Tehnica celor trei cutii ( Hunter, 1988)

Gândiţi-vă, pentru început, la o problemă de minimă importanţă din viaţa

dumneavoastră, la un lucru pe care aţi dori să-l faceţi mai bine decât îl faceţi în prezent.
Analizaţi situaţia problematică desprinzând elementele ei componente.
Imaginaţi-vă apoi că aveţi trei cutii. Pe prima cutie se află o etichetă pe care scrie
“Ceilalţi oameni”. Imaginaţi-vă că aşezaţi în această cutie toate părţile problemei care sunt
generate de alţi oameni. Desigur, poate să apară tentaţia de a considera că întreaga problemă
este generată de ceilalţi, dar, dacă ne gândim mai bine, ne dăm seama că nu este chiar aşa.
Pe a doua cutie “lipiţi” eticheta “Fapte” şi aşezaţi în ea datele realităţii obiective. De
pildă, dacă aveţi un termen pentru o lucrare, data respectivă va fi aşezată în cutia imaginară pe
care scrie “Fapte”. Dacă termenul este stabilit de o altă persoană, această persoană va fi
plasată în prima cutie.
A treia cutie se va referi la propria persoană şi va purta eticheta “Eu”. Aici veţi “plasa”
reacţiile personale şi trăirile legate de situaţia respectivă, cum ar fi, de pildă, reacţia la gândul
că se apropie termenul de predare a lucrării. Îşi vor găsi locul aici teama, mânia, mândria,
tristeţea, experienţele trecute, dorinţele, aşteptările.
Luaţi apoi cutia pe care scrie “Ceilalţi oameni” şi aruncaţi-o cât mai departe, pentru că
este limpede că nu-i putem schimba pe ceilalţi. Desigur, ceilalţi se pot schimba, dar ei o vor
face sub imperiul nevoii lor interioare. Atenţie, nu “aruncaţi” la coş oamenii, care pot fi
persoane semnificative în viaţa dumneavoastră (soţi, copii, părinţi, prieteni), ci doar ceea ce
reprezintă contribuţia lor la situaţia care vă face nefericiţi.
Luaţi acum a doua cutie pe care scrie “Fapte” şi aruncaţi-o şi mai departe pentru că e
limpede că nu putem modifica datele realităţii obiective. Situaţia se poate schimba, desigur,
dar atunci avem de-a face cu un nou set de date obiective.
Dacă analizaţi acum problema dumneavoastră, veţi constata că ea are o configuraţie
diferită: în primul rând, este mai mică şi în al doilea rând, au rămas din ea acele părţi în
privinţa cărora se poate face ceva.
Să desfacem acum cutia a treia. S-ar putea ca în interiorul ei să existe anumite
elemente care, într-adevăr, nu se pot schimba (de pildă, nu putem să ne modificăm vârsta, în
cazul în care pensionarea este problema care ne supără). Unele persoane ar decide să pună
acest element în categoria “Fapte”, deşi fiind un factor personal, putând fi plasat în cutia
“Eu”.
 În cutia a treia s-ar putea să existe şi unele elemente care se pot schimba, dar pe care,
dintr-un motiv sau altul, nu doriţi să le schimbaţi. Nu are importanţă care sunt motivele acelea
(egoiste, banale), trebuie doar să recunoaşteţi respectivele elemente şi să le plasaţi în cutie
într-un loc accesibil, astfel încât să le puteţi reevalua atunci când veţi dori să o faceţi.
Au mai rămas acum puţine elemente în cutia a treia, poate unul sau două şi pe acestea
sunteţi gata să le schimbaţi.
Acestea reprezintă începutul unei rezolvări constructive a problemei. Observaţi aceste
mici părţi ale problemei, părţi pe care aţi dori să le schimbaţi şi începeţi prin a da curs primei
modificări. Curând veţi fi surprinşi să constataţi că lucrurile care vă deranjau nu mai
constituie o “problemă”, ci doar o situaţie pe care o puteţi stăpâni foarte bine.