Proiect de lecție

Data : s6
Clasa : a-V-a A,B,C,D,E
Aria curriculara: Matematica si stiinte ale naturii
Profesor : Damian Lorena
Obiectul: Biologie
Subiectul: Artropode
Tipul lectiei: transmitere și însușire de noi cunoștinte

Competențe specifice :
 Stabilirea relațiilor între tipurile de comportament și procesul de adaptare a organismului la mediu (1.5) ;
 Utilizarea metodelor și mijloacelor adecvate exlporării lumii animale (2.1) ;
 Exersarea utilizării unor surse de informare (4.1)
 Utilizarea adecvată a terminalogiei specifice biologiei în diferite situații de comunicare ( 4.2).

.Obiective operationale :
 Să defineasca termenul de arthropod
 să evidenţieze alcătuirea corpului;
 să compare cele 4 subcategorii ale artropodelor
 să enunțe cel puţin 3 caractere de artropod;
 să identifice legături între artropode
 să identifice importanța artropodelor în natură

Demersul didactic:

 Resurse procedurale:
 - metoda predării/învăţarii reciproce
 - algoritmizarea
 - observaţia
 - învăţarea prin descoperire
  - conversaţia euristică
 - explicaţia

 Resurse materiale:
 - insectare
 -manualul
 Material power point
 Fișe de lucru

 Forma de activitate: frontal si pe grupe

Anticiparea dificultaţilor:
- organizarea grupelor
- întrebări suplimentare
- asigurarea unui fond de documentare
Locul de desfăşurare : sala de clasă ;
Evaluare :formativă, prin chestionare orală

Bibliografie :
 Enciclopedia animalelor, Ed. Teora, 2007
 Maria Brandusoiu, Constanta Androne – Biologie, manual pentru clasa a V-a, EDP.
 MEN – programa scolară,
 Viorel Lazar- METODE ACTIVE UTILIZATE IN PREDAREA BIOLOGIEI, Ed. Arves, 2009
 Viorel Lazăr, Mariana Nicolae – Lecţia formă de bază a organizării procesului de predare-învăţare-evaluare la disciplina biologie, Ed Arves
2007.
 DESFĂŞURAREA LECŢIEI

ETAPELE ACTIVITATEA ACTIVITATEA

LECŢIEI PROFESORULUI ELEVILOR
Organizarea -Pregăteşte materialul didactic. - Îşi pregătesc cărţile şi caietele.
clasei - Notează în catalog elevii absenţi şi verifică dacă sunt
condiţii optime pentru desfăşurarea orei.
Verificarea Prin chestionare orală: Răspund la întrebări:
cunoştiinţelor - Ce viețuitoare fac parte din categoria moluștelor?
-Cum se numește învelișul cu ajutorul căruia se dezvoltă
cochilia?
-ce organ apare pentru prima data la moluște?
- Cum se apără caractița de dușmani?

Captarea Prezint elevilor mai multe imagini cu artropode, pentru a -Observă imaginile indicate de profesor şi răspund la
atenţiei identifica viețuitoarele despre care vom obține informații. întrebările profesorului.

Anunţarea temei şi -Anunţă şi scrie pe tablă tema lecţiei şi prezintă obiectivele -Notează în caiete titlul lecţiei şi urmăresc obiectivele.
obiectivelor care exprimă ceea ce elevii trebuie să cunoască la finalul
lecţiei.
-să definească corect artropodele
- Să identifice caracterele generale ale arahnidelor,
crustaceelor, miriapodelor și insectelor
-să cunoască importanța artropodelor în natură
Dirijarea învăţării Împart elevii în 4 grupe, fiecare grupă având rolul de a -Elevii studiază materialul primit. Completează cu
prezenta o parte a lecției pentru ceilalți colegi și curiozități noțiunile pe care le descoperă în schița lecției.
despre o viețuitate ce aparține grupei de animale ce i-a fost -Fiecare echipă își prezintă materialul, notează în caiete
indicată. cele descoperite.
Cu ajutorul elevilor completăm schema lecției, ce la final va
trebui să arate sub forma unui tabel în care să fie prezentate
caracteristicile importante ale fiecărei clasei de artropode ,
conform ANEXA 1.
Fiecare grupă va primi fișe de lucru conform ANEXELOR
2,3,4,5 și va completa schița lecției desemnată, conform
ANEXA 6.
-Urmăresc procesul de desfășurare al lucrului în echipă
Obţinera -Pornesc și susțin o scurtă dezbatere despre rolul și -Elevii își exprimă opiniile , astfel încât să realizeze
performanţei importanța artropodelor în natură. singuri importanța fiecărei viețuitoare în natură.
Elevilor
Evaluarea -Prin chestionare orală pe tot parcursul lecţiei -Se gândesc şi răspund la întrebări
performanţei
elevilor
 ANEXA 1.
SCHEMA LECȚIE ARTROPODE

