Analiză economico-financiară – Curs 1

Bibliografie

Maria NICULESCU „Diagnostic economic” vol.1, Ed. Economică, Bucureşti, 2003

Maria NICULESCU „Diagnostic financiar” vol. 2, Ed. Economică, Bucureşti, 2005
Maria NICULESCU, „Caiet de lucrări aplicative”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003
Cornelia NAICU,
Maria TOMA
Maria TOMA „Fundamentele diagnosticului global-strategic” Ed. Bibliotheca, Târgovişte,
2013

I. Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico - financiare

1. Definiţie şi concepte
2. Caracteristicile analizei economico-financiare
3. Motivaţia analizei economico-financiare
4. Tipologia analizei economico-financiare
5. Metodologia analizei economico-financiare
6. Sistemul de informaţii – premisă a analizei economico-financiare
7. Organizarea practică a analizei economico-financiare

1. Definiţie şi concepte

În teoria şi practica economică se utilizează următoarele concepte :

a. Analiză g. Tactică
b. Diagnostic h. Politică
c. Audit i. Eficienţă
d. Control j. Eficacitate
e. Pilotaj k. Competitivitate
f. Strategie l. Etc.

Analiza presupune studierea unui fenomen sau a unui rezultat, prin descompunerea acestuia în părţi
simple, pe elemente componente în scopul cunoaşterii esenţei lor.
Analiza are trei accepţiuni:
1. Analiza ca ştiinţă - are ca obiectiv economic întreprinderea ca sistem.
2. Analiza ca activitate de cercetare - are ca obiectiv identificarea de noi metode şi procedee de
optimizare a deciziilor.
3. Analiza ca activitate practică - se desfăşoară la nivelul fiecărui agent economic fie în compartimente
specializate, fie la nivelul conducerii.
Analiza economică studiază fenomenele din punct de vedere al eficienţei şi al eficacităţii lor.
 Eficienţa - utilizarea optimă a resurselor ( a produce cât mai bine cu minim de efort)
 Eficacitatea - capacitatea întreprinderii de a-şi realiza obiectivele propuse într-un anumit mediu
concurenţial, capacitatea întreprinderii de a satisface exigenţele tuturor partenerilor sociali (clienţi,
furnizori, distribuitori, salariaţi, concurenţi, statul, acţionari, etc.)
1
 Eficienţa + Eficacitate = Competitivitate
Cuvântul diagnostic este origine greacă şi înseamnă apt de a discerne; are aceeaşi accepţiune ca şi în
medicină.
Conţinutul diagnosticului sintetizat arată astfel:

Identificarea disfuncţionalităţilor / Identificarea oportunităţilor

Analiza factorilor de influenţă / Analiza cauzelor acţiunii lor
Recomandări
Plan de acţiune
Redresare / Ameliorare
Controlul realizării obiectivelor de redresare / ameliorare

Cele două concepte ( analiză şi diagnostic) se folosesc concomitent în tehnica şi practica

economică, o serie de specialişti considerând că putem folosi numai conceptual de analiză dacă avem în
vedere funcţie acesteia de diagnoză şi reglare a întreprinderii ca sistem. Corect însă, mecanismul de
investigaţie este cel prezentat mai sus, iar conceptual recomandat este cel de diagnostic (diagnosticul este
întregul, iar analiza este o parte a acestuia).
Diagnosticul este un instrument la îndemâna managerilor , care le permite înţelegerea, cunoaşterea
trecutului, prezentului şi a perspectivelor de dezvoltare ale întreprinderii.
A face diagnostic, nu înseamnă a descrie o situaţie de fapt, ci presupune identificarea variabilelor – cheie
ale unei întreprinderi, stabilirea relaţiilor de condiţionare dintre acestea, identificarea punctelor forte şi
slabe ale întreprinderii, precum şi a vulnerabilităţilor şi oportunităţilor de dezvoltare într-un sistem dat.
Auditul a fost folosit pentru prima dată de către comisarii de conturi cu ocazia verificării conturilor anuale.
Ulterior conceptual de audit a fost preluat şi în alte domenii ( audit tehnic, auditul calităţii, etc.).
Conceptual de audit se foloseşte atunci când se fac judecăţi de valoare, prin raportare la norme normative,
legi etc.
TEMĂ: Conceptele: control, pilotaj, strategie, tactică, politică → de căutat

2. Caracteristicile analizei economico-financiare

a) Analiza economică financiară studiază relaţiile cauză – efect prin descompunerea fenomenelor
pe trepte, în elemente componente şi în factori de influenţă.
Elementele sunt părţi ale întregului. Între elemente şi fenomene există relaţii de sumă, diferenţă sau
mixte.
Factorii sunt forţe motrice care generează un fenomen sau care modifică un rezultat, Între factori şi
fenomen există relaţii de produs, raport sau mixte.
Cauzele finale sunt împrejurări care, în anumite condiţii exprimă apariţia unui fenomen, starea şi
evoluţia acestuia.

2
 Fenomenul X

……. elemente

a b ……. factori de gr.1

……. factori de gr.2

+1 +2 +3 +4 +5 …… cauze finale

f 11 f 12 f 41 f 42 f 43

Ordinea de analiză a fenomenului Ordinea reală a fenomenului

Exemplu:

Cheltuieli totale

Cheltuieli variabile + Cheltuieli fixe

Cheltuieli cu Cheltuieli cu Cheltuieli cu Cheltuieli cu Cheltuieli cu

materiile prime salariile amortizarea chiria iluminatul

c X pau

c = consum specific
pau = preţ achiziţie unitar

Ch t N/N-1 = ChN – Ch N+1= + …..lei

În practică problema este mult mai complexă, deoarece fiecare fenomen poate fi în acelaşi timp şi
cauză şi efect.

