de:
a) Unu
b) Două
c) Trei.
5. Prepoziţiile în limbile latină se construiesc cu cazul:
a) Acuzativ
b) Ablativ
c) Acuzativ şi ablativ.
Exerciţii
1. Identificaţi adverbele şi precizaţi felul lor:
graviter; alte; altissimus; undique; nocte; die; passim; hic; postea; fortiter; fortasse; optimus; felicis;
pessime; feliciter; meridie; alibi; huc; gravis; mature.
Graviter- adverv de mod.
2. Identificaţi adverbele şi precizaţi felul lor:
graviter; alte; altissimus; undique; nocte; die; passim; hic; postea; fortiter; fortasse; optimus; felicis;
pessime; feliciter; meridie; alibi; huc; gravis; mature.
3. Formaţi comparativul şi superlativul următoarelor adverbe:
misere; male; prudenter; plus; bene; parum; moleste; prope.
4. Arătaţi cu ce cazuri se construiesc următoarele prepoziţii:
ante; ab; in; cum; ex, pro; de; ad; causa; apud; ob; per; contra; circum; sub; supra, inter; sine; citra;
iuxta.
71
Modulul XIV
Morfologie
1. Coniunctio
Timp alocat: 2 h
Bibliografie:
Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 2007.
Unitatea 1
Coniunctio
Coniunctio este partea de vorbire neflexibilă care leagă două cuvinte cu acelaşi rol sintactic într-o
propoziţie sau două propoziţii într-o frază. Conjuncţiile sunt de două categorii: de coordonare şi de
subordonare.
1. Conjuncţiile de coordonare leagă cuvinte sau propoziţii de acelaşi fel şi se clasifică astfel:
a) copulative care exprimă legătura sau unirea dintre două cuvinte sau două propoziţii de acelaşi fel: ac,
atque, et, -que (şi), nec, neque (şi nici);
b) disjunctive care exprimă alternanţa sau separaţia între două cuvinte sau două propoziţii independente:
aut, -ve, vel (fie, sau);
c) adversative care exprimă opunerea sau împotrivirea între două cuvinte sau două propoziţii: at, autem,
sed, vero, verum (dar, iar, însă);
d) cauzale care exprimă o explicare sau o motivare a unei propoziţii independente faţă de altă propoziţie
independentă: enim, etenim, nam (căci, deoarece);
e) conclusive sau consecvente care exprimă încheierea sau urmarea ideii anterioare: ergo, igitur, itaque
(aşadar, deci).
2. conjuncţiile de subordonare leagă o propoziţie subordonată (secundară) de propoziţia ei regentă şi se
clasifică astfel:
a) completive: ut (ca să), ne (să nu, ca să nu);
b) temporale: cum, quando, ubi, ut (când), dum (pe când), donec (în timp ce), postquam (după ce);
c) cauzale: quia, quod, quoniam (pentru că);
d) concesive: etsi, etiamsi (deşi), quamquam, tametsi (cu toate că);
e) condiţionale: si (dacă), sin (dacă însă), nisi (dacă nu);
f) finale: ut, uti (ca să), ne, neu, neve (să nu);
g) consecutive: ut, uti (încât), ut non (încât nu), quin (încât să nu);
h) comparative: sicut, ut, velut (după cum) etc.
Interiectio
Interiectio este partea de vorbire neflexibilă de tip special, care exprimă sentimente şi manifestări de
voinţă sau care imită sunete şi zgomote. Tipuri:
a) durere: ah! eheu! hei! heu! o! (ah! vai! o!);
b) bucurie: evax! evoe! (bravo!);
c) indignare: pro! proh! (o!);
d) mirare: hem! (ei!), oh! (oh!);
e) compătimire: vae! (vai!);
f) încurajare: eia! (haide!);
72
g) chemare: heus! (hei!) etc.

Unitatea 2
Tale quale = Aşa cum este. Ca atare, întocmai, fără schimbări.