ARTROPODELE

 Sunt animale cu picioare articulate

 Au corpul protejat de un schelet extern format din chitină(substanță asemănătoare celulozei) sau crustă(chitină+calcar). Acest
înveliș se reînoiește prin năpârlire.
 Primele artropode ce au apărut au fost scorpionii

După alcătuire, artropodele se clasifică în 4 grupe:

1. Arahnide
2. Crustacee
3. Miriapode
4. Insecte
Arahnidele Crustacee Insectele
 Din grupa arahnidelor fac  Racul, crabul, homarul, Miriapodele  Sunt cele mai evoluate
parte: păienjenii, căpușele și langusta  Face parte omida artropode
scorpionii  Au corpul acoperit de  Au corpul alungit, multe  Sunt singurele capabile de
 Sunt animale carnivore ce chitină și calcar picioare. zbor(excep. Puricii și păduchii)
reușesc să-și sfărâme prada cu  Prezintă 2 perechi de  Sunt active noaptea, iar  Înmulțirea se face prin ouă, iar
ajutorul unor ”cuțite” numite antene, nu au aripi ziua stau ascunse sub metamorfoza este
CHELICERE.  Au o gură ce prezintă pietre completă( ou-larvă-nimfă-
 Corpul este format din două fălci tăioase  Au 2 antene , nu au aripi adult)
părți: cefalotorace și  Au respirație brahială  Respiră prin trahee  Albinele, furnicile si termitele
abdomen. Prezintă 4 perechi  Se înmulțesc prin ouă  Se înmulțesc prin ouă sunt insecte sociale ce trăiesc
de picoare, nu au aripi sau
antene.  Au 5 perechi de picoare în familii.
 Au o gură mărginită de două
fălci tăioase, iar anterior 2
chelicere.
 Respiră prin plămâni
 înmulțirea se face prin ouă, cu
excepția scorpionului unde
femela poartă puii câteva zile .
 Prezintă glande veninoase
și/sau glande sericigene ce
secretă o substanță care în
contact cu aerul se întărește si
formează firele din care se țes
pânzele.
ANEXA 2.

Arahnidele

 Din grupa arahnidelor fac parte: păienjenii, căpușele și scorpionii

 Sunt animale carnivore ce reușesc să-și sfărâme prada cu ajutorul unor ”cuțite” numite CHELICERE.

 Corpul este format din două părți: cefalotorace și abdomen. Prezintă 4 perechi de picoare, nu au aripi sau antene.
 Au o gură mărginită de două fălci tăioase, iar anterior 2 chelicere.
 Respiră prin plămâni
 înmulțirea se face prin ouă, cu excepția scorpionului unde femela poartă puii câteva zile .
 Prezintă glande veninoase și/sau glande sericigene ce secretă o substanță care în contact cu aerul se întărește si formează
firele din care se țes pânzele.

20 DE LUCRURI INTERESANTE DE TINUT MINTE DESPRE PAIENJENI

1. Chiar daca majoritatea ii cunoastem sub numele general de paianjeni, de fapt exista peste 34 de mii de exemplare din aceasta clasa,
care face parte din artropode. Ce au in comun paianjenii de sunt toti numiti asa, este faptul ca au opt picioare pe care le folosesc la
mers, au clesti in continuarea capului, au glande cu care otravesc hrana, iar masculul are organele reproducatoare in partea a doua a
corpului.
2.Paianjenii se folosesc in mod frecvent de matasea pe care o pot secreta. Paianjenii fac parte din clasa arahnidelor, ei fiind de
asemenea terestri, insa trebuie mentionat ca anumite specii s-au adaptat cu mare usurinta la apele dulci, ei au insa dimensiuni
foarte mici. Felul in care acestia supravietuiesc acolo poate sa fie destul de ciudat, avand in vedere ca ei prind bulele de aer si le
duc dupa ei, pentru a se putea hrani cu insectele sau pestii mici din adancuri.

3.Paianjenii sunt extrem de multi ca si numar, ca si variatii, ei sunt raspanditi pe intregul glob pamantesc. Cei mai multi au maxim
un centimetru ca si marime insa exista specii care ajung si pana la zece centimetri, avand si picioarele extrem de lungi si foarte
puternice.

4.Corpul paianjenilor este asemanator cu cel al arahnidelor. El are o parte anterioara si una posterioara. Partea anterioara poarta
denumirea de prosoma sau de cefalotorace, iar partea posterioara se numeste abdomen sau opiosthoma. Totusi ambele parti sunt
despartite prin intermediul unui gat destul de subtire aproape invizibil pentru noi, cu ajutorul acestuia insa paianjenul se poate
deplasa si poate sa isi foloseasca matasea.

