INTERPRETAREA

ECG DE BAZĂ

• ECG înregistrează impulsurile elecrice care care declanşează contracţia cardiacă

• ECG furnizează de asemenea informaţii utile asupra inimii în timpul fazelor de
repaus şi de recuperare
• Celulele cardiace care sunt încărcate sau polarizate în stare de repaus, dar când
sunt stimulate electric ele se depolarizează, se contractă
• O undă progresivă de stimulare (depolarizare) cu sarcini pozitive în interiorul
celulelor, traversează inima determinând contracţia miocardului
• Repolarizarea (celulele redevin negative) este un fenomen strict electric şi inima
în tot timpul acestui proces rămâne în repaus
• Nodul SA situat pe peretele posterior al atriului drept, declanşează impulsul
electric care stă la baza stimulării cardiace
• Impulsul electric difuzează în atrii şi determină pe ECG unda P
• Unda P reprezintă depolarizarea (stimularea) electrică atrială
• Unda P reprezintă activitatea electrică a contracţiilor celor două atrii
• Impulsul ajunge la nivelul nodului AV, unde există o pauză de 1/10 s.permiţând
sângelui să pătrundă în ventricule
• Complexul QRS reprezintă impulsul electric care se deplasează din nodul AV
prin fasciculul Hiss spre fibrele Purkinje şi celulele miocardice
• Complexul QRS reprezintă deci activitatea electrică a stimulării ventriculilor,
depolarizarea ventriculilor (declanşarea contracţiei ventriculare)
• După complexul QRSse produce o pauză, apoi apare unda T
• Pauza este segmentul ST
• Unda T este repolarizarea ventriculilor care astfel pot fi stimulaţi din nou
• ECG este înregistrată pe hârtie milimetrică ce rulează
• Cele mai mici diviziuni pătrate cu latura de 1 mm
• Există cinci pătrate mici între fiecare din liniile groase
Unda P = depolarizare atrială
QRS = depolarizare ventriculară (< 0,12s)
Unda T = repolarizarea ventriculară
• Un ciclu cardiac este deci reprezentat prin unda P, complexul QRS şi unda T
• Acest ciclu se repetă la infinit
• Din punct de vedere fiziologic un ciclu cardiac comportă sistola atrială, sistola
(contracţia) ventriculară şi perioada de repaus între bătăi
Repere de timp şi amplitudine
• Reperele de timp ne ajută la determinarea frecvenţelor şi la măsurarea undelor, a
segmentelor şi intervalelor
• La viteza de 50 mm/s distanţa dintre reperele de timp au valoare de 0,02 sec, la
grupele de 5 pătrăţele pătrăţele mici este de 0,10 sec
• La viteza de 25 mm/s distanţa dintre reperele de timp au valoare de 0,04 sec, la
grupele de 5 pătrăţele pătrăţele mici este de 0,20 sec
• Reperele de amplitudine reprezintă distanţa dintre liniile orizontale
• Această distanţă este de 1 mm

La un ECG analizăm
• Unde: P, QRS, T +/- unda U
• Segmente – porţiuni de trasee cuprinse între două unde P-Q, S-T, T-P
• Intervale – formate dintr-o undă şi un segment
• Deflexiunile orientate în sus sunt denumite deflexiuni „pozitive”
• Deflexiunile orientate în jos sunt numite „negative
Unda P
• Reprezintă depolarizarea atrială
• Are o durată de 0,08 – 0,10 sec şi o amplitudine de 2,5 mm
• Aspect rotunjit cu o pantă ascendentă şi una descendentă
• Sens în general pozitiv în majoritatea derivaţiilor dar întotdeauna negativ în AVR
Unda QRS
• Reprezintă depolarizarea ventriculilor
• Are o durată de 0,08 – 0,10 sec şi o amplitudine cuprinsă între 10 – 20 mm (max.
30 mm)
• Unda Q are o durată de 0,04 sec
• Unda Q are o amplitudine normală de până la 25% din cea mai mare amplitudine
a undei R din conducerile standard (sau 1/3 din R din DIII)

