Claudia Fechete, Istoria Artei, anul II

Massimo Livi Bacci- Populația în istoria Europei

_____________________________________________________________

Massimo Livi Bacci este profesor italian de demografie și autor a

numeroase lucrări și articole aflate în legătură cu creșterea, declinul și migrația
populațiilor. Lucrarea de față face parte din colecția „Construcția Europei”
coordonată de Jacques Le Goff, important istoric medievist francez. Scopul
acestei colecții este surprins de către coordonator în prefața lucrării de față:
abordarea problemelor esențiale ale istoriei Europei în diferite domenii în
deplina cunoaștere a trecutului și, de asemenea, în perspectiva viitorului. Una
dintre aceste probleme esențiale ale istoriei Europei este, așadar, problema
populației europene privită de la sfârșitul secolului al XI-lea și până în prezent
de către profesorul Massimo Livi Baci, pe parcursul acestui volum.
Lucrarea, structurată pe șapte capitole, își secționează discursul pe trei
perioade. Autorul privește mai întâi la perioada premergătoare revoluției
industriale, numită vechiul regim, când progresul demografic era foarte lent
datorită numeroaselor constrângeri. Se axează apoi pe perioada cuprinsă între
anul 1800 și începutul Primului Război Mondial, când s-au realizat progrese
mai rapid, existând însă și numeroși factori de constrângere. În cele din urmă,
autorul privește la perioada ce a succedat Primul Război Mondial, când
populația Europei s-a eliberat de forțele constrângătoare. Prima parte ocupă
patru capitole, iar următoarelor două părți li se atribuie fiecăreia câte un capitol.
Autorul consideră că transformările demografice din Europa acestor
secole sunt realizate datorită prezenței a două tipuri de forțe, el distinge forțele
coercitive, mai rigide, reprezentate de spațiu, climă, alimentație, epidemii de
forțele elective, mai mobile, care sunt reprezentate de opțiunile deliberate ale
populației: nupțialitatea, alăptarea, avortul, controlul nașterilor, migrările.
Primele cinci capitole se axează pe vechiul regim, cum îl numește autorul, adică
perioada care precedă revoluția industrială. Aceast regim evolua lent datorită
existenței unui sistem de constrângeri ale cărui componente vor fi analizate de
către autor.
Prima componentă a acestui sistem de constrângeri este reprezentată de
spațiul și mediul geografic, căci populația este dependentă de resursele terestre.
Livi Bacci ia în considerare diferitele metode prin care populația europeană a
răspuns la constrângerea teritoriului limitat al continentului. Răspunsul
principal a fost migrația înspre est și înspre sud, dar totodată și întensificarea
sedentarizării și îmbunătățirea solului pentru dezvoltarea agriculturii. În cel de-
al treilea capitol, autorul se ocupă de alimentația în cadrul vechiului regim. Livi
Bacci contrazice teoriile care afirmă că populația acestor secole a fost subnutrită
cronic, ci el consideră că crizele de subzistență cauzate de malnutriție au fost
rare și localizate. Totodată autorul afirmă faptul că relația dintre nivelul
nutrițional și mortalitate nu poate fi dovedită la scară largă și în timp

1
îndelungat, căci marile cicluri ale mortalității acestor secole sunt influențate de
elemente independente de regimul alimentar, în principal de impactul ciumei
și a altor epidemii, temă care va fi dezvoltată în capitolul următor. Întreaga
teorie despre nutriție a profesorului italian se opune viziunii rigide, după cum
afirmă chiar el, a lui Malthus, cea a dependenței stricte a creșterii populației de
rezerva de hrană.
Capitolul al IV-lea descrie o componentă importantă a sistemului de
constrângeri, epidemia. Autorul se axează în special pe epidemiile de ciumă,
pe cauzele lor, modalitatea de transmitere, însă nu sunt neglijate și celelalte boli
ale perioadei, cum ar fi sifilisul, variola sau tifosul. Transmiterea bolilor, în
viziunea lui Bacci e condiționată în primul rând de modul de viață și de
comportament: lipsa resurselor de apă potabilă, densitatea ridicată a
locuitorilor într-un teritoriu, lipsa de igienă, de educație sexuală. Profesorul
critică teoria prin care epidemiile sunt legate strict de subnutriție, el afirmă că
subnutriția poate duce la slăbirea imunitară a organismului și la vulnerabilitae
în fața microbilor, însă nu ea este principala cauză a transmiterii.
Capitolul al V-lea își mută atenția asupra forțelor elective, după cum le
numea autorul la început. Rata generală de creștere a populației este produsul
a patru componente: fertilitatea, nupțialitatea, mortalitatea și migrația.
Regimurile matrimoniale oscilează considerabil din evul mediu târziu până în
epoca contemporană. Problema natalității este greu de dezbătut, autorul
amintește o serie de factori care o influențează: durata alăptării, sănătatea,
vârsta căsătoriei, fertilitatea. Este dezbătută, spre finalul capitolului, problema
mortalității infantile, legată în principal de perioada de alăptare.
Perioada cuprinsă între 1800-1914, descrisă în penultimul capitol al
lucrării, este caracterizată prin creșterea șanselor de supraviețuire și scăderea
reproductivității. Livi-Baci susține că declinul mortalității trebuie privit ca o
slăbire a constrângerilor. În această perioadă populația se dublează și societatea
europeană se schimbă ca o consecință a revoluției industriale. Crește nivelul de
trai, alimentația va deveni mai variată, epidemiile încep să dispară odată cu
dezvoltarea medicinei. Scăderea mortalității infantile duce, în opinia autorului
și la generalizarea controlului nașterilor.
În capitolul final, profesorul Livi-Bacci abordează cinci fenomene care
descriu perioada ce a succedat Primul Război Mondial. Acestea sunt: declinul
mortalității, răspândirea controlului nașterilor, sfârșitul emigrării peste Ocean
și începutul migrațiilor din țările sărace, procesul de îmbătrânire a populației și
modificarea regulilor tradiționale ale procesului de reproducere bazat pe
căsătorie.
Consider că Livi Bacci realizat o lucrare care poate satisface atât
căutările academice, dar care, totodată, poate fi abordată și de cei neinițiați în
problemele de demografie istorică. Autorul a abordat numeroase studii de caz,
însoțite de diagrame și explicații, tabele, hărți, statistici prin care a exemplificat
fiecare din problemele discutate. Munca și studiul care au stat la baza lucrării,
de a acoperi un interval de aproape un mileniu și un teritoriul atât de extins ca
cel european sunt colosale, iar rezultatul este impresionant.