5.Paianjenii au de regula patru ochi, acestia sunt simpli, insa la cei care sunt nevoiti sa vaneze, ochii sunt mai mari, la cei care isi
fac panza pentru a prinde prada, sunt mai mici. Clestii paianjenilor mai sunt numiti si chelicerae, iar prima sa pereche are un fel de
ascutitura mai larga prin care arunca otrava atunci cand vrea sa ucida. De regula aceasta vine dintr-un cleste, chiar din capat.

6.Antenele, care au aspect de picioare, poarta numele de pedipalp, iar la masculi, acestea au in dotare si un organ cu care palpeaza,
folosit in perioadele de imperechere. Tot aici paianjenii au si patru perechi de picioare pe care le folosesc in deplasare avand
practic o functie comuna.
7.Paianjenii au doua feluri de a respira, pe de o parte avem deschiderile din zona abdomenului, care ii ajuta sa respire deoarece
acestea duc la plamani, si pe de alta parte avem deschiderile care duc la un sistem de tuburi, avand forma unor trahee. Probabil pe
acesta au reusit paianjenii sa le modifice atat de bine incat au reusit sa se adapteze la mediul subacvatic, reusind sa respire sub apa
cu ajutorul bulelor.

8.Sistemul de digestie al majoritatii paianjenilor este foarte bine adaptat pentru a digera mancare lichida. Tocmai de ceea paianjenii
digera mancarea undeva in natura,de exemplu isi prind prada in matase pana aceasta se sufoca, devine lichid, pentru ca apoi sa
ingurgiteze lichidul.

9.Creierul unui paianjen, spun specialistii, pare sa fie foarte complex, functionand in functie de criteriile pe care le foloseste pentru
a-si procura mancarea. Daca el isi localizeaza hrana prin senzorii vizuali, atunci acesta va dezvolta partea aceea a creierului mai
mult, iar daca isi localizeaza hrana prin atingere, deci prin intermediul stimulilor senzoriali, de asemenea.

10.Paianjenii se hranesc cu prada vie, in majoritatea cazurilor pot fi numiti carnivori. Atunci cand sunteti muscati de un paianjen
de dimensiuni foarte mari, durerea resimtita este extrem de mare, insa cei mai multi specimeni sunt destul de firavi si nu pot sa
raneasca omul.

11.Cel mai periculos paianjen pentru om este cel numit „vaduva neagra”, care poate chiar sa fie agresiv, cat si speciile inrudite cu
acesta, foarte apropiate, chiar daca nu ataca decat pentru a se apara, deci doar atunci cand se simt in pericol.

12. In cazul in care ati fost muscat de un paianjen din specia vaduva neagra, trebuie sa va asteptati la o durere foarte mare cat si la
un eventual lesin dupa care urmeaza si dificultati grave de respiratie. Chiar daca nu este fatala, muscatura trebuie sa fie tratata
de un specialist.
13. Prin intermediul matasei, masculul paianjen transfera sperma pentru femela paianjen, cu care aceasta din urma formeaza
ghemotoace mici de matase. O alta intrebuintare a matasii mai ales pentru paianjenii mici mai este si cea de deplasare, deci
paianjenii se lasa purtati kilometri intregi cu acea matase.
14. Firul de matase al paianjenilor este mai dur decat otelul, acesta este considerat a fi mult mai puternic, mai rezistent, este si
elastic. Un lucru interesant este faptul ca un singur paianjen poate sa dea nastere mai multor tipuri de panza, sau asa numita
matase. In rest toti paianjenii formeaza un singur tip de panza pentru toata viata lor.
15. Matasea paianjenilor mai este folosita si pentru a face cuiburi, pentru a le aduce aproape unul de altul, dar si pentru a-i ajuta pe
paianjeni sa isi gaseasca calea, pentru ei totul fiind un fel de labirint in deplasare. Totusi cea mai des intalnita matase este cea
cunoscuta sub denumirea de panza de paianjen, cea cu care de regula paianjenii isi prind prada si o devoreaza iar dupa acest
moment creeaza matasea cu care o infasoara.
16. Paianjenii nu sunt deloc sociabili unul cu altul. Foarte rar creeaza o panza comuna, iar cei care o fac isi pun toate bazele pe
simturile tactile.
17. Exista si paianjeni care vaneaza pur si simplu, fara ajutorul matasii, ei sunt cei care stau la panda, iar cand prada se apropie o
prind, insa adesea ei se bazeaza pe simturile proprii precum vazul si pipaitul. Vazul il folosesc in cazul in care sunt nevoiti sa
vaneze pe timp de zi, iar pipaitul il folosesc atunci cand sunt nevoiti sa vaneze noaptea.
18. Exista si asa numitii paianjeni saritori care de fapt nu fac nimic altceva decat sa sara practic pe prada, sau dupa cum se spune sa
creeze o ambuscada. Acestia sunt si foarte priceputi in deghizari.
19. Masculii paianjen se maturizeaza mult mai repede si in functie de rapiditatea cu care isi gasesc o femela se vor reproduce.
Adesea puii stau pe langa mama, fiind carati in cele mai multe cazuri pana cand acestia se pot descurca singuri.
20. Paianjenii fac parte din clasa arachnida, din oridinul araneae, fiind stiute pana acum 105 familii in total, din care 10 sunt deja
disparute. Cele mai remarcabile specii sunt paianjenul lup, paianjenul tesator orb, cat si paianjenul sarito
 ANEXA 3.