Notaţia ptr QRS

• Prima undă pozitivă este R
• Următoarele unde pozitive dacă apar sunt , R” .....
• Prima undă negativă înainte de R este Q
• Prima undă negativă după R este S

Unda T
• Reprezintă repolarizarea ventriculilor
• Nu are valori limită, dar amplitudine în jur de 5 mm
• Aspect caracteristic : format dintr-o parte ascendentă mai lentă şi o parte
descendentă abruptă (aspect asimetric)
• Sensul este pozitiv în conducerile standard, negativ în AVR
Unda U
• Apare inconstant
• Nu are limită, are o amplitudine de aproximativ 2 mm
• Aspect asimetric
• Apariţia ei este datorată unei repolarizări ventriculare incomplete, repolarizarea
reţelei Purkinjesau repolarizarea muşchilor papilari

Segmentul P – Q
• Începe de la sfârşitul undei P până la începutul undei T
• Durată variabilă
• Poate prezenta subdenivelări sau supradenivelări care dacă depăşesc 2 mm
IMA
Segmentul T – P
• Începe de la sfârşitul undei T până la începutul undei P
• Nu este prezent în tahicardii

• Are durată de 0,12 – 0,21 sec

• Valoarea lui este dependentă de vârstă şi frecvenţa cardiacă (tineri şi frecvenţă
cardiacă mare intervalul se scurtează, la persoanele în vârstă şi frecvenţă cardiacă
rară intervalul se alungeşte)

Intervalul Q - T
• Are o durată de 0,24 – 0,42 sec
 • Valoarea lui este dependentă de vârsta şi frecvenţa cardiacă (tineri şi frecvenţă
cardiacă mare intervalul se scurtează, la persoanele în vârstă şi frecvenţă cardiacă
rară intervalul se alungeşte)

Determinarea ritmului şi a frecvenţei

• Ritmul este sinusal dacă are unda P şi este pozitivă în cel puţin două conduceri
standard (DI, DII) este urmat de complexul QRS
Frecvenţă la viteza de 25 mm/s
Determinarea ritmului şi a frecvenţei
Frecvenţă la viteza de 25 mm/s
• Reperăm o undă R care se găseşte pe o linie groasă
• Pentru fiecaredin liniile groase care urmează se atribuie valorile
300,150,100,75,60,50
• Apoi căutăm unde cade următoarea undă R şi determinăm frecvenţa
Calcularea frecvenţei cardiace
- un interval  frecvenţa este 300/min
- două intervale  frecvenţa este 150/min
- trei intervale  frecvenţa este 100/min
- patru intervale  frecvenţa este 75/min
- cinci intervale  frecvenţa este 60/min
- şase intervale  frecvenţa este 50/min
- şapte intervale  frecvenţa este 43/min
- opt intervale  frecvenţa este 37/min
Determinarea ritmului şi a frecvenţei
Frecvenţă la viteza de 25 mm/s – frecvenţe lente
• 0,20 secunde între două linii groase
• Există repere verticale care determină intervale de trei secunde
• Două asemenea repere formează interval de 6 secunde (30 linii groase)
• Se numără numărul de cicli pe un asemenea reper (un ciclu=de la o undă până
când aceasta se repetă din nou)
• Frecvenţa = nr. de cicli din 6 secunde înmulţit cu 10

Derivaţii
• ECG standard este compus din 12 derivaţii separate
o Şase derivaţii toracice sau pericordiale (V1, V2, V3, V4, V5, V6)
o Şase derivaţii ale membrelor (bipolare DI, DII, DIII şi unipolare aVR, aVL,
aVF)
• Pentru a obţine derivaţiile membrelor, electrozii sunt plasaţi pe braţele drept şi
stâng şi pe gamba stângă formând un triunghi, triunghiul lui Einthoven.
• Fiecare latură a triunghiului format de către cei trei electrozi reprezintă o derivaţie
DI, DII, DIII

• Derivaţia aVR foloseşte braţul drept ca pozitiv iar toţi ceilalţi electrozi ai
membrelor ca pământ (negativ)
• Derivaţia aVL foloseşte braţul stâng ca pozitiv, toţi ceilalţi electrozi ai
membrelor ca pământ (negativ)
• Derivaţia aVF foloseşte piciorul drept ca pozitiv iar toţi ceilalţi electrozi ai
membrelor ca pământ (negativ)

