Subiectul I

Citiţi cu atenţie textele de mai jos:

A. „După dezbateri aprinse între conservatori şi liberali, dar şi cu implicarea hotărâtă a lui Carol, care
abia fusese instalat la conducerea ţării, legea fundamentală este adoptată de Adunarea Constituantă la
11 iunie. Prima Constituţie a României este promulgată de Carol la 1/13 iulie 1866, aceasta fiind data
de la care ţara noastră are o lege supremă. Modelul avut în vedere de către români este cel al
Constituţiei Belgiei, care, la rându-i avusese la bază ideile promovate de Revoluţia Franceză.
Constituţia noastră, a românilor din acea perioadă este împărţită pe 8 titluri din care al III-lea titlu se
divide în cinci capitole, primele două dintre acestea subdivizându-se în secţiuni. Constituţia
României, deşi este elaborată la puţin timp după intrarea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
cuprinde unele drepturi rar întâlnite în legislaţia constituţională europeană a vremii, precum dreptul la
azil politic, libertatea individului, care este garantată, sau inviolabilitatea domiciliului.”
( Adelin Ungureanu, Istoria constituţională a României)

B. „Ajuns la putere după ce ţara fusese condusă de o regenţă, Carol al II-lea, dorind să conducă în mod
individual şi cu nesocotirea principiului separării puterilor în stat, decretează o nouă Constituţie. Ca
un paradox, deşi prin aceasta sunt subordonate puterile statului faţă de suveran, intrarea în vigoare se
face abia după supunerea textului constituţional voinţei populare, naţiunea pronunţându-se în
favoarea acesteia prin plebiscitul popular organizat la 24 februarie 1938. Constituţia din 1938 face
neintenţionat trecerea de la un regim bazat pe respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului şi
pe separarea puterilor în stat la un alt regim caracterizat de nesocotirea drepturilor şi a libertăţilor
individuale.”
( Adelin Ungureanu, Istoria constituţională a României)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi, din sursa A, instituţia care a doptat Constituţia din 1866. 2p
2. Precizaţi, din sursa B, modalitatea de adoptare a Constituţiei din 1938. 2p
3. Menţionaţi domnitorul din sursa A, respectiv regele din sursa B, în timpul cărora au fost adoptate
constituţiile. 6p
4. Scrieţi litera surse care susţine că în Constituţie erau incluse prevederi rar întâlnite în Europa. 3p
5. Scrieţi două informaţii aflate în relaţie cauză-efect din sursa B. 7p
6. Prezentaţi două constituţii democratice adoptate în România în secolul al XX-lea. 6p
7. Menţionaţi o caracteristică a constituţiilor adoptate în timpul stalinismului şi naţional-comunismului
în România. 4p

Subiectul al II lea
Citiţi cu atenţie textul de mai jos:

„Războiul modificase aşteptările umane şi raporturile între stat şi indivizi, ceea ce a determinat ca
liberalismul să devină minoritar. Deşi curentul liberal sau partidele liberale stătuseră la originea şi definirea
noilor regimuri şi instituţii ale democraţiei (modelul instituţional al democraţiei liberale cunoştea o largă
difuzare teoretic), liberalii nu mai joacă rolul politic anterior. În prima parte a perioadei interbelice, liberalii
sunt încă prezenţi în spaţiul public, Francesco Nitti în Italia, Alexandre Millerand în Franţa; textul
Constituţiei de la Weimar din iulie 1919, care punea bazele noii Germanii, aparţinea liberalilor democraţi
proveniţi din curentul progresist, Hugo Preus şi F. Naumann; stat federal modern, recunoştea rolul partidelor
moderne (reprezentare proporţională, sufragiu universal) de garant al pluralismului politic şi social. Dar
chestiunea naţională a devansat în Germania chestiunea liberală, constituţionalismul. O tendinţă a liberalilor
germani a fost aceea de a renunţa la eticheta de <<liberal>>, transformându-se în partidul popular (Deutsche
Volkspartei), cu Gustav Stresemann ca figură proeminentă, dar preocupată de refacerea prestigiului
Germaniei în lume, de reconstituire progresivă a puterii naţionale şi mai puţin de apărarea sau amendarea
instituţiilor liberale; ceilalţi liberali, partidul democrat (Deutsche Demokratische Partei) au cunoscut un
declin accentuat în primul deceniu interbelic. Declinul cel mai spectaculos este al liberalilor britanici; în
1918, liderul liberal şi şeful guvernului, David Lloyd George, era foarte popular; dar el părăsea terenul
liberalismului în favoarea proiectelor sociale născute de război, marcate de ideea statului–providenţă
(progresul social, cu locuinţă, salariu minim, reducerea timpului de lucru).”

(Ovidiu Ştefan Buruiană, Doctrine şi partide politice în secolele XIX-XX)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi ideologia precizată în sursa data. 2p

2. Precizaţi pe baza sursei date, doi lideri politici. 6p
3. Menţionaţi un partid politic la care se referă sursa. 2p
4. Menţionaţi, din sursa data, două informaţii referitoare la gruparea politică britanică din 1918. 6p
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la grupările politice din Germania,
susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10p
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia în secolul al XX-lea în România
au existat ideologii şi practice politice democratice. 4p