Crustacee
 Racul, crabul, homarul, langusta
 Au corpul acoperit de chitină și
calcar
 Prezintă 2 perechi de antene, nu au
aripi
 Au o gură ce prezintă fălci tăioase
 Au respirație brahială
 Se înmulțesc prin ouă

 Au 5 perechi de picoare

RACUL DE RÂU , HOMARUL ȘI LANGUSTA-CURIOZITĂȚI

 Racul de rau traieste in apele curgatoare, de preferinta pe langa malurile abrupte acoperite de
copaci, astfel adapostindu-se in timpul zilei sub radacinile de langa mal. El traieste si langa malurile netede, sub pietre. Se hraneste cu
diverse animale acvatice, ca de exemplu scoici, melci, larve de insecte, ocazional si cu pesti mici. Pe langa acestea nu refuza nici hrana
vegetala, preferand chiar substantele de origine vegetala si animala in putrefactie.
Cefalotoracele racului care cuprinde atat capul, cat si cele opt segmente toracice se termina in partea anterioara cu un spin ascutit, la
baza caruia se afla ochii pedunculati. Suprafata acestor ochi este impartita in campuri compuse din numerosi ochi simpli. Prima
pereche de antene poarta pe al treilea articol bazal, doi flageli. Pe fata superioara a primului articol bazal, se observa un orificiu fin,
inchis cu peri desi, care duc spre organul simtului de echilibru.
Acesta este un saculet captusit in interior cu peri senzoriali, pe care se afla granule de nisip, ce sunt reinoite la fiecare naparlire.
Granulele actioneaza asupra perilor, in functie de pozitia racului, determina corpul acestuia sa execute miscari de echilibrare.
Mandibulele puternice au cate un palp, care ajuta la curatirea placilor dintate masticatoare. Aceste placi sunt pentru raci cele mai
importante organe pentru faramitarea hranei. Perechile de maxile foliacee au asemenea placi de mestecat, iar alta pereche de maxile
mai are o paleta mare ce ajuta la respiratie. Prin miscarile sale vibratorii, apa necesara respiratiei este impinsa in cavitatea branhiala,
de unde este eliminata la exterior printr-o despicatura anterioara. Cele trei perechi de maxilipede poseda trei ramificatii externe, iar
cele cinci picioare locomotoare (pteropode) sunt uniramificate.
Orificiile organelor de reproducere se deschid la femele la baza celei de-a treia perechi de picioare, iar la masculi, la baza celei de-a
cincea perechi de picioare locomotoare. Sexele se pot distinge clar dupa picioarele abdominale. La femela racului de rau, prima
pereche de picioare abdominale este complet involuata. Perechile 2-5 prezinta in schimb ramificatii lungi si externe, ce servesc ca
suport pentru oua si puieti. La mascul, ramurile picioarelor abdominale sunt din aceasta cauza mai scurte, iar primele doua perechi
apar transformate in organe de copulatie. Picioarele ultimei perechi, a sasea, sunt foarte latite, au aceeasi forma la ambele sexe si
participa la formarea inotatoarei codale.
Dintre organele interne, cele digestive sunt cele mai importante. Esofagul scurt se termina intr-un spatios stomac macinator, prevazut
pe fata anterioara cu o serie de dinti si ligamente. O musculatura speciala pune in miscare aceste formatiuni ale stomacului (ca o
morisca gastrica) si astfel functia de masticatie inceputa cu ajutorul mandibulelor se continua si in stomac.