• Cele şase derivaţii se întâlnesc pentru a forma şase linii de referinţe care se
întretaie cu precizie şi se situează într-un plan pe toracele bolnavului
• Fiecare derivaţie înregistrează într-un unghi diferit, astfel încât fiecare derivaţie
reprezintă o proiecţie diferită a aceleiaşi activităţi cardiace
• Pentru a obţine derivaţiile precordiale (toracice) un electrod pozitiv este plasat
în şase poziţii diferite pe torace
• Derivaţiile toracice se proiectează prin nodul SA spre spatele bolnavului care
este polul negativ al fiecărei derivaţii toracice
Derivaţiile toracice
• V1: spaţiul 4 intercostal drept, parasternal
• V2: spaţiul 4 intercostal stâng, parasternal
• V3: jumătatea distanţei dintre V2 şi V4
• V4: spaţiul 5 intercostal stâng, linia medio-claviculară
• V5: pe linia orizontală spre V4, linia axilară anterioară
• V6: pe linia orizontală spre V5, linia axilară medie
Analiza ECG
pe verticală şi pe orizontală

Analiza pe orizontală:
• Se măsoară durata undelor P, QRS, intervalul P-Q, segmentul S-T
Analiza pe verticală:
• Se măsoară amplitudinea undelor P, QRS

Examinarea ECG
• Frecvenţa (normală, crescută, scăzută)
• Ritmul (normal, regulat, variabil, extrasistole, blocuri)
• Axul(se referă la direcţia depolarizării care difuzează prin inimă pentru a
stimula contracţia fibrelor musculare)
• Hipertrofia (creşterea grosimii peretelui cavităţii cardiace)
• Infarctul (ischemie, leziune, necroză)

Modificări patologice
• Tulburări de ritm
1. ritmuri de bază
2. ritmuri supraadăugate
• Anomalii de origine coronariană
1. ischemie
2. leziune
3. necroză
• Blocurile
1. bloc SA
2. bloc AV
3. blocuri de bază
• Tulburări de ritm
1. ritmuri de bază
2. ritmuri supraadăugate: extrasistole atriale, extrasistole ventriculare
(unifocale, multifocale, cuplate), extrasistole joncţionale
• Anomalii de origine coronariană
1. ischemie ( unda T neg. Simetrică, ascuţită şi lărgită în derivaţiile
precordiale)
2. leziune (supradenivelarea segmentului ST)
3. necroză
• Blocurile
1. bloc SA
2. bloc AV
3. blocuri de ramură
 Recunoaşterea aritmiilor majore pe monitor
• Frecvenţa
• Ritmul
• Activitatea atrială
• Activitatea ventriculară
• Legătura între activitatea atrială şi cea ventriculară
• Aritmii sinusale
• Aritmii atriale
• Aritmii joncşionale
• Blocurile
• Aritmii ventriculare

ARITMII SINUSALE
BRADICARDIA SINUSALĂ

Frecvenţa 40-59 / min

Unda P Nodul sino-atrial
Complexul QRS Îngust, normal (0,06 - 0,12 )
Conducere P-R normal sau uşor prelungit
Ritm Regulat

Acest ritm este frecvent întâlnit ca o modificare normală la atleţi, în timpul

somnului sau ca răspuns la manevre vagale.
Tratamentul constă:
• Tratarea cauzei
• Atropină
• Isuprel, sau
• Pace-maker dacă pacientul este instabil hemodinamic
ARITMII SINUSALE
TAHICARDIA SINUSALĂ

Frecvenţa 101-160/min
Unda P Nodul sino-atrial
Complexul QRS Îngust, normal
Conducere Normală
Ritm Regulat sau uşor neregulat
Semnificaţia clinică depinde de cauzele care au dus la apariţia acestei modificări.
Cauzele declanşatoare pot fi:
• Hypoxia
• Hipertermia
• Stresul
• Durerea
Tratamentul constă în identificarea cauzei declanşatoare şi corectarea acesteia.

