Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fen de Transport PDF
Fen de Transport PDF
FENOMENE DE TRANSPORT
Planul cursului
∂Φ
+ ∇f (t , x, Φ, ∇Φ ) = g (t , x, Φ ) (1)
∂t
Fig. 1 Fenomenul de
difuzie intr-un sistem cu
flux de substanta regiunea de o concentratie
Δx concentratie mica neuniforma
Def.:
Fluxul de substanţă reprezintă cantitatea de substanţă care traversează unitatea
de suprafaţă în unitatea de timp:
Δm
J= (2)
SΔt
Fluxul de substanţă transportată este proporţional cu diferenţa de concentraţie
de-a lungul direcţiei după care are loc.
Δc
J = −D (3) (prima lege a lui Fick)
Δx
D=coeficient de difuzie, [D]SI=1 m2/s
Δm Δc
= −D (4)
ΔtS Δx
Legea I-a a lui Fick:
Cantitatea de substanta care traverseaza unitatea de suprafata in unitate de timp
este proportionala cu gradientul de concentratie.
Coeficientul de difuzie este numeric egal cu cantitatea de substanţă
difuzată în unitatea de timp printr-o suprafaţă unitară sub acţiunea unui gradient
de concentraţie egal cu unitatea.
• Obs.: Legea I-a lui Fick este valabila doar in cazul in care distributia spatiala a
concentratiei nu se modifica in timp, adica in cazul difuziei stationare.
• In cazul in care difuzia este nestationare, concentratia se modifica in timp iar
transportul de substanta va avea tendinta de a uniformiza solutia.
S
J(x) J(x+Δx) •Consideram un element
de volum ΔV=Δx•S.
0 x x+Δx
Din relatia de conservare a masei de substanta din volumul ΔV obtinem:
Δc 1 ( J ( x) ⋅ S ⋅ Δt − J ( x + Δx) ⋅ S ⋅ Δt ) J ( x) − J ( x + Δx) ΔJ
= = =− (6)
Δt Δt SΔx Δx Δx
Exprimam fluxul de substanta cu ajutorul primei legi a lui Fick si apot trecem la
limita (Δx->0, Δt-0;):
∂c ∂J ∂ ∂c ∂ 2c
=− = (D ) = D 2 (7)
(legea a II-a a lui Fick)
∂t ∂x ∂x ∂x ∂x
Obs.:
Transportul de substanta generat de gradientul de concentratie duce la
modificarea in timp a concentratiei si la uniformizarea solutiei.
Legea II-a a lui Fick:
Variatia in timp a concentratiei intr-o regiune data a solutiei este proportionala
cu variatia in spatiu a gradientului de concentratie, factorul de proportionalitate
fiind coeficientul de difuzie.
Δm c − cE c − cI D
J= = −D I =D E = (c E − c I ) = P (c E − c I ) = PΔC (7)
SΔt Δx Δx Δx
Δx
DEF.:
Fluxul de căldură (JQ) reprezintă cantitatea de căldură ΔQ ce trece prin
unitatea de arie S în unitatea de timp.
ΔQ
JQ = (8)
S ⋅ Δt
Fluxul de căldură depinde de gradientul de temperatură şi de natura
substanţei. (Legea lui Fourier)
ΔQ ΔT
JQ = = −λ (9)
SΔt Δx
ΔQ ΔT
q= = −λS (10)
Δt Δx
•Cantitatea de caldura transportata in unitatea de timp depinde de aria
sectiunii transversale prin care are loc transportul de caldura,
graientul de temperatura si natura substantei.
Δx
R= (11)
λ⋅S
R=rezistenta termica a mediului, [R]SI=1 K/W
ΔQ ΔT (12)
q= =−
Δt R
Obs.:
¾ Conductia termica in cazul metalelor se realizeaza
preponderent prin intermediul electronilor de conductie.
¾ In cazul nemetalelor conductia termica se realizeaza prin
intermediul fononilor.
¾Conductibilitatea termică a cristalelor depinde de direcţie
deoarece sunt sisteme anizotrope;
¾Conductibilitatea termică a lichidelor este mai mică decât a
solidelor, iar a gazelor este mai mică decât cea a lichidelor;
¾Conductibilitatea termică şi cea electrică cresc atunci când
temperatura scade.
I.3.2 Transportul căldurii prin convecţie
(curenţi)
Are loc prin intermediul unui fluid (lichid sau gaz) care vine în
contact cu un material solid compact aflat la altă temperatură.
In cazul procesului de convectie schimbul de caldura are loc mai
lent decat in cazul procesului de conductie.
Ex.: icalzirea unei camere in timpul iernii se face in cea mai mare
parte prin convectie. Cu toate ca este un izolator, aerul poate
transporta cu usurinta energia termica prin intermediul curentilor
care se formeaza intr-o incapere in care exista o sursa de caldura (ex.
un radator).
Dacă solidul cu care vine în contact masa de aer este la o
temperatură mai scăzută decât a acestuia, atunci aerul cald cedează
peretelui o parte din energie şi se va răci. Devenind prin răcire mai
dens, aerul va „cădea”, urmând să fie înlocuit de o cantitate de aer
mai cald din incintă.
În acest fel se realizează o deplasare continuă de aer în jurul peretelui
şi totodată se realizează un transfer de căldură de la aerul cald la
peretele rece.
Prin încălzire, la locul de contact cu o sursă caldă, fluidul îşi
modifică densitatea şi ca urmare se formează curenţi ascendenţi.
Legea de propagare a caldurii prin convectie este data de relatia:
ΔQ
q= =σ ⋅ S ⋅T 4 (14) (Legea lui Stefan-Boltzman)
Δt
σ=5.669·10-8 W/m2·K2 (constanta lui Stefan-Boltzman)
q = e ⋅σ ⋅ S ⋅T 4 (15)
e=emisivitatea corpului
C1 Ts − Te
= (19)
C 2 Ti − Ts
C1/C2 = indice termic al circulatiei
•Transmisia căldurii spre exterior se realizează prin conducţie,
convecţie, radiere şi evaporarea apei prin transpiraţie.
6) Difuzia:
Este un proces ireversibil.
Are tendinţa de a modifica gradientul de concentraţie.
Difuzia este un proces spontan.
Difuzia este un proces reversibil.
Difuzia determină creşterea entropiei într-un sistem termodinamic.
Probleme
1) Calcualti raza unei molecule proteice daca coeficientul de difuzie al acesteia intr-o soltie de glucoza
este D=6.39*10-7 cm2/s la temperatura T=289 K. Molecual proteica este de forma sferica si coeficientul
de vascozitate al solutiei este η=1.227*10-3 Pa*s
2) O fereastra din sticla are aria de 2 m2 si grosimea de 0.4 cm. Conductibilitatea termica a sticlei este
λ=2·10-3 cal/s·cm·oC iar diferenta de temperatura intre cele doua fete este δt=25 oC. Care este pierderea
de caldura prin aceasta fereastra in decurs de o ora.