Alaturi de stomac se afla si cei doi asa numiti ochi de rac, adica doua glande calcaroase mici, a caror secretie serveste la intarirea cu
calciu a tegumentului, care, dupa cum se stie, indata dupa naparlire este moale. Esofagul, stomacul si intestinul terminal sunt captusite
in interior cu chitina. Numai o foarte scurta portiune din jurul deschiderii glandelor mari, galbene, formeaza intestinul mijlociu.
Aceasta glanda, ce secreta sucurile digestive, are si functia de a absorbi substantele nutritive, dezvoltate de sucurile respective.
Pe langa racul de rau, al carui numar a scazut foarte mult din cauza ciumei racilor, exista si alti raci care sunt comestibili. In apele
repezi ale torentilor se afla racul de piatra (sau racul de torenti), care este mai mic decat precedentul , ajunge la 8-10 cm si are clesti
scurti si rugosi.
In baltile mari din Europa de Sud se pescuieste foarte mult racul de balta, care are 16-20 cm, cu clesti mai lungi si netezi.
Racul de rau american este o alta specie, este mai mic decat cel din apele noastre, are cestii mai mici si cu pete rosiatice pe abdomen,
are prima pereche de picioare mai putin dezvoltata. Prima data au fost aduse 100 de exemplare in Franta, in anul 1900, apoi s-a
raspandit pe teritorii intinse.
In apele oceanelor, mai mult in partile nordice, este foarte frecvent homarul – acest rac mare, de 30-50 cm lungime si pana la 5 kg
greutate, este albastru-marmorat si are un cleste mai mare si altul mai mic. Se pescuieste ca si pestii, cu carlige, la adancimea de 50-60
cm, mai ales in Marea Nordului, pe coastele Norvegiei si ale Angliei. Milioane de exemplepare se pescuiesc pe coastele Atlanticului
de Nord. Exista rar si in Marea Neagra, pe coastele Bulgariei.
Un alt crustaceu din apele oceanelor, ce coboara insa spre sud in apele mai calde, este langusta, care are aproximativ aceeasi marime
cu homarul. Se gaseste in numar mare in Oceanul Atlantic si Marea Mediterana.
In apele de coasta ale Atlanticului se pescuieste si homarul zvelt (sau granatul imperial) numit de francezi si langustina, lung pana la
25 cm, are culoare rosie. Traieste pe litoralui german al Marii Nordului, dar mai ales pe cel francez si norvegian, ca si in Marea
Maditerana. Este considerat cel mai gustos dintre toti reprezentantii acestui gen de crustacee.
Miriapodele
 Face parte omida
 Au corpul alungit, multe picioare.
 Sunt active noaptea, iar ziua stau ascunse sub pietre
 Au 2 antene , nu au aripi
 Respiră prin trahee
 Se înmulțesc prin ouă

ANEXA 4.
Denumirea Latina - Class Chilopoda

Aspect
Miriapodele apartin clasei Chilopoda.
Numele miriapod (Centipede), înseamna "100 de picioare" si poate fi oarecum înselator: miriapodele pot avea de la 15 la 177 de
perechi de picioare.
Miriapodele sunt alungite,plate, cu corpul segmentat ce contine cate o pereche de picioare pe segment.
Miriapodele apar în mai multe culori si modele, dar cele mai comune sunt portocaliu-maroniu si roscate.
Acestea variaza în marime de la 4 la 152 mm, în functie de specie.
Conducatorii miriapodelor au o pereche de antene lungi si sensibile.
Au gura mica si au corpuri mari, ghearele continand o glanda cu venin.
Deoarece cele mai multe miriapode sunt creaturi carnivore, ele aduna hrana noaptea, folosind ghearele pentru a paraliza victimele,
cum ar fi viermii, paianjenii si vertebratele mici.

Comportament, Dieta & Obiceiuri

Adultii miriapozi se ascund în zonele umede, întunecate si retrase în timpul iernii.
Ei plaseaza ouale în pamantul umed în timpul verii sau primavara.
Cand miriapodele devin adulti, le creste un set complet de picioare si segmente suplimentare.
Cele mai multe miriapode traiesc chiar si mai mult de un an si unele pâna la sase ani.
Miriapodele pot intra în case si cladiri, dar nu calatoresc în timpul zilei.
Ele se ascund în zonele umede din jurul bailor, debaralelor, subsolurilor si altor locuri de obicei infestate cu paraziti.
Miriapodele detecteaza prada utilizand antenele, care sunt acoperite cu peri densi.
Prada lor este imobilizata de veninul injectat de glanda si care se gaseste in maxilare.
Prada a trecut de gura prin primul si al doilea maxilar si este apoi defalcata de mandibule.
Cele mai multe miriapode sunt carnivore si vaneaza insecte cu corpul moale, paianjeni, viermi si alte artropode, inclusiv alte
miriapode.

Semnele infestarii cu miriapode

Miriapodele, de obicei, nu lasa semne directe, altele decât reperarea miriapodului în sine.

Mai multe informatii

Miriapodele au miscari rapide, agile, si sunt animale nocturne .
Acestea sunt rareori vazute de om, datorita activitatii lor nocturne si vitezei cu care se misca.
În timp ce unele miriapode au ochii compusi, continand mai mult de 200 de unitati optice, altele nu au ochi. Toate miriapodele au
vederea foarte slaba si urmaresc prada prin utilizarea atingerii si a mirosului.
Cu conditia ca ele sa fie capabile sa scape de pradatori si împrejurimile lor sa fie favorabile supravietuirii, miriapodele pot trai 6 ani.
Dintre artropode, aceasta durata de viata este considerata mai mare decât a multora.
Miriapodele sunt veninoase.
Veninul lor le permite sa atace prada si sa se apere împotriva pradatorilor si a altor dusmani naturali.
Veninul miriapodelor nu pune în mod normal viata oamenilor în pericol, desi muscatura poate fi dureroasa.