ARITMII SINUSALE
ARITMIA SINUSALĂ
 Frecvenţa 45-100/min
Unda P Nodul sino-atrial
Complexul QRS Normal
Conducere Normală
Ritm Neregulat
Frecvenţa poate creşte cu inspirul şi scade cu expirul.
Forma non-respiratorie este confundată cu stopul sinusal cunoscut şi sub numele
de pauză sinusală. Nu necesită tratament doar după instalarea unei bradicardii
simptomatice.

EXTRASISTOLA ATRIALĂ

Frecvenţa Normală sau accelerată

Unda P În general cu morfologie diferită, pacemaker ectopic
Complexul QRS Normal
Normală, la apariţia extrasistolei atriale intervalul P-R poate fi
Conducere
modificat
Contracţiile atriale premature apar la început de ciclu şi de obicei
Ritm
nu au pauză compensatoare completă
Extrasistola atrială poate apărea şi pe un cord sănătos:
• Dacă apar cu o frecvenţă crescută pot duce la o aritmie sinusală mai severă
• Pot fi ca rezultat al insuficienţei cardiace congestive, ischemie sau BPOC
TAHICARDIA ATRIALĂ MULTIFOCALĂ

Frecvenţa 100-250/min
Unda P Două sau mai multe puncte ectopice
Complexul QRS Normal
Conducere Intervalul P-R variabil
Ritm neregulat
Tahicardia atrială multifocală poate fi asemănată cu fibrilaţia atrială sau cu
flutterul atrial. În general apare pe un cord suferind, la bătrâni. BPOC este în general,
cauza generatoare.
Tratamentul depinde de cauza generatoare.

TAHICARDIA ATRIALĂ PAROXISTICĂ

Frecvenţa Atrială 160-250/min

Unda P Alt centru ectopic din atriu
Complexul QRS Normal
Intervalul P-R poate fi: normal, modificat sau
Conducere
nemăsurabil
Ritm Regulat sau neregulat
Tahicardia atrială supraventriculară poate apare atât pe un cord sănătos cât şi pe unul
bolnav. Este cunoscut şi sub numele de tahicardia paroxistică supraventriculară etrială.
• Este complicaţia sindromului Wolfe-Parkinson-White
• Antiaritmicele, adenosina sau cardioversia pot fi folosite.
FLUTTERUL ATRIAL

Frecvenţa Atrial 250-350/min (ventricular 150-175 / min).

Unda P Nu este prezentă Caracteristic "dinţi de fierăstrău"
Complexul QRS Normal
Conducere În general 2:1
Ritm În general regulat
Flutterul atrial aproape mereu apare pe un cord bolnav. Frecvent grăbeşte
insuficienţa cardiacă congestivă.
Tratamentul depinde de statusul hemodinamic
• Cardioversia, manevrele vagale şi verapamilul pot fi folosite când pacientul este
instabil hemodinamic
• La cei stabili hemodinamic se foloseşte digoxinul sau alte antiaritmice.

FIBRILAŢIA ATRIALĂ

Frecvenţa Atrială cuprinsă 400-650/min.

Unda P Nu este prezentă, unde de fibrilaţie.
Complexul QRS Normal
Conducere Variabilă
Ritm Neregulat (este characteristic acestei aritmii).
Fibrilaţia atrială poate apărea paroxistic, dar poate deveni frecvent cronică. De
obicei se asociază cu BPOC, ICC sau alte patologii cardiace.
Tratamentul include:
• Digoxin, diltiazem, sau alte medicaţii antiaritmice pentru a controla
conducerea frecvenţei AV şi asistarea cu conversie la ritm sinusal
• Cardioversia poate fi necesară deasemenea.
ARITMII JONCŢIONALE
RITMUL JONCŢIONAL

Frecvenţa 40-60/min.
Inversat în derivaţiile în care în mod normal este pozitiv. Acest
lucru se întâmplă când unda de depolarizare atrială merge spre o
Unda P derivaţie negativă. Unde P pot să apară înainte, în timpul sau
după complexul QRS, depinzând de localizarea pacemakerului în
joncţiunea AV.
Complexul QRS Normal
Conducere Intervalul P-R, dacă este prezent < 0,12 sec.
Ritm Regulat
 RITMUL JONCŢIONAL