3
Caracterul dualist al fenomenului, se reflectă în caracterul dualist al diagnosticului. În acest context,
sarcina centrală a analizei, o constituie studierea factorilor, a naturii şi mecanismului prin care aceştia
concură la formarea, respectiv modificarea unui fenomen sau rezultat.
Factorii se grupează după o varietate de criterii :
1. După natura lor :
 factori economici
 factori juridici
 factori tehnici
 factori tehnologici
 factori organizatorici
 factori politici
 factori sociali
 factori naturali, etc.
2. După complexitatea lor :
 factori simpli - nu se mai descompun
 factori complecşi - care se descompun în factori simpli.
3. După modul de acţiune :
 factori cu acţiune directă
 factori cu acţiune indirectă - acţionează asupra
fenomenului, indirect prin intermediul altui factor.
Calitatea de factor direct / indirect se atribuie doar într-un context dat. Într-o situaţie factorul poate fi :
FD : cheltuieli cu materiile prime cheltuieli variabile
(factor direct)

FI : cheltuieli cu materiile prime cheltuieli variabile cheltuieli totale

(factor indirect)
4. După posibilitatea cuantificării factorilor :
 factori cuantificabili
 factori necuantificabili
5. După efortul întreprinderii :
 factori dependenţi de efortul întreprinderii ( productivitatea muncii, gradul de utilizare a
capacităţilor de producţie, etc.)
 factori independenţi de efortul întreprinderii ( factorii fiscali)
6. În funcţie de izvorul acţiunilor :
 factori interni (endogeni) - îşi au originea în interiorul întreprinderii (organizarea
activităţii, calitatea produselor, productivitatea muncii, etc.)
 factori externi (exogeni) - îşi au originea în afara întreprinderii ( de regulă, factori
conjuncturali, factori fiscali: impozite şi taxe, rata dobânzii, rata inflaţiei, etc.)
7. După durata acţiunilor :
 factori permanenţi
 factori temporari
8. După caracterul lor într-o relaţie de cauzalitate :
 factori cantitativi
 factori de structură Ordinea de analiză a factorilor.
 factori calitativi
Factori cantitativi : exprimă dimensiunea fenomenului ( arată de câte ori se multiplică factorul calitativ).
Factori de structură : exprimă raporturile cantitative dintre componentele fenomenului cercetat. Factorii
calitativi sunt de aceeaşi natură cu fenomenul analizat.

4
APLICAŢIE: Să se prezinte gruparea factorilor pe următorul exemplu :

Ch dob = S x k x p x 1
100²
unde:
S reprezintă sold mediu al activelor circulante
k - ponderea creditelor în totalul surselor de finanţare a activelor circulante
p – procentul mediu de dobândă

Ch dob = S x Cr x p x 1
S 100²

Factorii
S k p
Criteriul
Natura ec ec ec
Complexitate c s c
Modul de acţiune d d d
Posib. de cuantificare c c c
Efortul întreprinderii d d i
Izvorul acţiunilor i i e
Durata acţiunilor p p, t p, t
Caracterul lor cantitativ structură calitativ

Analiza economico - financiară este deosebit de complexă, deoarece în economie o anumită cauză are o
multitudine de efecte, iar un efect este generat de o multitudine de cauze.
1 Cauză →  Efecte
1 Efect ←  Cauze
b) În analiza economico – financiară, primează latura calitativă a fenomenului, datorită imposibilităţii de a
cuantifica diverse aspecte legate de derularea fenomenelor şi proceselor economice
c) Analiza economico - financiară are un caracter participativ, în sensul că fundamentarea propunerilor de
ameliorare/ redresare a activităţii se face de comun acord cu conducerea întreprinderii. Numai astfel
există premisa concretizării propunerilor făcute.

3. Motivaţia analizei economico-financiare.

Diagnosticul se realizează în două mari situaţii:

1. în cazul întreprinderilor în dificultate, când efectuarea diagnosticului reprezintă o obligaţie legală, în
cazul procedurii de reorganizare sau lichidare judiciare. Obiectivul diagnosticului în acest caz, este de a
studia situaţia de fapt şi de a identifica posibilităţile eventuale de redresare a întreprinderii.
2. în cazul întreprinderilor sănătoase, are caracterul unui instrument de control al realizării performanţelor.
Diagnosticul se realizează în interiorul întreprinderii, fie la solicitarea conducerii, fie la solicitarea
oricăruia dintre partenerii sociali ai acesteia.
Indiferent de poziţia celui care efectuează diagnosticul, în ultimă instanţă, motivaţia acestuia ar putea fi
sintetizată astfel :
 studierea realităţii obiective, cunoaşterea şi interpretarea ei;
 identificarea factorilor care au generat o anumită evoluţie şi a cauzelor acţiunii lor;

5
  identificarea punctelor forte şi slabe ale întreprinderii,
 identificarea oportunităţilor şi vulnerabilităţilor pe care le oferă mediul de afaceri;
 stabilirea măsurilor de redresare şi ameliorare a performanţelor;
 identificarea noilor surse de avantaj concurenţial;
 fundamentarea strategiei de dezvoltare într-un mediu concurenţial extrem de dinamic.
Diagnosticul economico-financiar, ca orice ştiinţă are rolul de a găsi soluţii problemei puse de insuficienţa
resurselor faţă de nevoi, problemă fundamentală a tuturor sistemelor şi care se face tot mai simţită în zilele
noastre.