Metode de control a miriapodelor

Pentru ca miriapodele se hranesc cu insecte si alte artropode, eliminarea surselor de alimentare este un pas pentru controlul
miriapodelor.
Din acest motiv, este ideal sa se identifice toti ceilalti daunatori în interiorul caselor si cladirilor înainte de a efectua orice control al
daunatorilor.
Desi miriapodele pot ajuta proprietarii caselor sa scape de insecte, cum ar fi gândacii si mustele, speciile mari ar putea produce
muscaturi, care sunt la fel de dureroase ca intepatura de albina.
Unele miriapode pot alerga rapid atunci când sunt deranjate.
Atunci când acestea sunt manipulate, miriapodele pot musca, cauzand dureri severe, amorteala, modificari de culoare si inflamatii.
Pentru miriapodele comune de casa, capcanele lipicioase pot fi o modalitate de a masura cu precizie nivelul populatiei miriapodelor.
Aceasta activitate va ajuta de asemenea sa identificati potentialele rute de acces în casa.
În cazul în care o infestare este confirmata, proprietarii de case ar trebui sa încerce sa reduca umiditatea si sa sigileze caile de intrare în
casa sau locuinta.
Umiditatea fundatiei unei cladiri poate fi o problema si poate sa conduca la o infestare , ca si apa acumulata de pe acoperis.
Pastrati frunzele, lemnul compostat si alte materiale organice departe de partile laterale ale casei sau cladirii.
Exterminarea definitiva a miriapodelor si pentru a se evita alte infestari, necesita controlul si expertiza unei firme autorizate,
specializate, profesioniste si cu experienta specifica în tratarea acestor daunatori.

Veninul miriapodelor
Miriapodele sunt artropode ce apartin clasei Chilopoda. Ele sunt pradatoare si veninoase.
Veninul este produs de o glanda de la baza coltilor si este administrat de maxilare pe primul segment al corpului.
Dupa capturarea pradei, otrava din glanda este stoarsa de muschii care o înconjoara si toxinele ies prin conducte asemenea acelor de
cusut.
Variantele mai mici ale miriapodelor nu produc nimic mai mult decât o reactie locala dureroasa, nu ca cea a unei intepaturi de albina .
Cu toate acestea, speciile mai mari administreaza mai mult venin prin muscatura si pot produce dureri mai extreme.
În timp ce muscaturile miriapodelor pot fi extrem de dureroase. ele nu sunt în general fatale pentru oameni.
Durerea unei muscaturi de miriapod poate dura pâna la câteva zile .
Cu toate acestea, un experiment realizat în 1920 a concluzionat ca durerea dispare dupa un anumit numar de ore.
Pot aparea umflaturi în jurul muscaturii, iar unele victime pot prezenta greata, transpiratie si umflarea ganglionilor limfatici în urma
unui atac.
Miriapodele nu trebuie manipulate deoarece acestea pot musca.
Copiii mici si cei cu alergii cunoscute trebuie tratati cu atentie deosebita dupa o muscatura.
În cazul în care apar probleme medicale, un profesionist din domeniul medical trebuie contactat imediat.

Infestarea cu miriapode
Miriapodele au aplatizate organismele multisegmentate si au o pereche de picioare pe fiecare segment de corp.
Prima pereche de picioare este modificata în falcile otravitoare de sub cavitatea bucala.
Antenele miriapodelor sunt alungite si au 14 sau mai multe segmente.
Miriapodele sunt maron - cenusii, galbene sau rosii si pot avea trei striatii negre, lungi.
Picioarele lor sunt incercuite cu linii alternative închise si albe.
Casa miriapodelor masoara de la 25 pâna la 38 mm în lungime.
Miriapodele pot beneficia în consumul lor de gandaci si alti daunatori ai casei.
Cu toate acestea, o infestare cu aceste artropode poate deveni o pacoste.
În scopul de a preveni o infestare, proprietarii de case pot lua urmatoarele masuri.
Pentru ca miriapodele prospera în habitate umede, infestarile apar de multe ori în locuri care au exces de umiditate.
Este mai putin probabil ca miriapodele sa apara în subsoluri ventilate corespunzator si spatii inchise, astfel încât un dezumidificator
poate fi de folos în combaterea unei infestari.
În plus, o multime de fisuri întunecate si crapaturile pot încuraja o infestare.
Proprietarii de case ar trebui sa inspecteze periodic crapaturile si fisurile caselor si sa se asigure ca pantele sunt departe de fundatie,
astfel încât apa se scurge departe de casa.
Gramezile de compost, muschi, lemn putrezit, pietre, caramizi si frunzisuri ofera motive de reproducere perfecta pentru miriapode si
ar trebui sa fie pastrate la cel putin trei metri departe de fundatie.
De asemenea, vegetatia scazuta in crestere ar trebui sa fie situata departe de cladiri, în scopul de a descuraja accesul acestor daunatori.
Usile garajelor, usile subsolurilor sau ferestrelor si spatiile inguste sunt puncte comune de intrare a miriapodelor.
Verificati-le si faceti reparatiile necesare.
În timp ce insecticidul uzual poate fi de asemenea utilizat pe un perimetru relativ mic, tratamentul pentru o infestare identificata
trebuie lasat la aprecierea unui expert in combaterea daunatorilor.