Cea mai frecventă cauză a acestui ritm la adulţii sănătoşi este bradicardia
sinusală
Poate fi întâlnită deasemenea în prezenta blocurilor AV totale sau de grad înalt.
Dacă AV este scăzută poate avea instabilitate hemodinamică.
Tratamentul depinde de cauza şi de aritmiile de la baza acestuia.
• Atropine sau pacemakerul pot fi folosite pentru a creşte AV.

BĂTĂILE JONCŢIONALE PREMATURE

Frecvenţa Normală sau crescută

Unda P Ca şi cu ritmul joncţional
Complexul QRS Normal
Conducere Interval P-R < 0,12 sec.dacă undele P sunt prezente.
Bătăile joncţionale premature apar devreme în ciclul ritmului de
Ritm
bază. Poate să apară o pauză compensatorie completă.
 Bătăile joncţionale premature pot să apară atât la cordul sănătos cât şi la cel
nesănătos. Acestea sunt nesemnificative dacă sunt ocazionale. Dacă sunt frecvente poate
duce la tahicardie joncţională.
De obicei nu necesită tratament.

TAHICARDIA JONCŢIONALĂ

Frecvenţa Peste 60/min.

Unda P Ca şi la ritmul joncţional
Complexul QRS Normal sau larg cu conducere ventriculară aberantă.
Conducere Intervalul P-R , dacă este prezent , de obicei < 0,12 sec.
Ritm De obicei regulat

Tahicardia joncţională
Semnificaţia clinică a acestui ritm depinde de ritmul patologic de bază. Dacă
frecvenţa ventriculară este crescută poate să scadă debitul cardiac.
Tratamentul include:
• Găsirea şi tratarea cauzei
• Manevre vagale
• Verapamil
• Cardioversie
BAV grad I

Frecvenţa Variabilă
Unda P Normală
Complexul QRS Normal
Impulsul îşi are originea în NSA dar are conducere
Conducere prelungită la nivelul joncţiunii AV; intervalul P-R este>
0,20 sec.
Ritm Regulat

BAV grad I
Este cel mai frecvent ritm de tulburare de conducere. Este întâlnit la persoanele
cu cord sănătos sau bolnav.
Cauzele BAV grad I pot fi:
• IM inferior
• Intoxicaţie cu digitalice
• Hiperkalemie
• Tonus vagal crescut
• Febră reumatică acută
• Miocardită
Intervenţia constă în tratarea cauzei de substrat şi observarea progresului spre un
BAV de grad mai înalt.
BAV grad II (Mobitz tip I, Wenkebach)

Frecvenţa Variabilă
Unda P Morfologie normală cu interval P-P constant
Complexul QRS Normal
Intervalul P-R creşte progresiv până ce unda P este
Conducere
blocată; ciclul se reia după unda P blocată.
Ritm Neregulat

BAV grad II tip I apare în NAV, deasupra fasciculului Hiss.

Deseori poate fi tranzitor şi se poate datora unui IM inferior sau intoxicaţiei cu
digitalice. De obicei nu se recomandă tratament deoarece acest tip de ritm este frecvent
asimptomatic.

BAV grad II (Mobitz tip II)

Frecvenţa Variabilă
Unda P Normal cu intervale P-P constante
De obicei largi datorită asocierii frecvente cu bloc de
Complexul QRS
ramură
Intervalul P-R poate fi normal sau prelungit, dar este
Conducere
constant până ce o undă P nu este condusă spre ventriculi.
 De obicei regulat, atunci când rapoartele de conducere
Ritm
AV sunt constante

BAV grad II (Mobitz tip II ) de obicei apare sub fasciclul Hiss şi poate progresa
spre un bloc de grad mare. Poate să apară după un IMA anterior datorită distrugeriide la
nivelul bifurcaţiei sau la nivelul ramurilor fasciculului.
Este un ritm mai sever faţă de BAV grad I.
Tratamentul este de obicei pacingul extern.