Tantum devolutum quantum appellatum = Instanţa de apel va soluţiona pricina numai în limitele a ceea ce
s-a apelat.
Tantum devolutum quantum iudicatum = Efectul devolutiv al apelului se limitează la ceea ce s-a judecat în
primă instanţă.
Temere = Fără nici o intenţie; din întâmplare; în mod imprudent.
Tempus regit actum = Timpul (legea în vigoare la un moment dat) cârmuieşte actul (juridic).
Regulă conform căreia un act juridic se încheie în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data
întocmirii lui.
Terminus a quo / ad quem = Temenul de la care / până la care.
Tertium non datur = A treia (posibilitate) nu se acordă.
Testamentum est mentis nostrae iusta contestatio in id solemniter factum ut post mortem nostram valeat =
Testamentul este manifestarea în cadrul legii a voinţei noastre, făcut în mod solemn pentru a produce efecte
după moarte (Ulpian).
Testis unus, testis nullus = Un singur martor (înseamnă) nici un martor.
În dreptul roman, nu era suficient un singur martor pentru a se stabili adevărul într-un proces; aşadar, orice
afirmaţie, ca să fie valabilă, trebuia susţinută cu cel puţin doi martori.
Thema probandum = Obiectul probei / probaţiunii.
Toga praetexta = Toga tivită (cu purpură).
Veşmânt purtat la Roma de adolescenţi până la vârsta de şaptesprezece ani.
Toga virilis = Toga bărbătească.
Translatio activa = Transmiterea calităţii procesuale active.
Translatio passiva = Transmiterea calităţii procesuale pasive.
Tres faciunt collegium = Trei (persoane) alcătuiesc o confrerie.
Tres sunt quae praestare debet orator: ut doceat, moveat et delectet =
Trei sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite de un orator: să convingă, să impresioneze şi să placă.
Tribunus factus, serva ordinem = O dată ce ai fost făcut tribun, păstrează ordinea ! / De vreme ce ai o
funcţie publică, fă-ţi datoria!
Ubi cessat ratio legis, cessat lex = Unde încetează raţiunea (motivaţia) legii, încetează (însăşi) legea.
Ubi cessat remedium ordinarium, ibi decurritur ad extraordinarium = Când lipseşte calea ordinară de
realizare a dreptului, atunci se recurge la o cale extraordinară.
În funcţie de condiţiile de exercitare, căile de atac se clasifică în:
a) căi de atac ordinare;
b) căi de atac extraordinare (căi de atac ce pot fi exercitate numai în anumite condiţii şi numai
pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege).
Ubi coepta est, ibi lis et finienda est = Unde a început o dispută, acolo trebuie să se şi termine.
Ubi iudicat qui accusat, vis, non lex, valet = Când judecă cel care acuză, atunci domneşte forţa, nu legea.
Ubi ius, ibi remedium = Unde există (norme de) drept, acolo există o cale de remediu (de realizare).
Ubi lex, ibi poena = Unde (este formulată) o lege, acolo (este prevăzută) o pedeapsă.
Ubi lex non distinguit, nec nostrum est distinguere / Ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus =
Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem.
Ubi nocens absolvitur, iudex damnatur = Când un răufăcător este achitat, judecătorul este condamnat.
Ubi non est culpa, ibi non est delictum = Unde nu există vină, acolo nu există nici delict. Principiu juridic
potrivit căruia nu se pot inventa delicte unor oameni care nu au fost dovediţi ca fiind vinovaţi.
Ubi periculum, ibi lex = Unde (apare) o primejdie, acolo (se naşte şi) o lege.
Ubi societas, ibi ius = Unde există societate, acolo există şi drept.
Ultima ratio = Ultimul argument / ultima încercare.
Ultimam pensionem alicui remittere = A plăti cuiva ultima rată a datoriei.
73
Ultra petita = Peste ceea ce s-a cerut.

Una pensione solvere = A plăti întreaga datorie într-o singură rată.
Universitas bonorum = Universalitate de bunuri.
Uno animo atque una voce = Într-un singur suflet şi într-un singur glas.
În mod unanim.
Uno ictu = Dintr-o dată. Acte juridice cu executare imediată (instantanee).
Urbi et orbi = În oraş (Roma) şi în lumea întreagă.
Formulă care apare frecvent în diplomatica Vaticanului pentru a sublinia caracterul universal al unei
dogme, decizii, recomandări etc.
Usque ad finem = Până la sfârşit.
Usque ad hunc diem = Până în ziua de astăzi.
Ut (sau quod) aiunt = După cum (sau ceea ce) spun (oamenii).
Despre o informaţie fără o sursă certă.
Ut sic = Ca atare.
Uti, non abuti = Să te foloseşti (de un lucru), dar să nu abuzezi (de el).
Uti possidetis = Precum posedaţi. Cu referire la starea de fapt a posesiei unor imobile.
Uxor viri domicilium sequitur sui = Femeia urmează domiciliul (locuinţa) bărbatului său.
Vade mecum (scris vademecum) = Mergi cu mine.

Desemnare a unei lucrări cu caracter de manual.
Vale ! sau Valete ! = Să fii sănătos ! sau Să fiţi sănătoşi !
Formulă de salut la despărţire.
Vera causa = Cauză adevărată.
Vera est libertas quae servit Deo et legibus = Adevărată este acea libertate care slujeşte lui Dumnezeu şi
legilor.
Verba res sequitur = Fapta urmează cuvintelor.
Verbis = (Contract) verbal.
Verbotenus = Cuvânt cu cuvânt. Literal.
Verbum a (sau de) verbo = Cuvânt cu cuvânt. În mod literal.
Verbum regens
Se referă la cuvântul sau expresia cuprinsă în norma penală care desemnează elementul material al
infracţiunii.
Veto = Mă opun / Refuz.
Vice versa = Succesiunea fiind schimbată. În mod invers.
Videant consules ne quid respublica detrimenti capiat = Să bage de seamă consulii, ca nu cumva statul să
sufere vreo daună (datorată proastei lor administraţii).
Vigilantibus leges sunt scriptae = Legile au fost scrise pentru cei ce veghează.
Vigilantibus, non dormientibus servit lex = Legea slujeşte celor care veghează, nu celor care dorm.
Vim vi repellere licet = Este permis să respingi forţa (violenţa) prin forţă (violenţă).
Vincit omnia veritas = Adevărul le învinge pe toate.
Vi praesente nihil potest lex = În prezenţa forţei, legea nu poate (face) nimic.
Vis = Violenţa fizică.
Vis maior = Forţă majoră.
Volenti non fit iniuria = Nu i se face o nedreptate aceluia care consimte la ea.
Vox populi, vox Dei = Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu.
Vulgo = În limbaj popular.
Vulgus habet consuetudinem pro lege = Poporul (mulţimea) ia obiceiul (cutuma) drept lege.
Comparaţi regimul conjuncţional din limbile latină şi română.
Teste grilă
1. Et este conjuncţie:
a) Copulativă
b) Disjunctivă
c) Adversativă
74
2. Vel este conjuncţie:

a) Copulativă
b) Disjunctivă
c) Adversativă
3. Sed este conjuncţie:
a) Copulativă
b) Disjunctivă
c) Adversativă
4. Enim este conjuncţie:
a) Cauzală
b) Condiţională
c) Conclusivă
5. Igitur este conjuncţie:
a) Concesivă
b) Condiţională
c) Conclusivă.
Exerciţii
1. Traduceţi următoarele conjuncţii şi stabiliţi felul propoziţiilor pe care le introduc:
cum; quoniam; velut si; ut; quod; tametsi; quia; cum primum; si; quasi; licet; antequam; donec; quoad;
quamvis; postquam; ne; etsi; quamquam; nisi.
Cum – conjuncţie subordonatoare temporală.
2. Formaţi propoziţii cu următoarele interjecţii:
evoe!; hem!; proh!; vae!; agite!; ohe!; praeclare!; eheu!; nefas!
75

Limba Latină

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Limba Latină

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UCV/FDSS – Material didactic pentru FR protejat prin Legea nr.

Universitatea din Craiova

Lect. univ. dr. Elena Veronica Nicola

Nume: Elena-Veronica Nicola Numele cursului: Limba latină

II. Suport curs

Limba latină a cunoscut următoarele perioade de evoluţie:

Reguli de scriere şi pronunţare

1. Grupurile vocalice ae şi oe când formează diftongi se pronunţă e :

oeconomia (economia), poena (pena) etc;

În funcţie de cantitatea vocalelor, silabele pot fi, la rându-le, lungi şi scurte:

Morfologia (denumirea provine din cuvintele grece ti =form i =cuvânt) este

Indicativ prezent activ

activ Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

sum, esse, fui

Indicativ prezent pasiv

pasiv Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

Declinarea a III-a parisilabică:

Indicativul imperfect exprimă o acţiune durativă începută în trecut şi neterminată în momentul

activ Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

sum, esse, fui

Indicativul viitor I se formează din tema prezentului, plus terminaţiile:

activ Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

sum, esse, fui

activ Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

Conjunctivul prezent al verbului sum, esse, fui are următoarele forme:

sum, esse, fui

activ Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

Conjunctivul imperfect al verbului sum, esse, fui are următoarele forme:

sum, esse, fui

2. Forma esset a verbului sum, esse, fui indică:

6. adjective terminate în: -er, -a, -um:

În limba latină sunt trei grade de comparaţie: pozitiv, comparativ şi superlativ.

pozitiv temă superlativ

pozitiv comparativ superlativ

magnificus,a,-um magnificentior, magnificentissimus,-

benevolus,-a,-um benevolentior, benevolentissimus,-

pozitiv comparativ superlativ

parvus, -a, -um minor, minus minimus, -a, -um

multus, -a, -um plus (N.sg.), plurimus, -a, -um

Comparaţia prin perifrază

pozitiv comparativ superlativ

Nume: Elena-Veronica Nicola Numele cursului: Limba latină

Indicativ perfect activ

activ Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

pers. 3 iudicav-ērunt mone- ērunt dix - ērunt audiv- ērunt

sum, esse, fui

Indicativ perfect pasiv

pasiv Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

Ad probationem non ad solemnitatem = Pentru dovada, nu pentru forma solemnă a actului

Bene merenti = Celui ce merită.Formulă care însoţeşte atribuirea unor distincţii.

Capite damnare / capitis damnare = A condamna la moarte.

Conditio a quo = Condiţia de la care.

Indicativ mai mult ca perfect activ

activ Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

sum, esse, fui

Indicativ mai mult ca perfect pasiv

pasiv Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

sg. iudicātus,-a,-um monitus,-a,-um dictus,-a,-um auditus,-a,-um

Indicativ viitor II activ

Viitorul II (anterior), întrebuinţat numai la indicativ se formează la toate conjugările adăugând la

activ Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV

sum, esse, fui

Indicativ viitor II pasiv

pasiv Conj. I Conj. II Conj. III Conj. IV