ANEXA 5.
Insectele

 Sunt cele mai evoluate artropode

 Sunt singurele capabile de zbor(excep. Puricii și păduchii)
 Înmulțirea se face prin ouă, iar metamorfoza este completă( ou-larvă-nimfă-adult)
 Albinele, furnicile si termitele sunt insecte sociale ce trăiesc în familii.
CURIOZITĂȚI DESPRE ALBINE
Albinele, precum furnicile, sunt insecte incredibile, cu o viata sociala complexa, care continua sa surprinda oamenii de stiinta. Sunt
singurele insecte din lume care produc hrana pentru om. Iata cateva lucruri interesante despre albina de miere (Apis mellifera):

- Albinele sunt esentiale pentru natura. Ele sunt responsabile de polenizarea majoritatii plantelor. Fara albine nu am mai putea
manca fructe sau legume.

- Intr-un stup locuieste un singur roi de albine. Roiul este alcatuit din trei tipuri de albine: regina (matca), lucratoarele si trantorii.

Regina:

- Este singura femela dezvoltata sexual din stup.

- Este hranita doar cu laptisor de matca, o substanta produs in capul albinelor lucratoare, in cantitati foarte mici.

- Traieste intre 3 si 5 ani si este singura care depune oua.

- Intr-o singura zi, matca depune pana la 2000 de oua, de doua ori greutatea ei. Vara este perioada cea mai epuizanta pentru regina. De-a lungul
anului, o matca prolifica depune pana la 200 000 de oua.

- Ouale fertilizate vor deveni albine lucratoare, iar cele nefertilizate devin trantori. Matca poate doza numarul de oua pe care le fertilizeaza.

- Regina se poate imperechea cu pana la 20 de trantori, pe durata a catorva zile, acumuland sperma lor intr-o formatiune numita spermateca.
Materialul seminal acumulat aici ii poate fi suficient toata durata vietii. Primii doi ani de viata ai reginei sunt si cei mai productivi.

- Imperecherea are loc in zbor.

- Albinele sunt haplodiploide: lucratoarele provenite din oua fertilizate au un set complet (dublu) de cromozomi, pe cand masculii (trantorii)
prezinta un singur set de cromozomi, ei provenind din oua nefecundate.

- Matca comunica cu celelalte albine prin feromoni. Feromonii secretati de regina reprezinta amprenta olfactiva distincta a fiecarui roi.

- Cand stupul devine prea aglomerat, albinele decide sa mai creeze o regina. Lucratoarele construieste un fagure cu 20 de celule hexagonale
mai mari, adanci de 25 de mm. Aici regina va depune oua fertilizate. Larvele-regina sunt hranite de albine cu laptisor de matca. La 9 zile, celulele
cu larva sunt acoperie cu un strat de ceara.

- Intre timp regina veche impreuna cu o parte din roi, paraseste stupul actual si pleaca in cautarea altuia, unde sa inceapa o noua colonie.

- Dupa 8 zile de la acoperirea cu ceara, prima regina tanara iese din celula. Ea poate sa paraseasca stupul impreuna cu o parte din roi, la fel ca
mama ei, sau poate decide sa ramana in stupul de bastina. In acest ultim caz, ea isi va ucide surorile intepand cu acul fiecare celula ce contine
larve-regina.

- Lucratoarele stiu cand regina este pe moarte, deoarece aceasta nu mai degaja feromoni.

- Daca regina moare prematur, fara sa apuce sa depuna oua de regina, albinele vor crea o noua matca din larvele deja existente, daca acestea
nu au mai mult de 3 zile.

- Personalitatea reginei determina personalitatea intregului roi. Apicultorii controleaza in acest fel calitatile roiurilor: mai agresive, mai dornice de
munca, mai productive etc.

Trantorii:

- Sunt in numar de cateva sute intr-un singur stup.

- Se pot asocia in grupuri ce pleaca in cautarea reginelor dornice de imperechere.

- Dupa imperechere, mor.

- Se hransc cu polen si miere, furnizate de albinele lucrtoare.

- Nu au ac cu care sa intepe.

Albinele lucratoare:

- Prezinta 2 ochi compusi si 3 ochi simpli, situati pe crestet.

- Au sase picioare si doua perechi de aripi. Aripile prezinta dinti, care permite alipirea celor doua aripi de fiecare parte in timpul zborului.