BAV grad III (total)

Alura atrială este de obicei normală; alura ventriculară

Frecvenţa este de obicei 70/min. alura atrială este mereu mai
crescută decât cea ventriculară.
Normală cu intervale P-P constante, dar nu legate de
Unda P
complexele QRS .
Pot fi normale sau largi, depinzând de localizarea
Complexul QRS
focarului ectopic în sistemul de conducere
Activităţile atriale şi ventriculare nu sut legate, datorită
Conducere
blocului complet al impulsurilor atriale spre ventriculi.
Ritm Neregulat

Blocul total al impulsurilor atriale apare la joncţiunea AV, fascicul sau ramurile
bilaterale ale fasciculului. Un alt pacemaker distal acestui bloc preia activitatea pentru a
active.
Cauze pot fi :
• Intoxicaţia cu digitalice
• Infecţii acute
• IM şi
• Degenerarea ţesutului conductor.
Modalităţi terapeutice:
• Pacing extern şi atropină în episoadele acute, simptomatice
 • Pacing permanent pentru BAV total cronic.

EXTRASISTOLE VENTRICULARE

Frecvenţa Variabilă
Unda P De obicei ascuns de QRS, PST sau unda T a ESV
Largi > 0,12 sec.; morfologie bizară, cu segment ST şi unda
Complexul QRS Topuse în polaritate. Poate fi multifocale şi cu morfologie
diferită.
Impulsul îşi are originea sub ramurile fascicului Hiss; pauză
Conducere
compensatory totală este caracteristică.
Neregulat. ESV pot fi isolate, cuplate sau bigeminate,
Ritm
trigeminate sau quadrigeminate.

Extrasistolele ventriculare unifocale

Extrasistolele ventriculare multifocale

Extrasistolele ventriculare cuplate

 Extrasistolele ventriculare (ESV) pot să apară la un cord sănătos. De exemplu,
creşterea catecolaminelor poate duce la ESV. Pot să apară la un cord bolnav şi Indus
medicamentos (ex. Intoxicaţia cu digitale).
Tratamentul este necesar dacă:
• Este asociat cu IMA
• Apar cuplate, bigeminisme, sau trigeminisme
• Sau multifocale sau
• Sunt frecvenţe ( > 6/min).
Intervenţia constă în :
• Lidocaină
• Pronestyl sau
• Quinidine.

TAHICARDIA VENTRICULARĂ

Frecvenţa De obicei între 100 şi 220/min, dar pot fi chiar şi 250/min.

Ascunse dacă sunt prezente şi nu au legătură cu complexele
Unda P
QRS.
Complexul QRS Largi şi cu morfologie bizară
Impulsul îşi are originea sub ramurile fasciculului lui Hiss;
Conducere
pauză compensatorie totală este caracteristică
 3 sau mai multe bătăi ventriculare successive; pot fi regulate sau
Ritm
neregulate
Tahicardia ventriculară
TV de cele mai multe ori apare la un cord bolnav.
Cauze frecvente:
• Coronaropatie
• IMA
• Intoxicaţie cu digitalice
• ICC
• Anevrism ventricular.
Pacienţii cu o astfel de aritmie sunt deseori simptomatici.
TV poate să deterioreze rapid spre FV.
• Şocul electric este tratamentul de elecţie dacă pacientul este simptomatic şi
dacă starea lui se deteriorează.
• Tratamentul medicamentos include amiodarona şi lidocaina.

TORSADA VÂRFURILOR

Frecvenţa De obicei între 150 şi 220/min.

Unda P Ascunse dacă sunt prezente
Complexul QRS Largi şi cu morfologie bizară
Impulsul îşi are originea sub ramurile fasciculului lui
Conducere
Hiss; pauză compensatorie totală este caracteristică
Ritm Neregulat

Torsada vârfurilor
Paroxistic – începe şi se termină dintr-o dată.
Particularitatea acestui ritm este abaterea în sus şi în jos a complexelor Qrs în
jurul liniei izoelectrice.
Dacă nu răspunde la tratament cu antiaritmice se tratează ca şi TV.
Cauze:
• Medicamente care lungesc intervalul QT (quinidine)
 • Diselectrolitemii, mai ales hipokalemia
• Ischemia miocardică
Tratament:
• Cardioversie sincronă dacă pacientul este instabil.
• Sulfat de magneziu IV
• KCl IV pentru corectarea diselectrolitemiilor
• Overdrive pacing.