- 2 stomace: intr-unul acumuleaza nectarul si apa, iar celalalt este pentru digestia proprie.

- Albinele prezinta 170 de tipuri de receptori olfactivi. Simtul mirosului este foarte bine dezvoltat si are rol atat in descoperirea surselor de hrana
cat si in comunicare sociala. O albina poate stii de la metri distanta daca o floare mai are polen si nectar, sau daca a fost deja vizitata de o alta
albina.

- Albinele bot bate din aripi foarte rapid, 200 de batai/secunda, de unde rezulta si bazaitul specific.

- Raza de activitate medie este de 5-6 km. Viteza maxima atinsa in zbor: 70 km/h.

- Intr-o singura expeditie, o albina viziteaza 50-100 de flori.

- Pentru a produce un borcan de miere o albina ar trebui sa parcurga 144 000 de km, de 3 ori circumferinta Pamantului la Ecuator. Din pacate nu
traieste atat de mult. 2 milioane de flori sunt necesare pentru a produce aceasta cantitate de miere. Un borcan de miere este produs de
aproximativ 550 de albine.

- Pe durata vietii o albina produce 1/12 lingurite de miere.

- Mierea este produsa din nectarul cules din flori, depozitate in fagure si deshidratat. Albinele elimina apa din nectar prin batai vivace ale aripilor,
pana cand ramane o umiditate de 17%. Apoi fagurii sunt sigilati cu dopuri de ceara.

- Ceara este produsa de niste glande speciale aflate in abdomen, apoi secretata in stomac si mestecata de albine. Producerea ei consuma
multa energie.

- Propolisul este o substanta produsa de albine din rasina copacilor si plantelor. Este folosit pentru a capturi stupul impotriva infiltrarii apei, dar
si pentru a-l steriliza. Se stie ca propolisul are puternice proprietati anti-bateriene.

- Mierea este singurul aliment complet, care poate sustine singur viata. Contine glucide, vitamine, minerale, antioxidanti, apa si enzime.

- Mierea nu se altereaza deoarece contine conservanti naturali ce nu permit dezvoltarea bacteriilor. Mierea descoperita in mormintele faraonilor,
dupa mii de ani, era inca comestibia.

- Polenul este o substanta bogata in proteine folosita d elabine pentru a hrani larvele.

- Albinele lucratoare au ac cu care pot intepa, daca se simt amenintate. Din nefericire, odata cu intepatura moare si albina. Acul este prevazut
cu tepi fini, iar in momentul in care penetreaza pielea victimei ramane blocat in ea. Impreuna cu el raman si formatiuni din abdomenul albinei, care
astfel isi pierde viata. Insa nu chiar toate intepaturile sunt fatale pentru albina.
- Sunt necesare peste 1100 de intepaturi de albina deodata pentru a produce moartea unui om.
- Intr-un singur stup exista intre 30 000 si 60 000 de albine lucratoare. Fiecare are sarcini bine distribuite si nu exista timp de odihna.
- Exista albine responsabile cu munca in stup ( ingrijit oua si larve, facut curatenie, produs miere, captusire cu ceara, hranit regina etc) si albine
culegatoare care pleaca pe teren.
- De pe camp albina lucratoare s epoate intoarce cu nectar stocat in stomacul special, rasina pentru propolis, polen cules pe picioarele paroase
sau apa. Pentru a aduce in stup 100 g de apa o albina trebuie sa faca 3000 de zboruri.
- O albina lucratoare nu traieste mai mult de 6 saptamani, respectiv 6 luni, albinele ce prind sezonul rece.
- Desi sunt fiinte cu sange rece albinele isi pot creste temperatura in zbor pana la 54o Celsius. Temperatura medie in stup este de 37o Celsius.
Surprinse de frig sau ploaie rece, albinele isi inceteaza activitatea si functiile.

- Iarna, albinele stau in stup sub forma de ciorchine pentru a incalzi regina si pe ele insele. Mierea stransa vara
este folosita in acest anotimp ca si sursa de hrana si supravietuire.

- Albinele lucratoare comunica intre ele prin dansuri. In acest fel isi semnalizeaza una alteia pozitionarea surselor
de hrana si potentialele pericole.

- Cercetatorii au descoperit ca albinele sunt un fel de genii ale matematicii, fiind capabile sa calculeze distante si
unghiuri, raportandu-se la pozitia soarelui si la cricumferinta pamantului. Da, albinele stiu ca Pamantul e rotund.

- Albinele traiesc pe Terra de cateva milioane de ani.

- Albinele sunt vegetariene.

Albinele sunt indispensabile pentru supravieutirea noastra, chiar daca nu cosntientizam asta de multe ori. Sunt singura specie de animale de pe
Terra care aduce beneficii mediului fara a face rau altei specii, de plante sau animale.

ANEXA 6.
NOȚIUNI GENERALE CURIOZITĂȚI