FIBRILAŢIE VENTRICULARĂ

Frecvenţa Irealizabil
Unda P Pot fi prezente, dar ascunse de unde ventriculare
Complexul QRS Nu sunt vizibile
Conducere Activitate electrică haotică
Ritm Activitate electrică haotică
Această tulburare de ritm rezultă în urma absenţei debitului cardiac.
Aproape mereu apare în urma unei boli severe cardiace, mai ales IMA.
Tratamentul în FV constă din:
• Defibrilare imediată şi protocoalele ACLS
• Identificarea şi tratarea cauzei de substrat.

RITM IDIOVENTRICULAR
 Frecvenţa 20 - 40 / min.
Unda P Absentă
Complexul QRS Largi
Conducere Insuficienţa pacemakerului primar
Ritm Regulat
Unde P absente.
Complexe QRS largi > 0,12 sec.
Numită şi ritmul “inimii muribunde”
Pacemakerul va fi necesar pentru restabilirea unei AV normale.
Cauze :
• IM
• Insuficienţa pacemakerului
• Tulburări metabolice
• Ischemie miocardică
Scopul tratamentului include calcularea şi îmbunătăţirea debitului cardiac şi
stabilirea unui ritm şi frecvenţe normale.
Opţiuni terapeutice:
• Atropine
• Pacing
Atenţie!!!! Suprimarea ritmului ventricular este contra indicată pentru că acest
ritm protejează inima de oprirea completă a acestuia.

ASISTOLIA

Frecvenţa Nu este
 Unda P Poate fi văzut, dar răspuns ventricular absent
Complexul QRS Nu este
Conducere Nu este
Ritm Nu este
Asistolia poate rezulta în urma tahicardiilor atriale, AV, joncţionale, ventriculare.
Această pauză este frecvent nesemnificativă. Asistolia de durată mai lungă în prezenţa
unui IMA şi coronaropatii este frecvent fatală.
Intervenţia constă în :
• RCP, oxigen 100%
• Linie IV
• IOT
• Pacing transcutanat
• Epinephrine 1,0mg., la 3-5 min
• Atropină

ARTEFACTE

Artefactele apar când ceva cauzează o monitorizare improprie.

Câteva cauze :
• Interferenţa AC
• Tremor al musculaturii
• Artefacte respiratorii
• Deslipirea electrozilor
• Firul cablului monitorului / defibrilatorului.
 R-R`

Calcularea frecvenţei cardiace

- un interval  frecvenţa este 300/min
- două intervale  frecvenţa este 150/min
- trei intervale  frecvenţa este 100/min
- patru intervale  frecvenţa este 75/min
- cinci intervale  frecvenţa este 60/min
- şase intervale  frecvenţa este 50/min
- şapte intervale  frecvenţa este 43/min
- opt intervale  frecvenţa este 37/min

0,2 sec
 Fig. 4 - Metoda indirectă de citire rapidă a frecvenţei cardiace

La un ECG analizăm
• Unde: P, QRS, T +/- unda U
• Segmente – porţiuni de trasee cuprinse între două unde P-Q, S-T, T-P
• Intervale – formate dintr-o undă şi un segment
• Deflexiunile orientate în sus sunt denumite deflexiuni „pozitive”
• Deflexiunile orientate în jos sunt numite „negative” La viteza de 50 mm/s distanţa
dintre reperele de timp au valoare de 0,02 sec, la grupele de 5 pătrăţele pătrăţele
mici este de 0,10 sec
•

•
Determinarea frecvenţei
25mm/s
60s = ? div.0,04s; 60s = 1500 div;1500 div./nr.div. R-R

60 000 ms/nr.ms R-R =60 000/40x nr.div. R-R